514 matches
-
grozavă, încât primirea a fost redusă la o cursă în trăsuri cu coșurile ridicate pe la bisericile principale și primărie. Din nenorocire, a trebuit închis landoul regal înghirlandat cu flori albe, tras de patru cai albi, înhămați frumos și încălecați de surugii în haine găitănate; șiroaie de apă pe străzi, unde însă bieții țărani își țineau locul cu stoicism. Doamnele care se ocupaseră de dejunul rămas nemâncat ne arătau cu tristețe prăjiturile extraordinare, fructele aduse de departe și toate pregătirile deșarte care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
întoarse abia după o jumătate de oră. Purta un pachet mic învelit în hârtie colorată. ă Am luat ceva pentru copilă. Ea are un copil, să știi. O fiică. ă Curva? răspunse îmbufnat locotenentul Salitov, uitându-se înainte în timp ce biciul surugiului pocni în aer. Un zâmbet ușor miji pe fața lui Porfiri. ă Câți nervi ai putut să ai în dimineața aia, Ilia Petrovici! Porfiri aruncă o privire precaută spre Salitov. Fața locotenentului era deja roșie de la aerul rece, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Abia ieșit din Giurgiu, echipajul nostru se și avânta peste câmpuri, bărăganuri, coline, grabene, râpi, puhoaie și păduri. În eternele noroaie ale Valahiei, poștalionul nostru se înfundă până la butucul roții, iar căluții, până la pântece; bravele patrupede, îmboldite de vocea unui surugiu ager (un ungur), își sporesc eforturile în momentele dificile; șleaurile se rup, sunt reînnodate; atelajul nu se descurajează niciodată și ne scoate din toate încurcăturile; abia dacă se odihnește puțin și mănâncă spre mijlocul drumului; așa se face că, plecați
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
însemnată pentru o populație de douăzeci și cinci de mii de locuitori, și nu e nimic remarcabil aici în afara pavajului mai puțin prost decât în Giurgiu și București. Urmăm, părăsind Ploieștii, un drum capricios, cu multe ramificații, cu cotituri șerpuite, pe care surugiul îl părăsește sau îl reia după plac, traversând câmpurile când e prea mult praf sau noroi pe calea obișnuită. Această alternativă este inevitabilă, nu o vom repeta niciodată de-ajuns spre edificarea călătorilor și pentru a stimula terminarea șoselelor aflate
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
doua poștă, într-o poziție încântătoare: ce orașe fermecătoare s-ar face în țara aceasta dacă oamenii ar ști să înalțe case, să paveze și să curețe străzile! Acest târgușor ne lasă o amintire neplăcută: ajuns aproape de stație, unul dintre surugii noștri, îmbătat cu rachiu, își pierde echilibrul și își dărâmă calul; lansat în goana mare, vehiculul trece peste om și animal, rupându-și osia. Calul e omorât pe loc; printr-o întâmplare providențială, surugiul, apărat de corpul calului, nu e
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
neplăcută: ajuns aproape de stație, unul dintre surugii noștri, îmbătat cu rachiu, își pierde echilibrul și își dărâmă calul; lansat în goana mare, vehiculul trece peste om și animal, rupându-și osia. Calul e omorât pe loc; printr-o întâmplare providențială, surugiul, apărat de corpul calului, nu e decât mototolit și lovit. Ne repezim să-l ajutăm pe bietul om leșinat și zăcând la șase pași în urma vehiculului. Câteva frecții, câteva guri de coniac bătrân îl readuc la viață. Trecătorii contemplau scena
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de calmă, încât pare să dormiteze. Ne îngrijorează mai ales tânărul soldat așezat ca o țintă pe capra trăsurii noastre, și îl dojenim pe comandant pentru el; dar nimic nu-l poate face să cedeze; își menține dispozițiile, le dă surugiilor instrucțiuni despre drumul pe care trebuie să-l urmeze și, dându-le semnalul de plecare, ne adresează salutul român, de la inima, gură și ochi. Fără îndoială că acestei desfășurări de forțe îi datorăm călătoria noastră perfect liniștită; nu se întâmplă
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cultivată; aici încep stepele care se desfășoară până la Ialomița, iar dincolo de ea țin fără întrerupere până la Dunăre. La o jumătate de poștă de Brăila, descoperim la vest munți adevărați. Care n-a fost mirarea noastră când i-am auzit pe surugii noștri pronunțând numele de Balcani. Într-adevăr (am putut verifica acest lucru mai târziu), acest lanț secundar de munți se desprinde din masa principală la ieșirea Porților de Fier. El mărginește Bulgaria la nord, mergând de-a lungul fluviului, pe
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de Dunăre. Nu mai există pod peste Siret; l-au luat viiturile. Râul se trece pe un bac provizoriu, construit grosolan din grinzi necioplite, fără balustradă, legate după o metodă primitivă foarte puțin liniștitoare. Caii noștri nu mișcă, ținuți de surugii. Cablul de ghidare măsoară patru sute de metri deasupra apei; e o lățime considerabilă, mai ales că râul e adânc, că se precipită mai degrabă decât curge și că orice cădere de pe bac ar fi mortală. Așa că nu ne temem a
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
centru. Cum să dai numele de oraș unei adunături de barăci din lemn ce cad de dărăpănate ce sunt înainte de a fi fost terminate? Totuși, așa este Tecuci, capitala ținutului cu același nume. Nu stăm mult aici, chemăm cai și surugii pentru a pleca cât mai repede. Valea se îngustează la nord de Tecuci; culturile sunt frumoase, dealurile se acoperă de păduri, dar lupii abundă în această regiune zâmbitoare. Fuseserăm preveniți și, ca dovadă, la ora trei după-amiază, în plină vară
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de grindină și de apă înghețată ne inundă. Drumurile erau desfundate din cauza torentelor, roțile erau înfundate în noroi până la butuc, caii refuzau să-și facă datoria și nu ne scoteau dintr-un făgaș decât pentru a ne băga în altul; surugii erau orbiți de fulgere și de grindină; apa ne șiroia pe corp și se aduna în diligență; uraganul ne ridica vehiculul și amenința să ni-l poarte în râpe, aceasta a fost situația noastră timp de trei ore nesfârșite. Ajungem
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
din conservele noastre, ne pune pe picioare. La miezul nopții plecam; luna strălucea; stelele licăreau; o liniște profundă îi urmase furtunii; nu rămăseseră alte semne decât lacurile improvizate și noroiul lichid, pe care caii noștri, îndemnați de țipetele ascuțite ale surugiilor, le traversau cu burta la pământ, aruncându-ne cu cele patru picioare ale lor un neîncetat vârtej de stropi de noroi. Am auzit de mii de ori, în cele două provincii, blesteme la adresa evreilor și a rasei lor avide; n-
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
silește drumul să întoarcă brusc la stânga pentru a căuta o trecere. Ca și Moldova, torentul se împarte într-o puzderie de brațe ce se traversează pe un pod de lemn nesfârșit, al cărui tablier mișcător inspiră cele mai legitime temeri. Surugii nu uită niciodată să invite călătorul să coboare. Precauția e bună; e cel mai periculos curs de apă din Moldova. Bacăul nu e prea prost construit; are case frumoase și grădini bine întreținute; o promenadă publică; biserica principală și clădirile
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
animale nu mănâncă decât iarbă veștejită sau de baltă; dar loviturile de bici sunt un excelent imbold, cu ajutorul căruia cele mai slabe mârțoage o iau nestăpânit la galop. Nu e de mirare deci că atâția cai se prăbușesc și că surugii nu trăiesc prea mult! Iată-ne ajunși la Focșani, la hotarele Moldovei; un pârâu, Milcov, ne desparte de Valahia, și lucrul e evident, din păcate! Adio, agreabile vâlcele, munți cocheți, desișuri răcoroase, păduri imense! Iată câmpiile fără sfârșit ce merg
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
odihnă acceptabil; ce deziluzie! Găsim în loc un târg ca atâtea altele, doar că acesta e și mai arid și pe jumătate nimicit de un incendiu ale cărui urme nu au fost îndepărtate. Fie din lipsă noroc, fie din cauza relei-voințe a surugiilor, nu putem găsi niciun loc unde să ne refacem, niciun culcuș convenabil, și ne grăbim să părăsim acest oraș inospitalier. Culme a nenorocului, la câteva ore de aici, intram în Râmnicu Sărat, o urbe prost construită, murdară și dezgustătoare, unde
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sub ochi, să le transmită amintirea recunoștinței noastre pentru compania lor atât de agreabilă! Era scris ca drumul de la Buzău la Ploiești să ne fie fatal. La un kilometru după poștă, unul dintre cai se prăbușește; diligența trece peste el; surugiul, azvârlit de pe șa, cade pe scara trăsurii; roțile îl strivesc îngrozitor. Chemăm în ajutor niște țărani ce strângeau recolta: aceștia fug; o țărancă bătrână refuză să ne dea căruța; suntem constrânși să-i solicităm, cu revolverul în mână, unui alt
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
locuința cea mai apropiată. Îi facem un așternut de paie acceptabil cu snopi luați dintr-un câmp învecinat. Căruțașul se hotărăște, pe jumătate de frică, pe jumătate după făgăduirea unei recompense. Trimitem de la poștă mijloace de transport pentru a conduce surugiul la spitalul de la Buzău. În adevăr, n-am putea exagera condamnând indiferența vinovată, egoismul de neînțeles al țăranului față de asemenea accidente; e oare atât de nefericit încât nu se mai gândește decât la propriile necazuri? Nenorocirile noastre nu luaseră sfârșit
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
prima lovitură de bici, fac o săritură spre pășuni; trăsura se înclină; nu ne răsturnăm mulțumită oiștii, care se rupe. De data asta ne părăsește dumnezeiasca răbdare; le dăm cu mâna noastră o aspră corecție căpitanului poștei, ceaușului său și surugiului; așa era drept; cu toții răspundeau cu capul de cai și de viața noastră. Îi silim să repare de bine, de rău stricăciunile; dar nu obținem un atelaj nou decât dublând doza de lovituri de ciomag. A doua zi eram la
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
zi eram la București. Nu am avut deci dreptate spunând de-a lungul acestei povestiri că o campanie în Occident e mai ușor de făcut decât o simplă călătorie în Principatele Unite? E chiar mai puțin periculos. Dacă interesează soarta surugiilor noștri, putem liniști inimile sensibile; am primit vești mulțumitoare în acest sens; s-au însănătoșit, unul în cincisprezece zile, celălalt în trei săptămâni. Slavă Domnului, nu avem nicio moarte de om pe conștiință! Capitolul 6 O iarnă la București Crivățul
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
7). 39 Ibid., pp 78-79, 135-136 (partea I, cap. 4; partea a II-a, cap. 1). 40 Ibid., pp. 56-58, (partea I, cap 3). 41 Este vorba de episodul accidentului de pe drumul dintre Buzău și Ploiești soldat cu rănirea unui surugiu. Militarii francezi au cerut ajutor țăranilor care munceau la câmp, dar aceștia s-au eschivat (fie au fugit, fie au refuzat să colaboreze). În cele din urmă, confrații lui G. Le Cler au rechiziționat o căruță cu care au transportat
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Théophile Gautier și Anul Nou în Marais de Alphonse Daudet. Și în poeziile sale sună uneori râsul luminos, iar când Carmen Sylva ne înfățișează animalele, rămase în urmă, care păstrează încă vechea haină a recunoștinței, demodată printre oameni, sau când surugiul, în galopul întreit al animalelor, se teme dinainte de încetineala cailor de la dricul său. Lui Gouffé* îi plăcea să privească un dric: Nu văd decât plăcerea De-a merge cu trăsura!". Barbey d'Aurevilly, în spatele unui convoi, într-o zi cu
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
privească un dric: Nu văd decât plăcerea De-a merge cu trăsura!". Barbey d'Aurevilly, în spatele unui convoi, într-o zi cu ploaie și noroi, răspundea la condoleanțele vecinului său despre defunct: "Ce? îl plângeți? Măcar el e în trăsură!". Surugiul român nu gustă acest deliciu: "Cu dârloagele și biciul în mână, voi porni la drum! Ar dura prea mult să fiu dus la groapă cu rugăciuni cântate pe nas! Pe mine! Un călăreț! Și Heidi! Iouheidi! Aș sări din dric
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
drd. Morărașu Marcel - absolvent de istorie la Moscova, școala de lectori PCR, fost activist PCR, preda probleme filosofice și științe politice; - lect. drd. Popa Alexandru - absolvent de drept, studii postuniversitare la "Ștefan Gheorghiu", preda probleme filosofice și științe politice; - asist. Surugiu Constantin - absolvent de istorie, preda socialism științific; - asist. Grigorescu Eugenia - absolventă de istorie (a terminat facultatea cu media 7), preda socialism științific; - Asiat. Acostoaiei Constantin - absolvent de drept (a terminat facultatea cu media 7), preda socialism științific; - asist. stagiar Grigorescu
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
362 Stratone, Ana, 130 Stratone, Neculai, 129 Stratone, Nicolae, 128, 163 Stratulat, F., 128 Străchinaru, Ioan, 223 Stroescu, Ioana, 342 Strugariu, Despina, 222, 308 Sturzu, Corneliu, 65, 73, 233, 256 Surdu, Alexandru, 245, 488 Surdu, Victor, 61, 77, 80, 396 Surugiu, Constantin, 136 Swijewschi, Cazimir, 223 Szakaks, Eva, 160 Ș Șalaru, Vasile, 190, 384, 441 Șandru, Daniel, 21 Șandru, Ion, 91, 94, 393, 503 Șandru, Vasile, 173 Șerb, Vasile, 88, 89, 100, 102, 131, 135, 222, 223, 227, 297, 307, 450
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
fenomenologie obscură amenință, în timp ce prozopopeea subsecventă a zilei se configurează în jurul unui "elan ascensional". Starea de expectativă se nutrește din sine, înfometată de propria consistență, precum i se întâmplă unui celebru personaj balcanic din poezia lui Ion Barbu: "Uneori, șuierăturile surugiilor sau vorbele lor îngânate de-a încălecare erau socotite de el ca semnaluri... Îngrozit, își zicea că n-are să mai scape din acea noapte și se trăgea de la geam. Răsuflarea îi era scurtată, urechile vâjâietoare și fiori-fiori îl treceau prin
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]