981 matches
-
protesta împotriva înființării tribunalului excepțional și nu putea fi de acord nici cu stabilirea unui impozit pentru plata întreținerii armatei țariste. Românii erau conștienți de faptul că țarul, deși se vroia protector al Principatelor, în realitate urmărea transferul dreptului de suzeranitate al Porții în favoarea sa. Principatele abia mai puteau face față unei situații grave, în condițiile în care autoritățile militare țariste au săvârșit un mare număr de arestări, fără nici un temei, deoarece acei pe care-i puteau învinui într-adevăr erau
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
60 de ani de viață și 26 de ani de domnie și care, după opinia aceluiași autor, l-au costat viața (inamicii săi l-au denunțat că a bătut moneda proprie, ceea ce constituia un act de nesupunere și sfidare a suzeranității otomane){\cîte 6}. Secolul al XIX-lea marchează apariția, ce e drept la distanțe de câțiva ani - 1811, 1814, 1833 - a unor medalii referitoare la viață Bucureștilor (medalia școlilor grecești din București, placheta Teatrum Valachicum Bucharestini, medalia dedicată generalului Kiseleff
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
după patriarhul oaspete. (Pippidi 57-58) Importantă pentru coerența programului politic al Țărilor Române este menținerea practicii și, implicit, a acestei mentalități fixate prin reluarea sa în text, imagine și în structurile imaginative ale identității colective (Țighiliu 127-72): chiar în condițiile suzeranității otomane și ale dispunerii politice în numirea pe tron, domnitorul, ... de îndată ce era înscăunat, binecuvântat de biserică și uns de Dumnezeu prin mitropolit, devenea un autocrat cu o putere și un prestigiu care nu se epuiza în atotputernicia și arbitrariul Porții
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Siciuan, Gansu și, mai ales, Qinghai. în acest Tibet „istoric”, în care teocrația unui dalai-lama a fost instaurată în secolul al XVII-lea, influențele indiene au fost întotdeauna puternice, însă China și-a păstrat aici, începând din 1720, o anumită suzeranitate. Sistemul feudal care guvernează încă Tibetul, în momentul sosirii trupelor chineze, în 1951, nu e apt să apere țara, iar majoritatea mănăstirilor nu prea ajută populația să se adapteze epocii moderne. Aceste remarce nu modifică deloc tragica simplitate a istoriei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Statele Unite și Uniunea Sovietică. Sfântul Imperiu Roman - 962-1806. Entitate politică vest-europeană pretinzând a fi succesoarea Imperiului Roman care a fost întrerupt în 476. A rămas până în secolul al XVI-lea o comunitate europeană, deși națiunile europene nu i-au recunoscut suzeranitatea. și-a pierdut aproape toată importanța politică în urma Războiului de 30 de ani (1618-1648) și a fost dizolvat în 1806. Sombart, Werner - 1863-1941. Economist și sociolog german care a fost inițial marxist, apoi s-a întors brusc împotriva marxismului și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Maximilien de Béthune - 1560-1641. Om politic francez. Marele său proiect a fost un plan de creare a unei federații a tuturor națiunilor creștine. Sumner, William Graham - 1840-1910. Sociolog și economist american; profesor de științe politice și sociale la Yale University. Suzeranitate - Controlul politic al unui stat asupra altuia, care păstrează toate atributele de suprafață ale suveranității. Tacitus, Cornelius - c. 55-120. Istoric roman. Talleyrand, Charles Maurice de - 1754-1838. Ministru de Externe francez (1797-1799, 1800-1807, 1814-1815). Thiers, Louis Adolphe - 1797-1877. Om politic, jurnalist
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
cercurile financiare și cele cerealiste, care au avut la bază dificultățile delegației economice germane în negocierile de achiziție a grâului românesc. O atmosferă „de neliniște și chiar de panică” a fost întreținută de cercurile evreiești, care se temeau de o suzeranitate economică a Reichului și instaurarea unui „puternic guvern” orientat spre dreapta. Democrații și național-țărăniștii au avansat ipoteza unei tatonări a Germaniei de către Anglia și Franța, prin regele Carol al II-lea, datorită „prestigiului său diplomatic”. Se aștepta revenirea regelui în
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
din imperiu îi confereau acesteia prestigiu, precum și unele avantaje concrete în relațiile externe. Pe lîngă aceasta, Tesalia, o parte a Epirului și ținuturile de la granița cu Serbia și Muntenegru fuseseră cedate. Bulgaria, Rumelia Orientală, Bosnia, Herțegovina și sangeacul Novi Pazar, încă sub suzeranitate otomană, nu mai erau sub autoritatea directă a Constantinopolului. În ciuda serioaselor lui pierderi, imperiul deținea totuși teritorii întinse în Macedonia și Albania, cea mai mare parte a Epirului și Tracia. Nu fusese abandonată nici speranța ca ocuparea Bosniei-Herțegovina de către habsburgici
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
germani. Este chiar începutul extinderii germanice către est, Drang nach Osten, ce va continua și se va accentua în timpul secolelor următoare. La vest, după ce va fi desăvîrșit opera predecesorului său în Lorrena, smulsă slabului rege al Franței, el își întinde suzeranitatea asupra regatului de Burgundia care va fi anexat Germaniei în 1032. În sud, în sfîrșit, profitînd de anarhia italiană, el intervine în peninsulă, este încoronat ca rege al longobarzilor la Milano, în 961, și se însoară cu ultima regină legitimă
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în cele din urmă, în regat. Boleslav reunifică țara, o mărește cu Pomerania cucerită de împărat și impune feudalilor autoritatea sa suverană. Însă, împărțirea pe care el o hotărăște între fiii săi, fiecare administrînd o provincie și trebuind să recunoască suzeranitatea celui mai mare ("senioratul"), nu duce decît la adîncirea separatismelor. Senioratul, titlu mai mult onorific decît real, trece de la un ducat la altul, fiecare prinț gîndindu-se cum să-și extindă mai bine domeniul în defavoarea vecinilor săi. Uzurpările și războaiele civile
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
din Moldova și Valahia, de pe teritoriul României de azi, a fost încredințată Ordinului Fraților Minori Conventuali încă de la fondarea Sfintei Congregații de Propaganda Fide, care o și numea primogenita. Pe atunci, cele două regiuni, fiind complet separate și afându-se sub suzeranitatea Înaltei Porți otomane, erau conduse de domnitori proprii numiți de sultan. Motivele care au determinat Sf. Congregație să le încredințeze Franciscanilor Conventuali sunt variate și istoric foarte corecte. Episcopul titular de Bacău, oraș situat în centrul Moldovei și scaun al
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
sinceră a poporului român (ediția a patra). Istoricește, Țările Române au evoluat în cadre distincte de statalitate. Numitorul politic comun împărtășit de toate cele trei țări române pe durata secolului al XVIII-lea consistă în statutul lor de state vasale (suzeranitate otomană în principatele dunărene, habsburgică în Transilvania începând cu 1699, respectiv în Bucovina din 1774). În Moldova și Țara Românească, regimurile fanariote instalate în 1711, respectiv în 1716, dincolo de înăsprirea dominației otomane, au precipitat eforturile de centralizare a autorității statale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în conflict pe pandurii lui Tudor și revoluționarii lui Ipsilanti, fapt care, alături de lipsa sprijinului rusesc, este responsabil pentru eșecul mișcării de emancipare. Singurul câștig pentru principatele danubiene în urma răscoalei de la 1821 a fost restaurarea principiului domnitorilor pământeni. De asemenea, suzeranitatea otomană a fost temperată de intrarea celor două țări române sub protectorat rus. Influența rusă va fi continuu amplificată. Convenția de la Akkerman, din 7 octombrie 1826, consfințește prerogativele Rusiei și calitatea sa de putere protectoare în principatele danubiene. Iar Tratatul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
În același timp, deznodământul Războiului Crimeii (1853-1856) soldat cu înfrângerea Rusiei (devenită "jandarmul Europei"), a bulversat raportul de forțe geopolitic, creând o breșă nesperată pentru ideea unirii principatelor danubiene. Trecute sub regimul garanției colective a Marilor Puteri, dar rămânând sub suzeranitate otomană, autonomia politică a principatelor și securitatea comercială pe Dunăre (principalul flux cerealier) au devenit o chestiune de interes european. Tratatul de pace de la Paris (1856) mai prevedea, pe lângă libera circulație pe Dunăre, și consultarea populației din cele două principate
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Flandra, primul ofertat în acest sens. Carol continuă procesul de modernizare inițiat de Cuza, într-un ritm mai puțin imperios, prin adoptarea Constituției din 1866, elaborată după modelul belgian, care legifera monarhia constituțională ereditară. Totuși, România continua să rămână sub suzeranitate otomană. Retensionarea "Problemei orientale", precipitată de izbucnirea răscoalelor anti-otomane din Balcani, și decizia Rusiei de a reglementa relația cu Imperiul Otoman în favoarea sa, au constituit fundalul în care românii s-au mobilizat în sensul dobândirii independenței. La 12 aprilie 1877
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
vechi timpuri până la 600 d. Chr.; • Partea II (600-1504), interval temporal bi-epocal, întrucât cuprinde: a) Epoca de întemeiere a neamului Românesc (600-1300) și b) Epoca de neatârnare (1300-1500); Partea III (1504-1821) găzduiește o succesiune de alte patru epoci: a) Stabilirea suzeranității turcești; b) Epoca lui Mihai; c) Epoca lui Brâncoveanu; d) Epoca Fanarioților; • Partea IV (1821-1921), ultimul act al dramei istorice românești, se sfârșește cu a) Epoca Redeșteptării (1821-1859), conceptualizată ca preludiu pentru b) Epoca Unirii (1859-1919). Surprinzătoare este absența pragului
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
este abandonat, întrucât manualele critice insistă asupra faptului că creștinismul s-a iradiat în spațiul Daciei Traiane din centrele situate la sud de Dunăre, în era post- constantiniană. Mitul mântuirii românești prin întemeierea statalității este de asemenea, zdruncinat. Este recunoscută "suzeranitatea ungurească în țările noastre" în secolul al XIII-lea (Floru, 1923, p. 38), iar întemeierea Moldovei este interpretată ca făcându-se prin decret al regalității maghiare: "Moldova s-a întemeiat nu contra voinței lui Ludovic, ci ca o măsură de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
secolului XVIII, ideile sale politice au avut în vedere și statutul internațional al Principatelor Române, prin propunerea unor soluții ce i-au părut a fi cele mai proprii, în acel moment. Acestea vizau scoaterea Moldovei și a Țării Românești de sub suzeranitatea Porții otomane și influența tot mai puternică a Rusiei, o dată cu includerea lor în cadrul Imperiului habsburgic, ceea ce ar fi putut duce, în final, la realizarea într-o manieră sui-generis a unității naționale, prin reunirea sub același sceptru a tuturor țărilor românești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și episcopul 140. În ierarhia bisericească, după episcop urmau stareții numeroaselor mănăstiri ortodoxe din zonă, care erau organizate după normele Sf. Vasile. În acord cu ideile iluministe ale epocii, boierul bucovinean condamnă fenomenul cumpărării posturilor în biserica ortodoxă, generat de suzeranitatea otomană și de sistemul fanariot corupt, în care "dezordinea, neștiința și abuzurile făceau parte din totdeauna din sistemul politic al Imperiului oriental și se întindeau asupra tuturor obiectelor și întâmplărilor". Astfel, deși aparent stareții mănăstirilor erau aleși de călugări și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de Principate Române cu Poarta este reluată în memoriul din ianuarie-februarie 179148, referitor la statutul internațional al Moldovei și Țării Românești, într-o manieră mult mai explicită, cu referințe mult mai directe la încercările otomanilor de a schimba titlurile de suzeranitate, în drepturi de suveranitate: "Aceste țări aveau tratatele lor cu Poarta, în virtutea cărora ele recunoșteau numai o suveranitate, însă nu o stăpânire a Porții... Poarta însă a acționat în consecință după bunul său plac și în final le-a prejudiciat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
nu cădea bine în fața poporului ca Domnul lor să fie străjuit de străini și nu de propriii săi oșteni. Țara Moldovei, precum și celelalte țări românești, Țara Românească și Țara Ardealului, nu făceau parte din Împărăția Otomană, ci se aflau sub suzeranitatea acesteia, care, în schimbul unei plăți anuale, numite haraci sau tribut, pe care aceste țări îl plăteau către Poarta Otomană, avea obligația să le apere împotriva altor năvălitori. Voievozii români nu se supuneau legilor otomane, turcii nu puteau să se așeze
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
restituit Țării Moldovei așa cum era de drept. Primul pas către statornicirea ideii că la Dunărea de Jos existau trei provincii distincte, din care una se numea „Basarabia”, (în realitate numai Bugeacul, adică o parte din Basarabia de astăzi), aflate sub suzeranitate otomană, fusese făcut. Acest demers avea următoarea motivație: în cazul în care Rusia nu-și putea adjudeca tot teritoriul Principatelor Române sau măcar al unuia dintre ele, pentru a-și asigura controlul asupra Gurilor Dunării, atunci să obțină măcar acea
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
înțeleg încotro ne îndreptăm sau ale celor care, deloc inocent, doresc să valorifice politic temerile privitoare la "marea schimbare". Devenită în fond o unitate confederativă (cu toate provocările care decurg de aici asupra canonului fundamentelor sale politice, elaborate pe temeiul suzeranității naționale), Europa viitorului va trebui, așadar, să găsească înțelepciunea și resursele de a construi și un nou cetățean. Este nevoie așadar, sociologic majoritar, de un nou actor social capabil în mod autentic să se deschidă față de un "celălalt" privit într-
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
o politică externă proprie, să-și alegă domnitor băștinaș și să folosească limba română În școli și biserici, iar Poarta Otomană se angajează să apere integritatea Moldovei. (Republica Moldova, Chișinau 1992). S-au petrecut ulterior evenimente care Încercau să scuture suzeranitatea Porții cum se poate considera răscoala lui Dimitrie Cantemir (1711), sau unirea Țărilor Române de către Mihai Viteazul (1600). Tratatul din 1634 dintre domnitorul Gheorghe Ștefan și Moscova, obligă recucerirea ținutului Cetății Albe, Tighina, Chilia și Bugeacul. Că mai târziu toate
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
fost anulate În totalitate instituindu-se un vast proces de rusificare. La sfârșitul războiului din Crimeea, Rusia este obligată prin tratatul de pace de la Paris(1856) să cedeze Moldovei județele din sudul Basarabiei - Bolgrad, Cahul, Ismail. Intrată din nou sub suzeranitatea Moldovei, În această zonă Începe dezvoltarea instituțiilor social-culturale și administrative. Numai peste 2 ani de la eliberare, la Bolgrad se Înfințează prima școală prin actul dat delegației Bulgarilor din sudul Basarabiei de către Caimacanul Vogoride. Școala și biserica din orașul Bolgrad sunt
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]