697 matches
-
care țineam tare mult. Și ce priveliște plăcută mi-a oferit drumul: trunchiuri zvelte de brazi, drepte ca niște coloane într-un templu infinit! Am străbătut poienile verzi, tăinuind căsuțe frumoase ici și colo, văile largi cu sate părând prospere, susurul odihnitor al câte unui pârâu de munte. Am simțit vântul plăcut răcorindu-mi fața și umflându-mi bluza. Iar eu îngânam voios o plăcută arie din "Tanhauser" de Wagner. După ce am călătorit vreo jumătate de oră cu camionul acela care
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
Acasa > Cultural > Modele > STELA ENACHE. SEMĂNÂND IUBIRE, SECERI IUBIRE...! Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Da! Artista Stela Enache, iubire seamănă, cu vocea ei lină ca susurul unui pârâiaș auzit când cade înserarea și tac pe rând făpturile naturii, rânduite la odihnă și vis! Dacă vocea Stelei Enache ar fi lucru, rouă ar fi pe frunză subțire de lămâiță, dizolvându-i aroma și împresurând-o cu lumină
STELA ENACHE. SEMĂNÂND IUBIRE, SECERI IUBIRE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382088_a_383417]
-
Având credința împlinirii eternului vis. Gândul curat pe tine te caută. Inima-i sanctuarul cu tronul ceresc. În mine domnește Viața și-n tihnă, Mă ajută în taină să iert, să iubesc. Am pacea în mine și cerul alături. Și susurul blând al prezenței cerești. Iubesc fără frică și fără ascunzișuri. Iubesc întru totul și-ntruna regesc. Cluj Napoca, 07 iulie 2016 Visare Cu tălpile goale tandru pășesc, Pe iarba cea verde de-acasă... Ascult ramurile ce doruri șoptesc, Și-mi las
IUBESC de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382108_a_383437]
-
ea...! De teamă să nu penduleze conversația între frenezia cunoașterii a cât mai mult despre artistă și predispoziția ei la timiditate și discreție! Cum să întrebi ceva o artistă pentru care tace lira și o lasă pe ea, se oprește susurul fântâniței și dă voie vocii sale, închid păsările pliscul și-o ascultă?! Nu cumva Ploieștiul dă impresia că e originea grâului din care s-a copt pâinea cea mai dulce a poeziei, muzicii și teatrului, drept un colac de prescură
NICO MUZICA, ÎNFLORIND VIAŢA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382096_a_383425]
-
nu vin la ape . Norii negri-isi cern durerea , Pește câmpuri zboară corbii , Croncănind , bătând din aripi , Stoluri negre , soli funebri Dintre nori , zâmbind șăgalnic , Mica rază se-nfiripa , Cu ochi limpezi , de lumină , Chip de aur , buze fine , Glas de susur de izvoare . Cu un gând , alunga corbii , Ceru-isi capătă culoare . E senin , e sărbătoare ! Dragostea-i biruitoare ! Ea învinge , chiar și moartea . Referință Bibliografica: Cucule , dezbraca-ti haină / Florina Emilia Pincotan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1942, Anul VI
CUCULE , DEZBRACA-TI HAINA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380342_a_381671]
-
ochi - iar privirea maiestuos transatlantic - să-nainteze - trainic - prin mrejele tulburi de alge - printre bancuri de scoici bănuit perlifere - printre bancuri de pești sumedenii brăzdând neguroase mituri de chiți și s-ajungă - în fine - dar negreșit - la locul de proapăt susur Luminii NINGE... ninge : artileria și-a micșorat pulverizat - microscopic - proiectilele albe - spre-a obține astfel mărirea - halucinantă - a orizontului de tragere - și - prin asta garanția că nimic nu-i va scăpa - din bătaie - iernatic dezlănțuit tirului gheții VREMURI au fost
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
Articolele Autorului Când a venit, așa, ca un însemn, cu geana scrijelind în trup de lemn, privea fără de țintă-n viața mea citind, în șoaptă, dincolo de ea. Purta în păru-i albe flori marine, adâncuri de oceane pe retine, cald susur de izvor în răsuflare și-n pas molatic...dulce cadențare. Stăteam închisă-n putredul meu trunchi ca sufletul să-mi cadă în genunchi când ea, din stele scurse pe pământ, un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt. Într-un acord de
ÎN ZIDUL MEU DE ANĂ... de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380613_a_381942]
-
atunci când toamna coboară pe munte și soarele se îmbracă în purpura înserării... Cuvintele, izvorâte dintr-o conștiință calmă, alteori răzvrătită, aduc la lumină sensibilitatea, profunzimea trăirilor, această „tainică simfonie” a sufletului, adesea, neînțeles... Poetul George CĂLIN, „veșnic îndrăgostit visător”, ascultă susurul izvoarelor, descoperind întreaga armonie a universului cu care ar dori să se contopească... dar, de cele mai multe ori , face popas în preajma „cascadei Niagara” și gândurile se revarsă năvalnic, antrenând în rostogolirea lor preaplinul inimi ce se vrea descătușat, eliberat, dăruit lumii
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
crezând că toate-acolo sunt duium, că-n orice vis e altfel de nuanță. E viața mea un codru-adânc și des din care n-aș mai vrea nicicând să ies vrăjit de al lui freamăt, de izvoare ce au în susur cântece de vis, care splendori fantastice-au descris când printre ramuri nu-ncetau să zboare. E viața mea mândru picior de plai, menit să aibă-n jur gură de rai. Anatol Covali Referință Bibliografică: E viața mea / Anatol Covali : Confluențe
E VIAŢA MEA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379353_a_380682]
-
stările de reverie, amintirile, o poartă spre țara natală, alinându-i oarecum dorul de cei dragi și de locurile pitorești ale copilăriei: Acasă la mine în suflet, pe pajiștea mea, / Nu-mi pasă de viscol, de avalanșe de nea... Simt susur de ape și cântec de îngeri / Și-nvăț a străbate orice mare de plângeri Poeta subliniază cu stilu-i caracteristic drama omului cu evenimentele cruciale ale existenței sale, nașterea și moartea: Ne naștem țipând și, când plecăm, / Lăsăm pe alții țipând
POETA DANIELA POPESCU ȘI VERSURILE SALE DE INSPIRAȚIE DIVINĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379415_a_380744]
-
ating cu licoarea livezii pe buze, Avid mi te cer în rugă de fluturi. Se mistuie-n pleoape fântâni care ard, În ciob de nerost prinse-n ierburi de rai, Aezi precum sălcii se-ntrec pe sub fard, Culori să-mblânzeasca în susur de nai. Setoasă mi-e toamna, ce nu vrea să-nvețe, Că vară-i plecată cu turme de miei, Lotuși de vis, în cui de tristețe, Pe colțuri de stele îi spânzură zei. Chipuri de vânt pândesc suspinând, Poem ne
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
ating cu licoarea livezii pe buze,Avid mi te cer în rugă de fluturi. Se mistuie-n pleoape fântâni care ard,În ciob de nerost prinse-n ierburi de rai,Aezi precum sălcii se-ntrec pe sub fard,Culori să-mblânzeasca în susur de nai.Setoasă mi-e toamna, ce nu vrea să-nvețe,Că vară-i plecată cu turme de miei,Lotuși de vis, în cui de tristețe,Pe colțuri de stele îi spânzură zei.Chipuri de vânt pândesc suspinând,Poem ne
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Noi doi în sufletul unui poet A cărui mână-n vers ne-a împlinit Eram un dor ce freamăta-n fior Dorință ce-n florește-un trandafir Dezlănțuirea tandră-a unui nor, Licoarea ce-nobilă-un potir Nesățios, amorul unor unde Șoaptele vii în susur de izvor Eram orice, oricând, eram oriunde Eram lumina ce iubea un zbor... * Taci... de Gabriela Mimi Boroianu 24.03.2017 Nu vreau să mai ascult cum urlă vântul, Orașul ăsta a rămas pustiu! Pe strada veche s-a pierdut
NOSTALGIA IUBIRII de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379594_a_380923]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SUSUR DE VIOARĂ Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Susur de vioară de Gabriela-Mimi Boroianu 17.02.2017 De nu mi-ai fi, te-aș aduna din stele, Din mugurul de
SUSUR DE VIOARĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379591_a_380920]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > SUSUR DE VIOARĂ Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Susur de vioară de Gabriela-Mimi Boroianu 17.02.2017 De nu mi-ai fi, te-aș aduna din stele, Din mugurul de verde-neîmblânzit, Din umbra ce e dată ființei mele, Din ceasul vieții, ce-mi e hărăzit. De nu te-aș
SUSUR DE VIOARĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379591_a_380920]
-
-n două Și-n pieptul tău, apoi, l-oi rasădi! Tu ești al meu! Îți port muzica-n sânge! O partitură-n pielea mea gravată, Voi fi etern vioara care plânge Întregul ce-l formam noi doi odată! Referință Bibliografică: Susur de vioară / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2240, Anul VII, 17 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Mimi Boroianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
SUSUR DE VIOARĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379591_a_380920]
-
munți,/ Umbra grea a morții/ Își întinde punți.”[arestul M.A.I.] (Petru C. Baciu, Inimi Zăvorâte.Ed. Buna Vestire, București, 1999) Lacrimile suferințelor-Colinde ale bucuriei s-au adunat în albia marilor fluvii ca dăinuire sacră, milenară; s-au primenit în susurul râurilor repezi și cristaline, ca cereștile imne liturgice; s-au adâncit în iureșul afluenților, ca mistice Colinde ale dorului de izbăvire: „Icoana mea, așa se tâlcuiește:/ Cocon scăldat în ape de lumină,/ Culcat în ieslea boilor zâmbește/ Și Maica lui
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
lui Iisus.Gonindu-mă cu Dorul pe catalanul gând,Edenul se așterne ca umbra sub Stejar,... X. NISTOROIU G CONSTANTIN - FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII, de Gheorghe Constantin Nistoroiu, publicat în Ediția nr. 2252 din 01 martie 2017. FECIOARA MARIA - susur dumnezeiesc de Izvor Hristic! FEMEIA-îmbrățișare de foc a Iubirii pământene! MAMA-sărutul Vieții sfinte a nemuririi ortodoxe! Milosârda Fecioară își adună gândurile înmugurite de har pe care le picură într-o simfonie a cuvintelor de taină ce se revarsă ca un
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
de Hristos, de îngeri, de sfinți, de oameni, de turturele, de calofir, de legăminte, de albăstrele și de păpădii. Fecioara Maria zămislește frumosul în Fecioare, hărăzind avântul de porumbiță ca al stegarului dârz ce înfășoară ... Citește mai mult FECIOARA MARIA - susur dumnezeiesc de Izvor Hristic!FEMEIA-îmbrățișare de foc a Iubirii pământene! MAMA-sărutul Vieții sfinte a nemuririi ortodoxe!Milosârda Fecioară își adună gândurile înmugurite de har pe care le picură într-o simfonie a cuvintelor de taină ce se revarsă ca un
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
bătrânul acordor. Îmi amintesc de vremuri de-altădată, Când picuram în note armonii: Cu degete prelungi și fine-o fată Închipuia-n acorduri fantezii. Erau culori și vise muzicale, Erau parfumuri revărsate-n sunet, Când florile izbucneau în petale, Ascultând susur blând de menuet. Și lunii-i cântam în piano sonata, Înfiorat de vraja-i și de dor Căci mă îndrăgostisem chiar de fata Care, cântând, mă mângâia ușor.. Și-i oglindeam cu drag chipul frumos Cu plete blonde și transparent
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
plecat și bătrânul acordor.Îmi amintesc de vremuri de-altădată,Când picuram în note armonii:Cu degete prelungi și fine-o fatăînchipuia-n acorduri fantezii.Erau culori și vise muzicale,Erau parfumuri revărsate-n sunet,Când florile izbucneau în petale, Ascultând susur blând de menuet.Și lunii-i cântam în piano sonata,Înfiorat de vraja-i și de dorCăci mă îndrăgostisem chiar de fataCare, cântând, mă mângâia ușor.. Și-i oglindeam cu drag chipul frumosCu plete blonde și transparent ten,Visând, în timp ce
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
paharul de șampanie în mână, începu să recite un poem al poetei lui favorite, Georgeta Resteman, descoperită întâmplător în librăria comunală: Aripi de înger, Fâlfâind în albastru Așterni liniști Alină doruri În dansul minunat al inimilor... Covor de iarbă crudă, Susur de izvoare Și flori de lămâiță Alintate de fluturi, Înmiresmează sufletul însingurat... Picuri de mir, Lacrimi de cer, Binecuvântări de Dumnezeu, Îmbrățișări de copil drag, Mângâieri de mamă, Toate - dorurile strânse-n cununi Și spălate-n mărgăritarele ochilor tăi... ... și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
mai știu mi-ar trebui câteva sute sau mii de ani să-mi pot spală fosta privire curată pentru a mai putea spera nuanțele pierdute și părțile de suflet lăsate pe ici pe colo ,fie pe o floare fie pe susurul unui izvor,fie pe un nor sau pe fosta și ea privire curată a iubitei de dincolo de timp și de întuneric sau poate doar de a irositului ei tremur de genă.Cu tot ce-am pierdut pe crucile și răscrucile
LUMINĂ PURĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374512_a_375841]
-
dulci primăveri, Purtându-ne pe aripi frânte de dor, pe căi neștiute, Privim la frumuseți negrăite prin fuga gândurilor neîmblânzite. Încălzeam cuvintele în palma ochiului trup, Pâna la coapsa din văzduh Și ne-mbrățișam până la rodul crud din amurg, Unde susurul apei răcorea oglindirea ochilor stea, Fără a mai ține cont de limita mea. Răscoleam sentimentele așa cum fugeau iepele, În Pădurea Neagră, printre spinii de jar unde ielele, Transformau dansul haotic din iubire în venin, Până la sceptrul divin. CARTEA VIEȚII Dacă
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
ar fi oglinzile privirilor și continentul inimii locuri cu mistere și exclamații! Este o artistă sensibilă, discretă ca șoapta de seară și norul vioriu urcând din valurile mării. Melodicitatea de mătase a vocii sale, cursă lin din liniști reconstruite în susur, înviorează ca roua pe frunză, învelește cu mângâiere și surâs pe cine-o ascultă, cu luminare plăcută pe cine-o vede. Dacă azi artista Carmen Trandafir amintește de Anda Călugăreanu (asemănarea cuprinde și chipul sufletesc și chipul fizic, iar vocea
CARMEN TRANDAFIR. TAINA TRANDAFIRULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374634_a_375963]