575 matches
-
urâte. Se trase ceva mai la o parte și se gândi cu amărăciune la figura urâtă pe care i-o făcuse mașina într-o zi atât de ploioasă. Tresări când o mână îi poposi pe umăr și o voce îi susură la ureche un ,,ciao” suspect. Instinctiv se eliberă de atingerea inoportună și se întoarse aproape în defensivă, către persoana ce o abordase. Își reprimă cu greu ostilitatea când descoperi surâsul sarcastic și superior, ce stăruia pe chipul bărbatului care îi
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
-mbie.Plec îndată la plimbare,alegând mica cărarece mă duce jos, în vale,cât mai este un pic răcoare.Iarba fină, verde crud -un covor fin de mătase,are ajurate-n ea: părăluțe,albăstrele, năsturași sidefii,mici pâlcuri de păpădii.Susur de izvor s-aude,... XXIV. NOAPTE DE IARNĂ, de Cârdei Mariana , publicat în Ediția nr. 347 din 13 decembrie 2011. În zăpada afânată ce se troienea în noapte. ne trânteam ușor pe spate, lasând a noastre amprente, pe jos înșirate
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
Și om cu gândul alb, și om cu gânduri gri, mereu. Voi fi mereu un cuib în stâncă, și-o flacăra arzând, O ploaie calmă de speranțe, zâmbet ștrengar din curcubeu... Voi fi un cer cu mii stele, cascadă lină, susurând, Aripa, pată de culoare, pudrat cu-albastru, zborul meu. Referință Bibliografica: Voi fi... / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2023, Anul VI, 15 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VOI FI... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375751_a_377080]
-
floare, când pe a ei petala suava scrie "soare"? De ce uităm să mai privim spre stele, cănd cerul, în înalturi, e-mpodobit cu ele? De ce uităm de șoaptă codrului, când e atâta liniște în umbră lui? De ce uităm să ascultăm cum susura izvorul, cănd curgerea lui lină duce departe dorul? De ce uităm ca-n lumea asta, mare, e loc sub soare, pentru fiecare? De ce uităm să mai privim spre luna când razele-argintate ne spun iar "noapte bună"? De ce uităm să prețuim un
DE CE UITAM? de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375753_a_377082]
-
experiențe noi, ucigătoare. Strivește-mi perla-n unghii tu, ce ești, Un lup de mare pe-o năucitoare maree străvezie și flămândă de trupuri crude, frăgezite-n lapte. Să te îneci în seva-mi ca-ntr-o undă, Ce-ți susură-n timpan, Te vreau la noapte! Referință Bibliografică: SIMPLE FANTEZII / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2059, Anul VI, 20 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
SIMPLE FANTEZII de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379283_a_380612]
-
să-l port vreodată, și-n suflet să nu mă mai doară Dar nici să nu mă întristeze ca tânguirea de vioară. Să nu-mi mai fie noaptea zbucium, să nu mai știu ce-nseamnă dorul, Să nu-mi mai susure prin vene, cum plânge-ncetișor izvorul. Rămâi cu bine, dor zănatic, mai du-te și la alte case Și nu îmi mai ara prin suflet și pe obraz adânci crevase. Căci tu mi-ai ars în piept pădurea și tu mi-
DU-TE, DOR! de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374155_a_375484]
-
calea albiilor degajate de diguri și umplute de valurile gândurilor. Întrebări, invocări, imputări pleacă pe vânt în vuietul melodiei dinlăuntrul sufletului omenesc înlăuntrul conștiinței cosmice, cu acest cântec. Frumos, elegant, inteligent cântec! După cum, în taina stâncii de sub care țâșnește izvorul susură porunca „pleacă la fântână!”, în „Cântecul vântului” vuiește sufletul stigând către văzduh, „vin la tine!”. Taine lăuntrice și taine cosmice îl strigă pe om și în taine lăuntrice există ființa sa. Iar idealul uman se crede spre dreptate doar liber
SERGIU CIOIU. ROMÂNIA DIN CONŞTIINŢA ARTISTULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377753_a_379082]
-
bodegii de la Eternitate, o sanie c-un cal, hățurile prinse moale de chelnă, căierul? unde putea fi căierul decît în bodegă? Am intrat, era acolo, i-am comandat căierului încă o cană de țuică fiartă cu piper și i-am susurat în ureche că-i luăm oleacă sania. Călătorie sprîncenată! a zis omu'. Și ne-a făcut semn cu policarul afumat că-l găsim tot acolo. Craiu s-a cocoțat pe chelnă, apucînd hățurile, Cuciureanu a-ncălecat bidiviul, eu m-am lungit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Emil Brumaru oferă un reconfortant exemplu prin claritatea clasică a prozodiei, prin destinderea visătoare a atitudinii, prin familiaritatea obiectelor. Față de atâtea incomprehensibile nevroze metafizice și ambițioase zboruri prin abstracțiuni, ce odihnitor cresc aluaturile grele în poezia lui Emil Brumaru și susură ceainicele care distilează «Ceaiuri scăzute până la esența / Trandafirie-a lucrului în sine!»” În Tânărul Dostoievski, Pe urmele lui Don Quijote, Dicționarul personajelor lui Dostoievski și în celelalte eseuri de literatură universală, metoda analitică se asociază, uneori, cu metoda biografică, într-o
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
menționată în titluri, însă rezonanța ei persistă, căpătând accente bacoviene. În Semințe eterne (1990), evocării elegiace a ținutului bucovinean și a neamului din care se trage poetul i se adaugă oda „ostașilor căzuți la datorie” și „lauda cuvântului” în care „susură cântecul”. Sesizând riscul de a se bloca într-un lirism minor, al efectelor, poetul își dezvăluie un alt chip în Proba mea de viață (1995). Tonalitatea sentimental-melancolică e „bruiată” de rostirea ironică sau chiar de strigătul sarcastic. Schimbarea nu e
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
pădurea de la marginea islazului. Grupurile de hitleriști trebuiau descoperite și capturate. Cei trei au străbătut islazul și s-au afundat În pădure. La gura unei văi s-au oprit. În dreapta și În stânga se ridicau două creste Împădurite. Pe firul văii susura apa limpede a unui pârâu. Eu zic să urcăm pe munte, a propus militarul. Urcăm, au răspuns cei doi flăcăi. De aici, Însă, ne vom despărți, spuse militarul. Pornim pe trei direcții și ne vom Întâlni În poiană, la Izvorul
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
pe zi ce trece, mai ales pe baza greșelilor. Kasser își aducea aminte cum mai bine de zece mii de soldați imperiali muriseră într-o ambuscadă numai pentru că operatorul psi al flotei se îndrăgostise de o fată de pe Kyrall și îi susura poezii în loc să afle cât mai repede ceea ce era de transmis. Bătrânul spera ca operatorul pe care i-l dăduse fiul său, un flăcăiandru cu pielea smeadă, evident spion, să nu facă vreo prostie. Deși nu avea nici un motiv să îl
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de orice altceva au întîlnit vreodată încît risca orice. Știu că dacă ne omoară, Lumile Agricole nu vor mai însemna nimic. Și totuși risca! Sfinte Augustine, păstrător al tainelor, fie-ți milă de noi și călăuzește-ne! - Să revenim, popo, susură calm Diribal. Acum două săptămâni, o expediție pe care regele o credea deja pierdută s-a întors cu câteva imagini absolut tulburătoare: planeta Z. I-am spus așa pentru că pur și simplu ne e teamă să-i dăm vreun nume
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
discursului. După Platon, Thaitetos 190 a: "Spun că opinia înseamnă a vorbi și că opinia înseamnă un discurs pronunțat în mod explicit." Definiție minimală și considerabilă, care este suficientă statului ca atare, mai mult sau mai puțin democratic, pentru a susura veșnicul "opinia voastră mă interesează". Faptul de a ști cine are posibilitatea de a-și manifesta părerea nu poate să nu intereseze. Fiindcă dacă natura intimă a lucrului, realitate sau iluzie, este un subiect controversat, ceea ce nu suportă contestare sînt
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
sau mult mai degrabă să simți: celălalt este În tine, dar cu toate acestea rămâne un altul. Logica pe care ai Învățat-o la școală sau pe care crezi că ai dedus-o din viață (când de fapt ți-au susurat-o, perfid, În ureche, batalioane de soldați ai conformității, cavaleri somnambulici ai „realului” dat de-a gata) nu poate accepta, În simultaneitate, o asemenea tensiune. Iată de ce s-a inventat timpul 1, o ficțiune destul de grosolană, dar eficientă, despre un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dealurile din Itaca. E mulțumit și totuși neliniștit. A sosit toamna și se lasă seara egeică peste insula sa. Un vânt rece, trimis de Eol, învăluie tot arhipelagul, împrăștiind peste acareturile bătăturii regale frunze galbene și grele de mesteacăn. Vântul susură șoptit prin tufișurile de dafini și ciulini uscați. Robii se duc alene la culcare. Animalele s-au tolănit în cotețe. Numai o capră își mai alăptează iedul. Bătrânul câine Argos, singura ființă care îl recunoscuse pe Ulise la întoarcere, trage
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Fluierul lui Marsyas (1928), Versuri (1934). Însingurat, cu o sfâșietoare nevoie de afecțiune (visul lui de iubire e un „soare stâns”), cuprins în răstimpuri de o sete de viață care e reflexul spaimei de neființă, „ultimul trubadur” (E. Lovinescu) își susură într-un decor sublunar, de irizări simboliste, cantilena. Frapează generozitatea luminii („nămeții de lumină”) în ambianța împânzită de semnele extincției. Întunericul ce se apropie, lugubru, ațâță părelnicele străluminări. De fapt, senzitivul, împăienjenit de oboseală, agonizează cu o îndurerată resemnare într-
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
drumul nepavat care ducea la casa de vacanță. Era deja ora zece. La lumina lunii, ne-am dus bagajele pe veranda din spate. Pe potecuța plină de cetină dintre pinii Înalți și cenușii răsăriseră ciuperci. Alături de casă, o fântână arteziană susura printre pietrele acoperite de mușchi. Când am intrat pe ușa bucătăriei, am dat peste Jerome. Stătea la masă și citea Weekly World News. Paloarea de pe chip sugera că stătuse acolo mai toată luna. Părul negru, lipsit de luciu, părea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și oase! Așa, foarte bine, enervează-te! jubilează Augustus. Poate tot îți zboară păsărica din gură până la urmă. — Reînvie cadavre ca să-i prezică viitorul lui Li... Li... Scutură din cap cu înverșunare și se oprește mușcându-și buzele. — Viitorul cui? susură suav principele. Nu știu, ți-am mai spus, face acru Livia. Omului aceluia, cine o fi el. Încearcă să se liniștească. — De altfel, Flaccus Vascularius a găsit în mausoleul familiei o tăbliță de plumb pe care era scrijelit un blestem
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dincolo de Alpi! Toranius se apucă cu mâinile de păr și începe să tragă zdravăn. — Da’ cum crezi că mi-aș fi permis să cer un asemenea preț dacă aveau aceeași mamă? se jeluie în gura mare. Arată către marfă și susură cu glas numai lapte și miere: Cine s-ar mai minuna de asemănarea dintre ei? Mai face o temenea. — Descoperirea unor persoane de nații diferite cu înfățișări identice este însă neprețuită, continuă cu voce calină. Gallus simte cum vehemența i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mâinile i se încurcă în șorțul ce-i învăluie coapsele. În întuneric, albeața pânzei pare să o întreacă pe cea a zăpezilor proa spăt căzute. Își îngroapă obrazul în faldurile de in. Miroase aidoma laptelui înspumat pe care-l auzi susurând când e muls de la uger. Îndepărtează timid șorțul de pe zona mult râvnită. Dar nu o pătrunde încă. Întârzie înadins momentul desfătării. Lipește urechea de pântecele ei ca să audă pulsând viața intimă a femeii. Continuă să o atingă și să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
era cufundat în liniște, căci vremea siestei încă nu se terminase. Din coridor ieși în grădina interioară. În spatele iazului, un bărbat sfrijit cu capul atârnând fără vlagă era răstignit pe o cruce. Apa din fântâna arteziană dădea pe de lături susurând. Împrejurul statuii se deschiseseră ca o flacără niște flori pe care nu le mai văzuse în Japonia. Un simplu ostaș ca el, care crescuse în vale și trăise socotind acel petec de pământ o lume întreagă, nu înțelegea nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și-au luat instrumentele: fluierele din bambus și mănunchiul de noduri de copac scobite și sculptate sub formă de broaște țepoase. Când au suflat din fluiere și au trecut un băț peste țepii broaștei, sunetul produs fu cel al apei susurând peste pietre, mult iubit de Domnul Pământului și al Apei, un sunet plăcut oricărui zeu care l-ar fi ascultat. Pată Neagră a adus oasele de pui, penele și o mână de orez. Le-a așezat lângă Bootie, care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a ajuns prea departe! Acum e prea târziu să te eliberezi. Dacă amorul ar fi provocat de frumusețea femeii, de inteligența ei, cum profesează filozofii idealiști, mai mult sau mai puțin castrați din natură; ori de "comuniunea dintre suflete", cum susurează androginii și ginandrii (traducere liberă: "Scumpă amică, sufletele noastre comuniază. Așadar, dezbracă-te!"), salvarea ar fi posibilă. Dar amorul nu este entuziasm estetic și moral. Sublimitățile astea clorotice n-ar putea explica tirania și demența lui. El este cu totul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pământul devenea lichid și cerul solid, iarba vorbea, iar florile cântau. în unele din aceste transformări Virgil Jones nu apărea deloc. în altele era un monstru imens care supura. în altele era mort. în altele îi auzeam vocea vorbindu-mi, susurându-mi în ureche cuvinte de alint și sfaturi. Era un botez prin foc. Virgil Jones și cu mine: ciudată pereche de tovarăși de pat. El, un om istovit, umbra trecutului său, cu siguranța pe care i-o dădea cunoașterea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]