4,883 matches
-
din aur și argint, iar piesele componente sunt atașate mecanic. Mărimea cailor și căruțelor este jumătate din cea naturală, prezența lor în sit fiind legată de redarea unor aspecte din deplasările împăratului, în cadrul cărora prezența cailor și căruțelor simboliza puterea suveranului. În urma studiilor asupra obiectelor excavate din gropile funerare și a înscrisurilor istorice s-a constatat că mausoleul lui Qin Shi Huang este o redare la scară redusă a imperiului Qin. Primul împărat dorea ca și după moarte să poată conduce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dragonilor aproximativ 13.000. Construcțiile Palatului Imperial de Iarnă cuprind 9.999,5 încăperi. În antichitatea chineză se considera că palatul ceresc avea 10.000 de încăperi, iar împăratul, în calitate de fiu al împăratului ceresc, nu trebuie să-l depășească pe suveranul ceresc și de aceea palatul lui are cu o jumătate de încăpere mai puțin decât cel ceresc. Cum Palatul Imperial de Iarnă este construit din lemn, prevenirea și stingerea unui eventual incendiu au fost tot timpul în atenția constructorilor și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
specificul amenajării grădinilor, combinând armonios cele două stiluri de construcții. Intrarea în templu se face, de obicei, pe axa principală a clădirii. Pe partea stângă se află Turnul Clopotului, iar pe partea dreaptă, Turnul Tobei. În mijloc se găsește Sala Suveranului Celest unde sunt statuile celor patru gardieni ai lui Buddha. Urmează Sala lui Sakyamuni și încăperea pentru păstrarea sutrelor. Chiliile călugărilor și sala de mese sunt pe partea laterală a axei principale. Sala lui Sakyamuni este cea mai mare și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
familii de țărani care își uneau forțele pentru a o lucra pe a noua, cea centrală, a cărei producție era destinată nobilului regiunii. Sistemul a fost considerat de dinastiile ulterioare drept cel mai echitabil mod de repartizare a terenurilor arabile. Suveranii Zhou au păstrat controlul efectiv asupra teritoriului lor până în anul 771 î.e.n., perioadă când au început mișcări populare, răzmerițe care au înlesnit pătrunderea triburilor venite din vest. Alungați, suveranii Zhou și-au stabilit o nouă capitală în est, la Luoyang
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ulterioare drept cel mai echitabil mod de repartizare a terenurilor arabile. Suveranii Zhou au păstrat controlul efectiv asupra teritoriului lor până în anul 771 î.e.n., perioadă când au început mișcări populare, răzmerițe care au înlesnit pătrunderea triburilor venite din vest. Alungați, suveranii Zhou și-au stabilit o nouă capitală în est, la Luoyang, oraș din provincia Henan, moment care a inaugurat dinastia și epoca cunoscute ca Zhou de Est (770-221 î.e.n.). Sfârșitul epocii Zhou a fost subîmpărțit în două perioade: a "Primăverii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
orbitor, iar pentru a face față cheltuielilor a cerut populației plata anticipată a impozitelor pe zece ani. Împovărarea oamenilor cu impozite grele și sărăcirea fără cruțare a acestora duce la noi răscoale. Tânărul general Li Shimin reușește să recupereze moștenirea suveranilor Sui și înființează marea dinastie Tang. Dinastia Tang a domnit din 618 până în 907 e.n., fiind al doilea mare imperiu după Han. După separarea dintre Nord și Sud, aceasta se remarcă prin lărgirea granițelor țării și dezvoltarea unei civilizații viguroase
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
al IX-lea fiind marcat de răscoale țărănești înăbușite în sânge. Tang a ieșit de pe scena istoriei în 907, într-un haos social general. China avea să cunoască o nouă fragmentare (perioada Celor Cinci Dinastii), până la urcarea pe tron a suveranilor Song. Numele de Tang își datorează notorietatea mai ales poeziei. În afara celor doi mari poeți chinezi, Du Fu (Tou Fou) și Li Bai (Li Tai-pe), trebuie amintiți și Bai Juyi (Po Kiuyi), autorul frumoasei Chang-hen-ge (Cântecul marilor regrete), un poem
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a pictorului Zhang Zeduan, o capodoperă nemuritoare a picturii tradiționale chinezești. Dinastia Yuan Statul Jin (1115-1234), creat de etnia nüzhen a luat în stăpânire nordul Chinei în 1125, și a pus capăt dinastiei Song de Nord în 1127. La început, suveranii Song de Sud (1127-1279) reușiseră să se înțeleagă cu primejdioșii lor vecini, însă mongolii veniți din inima Asiei, curând după ce și-au asigurat cuceriri vaste spre vest, s-au năpustit asupra Chinei, înlăturând dinastia Jin în 1234 și apoi Song
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
-l pe împăratul Chongzhen să-și pună capăt zilelor. Dinastia Qing Dinastia Qing a început în anul 1644 și s-a încheiat în 1911. De la primul împărat al dinastiei, Nurhaci și până la ultimul, Pu Yi, au urcat pe tron 12 suverani. Din momentul trecerii trupelor Qing peste Marele Zid, au fost zece împărați, care au condus China timp de 268 de ani. Suprafața imperiului Qing a ajuns, cu timpul, la peste 12 milioane km2. Pe scurt, în anul 1616, Nurhaci a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fost același pentru amândoi. Este normal. Primul capitol al lucrării lui Sun Zi prezintă numeroși factori de care depinde rezultatul unui război, între care cei mai importanți sunt: situația politică, anotimpul în care are loc lupta, clima, condițiile geografice, calitățile suveranului, competența comandantului armatei și a generalilor, calitățile soldaților și forța lor combatantă, susținerea populației etc. Sun Zi a realizat acum peste două mii de ani că factorii care decid soarta unui război sunt numeroși și variabili, nefiind vorba de o abordare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Sanxingdui să fi suferit influențe ale culturilor din țările Asiei de Vest, Orientului Mijlociu și Europei. Descoperirile de aici sunt deosebit de importante, pentru că ele completează un gol existent în istoria și cultura chineză. Complexul funerar al împăraților Ming Mausoleul strămoșilor suveranilor Ming este primul din seria monumentelor funerare al acestei dinastii și este construit de primul împărat al acestei perioade, Zhu Yuanzhang. Zhu Yuanzhang (la putere în perioada anilor 1368-1398), un împărat care a creat o legendă în istoria Chinei, s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Qin, fie de Chu. Qu Yuan vine dintr-o familie onorabilă de aristocrați din statul Chu și a îndeplinit funcții importante de dregător la curtea regală. A fost un cărturar erudit și un diplomat remarcabil, fiind favorizat o vreme de suveranul statului Chu. În acea perioadă, regii și aristocrații se întreceau în a angaja cărturari înzestrați care să-i servească, așa încât domnea peste tot un climat de prețuire și valorificare a talentelor. Mulți savanți mergeau din stat în stat, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
În acea perioadă, regii și aristocrații se întreceau în a angaja cărturari înzestrați care să-i servească, așa încât domnea peste tot un climat de prețuire și valorificare a talentelor. Mulți savanți mergeau din stat în stat, ca să-i convingă pe suverani să le accepte teoriile și concepțiile. Spre deosebire de aceștia, Qu Yuan, animat de un patriotism fierbinte, n-a plecat niciodată peste hotare. El și-a dorit doar să-l ajute pe suveranul statului Chu în promovarea unei politici interne și externe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mergeau din stat în stat, ca să-i convingă pe suverani să le accepte teoriile și concepțiile. Spre deosebire de aceștia, Qu Yuan, animat de un patriotism fierbinte, n-a plecat niciodată peste hotare. El și-a dorit doar să-l ajute pe suveranul statului Chu în promovarea unei politici interne și externe luminate, pentru ca țara să rămână independentă și să devină tot mai puternică. Din păcate, Qu Yuan a intrat în contradicții fără ieșire cu cercul de aristocrați corupți, pentru că s-a opus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
devină tot mai puternică. Din păcate, Qu Yuan a intrat în contradicții fără ieșire cu cercul de aristocrați corupți, pentru că s-a opus ferm politicii de capitulare duse de ei în fața expansiunii statului Qin, motiv pentru care a atras mânia suveranului Huai Wang, care era de fapt susținătorul din culise al nobilimii și care l-a înlăturat, într-un final, din rândul favoriților și l-a trimis în exil. În anul 279 î.e.n., oștile invadatoare ale statului Qin cuceresc Yingdu, capitala
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de poem este susținută de convingerea că între idealurile social-politice ale autorului și realitate există o prăpastie de netrecut. Qu Yuan face o mulțime de referiri la personalități și evenimente istorice, în speranța că regele statului Chu, la fel ca suveranii legendari din antichitate Yao, Shun și Yu, să numească în funcțiile importante de la curte pe cei înțelepți și virtuoși, să promoveze politici corecte pe plan intern, făcând să domnească dreptatea și nicidecum interesele egoiste, iar în relațiile interstatale să fie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Bai a fost cooptat în 742 în Academia Imperială. A fost perioada cea mai glorioasă din viața lui. Neconformist din fire, Li Bai era însă extrem de nemulțumit de climatul dominat de corupție din cercurile curtenilor. Dorea să fie prețuit de suveran și să fie numit într-un post important, pentru a-și pune în valoare talentul. Împăratul, însă, l-a considerat doar un scrib. În plus, defăimările și ponegririle pe care i le aduceau nobilii de la curte l-au făcut pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pentru a-și pune în valoare talentul. Împăratul, însă, l-a considerat doar un scrib. În plus, defăimările și ponegririle pe care i le aduceau nobilii de la curte l-au făcut pe Li Bai să-și piardă, treptat, încrederea în suveran. Dezamăgit, poetul pleacă din Chang'an și începe din nou să cutreiere cele patru zări, desfătându-se cu priveliști naturale și cu vin și scriind poeme după pofta inimii. Li Bai și-a petrecut mult timp din viață călătorind. Așa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mai multe ținuturi (a fost inclusiv membru al Academiei Imperiale Hanlin), răstimp în care a acționat cu pasiune pentru promovarea reformei și eliminarea faptelor de corupție. Cinstit și integru, Su Shi a dat dovadă de mare cutezanță atunci când a raportat suveranului faptele abuzive și de corupție care se petreceau în dregătorime, motiv pentru care a fost o victimă ușoară a intrigilor dintre diferite cercuri ale Curții Imperiale. În ultima jumătate a vieții sale, Su Shi a fost practic prigonit politic. De la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
conducătorii nu știu să-i pună în valoare pe cei înzestrați, permițându-le celor răi să facă ravagii după bunul lor plac". Scriitorul își dorea foarte mult să schimbe situația întunecată, însă n-a avut norocul să dea peste un suveran care să-l aprecieze și să-i pună în valoare talentul. Neîndreptățit și dezamăgit, Wu Cheng'en decide să-și strige nemulțumirea și mânia, dar și năzuințele frumoase în Călătorie spre soare-apune. El a scris romanul doar spre bătrânețe, deși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
apar zeități și duhuri rele care reprezintă dreptatea și răul. Autorul a clădit aici o lume fantastică, grotescă, în care pot fi găsite însă, peste tot, umbrele lumii pământenilor. Palatul Cerului arată în aparență magnific și solemn, Împăratul de Jad, suveranul suprem al Universului, are însă o minte tulbure, neștiind să facă diferența între cei înțelepți și virtuoși și cei răi și fățarnici. Așadar, Raiul în mitologia chinezilor nu se deosebește prea mult de Curtea Imperială din lumea omenească. Iadul, cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ai vremii și favorizați de împăratul Kangxi. În patru din cele cinci călătorii efectuate în ținuturile sudice, împăratul Kangxi (1662-1722) alege ca loc de popas casa lui Cao Yin. De aici se poate vedea ce loc avea acesta în inima suveranului. Dar, cade victima unei intrigi de la Curte și se alege cu averea confiscată, astfel că familia Cao este nevoită să se mute din sud în capitala Beijing. Tânărul Cao Xueqin gustă din plin inconstanța rânduielilor omenești. Exclus din societatea aristocrată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
se zbătea în suferință. Mărinimoasa zeiță Avalokitsvara l-a rugat pe Buddha Sakyamuni să-l trimită pe Tuibagewa, fiu al Zeului Cerului în lumea muritorilor, ca să-i scape pe pământeni de nenorocire. Acesta a venit în Tibet și a devenit suveranul tibetanilor cu păr negru, fiind cunoscut sub denumirea de regele Ghesar. Pentru ca el să îndeplinească misiunea sfântă, aceea de-a învinge și subjuga demonii și monștrii și de-a asigura norodului o viață tihnită și liniștită, autorii anonimi ai epopeii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
regele Caihuan nu-i urmă sfatul. După alte zece zile, de această dată doar văzându-l pe rege de la distanță, Bian Que își dădu seama că situația era gravă, își întoarse capul și o luă la fugă precum un iepure. Suveranul îl întrebă de ce pleacă așa de repede, fără să spună nici un cuvânt. Bian Que îi răspunse: Bolile de piele se pot trata cu cataplasme calde, mușchii prin acupunctură, stomacul cu unele medicamente mai complicate. Odată boala ajunsă la oase, numai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Odată boala ajunsă la oase, numai zeii mai pot vindeca, eu nu mai pot face nimic. Cinci zile mai târziu, regele Caihuan se simți foarte rău și trimise după Bian Que. Acesta, însă, se refugiase într-un alt regat. Firește, suveranul muri la puțin timp după aceea. Această scurtă povestire ne învață că trebuie să ne îndreptăm greșelile cât mai repede, deoarece, încet-încet, consecințele acestora se pot agrava. Adevărul și lingușirea Cu mult timp în urmă, în principatul Qi trăia un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]