3,370 matches
-
culcare diferite, În funcție de starea sănătății lor, dar la nouă și jumătate seara toți trebuiau să fie În pat și să doarmă. Somnul, Însă, nu poate fi impus cu de-a sila. Trecînd pe lîngă ușa lui Davis, Digby auzi niște suspine ciudate, ca și cînd bietul om nu-și putea stăpîni lacrimile... Ceva mai Încolo pe coridor, văzu că ușa lui Johns era deschisă, iar Încăperea părea luminată. Scoțîndu-și papucii, trecu repede prin fața ușii, dar constată că Johns nu era Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de spătarul banchetei în spatele capului său. Cu penisul pompând fără rost în vulva ei învinețită, Vaughan se lăsă să cadă pe banchetă. Își pierduse deja interesul pentru tânăra femeie care, în timp ce-și trăgea hainele pe ea, plângea cu suspine. Mâinile lui pline de cicatrice explorau materialul ros al banchetei, desenând din spermă o diagramă misterioasă: un semn astrologic sau poate o intersecție rutieră. Când am ieșit din spălătorie, rulourile continuau să se scurgă tăcute în întuneric. În jurul mașinii, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
spune întotdeauna că-i plac romanele în care se simte o forță elementară, primordială, telurică. Spune chiar așa: telurică. — Dumneavoastră ați făcut o reclamație la biblioteca închisorii privind o carte incompletă, spune înaltul ofițer așezat îndărătul unui birou. Scoți un suspin de ușurare. De când a venit un gardian, să te cheme din celula ta și te-a pus să traversezi coridoare, să cobori scări, să parcurgi încăperi subterane, să urci trepte, să traversezi anticamere și birouri, o senzație de anxietate te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
se confundă. Oquedal este un sat cu foarte puține familii, izolat pe munte. De secole ne-am căsătorit între noi. — Tatăl meu era străin... — Tocmai. Dacă nu-i iubim pe străini, avem motivele noastre. Gurile indienilor se deschid într-un suspin lent, guri cu dinți rari, fără gingii, de bătrânețe decrepită, de schelete. Există un portret pe care l-am văzut, pe când treceam prin a doua curte, fotografia măslinie a unui tânăr, cu coroane de flori în jur și luminată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mea? spune el, iar în mâna lui dreaptă strălucește o lamă de cuțit. Ponchoul e înfășurat pe brațul stâng, și un capăt atârnă până la pământ. Din gurile indienilor iese un sunet care nu e un murmur, ci mai degrabă un suspin trunchiat. — Cine ești? Sunt Faustino Higueras. Apără-te. Mă opresc dincolo de groapă, îmi înfășor ponchoul pe brațul stâng, apuc cuțitul. X Bei ceaiul cu Arkadian Porfirici, una dintre persoanele cele mai fine din punct de vedere intelectual din Ircania, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mașini, copaci cu cap de mâță... orice poți să vezi aici unde eu am pictat, după toate regulile bizantine, sfinții... - Miluiește-mă, Doamne, că sunt neputincios... psalmodiază ucenicul. Miluiește... - Nimic nu prinde! Așa ceva n-am mai pomenit... - Ostenit-am în suspinul meu... nu înțelege ajutorul lui Leonard să se oprească la timp. Prietenul meu apropie urechea de zid, pune amândouă palmele, ca un vindecător pe burta pacientului, să-i scoată tumoarea fără tăietură, își trece buricul degetelor peste pictura ștearsă, scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și Începu să-l mîngîie pe cap cu tandrețe, ca și cum ar fi fost vorba despre un copil: - E totul bine! șopti. Liniștește-te... Am rîs destul de cîntecele tale. Oprește-te, te rog! Nu vezi că o să te omoare? scoase un suspin de neputință. Doamne! exclamă. Nici măcar nu mă ascultă, iar dacă m-ar asculta, nu m-ar Înțelege... Taci, Knut, te rog! Taci! Îi puse o mînă pe gură, iar norvegianul Knut, prostul, i-o mușcă atît de tare, Încît s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vreodată la viață ca metaforă a televiziunii? Regula noastră e că, atunci când Seth conduce, radioul tace. Dar se-ntâmplă că vine un cântec de Dionne Warwick, și Seth începe să plângă tare, plânge cu lacrimile alea mari Estinyl, scuturat de suspinele alea mari Provera. Dacă Dionne Warwick vine cu un cântec de Burt Bacharach, trebuie să tragem pur și simplu pe dreapta, altfel cu siguranță o s-avem un accident. Lacrimile, felul în care fața lui umflată și-a pierdut umbrele tari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
al norocului și al întîmplării. Au jucat cinstit la "loteria vieții" și Prințul a pierdut. Un cavaler știe să și piardă. Așa că și-a făcut frumușel bagajele și a zburat de la o zi la alta fără să dea prilejuri la suspine, regrete. A șters-o englezește, lăsînd Vladia să-și vadă în continuare de molcomirea ei. Dar asta nu însemna cîtuși de puțin alungarea, ci doar plecarea lui Pangratty. La sfîrșitul verii următoare era în firea lucrurilor ca Șerban Pangratty să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
neagră, pe care pentru o clipă o pierdu din ochi, dar care acum, pe fundalul lăptos al norilor firavi, se contură iar, ca apoi să se mistuie În Încețoșarea alburie. Liniștea mai dură o clipă, după care, din mulțime, răsunară suspine de slăvire, oamenii se lăsară În genunchi făcând mătănii, ținându‑se cu mâinile de cap, cuprinși de extaz. Până și câțiva din ucenicii lui Petru se Înclinau În fața minunii păgâne la care fuseseră martori. Atunci Petru Închise ochii și glăsui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ieși fără să‑și scoată de pe cap fesul de noapte cu ciucurele care‑i cădea pe‑o ureche. Înălțând mult lumânarea, o recunoscu În pragul ușii pe doamna Brener care‑și strângea În brațe fetița. Copilul se zguduia sufocat de suspine. Doamna Brener nu putea scoate o vorbă, iar primarul, cam fără chef, o conduse În hol. Câinele urla Întruna, jelind animalic, ca o bocitoare bătrână. Doamna Brener, palidă de moarte, cu copilul care gemea animalic, căuta, confuză, să‑i expună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sa și În care ignoră aceleași lucruri eludate și În opera sa. Despre bucuria creației și despre criza creației, despre stări sufletești, despre orașe, despre hemoroizi, despre peisaje, despre motivațiile scrisului, despre deosebirile dintre proză și poezie. Scrisorile sale Îmbină suspine de dragoste și aluzii erotice cu teorii literare, impresii de călătorie cu poezii. Îmi amintesc ca acum descrierea unui trandafir, a unei treziri În zori, apoi acele variații asupra ploșnițelor, ca și unele considerații asupra posibilității existenței de dincolo de mormânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
le parcurseseră vreodată, desi catamaranul zbura pe deasupra valurilor cu aproape șapte noduri pe oră. Curând putură distinge coloanele de fum, colibele și pirogile de pe plajă și, cănd traseră, în sfârșit, în mijlocul unei lagune largi și puțin adânci, scoaseră cu toții un suspin de ușurare, înțelegând că până la urmă reușiseră să scape de amenințarea pe care o reprezenta groaznicul rechin alb. Acum nu le mai rămânea decât să se roage că locuitorii acelei insule providențiale să fie oameni pașnici și primitori. Miti Matái
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că nu observă, înțelegând că îi provoca oricum destulă durere și suferința gândul că îl poartă în pântece pe fiul unui asasin și violator sălbatic. Cu toate că era la primul copil, pe tot timpul nașterii nu scoase nici un geamăt, nici măcar un suspin din care sa reiasă cât de mult suferea, ci doar își musca buzele până la sânge, închise ochii și împinse copilul afară, ca și cum s-ar fi eliberat de o povară insuportabila. Vahíne Tiaré lua copilul, inca plin de sânge și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Spune-i iernii să nu ningă! Luana suferi îngrozitor și dușmăni pe toată lumea până în ziua în care Dan, bunul Dan, veni la ea cu mâna întinsă. Își cerură scuze reciproc iar Luana îi sări în gât și-i spuse printre suspine: L-am iubit pe moșneagul ăsta, deși nu se îndura să-mi treacă pragul casei. Fără el, Crăciunul nu va mai fi la fel. Apăsarea ultimei zile cu tovarășa învățătoare la catedră, o simțise cu câteva săptămâni înainte. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
repede și să fugă cât mai departe. Priviră ruinele precum meșterul Manole. Dezolați, au dat înapoi. Nu voiau să se implice într-o treabă a cărei sorți de izbândă apăreau într-o ceață deasă. Sanda izbucni într-un plâns cu suspine. Luana nu știu încotro s-o apuce. Bica striga, de mama focului, să se renunțe la toate planurile, să fie lăsată să trăiască în pace puținele zile pe care le mai avea. Scoasă din răbdări, fata amenință că va angaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mijlocie, era cu ochii deschiși, n-a zis nimic, n-a întrebat o vorbuliță, doar m-a apucat de mână și atât când m-am întins lângă ea. Și am plâns lângă ea domnișoară, am plâns fără să scot un suspin, așa-mi curgeau lacrimile, așa-mi curgeau! Și împielițatul acela bătrân hârâia la ușă cu unghiile, ca un motan, da, nu m-am dus, domnișoară, putea să hârâie până la ziuă, nu m-am mișcat de lângă fata mea. Ce, tu vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de-o asemenea propunere, Carmina clipi neștiind ce să răspundă. În casa soților Alexe nu se făceau decât rareori tratații. Merita să accepte propunerea măcar pentru neobișnuitul situației. De undeva, parcă foarte de aproape, se auzea cineva plângând potolit, cu suspine egale, un gângurit întrerupt din când în când de câteva hohote, ceva mai puternice ca intensitate, răzlețe. Părea a fi plânsul cuiva care intenționează să-și drămuiască forțele pentru un bocet mai de durată. Alexe se uită la ceas. Fuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era într-o vervă nemaipomenită. Alexe își controlă din nou ceasul. E ora șapte, o înștiință pe Nina. Da? Chiar? Tresări ea. E timpul atunci. Se întoarse pe călcâie și plecă spre camera cealaltă, deschise brusc ușa. Un val de suspine și de hohote mai înfocate o întâmpinară. Gata, Evelina, ajunge, rosti cu voce blândă, metalică, s-a terminat ora noastră de meditație. Du-te la baie, fă pipi, spală-te bine pe față și vină la noi. Fata se urni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
reacția. Bărbatul tocmai își ungea o felie de pâine prăjită cu un strat subțire de marmelada. — E-un pic cam dura, zise el. — Dura? E de-a dreptul câinoasa! se indigna Eleanor. Continuă să citească în gând câteva clipe, scoțând suspine exasperate și chicote înăbușite, după care vorbi din nou: — Doamne Dumnezeule, ascultă aici: „Eroina ultimului film de televiziune al lui Samuel Sharp, Întunericul, este prezentată în reclamă BBC ca fiind o «nimfomanăă. L-am întrebat pe autor dacă a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
un anotimp foarte frumos, care trezește întreaga natură la viață și care merită cu siguranță cele mai sincere felicitări! Alina Catană, clasa a V-a C O zi de primăvară Tăcere... Doar din odaia de alături se aude tremurul unui suspin gingaș de copil. Pe fereastră a pătruns un mănunchi de curcubee luminoase. Merg la geam și nimeresc sub cascada surâzătoare și călduță a primelor raze de dimineață. Din negura amintirilor ies la iveală zile cu soare călduț când dintre frunzele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să răsucească butoanele. — Mai am o întrebare, am zis. — Da. De unde știi atâtea lucruri despre mine? — Intuiție feminină. — Datorită intuiției știi că obișnuiam să fumez țigări mentolate? — O, asta... Dădu radioul mai încet și expiră zgomotos, nu era tocmai un suspin, ci mai degrabă sunetul pe care-l scoate cineva care se apucă de-o treabă grea. Am așteptat. — Ce trebui să ții minte este că istoria se scufundă în adâncuri. Ca un dinozaur într-o groapă de smoală. Comitetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
hazardă să-mi arunce o privire fugară. — Iisuse. — O să fie bine, am spus. Haide, o să fie bine. Am încercat s-o cuprind cu brațul ca s-o trag spre mine, dar nu vru să se miște, încremenită și zguduită de suspine interioare, uitându-se țintă la tavan. — Hei, am făcut din nou. Te rog, vino-ncoace. Am cuprins-o din nou cu brațul și de data asta se lăsă trasă spre mine, suspinând fără zgomot pe umărul meu. — Uneori e greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se năruie. Un tumul de coli și pagini se umflă ca o bulă radioactivă. Apoi, într-un foșnet puternic de hârtii, ieși la iveală un om. — Maică Precistă, zise bărbatul, uitându-se la noi cu ochii mari. Scout scoase un suspin adânc și-și lăsă brațele să cadă pe lângă corp. — Eric Sanderson, spuse ea, ți-l prezint pe doctorul Trey Fidorous. 24 Doctorul de limbaj M-am gândit la verbul a se înțeleni. Poate că ar trebui să existe tipuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
podeaua dură prin jeanși. În mijlocul acelui spațiu cenușiu, Orpheus stătea tăcut aidoma colajului de nimicuri care și era. Abia vedeam coastele îmblănite ale lui Ian cum ridicându-se și coborând încet, parcă fără nici o grijă pe lume. Am scos un suspin pe care nu-l auzi nimeni. În mintea mea încă istovită, întâmplările și evoluțiile din ultimele douăzeci și patru de ore, răsturnările de situație, durerile și șocurile, toate se adunau și formau un mare și complicat labirint pe care eu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]