419 matches
-
de 45 de ani ai îi apare Metamorfozele, o frescă formată din 246 de legende, care cuprind 12.000 de versuri. Este momentul din care intră în dezacord cu Octavian Augustus, Imperatorul. A intuit pericolul care îl amenința dar deznodământul surghiunului nu l-a prevăzut. Este opera în care își exprimă versificat concepția asupra lumii, care a fost rezultatul unor transformări instantanee, dictate de zei, într-un câmp al fanteziei, populat cu eroi și legende, cu supranaturalul. Metamorfozele rămâne cea mai
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
un tratat politic de alianță între două state independente, unde inițiativa a aparținut Țarului, care vine către domnul Moldovei cu o cerere de ajutor. De altfel, într-o scrisoare din 24 decembrie 1664, trimisă de la Stettin - unde se afla în surghiun, de către Gheorghe Ștefan Curții suedeze sînt sintetizate condițiile încheierii tratatului (primul, se pare, existent între români și ruși): "Făgăduielile cele mai importante ale Marelui Duce de Moscova erau (printre altele) următoarele: 1. Că se va purta cu mine și cu
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
fost învinsă de limba getică, Dar mă îngrozește faptul că sunt amenințat din toate părțile De Marte, care se află foarte aproape de mine, Iar zidul mic cu greu ne poate apăra de dușman.” Mai departe va deplânge solitudinea sa din surghiun, rigorile climatului dobrogean, amenințările prilejuite de barbari și chiar portul acestora. „Ce-aș putea face mai bun eu, care sunt părăsit aici pe țărmuri singuratice? Ce leac să încerc pentru a-mi ușura necazurile? Dacă privesc acest loc, el îmi
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
soartă fatală hărăzită lui. Cândva a nutrit năzuința vană de a cuceri cerul prin creațiile sale (Te naști, te crezi un geniu ; în zborul tău înalt/ Aspiri să iei, pigmee, Olimpul cu asalt), talentul i-a fost însă recompensat prin surghiun (Și care e răsplata mărețului tău dar ?/ Amara nepăsare ! Exilul mult amar !). Departe de casă, omul este amenințat de moarte, opera - de uitare : Paingănul urzi-va pe voi învălitori./ Și eu, căzând în haos ca grindina în marea,/ Avea-voi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
latin care servește drept protagonist celei din urmă creații a lui Alecsandri a fost și el bântuit în ultimele sale opere de spectrul dispariției din viață. Dincolo de reminescențele evidente, piesa dramaturgului român preia din Triste și Pontice echivalarea fundamentală a surghiunului cu moartea. La Tomis, Ovidiu continuă să scrie în genul care l-a consacrat, elegiile sale revenind însă, în noul decor al existenței lui, mai degrabă la funcția primordială de poezii funebre. Moarte civilă, exilul este perceput de autorul latin
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
oamenii sunt uneltele zeilor cruzi care se distrează pe seama lor. Pe de altă parte, Radu Stanca preia de la Sofocle și argumentul suferințelor Antigonei, copila care și-a părăsit drumul firesc al existenței ei feciorelnice pentru a-și însoți tatăl în surghiun. În Oedip la Colonos, eroul deplânge soarta amară a fetei sale nevoită să-și abandoneze căminul spre a înfrunta privațiunile dezrădăcinării alături de el : Pribeag/ Și eu, pribeagă ea, când prin sălbatice/ Păduri, când rătăcind prin arșiță și ploi,/ Desculță, fără
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de îndepărtate în timp. Anunțată de regele Creon că trebuie să plece din Corint, Medeea cere răgaz o zi spre a se pregăti de drum : O zi numai, doar azi, îngăduie-mi să stau,/ De toate să-mi adun pentru surghiunul greu. De fapt, ea are de gând să-și desăvârșească răzbunarea : Atât a stăruit în nerozia lui,/ Încât putând să-mi sfarme tot ce am chibzuit/ Zvârlindu-mă-n surghiun, mi-a dat să stau o zi,/ Și-n astă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
îngăduie-mi să stau,/ De toate să-mi adun pentru surghiunul greu. De fapt, ea are de gând să-și desăvârșească răzbunarea : Atât a stăruit în nerozia lui,/ Încât putând să-mi sfarme tot ce am chibzuit/ Zvârlindu-mă-n surghiun, mi-a dat să stau o zi,/ Și-n astă zi voi face morți din trei dușmani,/ Din tată, din copilă și din soțul meu. Acceptând internarea psihiatrică, Marghioala reclamă și ea o scurtă amânare (Bine, mă duc unde vreți
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui piese, în care tratează despre bătrânețea și moartea artistului de geniu, Alecsandri îi alege ca protagoniști pe doi mari poeți latini preocupați în operele lor de scurgerea inexorabilă a timpului : Horațiu, autorul odelor clipei trecătoare, și Ovidiu, cântărețul elegiilor surghiunului echivalat cu moartea. În dramele sale consacrate lui Socrate, Platon și Diogene cinicul, Dumitru Solomon pornește de la cele mai cunoscute texte filosofice, memorialistice și doxografice compuse de Platon, Xenofon și Diogenes Laertios cu privire la cei trei gânditori elini. Dramaturgul folosește aceste
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
periculos, cu dese accelerări ale pulsului și respirației, care, pe cât de bine fac daimonului meu, fatalmente, tot pe atât mă seduc cu o lume secundară mai pură; evident, o altă patrie, dincolo de reale, unde s-ar zice că îndur un surghiun "de plăcere". Dar nu e deloc așa, fiindcă și aici trebuie urmate anumite reguli, păstrată cu chibzuință măsură semnificațiilor și sensurilor lizibile, alungate Eriniile cu chip de vampe moderne ce doresc să răzbune infernul părăsit al vieții pedestre. Când scriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
La lumina farurilor aprinse, ca nimeni să nu poată fugi, în zbieretele copiilor care se auzeau din toate colțurile satului, în timp ce femeile sărutau pereții caselor, iar bărbații dădeau drumul la vite să moară în libertate, un sat întreg pleca în surghiun" (L.H.L.). Asta a știut și asta a făcut ocupantul rus peste tot a instaurat teroarea și distrugerea. Și astăzi cetățile lui Ștefan sînt în Ucraina. În 1997, prin tratatul încheiat cu proaspătul stat apărut între noi și ruși, bucovinenii sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vârste, satisfăcuți, probabil, de „noile ierarhii”, conștienți sau nu, de a fi „debarasați” de forțe rivale, altfel competente și prestigioase, și satisfăcuți de a trebui să îndeplinească doar comandamentele „esteticii revoluționare”, realist-socialiste, inaugurate de Maxim Gorki, alias Peșcov, prietenul de surghiun al lui Lenin. Și azi, de altfel, când „îndrăznesc” să lărgesc aria comparatistă a valorilor naționale, citând un Zola sau un Tolstoi, Dostoievski sau Proust, sunt întâmpinat cu ridicări din umeri și cu stereotipa expresie: - Nu se compară! De parcă ar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
doritori de guri suplimentare, în Bulgaria nu voiau să-i primească: 1. pentru ca inter nații bulgari din Moldova să nu fie expediați în Siberia; 2. pentru că nu au hrană destulă; 3. pentru că nu admiteau ca să fie la ei ca în surghiun. Noi ne rugam la Dumnezeu să nu consimtă, dar de unde ar fi luat ei puterea de a rezista germanilor? Cedară cu toată opoziția dlui Pulieff și a altor fruntași, care se interesau de ei și de relațiunile postbelice cu noi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
repede rost de un pat, dacă se poate, la loc mai ferit, că e prăpădit de bolnav”. I-am oferit patul meu și eu m-am cocoțat pe al treilea pat suprapus, plasat chiar lângă fereastră..., notează Gheorghe Penciu „În surghiun cu Vasile Voiculescu”, în vol. „Articole, comunicări, documente V. Voiculescu”, IV, Biblioteca județeană „V. Voiculescu - Buzău”, Buzău, 1994. Apoi, tot de Gheorghe Penciu, redă un episod de interior: Într-o zi deosebit de friguroasă, cineva îi furase lui Voiculescu obielele. Gestul
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
studiilor, pentru formarea și desăvârșirea culturală a lui Eminescu. Acesta n-a avut, în capitala germană, evident, anturajul vienez și de aceea "lipsa unui context de viață care să-i explice comportamentul" face ca poetul să pară "pierdut într-un surghiun absolut". Lucrurile se schimbă însă de îndată ce autoarea studiului recompune cu minuție documentară "brizanța anilor 1872-1874 pentru istoria Berlinului". Aflăm așadar cum, "peste noapte", Berlinul este proclamat, la 18 ianuarie 1871, la Versailles, capitală imperială, ceea ce a însemnat imediat un proces
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
A mai trecut o vară, măi gorun, Un an mai mult de lacrimi și surghiun. Te-apleci în vârfuri aspre și suspini. Ne prinde-o nouă toamnă prin străini. Încet îți curge sangele-n noroi, Ne-am mai întoarce oare înapoi? Ce-mi spui fără nădejde și-mi arăți? Trăiești și tu că noi din
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile Posteuca () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93274]
-
și ne arată cu un gest triumfător, în bucătăria comună, o cutie de conserve conținând cassoulet toulousain, marca William Saurin. Pe românește spus, fasole cu cârnați. Trimisă și ea prin poștă, cu sacrificii, pentru a face plăcere băiatului aflat în surghiun alimentar în Noua Franță. Pe când trofeul era expus publicului european înfometat și pofticios nevoie mare, eu eram angajat într-o foarte aprinsă discuție în contradictoriu cu Ketta, amicul meu din Gabon, și cu alt coleg al său, despre ravagiile pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
-mi-se mai binevoitor și mai dispus să-mi dea ceea ce doream (neputându-mă apropia de mijlocitori), iar acest sentiment sau viziune creștea cu un potop de lacrimi pe față, cu o încredere nestrămutată în Tatăl, ca și cum ar fi trecut surghiunul de dinainte. Apoi, mergând la liturghie, pregătind altarul, punându-mi veșmintele și intrând la liturghie, m-au podidit necontenit lacrimile; fiind atras către Tatăl, punând dinaintea Tatălui cele ale Fiului, am primit priceperi multe, însemnate, savuroase 1 și foarte spirituale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să scoată În evidență „realizărili” veșnic-biruitorului partid comunist, a fost luată la refec de Petrache Necula, taman la finele anului 1971, adică pe 15 decembrie, când mai erau doar două săptămâni până la aniversarea crăciunului bolșevic: alungarea regelui Mihai I În surghiun. Articolul din numărul 1171/30 noiembrie 1971 intitulat „Se finalizează investițiile anului 1971. Cum se pregătește demarajul pentru 1972?” păcătuise, „conform dispoziției”, pentru că „Datele referitoare la intrarea În funcțiune a unor noi ateliere și hale de la Fabrica rulmenți din BÎrlad
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
sănătoasă care-i ținea În șah pe despoți În periodice foarte critice, de toate nuanțele gândirii politice liberale și, ceea ce era absolut uluitor, judecători neînfricați și independenți („Hai, zău...“ intervenea Nesbit). Când revoluționarii au fost În cele din urmă prinși, surghiunul la Tomsk sau Omsk (astăzi Bobsk) era o vacanță de odihnă În comparație cu lagărele de concentrare introduse de Lenin. Exilații politici fugeau din Rusia cu ușurință, ca Într-o farsă, ca dovadă celebra fugă a lui Troțki - Moș Leo, Moș Crăcilă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sta Măritului Domn a toată Țara Moldovei... pâș-pâș, să spele putina?! Îl vezi pe Ștefan Voievod, pribeag, zgrepțănând la ușile străluciților crai, cerșind umil un culcuș și-un codru de pâine udat cu lacrimi?! Îl vezi pe Ștefan Voievod în surghiun, oploșit la căldurică, putrezind, plângându-și de milă, blestemându-și vitregia ticăloasei sale sorți?! Un trăsnet despică cerul și-apoi tunetul bubuie pierzându-se printre nouri. Doamne, șoptește Daniil înfiorat... Sau îl vezi pe Ștefan Voievod "Sabia lui Hristos", "Izbăvitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oare de la durere? Te înstrăinezi cu trupul, dar inima ta rămâne acasă și te cheamă. L-am trăit cu vârf și îndesat dorul aista. Copilăria, tinerețea... tot fugind, pribeag. Ca păsările călătoare, visam întoarcerea la cuibul dintâi. Pribegia-i un surghiun. Așa e, povestește Stanciu. Pribeag fiind, am aflat că seva ne-o tragem din pământul pe care l-am călcat cu piciorușele, dintâi... Înstrăinat, rupt de rădăcini, mă uscam pe ram. Orice dezrădăcinat, că recunoaște au nu -, are în el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
munții. Și, două săptămâni mai apoi, odată cu prima zăpadă timpurie -, un mic cerșetor, bolnav, clănțănind de friguri, bătea la poarta Castelului Hunedoara... Cu trei zile înainte, împlinisem cincisprezece ani. Așa a început lunga și amara mea pribegie: cinci ani de surghiun, ocrotit de Iancu Corvin de Hunedoara, voievodul Transilvaniei; și de Domnul Țării Românești, Vladislau Dan, ce-mi era un fel de unchi. Fugeam de colo-colo, mă ascundeam, hăituit de mâna lungă a "prea iubitului meu unchi" ajuns domn al Moldovei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar în ochi le citeam disprețul. Hainele noastre erau ponosite, prăfuite... Cine eram noi? Niște valahi împuțiți, niște varvari de la Gurile Dunării; pe când ei, numai catifele, numai aur... numai... Mă cinsteau cu buzele, că inima lor... Cunosc! Nu o dată, în surghiunul meu, am cunoscut disprețul și m-am simțit mândru în țoalele mele ponosite. Fiecare arată ce are mai de preț, pe el... au în el... Și aurul?! Țamblac trage mult aer în piept, se sprijină de cămin: Prin mine, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
văduvei acestuia o scrisoare În care Își manifesta compasiunea, spunând: „știu că cel al cărui doliu Îl porți acum, ne-a privit cândva ca fiind nenorocirea țării sale. Eram foarte mâhniți că un vechi prieten de altădată să fi cerut surghiunul nostru, dar am știut Întotdeauna că bărbatul D-ale este credincios convingerilor sale. El era un luptător și noi Îi stăteam În cale. Avea de ales Între țara lui și noi; de aceea trebuia să fim jertfiți. Cu firea sa
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]