3,733 matches
-
stai! Hunter! am țipat eu, dându-i binoclul. Aia de acolo nu este Lauren? Cu Monterey? Sunt sigură că este ea. Hunter zâmbi și luă binoclul. —Hmm... În mod sigur sunt ei doi, confirmă el. Nu părea să fie deloc surprins. Eu, În schimb, explodam de atâta entuziasm. —Haide, zise Hunter, luându-mă de mână. Hai să mergem acolo și să Îi salutăm. Douăzeci de minute mai târziu, căpitanul francez de pe „Au Bout de Souffle“ ne ajuta să urcăm la bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dar nu a scos o vorbă, ca să nu strice lucrurile pentru nimeni. Sunt o prietenă mult mai bună pentru tine acum că sunt măritată. N-am putut să Înțeleg de ce atunci când te-ai căsătorit din senin el nu a părut surprins. Este atât de greu de citit. —Ai poftă de mille-feuille? Avem un patiser francez la bord, să știi. Cred că Îmi este mult prea cald ca să mănânc produse de patiserie acum, i-am răspuns eu sorbind din paharul rece cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spre ieșire, zicîndu-și că va mînca pe săturate cînd va ajunge la Valea Brândușelor. Ăsta-i arată șoferul cu privirea. Tovarășul, ia vino-ncoa'! Preocupat să-și aranjeze actele mai bine în portmoneu, bărbatul în haină de blană ridică privirea surprins. În fața lui, rezemați de botul Daciei negre, stau un milițian și cel care a intrat înainte la rînd. Da, ce s-a-ntîmplat? Actele spune milițianul. De ce? Actele! De ce? Lungim discuția?! se miră milițianul, smulgîndu-i portmoneul, din care, cu o mînă sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-mi spuneți cifrele de plan. Aici nu ne lasă în pace vîntul. Ba chiar și subalternii surîde el, arătînd spre tînărul care se apropie. Ce-i, dom' Vlădeanu? Sărut mîinile! se înclină tînărul spre femeie, cuprinzînd-o într-o singură privire. Surprinși, ochii femeii se încruntă, înfruntîndu-i pe ai tînărului. Un bon de materiale arată tînărul hîrtia din mîna sa, răspunzînd la întrebarea lui Ștefănescu. Mă grăbesc să-l predau, că, știți, v-am spus, plec mai devreme, cu treburi, mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stăpîni, desfac unul din ziarele de pe masă, arătînd gulerul alb, împăturit: Spuneai că prietena dumitale... Ți-l vînd. Actorul scoate din buzunarul de la piept portomoneul și trage din el o bancnotă de 50, așezînd-o pe masă, lîngă mîna femeii, care, surprinsă, ridică spre el doi ochi bulbucați, cu cearcăne imense. Cu banii ăștia, aici, acum, poți mînca pe săturate spune actorul, dar cum, timp de cîteva secunde, nu primește vreun răspuns, își retrage bancnota. Mîna femeii se întinde brusc, prinzînd între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se cade; Nconjurai pădurea toată / Nu m-ai sărutat o dată". Oare, se trezește Vlad întrebîndu-se cu glas tare, oprindu-se la ușă dacă vine, dacă urc cu ea în camera hotelului...?... Cîți ani are? întreabă Mihai. Nouăsprezece împliniți răspunde Vlad, surprins că i-a fost auzită întrebarea. Obținînd de la ea ceea ce poți obține de la orice femeie neconsolată, răspunde Mihai săltînd din umeri riști să pierzi esențialul: frumusețea unei prietenii. Dar... clatină Mihai din cap, rîzînd n-o fă nici să..., că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fereastră viscolul, femeia murmură: Nici nu mai știu dacă noi ți-am mulțumit pentru gestul dumitale atît de curajos, dar... Accentul pus de femeie pe "noi" îl face pe profesor să reacționeze scurt, înfiorat de un gînd rău. Ochii femeii, surprinși, îl măsoară un timp: ...dar ineficient la vremea aceea precizează ea. Chiar m-am temut c-ai fi putut avea neplăceri. A, nu; eram prea mic spune profesorul, să împrăștie impresia reacției sale. Ce viscol! pufnește nemulțumit, arătînd spre fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu fără o ușoară nuanță ironică: "Iubito, vrei un cîntec pe care niciodată, / Khayyam nu vi-l cîntase cu farmec și durere? / Pe cîmpuri, trandafirii fug picurînd tăcere." N-am înțeles nuanța ironică ripostează Mihai. N-am înțeles privirea ta surprinsă i-o întoarce Cristina, trăgînd din pachetul lăsat pe masă o țigară, s-o poată cerceta îndeaproape. Astea cu două steluțe pot să ți le dau de tot, le am în dublu exemplar: de la librărie și de la "Cartea prin poștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Copilul se uită spre Mircea Emil, apoi spre fată. Da, el a adus mîncarea îl asigură fata, lăsîndu-l lin brațe. Du-te și-l pupă. Nehotărît, copilul pornește încet spre masa la care stă Mircea Emil. Ce-i? întrebă acesta surprins, văzîndu-l pe copil, timid, lîngă scaunul său. Púuu-pi răspunde copilul, țuguindu-și buzele. Tatăl copiilor a ajuns și el lîngă masă: Vrea să vă pupe, pentru carne. Pupi repetă copilul rușinat. Púuu-pi! strigă și celălalt venind tot o fugă. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
stinge speța umană în ultimă instanță, pentru că, vorba lui Erasmus, fără "jocul ciudat și caraghios al reproducerii", poate chiar al dragostei în genere, joc prezidat de nebunie, nu s-ar fi născut toți cei ce contestă și acuză acest joc." Surprinsă, Cristina înălță încet-încet privirea spre el, fixîndu-l în lumina vie a ochilor, apoi se întoarce cu tot cu scaun, pentru ca în final să se ridice lent, ca o convalescentă. Bună ziua, Mihai! Tac amîndoi mult timp, privindu-se. Abia acum îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vorbele ce i se adresează, Maria întinde mîna să ia din dulap fusta. Mihai nu se poate abține să nu facă un pas spre ea, întinzînd brațele, parcă vrînd s-o atingă cu vîrful degetelor: Doamne, Maria, frumoasă mai ești! Surprinsă, de parcă acum l-ar fi observat prima oară, femeia întoarce ochii mari spre el, tresărind. Mihai mai face un pas și-i prinde brațele goale, apropiind-o pînă o lipește de trupul lui: Maria, îi șoptește, aproape atingîndu-i gura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îmbibase umărul lui Carol cu lacrimi de recunoștință și autocompătimire. Ea desfăcu o sticlă albastră de bere groasă, dulceagă, produsă de un mic ordin religios din Wallonia. Bărbatul o bău pe nerăsuflate. Afrodisiacul îl ținea țeapăn. El însuși a rămas surprins, prin aburii beției, simțind că scula pricăjită i se scoală și cere acțiune. Ar fi fost și mai surprins să afle că și Carol simțea același lucru. Trilurile celor două păsări erau dublate de acordurile de la Whiter Shade of Pale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aibă impresia că e cu ea și numai cu ea. Și apoi își aminti de programarea anulată din dimineața aceea, care i-l adusese pe Bull. Ocazia era perfectă; așa că spuse: Trebuie să trec pe la un pacient din Archway. Naomi, surprinsă și descumpănită, răspunse: — Nu știam că ai un pacient în Archway. — Un bătrân, Gaston. Ca să fiu cinstit, n-ar trebui să aparțină de mine, dar, nu știu din ce motive, sunt singurul doctor pe care acceptă să-l vadă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
răsculați. Auzind despre plecarea sa, Xiao He, fără să-l anunțe pe Liu Bang, a plecat degrabă călare după Han. Comandantul a crezut că cei doi au dezertat. Două zile mai târziu, Xiao He s-a întors împreună cu Han Xin. Surprins și bucuros, Liu Bang l-a întrebat pe Xiao ce s-a întâmplat. Acesta i-a răspuns: "Pentru dumneavoastă am plecat după el." Dezamăgit, Liu i-a zis: "Mulți alții au dezertat. De ce doar pe el l-ai adus înapoi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
surâzând. Chu Long continuă : Când părinții își iubesc copiii, ei trebuie să se gândească la viitorul lor. Regina-mamă dădu aprobator din cap. Chu Long schimbă atunci subiectul: Dar, după mine, dumneavoastră nu aveți în vedere viitorul mezinului pe termen lung. Surprinsă, regina-mamă îi ceru explicații. Chu Long răspunse: De ce în istorie se întâmplă frecvent ca regii să-și piardă tronul? Pentru că nu sunt destul de capabili? Nu! Pentru că ei nu realizează înfăptuiri mari pentru țara lor. Deși așezat pe tronul său, regele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cîte o mașină cu ochi scînteietori, iar suprafața deșertului se zguduia. Era foarte frig, și ceva ca un pieptăn de gheață ne trecea prin blană. Era vîntul. Firește, Luweena, cu experiența ei mai limitată, ar fi trebuit să fie mai surprinsă decît mine. Mă așteptam să se chircească sau măcar să caște ochii de uimire ori să fie uluită În vreun fel, și am fost șocat s-o văd că pur și simplu miroase un pic aerul și o ia la trap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
drumului. Șoferul mă privea prin parbrizul stropit de noroi, cu umerii-i lați lipiți de stâlpul portierei. Când am traversat drumul, luă un aparat foto cu lentile focalizatoare și se uită la mine prin obiectiv. Renata întoarse ochii spre el, surprinsă ca și mine de postura sa agresivă. Îmi deschise portiera. − Poți conduce? Cine e, un detectiv particular? Când am pornit la drum pe Western Avenue, silueta înaltă a bărbatului îmbrăcat în jachetă de piele se apropie de locul unde opriserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o pajiște liniștită; un afacerist de vârstă mijlocie gol, cu secretara pe bancheta din spate a Mercedesului său; homosexuali dezbrăcându-se reciproc la un picnic pe marginea drumului; adolescenți într-o orgie sexuală motorizată pe un auto-transportator cu două etaje, surprinși când înăuntru, când afară din mașinile legate în chingi; și, în toate paginile acelea, sclipirea tabloului de bord și-a fantelor de ventilație, luciul vinilinului perfect lustruit reflectând plinătatea moale a unui pântece sau a unei coapse, pădurile de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
futea cu veceul. Shuoke intră în baie, neobservat de Suki, care avea ca de obicei ochii închiși. Urmări o vreme gânditor ce se întâmplă. Apoi se enervă cumplit. - Ce faci? întrebă, nearătându-și însă supărarea. Suki deschise ochii, mai mult surprinsă decât speriată. - Shuoke! Credeam că dormi! zise. - M-am trezit. Ce faci? - Vezi, nu? Ce e cu tine? Esti supărat? - Da! - De ce? Shuoke se așeză pe marginea căzii. - Nu e corect ce faci, zise. - Adică? - Adică nu e corect! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Fii atent, Cititorule, aici totul este diferit de ceea ce pare, totul are două fețe... O lumină de flash și țăcănitul repetat al unui aparat de fotografiat devorează albul nudurilor voastre convulsionate și suprapuse. — O dată mai mult, căpitan Alexandra, te lași surprinsă goală în brațele unui ocnaș! o mustră fotograful invizibil. Aceste instantanee vor îmbogăți dosarul tău personal... și vocea se îndepărtează rânjind. Alfonsina-Sheila-Alexandra se ridică, se acoperă, cu un aer plictisit. Nu mă lasă în pace nici o clipă - bombăne -, a lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
implicați în el. Își amintea că fuseseră un bărbat alb, o femeie din Africa de Sud și alți doi-trei străini. Mai mulți oameni din sat lucraseră acolo și-și puseseră speranța în locul acela, dar, în final, totul se fâsâise. Nu fusese deloc surprinsă. Totul s-a fâsâit; n-aveai cum să schimbi Africa. Oamenii și-au pierdut interesul ori s-au întors la modul lor de viață tradițional ori, pur și simplu, au renunțat fiindcă însemna prea mult efort. În plus, Africa are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aici. Nu că dumneavoastră ați fi vârstă, firește, dar ideea e că oricine poate studia. — Poate, replică ea. Poate într-o bună zi. — Puteți studia aproape orice aici, continuă el. Cu excepția medicinei. Încă nu pregătim doctori. Nici detectivi. El păru surprins. — Detectivi? Nu poți să urmezi cursuri de detectivi la universitate. Ea-și ridică o sprânceană. — Dar am citit că universitățile din America au astfel de cursuri. Am o carte scrisă de... El o întrerupse. — Aha! Da, la universitățile americane poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
singur gol prin care să poată scăpa marinarii. Știindu-se de-acum stăpîn absolut pe suprastructură, dădu jos dintr-un singur șut ușa de la cabina căpitanului, aflată la castelul pupa, iar cînd acesta se ridică În capul oaselor În pat, surprins și Încercînd să pună mîna pe pistolul pe care Îl ținea În sertarul mesei, era deja prea tîrziu, căci vîrful macetei strălucea la mai puțin de o palmă de nasul lui. - Liniște! Îi ordonă Oberlus sec. O mișcare numai și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu ulei ardea În colțul cel mai Îndepărtat al cabinei, iar căpitanul trebui să facă un efort pentru a recunoaște, În lumina aceea atît de slabă, chipul diform al intrusului care rămăsese În picioare, amenințător, În fața lui. - Oberlus! exclamă el surprins. Ce faci pe vaporul meu? Ai devenit și pirat, pe deasupra? - Am devenit rege, veni răspunsul absurd. Regele Insulei Hood, iar tu ai pătruns fără să-mi fi cerut voie În apele mele. Celălalt Îl privi stupefiat, cu toate că Încă nu reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
niciodată să eșueze un vapor fiindcă așa vor ei. El era din interior... Dintr-un loc de prin Orense... - Și cum le făcea să eșueze? - Așa cum o fac mereu pirații de pămînt... - Dar cum? Întrebă Oberlus, nerăbdător. Celălalt Îl privi surprins, ca și cum Întrebarea i s-ar fi părut stupidă: - Cu luminile... - Luminile? - Luminile! Acum bătrînul fu cel care se neliniști cu-adevărat. Oare nu știi ce sînt luminile de poziție ale unui vapor? Oberlus nu răspunse, conștient de faptul că interlocutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]