1,250 matches
-
Atunci Dimitrie Cristea o implică pe mamă-sa și de data aceasta reușește să ajungă pe tărâmurile visului, după un șir de metamorfoze, pomenindu-se lângă "un bătrân cu plete ninse, cu barba curgând până la genunchi", care-i vorbește despre tâlcul noțiunilor de vis, realitate, timp, credință: Nimeni nu poate opri clipa, ci doar se poate opri într-o clipă. Oprirea însă deja înseamnă moarte (...). Fiule, ești nefericit în Varvara, fiindcă te autodevori precum Cronos propriii copii. Îți lipsesc ochii și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
condamnată la parțialitate și succesiune. E în fiecare geniu o încercare de autodepășire a acestor limite. Eminescu știa să vadă cu toată sfera oculară. Așa ne explicăm puterea lui incredibilă de a recepta universul în simultaneitate spațio-temporală. Nu altul era tâlcul celebrului vers: Iară ochiu-nchis afară înăuntru se deșteaptă". Am dat dinadins un exemplu atât de extins, pentru a ilustra din plin finețea și originalitatea acestei gândirii. "Oglinzile" sunt cugetări mai scurte, uneori reduse la mai puțin de un rând. Totul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
esență comică "tributară unor modele" (p. 125). Un rol important în existența eroilor lui Caragiale îl joacă presa, ba chiar trăiesc conform presei. Revoluția din 1989 are ceva caragialesc în ea, afirmă autorul eseului, și are dreptate. Lectura presei are "tâlcul transcendenței deviate". Leonida, Nae Ipingescu, Jupân Dumitrache citesc "Răcnetul Carpaților" sau "Vocea patriotului naționale" reprezentând punctele de reper, mediatorul între individ și Centru. Metafora întărește caracterul de mediator al presei spre o falsă transcendență" (p. 126). În sfârșit, moftul "este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sfâșiată; 3. componenta cultural-literară. Toate trei se regăsesc, în proporții diferite, și în Duminica Mare a lui Grigore Vieru, cercetare devenită obiect al eseului de față. Simbolul Grigore Vieru este mai puternic decât poetul Grigore Vieru. Acesta pare să fie tâlcul adânc al amplei exegeze. Enunțul aforistic de mai sus conține numai aparent un paradox. Grigore Vieru este perceput de către prețuitorii săi, înainte de toate, ca un simbol curat al românismului în ținuturile din stânga Prutului și mai apoi ca purtător al lirei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
analitico-sintetice. Se prea poate ca acest subtil "complex de superioritate" să mascheze inconștient un "complex de inferioritate", generat de condiția specială a criticului, domiciliat în provincie, departe de Capitală, de marile orașe și de marile provocări culturale. Simplă ipoteză cu tâlcul la urmă. Corelativ, criticul pare angajat într-o bătălie complexă cu sine, asumând un pariu existențial și creator, de recuperare a timpului pierdut. Așa se explică febrilitatea, neliniștea, agitația editorială din ultimii ani, viteza de publicare a cărților grele, unele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
3/345, martie 2006, p. 11-12), cum apasă repetitiv Basarab Nicolescu în Conferințele Cuvântul. Iar cunoașterea terțului îngăduie pe fundalul unității cunoașterii o revoluție a inteligenței, asigurând "învierea" subiectului și "trezirea colectivă". Am propus acest ocol contextualizant pentru a descifra tâlcurile proiectului transdisciplinar; fiindcă, e limpede, pe acest suport "crește" și ofensiva transmodemismului. Noul curent (ca nou mod de a privi Universul) pledează pentru o inteligență "lărgită", deschisă complexității lumii și plinătății ființei. Transdisciplinaritatea se vrea o metodologie a dialogului, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
voastre. Bucurați-vă! Luați ce vi se oferă! Nu refuzați nimic. Să îți dai drumul în același timp cu o femeiușcă care îți cântă în ureche. Asta e viața sufletului! Mi-a explicat toate astea cu o clipeală plină de tâlc a ochilor lui stângaci, bătrânul codoș care știa cum să-ți dea ghes; ba chiar m-a făcut să zâmbesc, deși numai poftă de zâmbit n-aveam. În plus, mi-a spus el, vezi și tu ce fel de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ce pare să fie un însemn al puterii imperiale. Asta vrea să însemne că puterea lumească e cea care fură, în timp ce înțelepții ridicoli se află într-un vis perpetuu despre această lume și despre cea viitoare, și poate că, pierzând tâlcul acesteia, rămân fără nimic, nimic din cea de aici sau din următoarea, astfel că se distinge un ton înțepător de satiră în acest obiect amuzant, și până și câmpul pictat nu are mult farmec; este un loc plat. Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
văru-meu? Cine e vărul tău? Doctorul. A, acum se explică. Ce se explică. Faptul că îi ești văr. Nu puteam să găsesc o replică atât de tăioasă așa încât acest individ, acest Weintraub, să nu aibă la îndemână vreo remarcă cu tâlc pe care să mi-o servească la rândul lui, ceea ce a și făcut, cu privirea aia plină a lui, de camionagiu chipeș, cărnos și cu sprâncene arcuite, în timp ce se legăna mândru pe călcâie. Știi, am și alți veri, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Mimi? Voiam doar să spun că nu cred că pe ea ar interesa-o să se căsătorească. A, asta e bine. La asta n-am marșat în nici un fel. Augie, mi-a spus el cu o expresie preliminară plină de tâlc și care, după cum știam, era expresia lui de om de afaceri, îmi dă prin cap că fiului meu i-ar ședea bine într-o organizație ca a voastră. Caută o slujbă? Nu, eu îi caut una. Să văd ce pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mi-a fost prezentată cu simplul nume de Stella. M-am bucurat să dau ochii cu ea. Îi depășea pe toți din casă prin frumusețe, om, animal, plantă. Trăsăturile i se ridicau abia perceptibil de pe suprafața feței ei pline de tâlc; avea niște ochi pe care i-aș putea numi plini de amor. Era normal să mă bucur c-o văd; cred că, la fel ca revoluționarii care le pipăiau trecătorilor mâna să vadă dacă erau oameni de rând sau aristocrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
despre cursul vieții mele. Ajunsesem și la anumite concluzii, uneori fragmentare - ca de pildă, Motivul singurătății nu poate fi decât reunirea; sau, Oh, e foarte obositor să ai o părere personală în legătură cu toate subiectele - dar alteori erau foarte pline de tâlc, așa cum se va vedea la momentul potrivit. Colindam prin Chicago, sociabil ca de obicei. Dar încă mai reverberau în mine loviturile și smuciturile pe care le încasasem în Mexic. Thea nu mi-a scris, pierzându-se în negura albastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ca un căpos la toată lumea care încerca să mă convingă de ceva, doar din cauza unei amintiri care nu-mi dădea pace în legătură cu axele astea, dar care nu mi-a fost niciodată clară. Dar în ultima vreme am început să simt tâlcul acestor axe extraordinare din nou. Când nu te mai căznești să îți aduci aminte, vine de la sine, ca un dar. Stăteam întins pe canapea aici până să vii tu și brusc mi s-au profilat în minte, tremurătoare. Adevărul, iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
și sângele pe nas, de atâta pasiune. Pentru un minut m-am simțit dezgustător și umflat, și în secunda următoare mi s-a înălțat sufletul, concertând printre sufletele ei briliante. Mai mult decât ridicol, chiar, nu? a spus ea, cu tâlc. Mai mult? Oh, adică apropos de modul în care își plătise călătoria, asta voia să spună? Nu era nevoie să spună asta. Mă durea că simțea nevoia să îmi dea astfel de explicații. Eram foarte norocos că stăteam jos; picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
singuranță, stând în pat și făcând lumea să vină la ea, sau la el. Întreaga viață a Mătușii Ettl a fost o pregătire pentru acest miracol. E o poveste extraordinară, am spus. Păi să știi că da. Și plină de tâlc. Ți-aduci aminte cum marele Sherlock Holmes rumega toate cele în camera sa de pe Baker Street? Dar comparat cu frate-său Mycroft, nu era nimic. Ei, Mycroft ăla! Ăla da om cu creier, March! Nu se mișca din clubul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care-i uzurpase cei câțiva centimetri cuveniți ei. Dar personajul a rămas sublim de inaccesibil. Continua să se uite drept în față, spre parbriz. Doamna de onoare i-a aruncat o privire doamnei Silsburn și și-a înălțat sprâncenele, cu tâlc. Doamna Silsburn i-a răspuns printr-o mină plină de înțelegere și de compătimire. Între timp, locotenentul și-a înălțat greutatea în partea stângă, sau mai bine zis și-a înălțat fesa dinspre geam, și a scos din buzunarul din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu auzise o iotă din ceea ce i se spusese. Și, pe neașteptate, ne-a dovedit adevărul acestei impresii. Cu un rânjet enorm, adresat întregului nostru colectiv, și-a înălțat mâna cu țigara și, cu un deget, și-a ciocănit, cu tâlc, întâi gura, apoi urechea. Gestul lui părea să se refere la un fel de glumă copioasă pe care voia să o împărtășească cu noi. În acel moment, doamna Silsburn, aflată lângă mine, a dat un semn evident - aproape o tresărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
slapjak, blackjack -era absolut insuportabil. Totuși, unele jocuri erau, să spunem, îndurabile. Obișnuia să joace go fish cu gemenii când aceștia erau mici, și le dădea întruna a înțelege să-l întrebe dacă are pătrari ori valeți, sau tușea cu tâlc și lăsa să i se vadă cărțile. La pocher, de asemenea, era astral. În preajma vârstei de douăzeci de ani, am avut o scurtă perioadă când am urmărit, în particular, cu efort și fără succes, să devin un om de societate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Au făcut-o înaintea mea atâția alții. Recunosc, însă, că n-am reușit să găsesc alt sens vieții. Și, dacă Mexicul poate transforma un gând în obsesie, l-aș rezuma astfel: moartea e de ajuns pentru a da existenței un tâlc mai adânc. Nu despre asta vorbesc pietrele sacrificiilor? sau șerpii, încolăciți în părul zeițelor maya ca în părul Meduzei? Așadar, nu contest că în sterilitatea priveliștilor de aici din Yucatan sunt destule argumente pentru latura pesimistă a melancoliilor. Tot ce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mult, nu strică să-ți amintești ce versuri compuneau poeții în vremea când se ridica această piramidă: "Ce va rămâne din numele meu? Nimic din numele meu pe pământ. Doar florile și cântecul meu". Melancolia acestui cântec vechi are un tâlc nu tocmai optimist, însă ea te îndeamnă să nu risipești clipa, dând prea multă importanță gândului morții*. * Dr. Huerta ne-a povestit că pentru locuitorii din 1720 ai Marsiliei, unde pesta a ucis jumătate din populație, primul semn de speranță
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
toată lumea se bucură să-i vadă pe alții fericiți, răspunse Gabriel. Când discuta cu părintele Bernard, adopta un fel de a vorbi solemn, care nu-i stătea în fire. — Adevărat. Preotul nu dădu curs acestei idei simple, dar plină de tâlc. Se uită la Gabriel cu bunăvoință, arborând un aer de atenție vicleană. Părintele Bernard era un bărbat înalt, frumos, deși cu o înfățișare ciudată. Părul negru, lins, îi era despărțit de o cărare la mijloc, și-i cădea în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gata de înot, observă o coincidență tulburătoare. Numărul căsuței în care-și lăsase cheia era 44, ca și numărul locuinței lui, ca și ultimele două cifre de la numărul mașinii lui. Era, de asemeni, și vârsta lui. Mărunțișurile astea aveau un tâlc. Erau semne și, acum, orice fel de semn îl înspăimânta. În timp ce înota, George n-o văzuse pe Diane, nu-i văzuse pe Brian și pe Gabriel, nici pe Alex și pe Adam, deși toți aceștia îl văzuseră pe el. Înota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că filozoful se reîntorsese la Ennistone? Pentru ce se reîntorsese? Pe lume există diverse semne. El însuși își văzuse propriul dublu în Grădina Botanică. Poate că era numai o persoană care semăna leit cu el, dar și asta avea un tâlc. De două ori până acum își văzuse dublul, în stare de orice, plimbându-se și mișcându-se independent de el. Și odată, în timp ce discuta cu cineva în biroul lui, văzuse pe fereastră un om căzând de pe o schelă foarte înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spuse Hattie cu răsuflarea tăiată. Pearl zbură la bucătărie și se întoarse cu un pahar. Cele două fete nu schimbară între ele nimic de natura unui semn cu ochiul sau vreun semn din cap, un zâmbet sau o privire cu tâlc. Existase întotdeauna o regulă, consimțită de ambele părți, ca niciodată să nu glumească pe seama lui John Robert sau să vorbească despre el altfel decât în termeni de respect solemn. Hattie reintră în cameră cu paharul în mână și se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și un stil. Evităm să intrăm în belea. Ne vedem lungul nasului și nu ne băgăm unde nu ne fierbe oala, fie ea de noapte sau nu. Pentru cine are, însă, predispoziție la complicații inutile, la elucubrații, tribulații, la șarade, tâlcuri, la buclucuri și la alte asemenea mâncărimi periculoase, răspunsul se află, la această oră, transpus în tripleta: Der Ritter, Der Tod und Der Teu... Taci...! Gură spartă! Clonțul! Hei...! Afurisit să fii! Dar-ar benga-n tine! D'aia ți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]