593 matches
-
Căci rătăcesc mereu spre tine... Bahică Mai toarnă tu, Bachus licoare divină Și umple-mi pocalul cu vin prefăcut Să beau până ploaia ce cade de-o lună Sădi-va mangrove în solul pierdut. Coboară-ți privirea la muza mea tâmpă Ce zace uitată, răpusa de vin. Rămas-a pe dânsa doar blana cea scumpă Primită de dar la schimb cu festin. E ziuă, e noapte, cine mai știe? Rânjește-n perete cadranul pervers, E plină natura de dor de beție
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
bogăția sufletească Ce se zbate să iasă la iveală din trupul meu Zdrențuit de-o iubire eternă. Astăzi, cred c-ai închis în sufletul tău Chinul unei iubiri ce rătăcește în spațiu și timp, Alergând pe aripa nemuririi și privind tâmp Cum cerne prin minte sentimente amare căzând în hău. Toată viața vom zbura mână-n mână printre aștri Murmurând... Nu suntem singuri! Și fiecare va murmura: "Tu nu ești singur în eternitatea noastră". Seiful Vieții în seiful vieții găsești Mii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-l practice. Am alt stil de viață, în care nu mă întrece nimeni: Iau la mișto! Aici să te văd. E terenul care Îmi convine! Și, umilit și dezorientat, cu un surâs strâmb, băiatul n-a mai zis nimic, în tâmp ce adversarul său l-a luat într-o nouă serie... CIRCUITUL UNIVERSAL Acțiunea de difuzare încheie și nu începe manifestarea universală a unei culturi naționale. Să nu se înțeleagă de aici că problema unei bune difuzări, traduceri, circulații peste hotare
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
așa de frumoasă: nevasta lui Coman și mamă-ta, râtane, ar fi fiică-mea. Cum ar veni, ferească Sfântul, tu mi-ai fi nepot. Ar Însemna - dacă ar fi adevărat - că nu din partea neamului meu moștenești mintea sărăcăcioasă și privirea tâmpă. Chipul cântăreței era al nevestei lui Coman - dar de unde până unde să se șopocăie, cu răsuflarea puțind a doagă, că eu aș fi tată-său? Coman a făcut tămbălau mare când am vernisat - vă spun mai Încolo ce Înseamnă - opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la vale, cu tot cu amărăciunea de gospodărie a unui rudar. Despre unele consecințe am discutat deja. Cea mai importantă Însă, din punctul de vedere al bogatei noastre istorii, Încă nu a apucat să fie aici evocată. Și asta pentru că ochișorii voștri tâmpi nu-l Îndeamnă pe omul de spirit care sunt la un entuziasm bine stăpânit de luciditate - așa cum s-ar cere unui orator de primă mână. Privirile vă sunt plictisite, vă dau lacrimile de somn, visați la toate prostiile din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ai avere, dacă-n casă n-ai plăcere; lingura mare strică gura, dar drege fața etc. La întrebarea de când ține (începe) istoria noastră? Un răspuns sarcastic, pe măsură: „De la Burebista până la prostu’ ista, că avea țara un fel de baci tâmp care abia își purta șapca și proasta prin lume”. Nu-i puțin lucru pentru un primar să conducă o comună mare, cu mult popor, cu biruri grele și drumuri stricate, cu promisiuni de tot felul până la alegeri (cât de actuală
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vină de o zi și să ni-l fure? Invidia ne dă un ghiont și roade cu plăcere din sufletele noastre nevinovate, ștergându-și dizgrațios buzele vineții și gura știrbă ca de babă. A murit nebunul E masiv, are chipul tâmp și un rânjet de hienă i s-a întipărit pe buze. E Ostiță... Lumea vorbește că era un băiat inteligent și învăța carte la oraș, dar a fost speriat într-o vacanță de un vânător beat care l-a alergat
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ocupă un loc privilegiat în proza Dorinei Neculce. Copil inteligent, cu un viitor strălucit înainte, Ostiță e fugărit de un vânător beat, care îl amenință cu pușca. Urmările sunt tragice: copilul frumos și inteligent de altădată e „masiv, are chipul tâmp și un rânjet de hienă i s-a întipărit pe buze (...) O nebunie cruntă care-l arcuiește și-i cutremură trupul, spasmodic...” Cu toate acestea,Ostiță nu face parte din categoria personajelor malefice, de care vom vorbi ceva mai încolo
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
fi dat, O zi mi-era de-ajuns; O oră să fi fost amici, Să ne iubim cu dor, S-ascult de glasul gurii mici, O oră, și să mor. Dîndu-mi din ochiul tău senin O rază dinadins, În calea tîmpilor ce vin O stea s-ar fi aprins; Ai fi trăit în veci de veci Și rînduri de vieți, Cu ale tale brațe reci Înmărmureai măreț, Un chip de-a pururi adorat Cum nu mai au perechi Acele zîne ce
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
gând, fiindcă Luke a ridicat privirea. S-a uitat la noi, după care, în timp ce noi îl urmăream și nu ne venea să credem, ne-a făcut cu ochiul. Eu și Brigit ne-am holbat una la alta cu niște priviri tâmpe, după care am explodat din nou. — Ce tupeu pe capul lui! am chițăit eu printre lacrimile care-mi curgeau pe obraji de-atâta râs. — Cine se crede? a hohotit Brigit. Apoi, spre oroarea mea, l-am văzut pe Luke detașându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
voia să știe și cu care nu mai putea lupta, apuca drăcovenia și o arunca în fundul dulapului. Treceau câteva zile... ușa seifului cu arme se căsca, rânjind, scârțâind, bălăbănindu-se, țiuind batjocoritor. Vinovata clipea, emoționată, paralizată în fața jucăriilor. Un zâmbet tâmp îi strâmba gura creață, buzele uscate de nerăbdare. Se vâra toată în vinovatul dulap, pentru o temeinică operație de clasare și aliniere: raftul cu Kent, raftul cu ulei de măsline, cosmeticele, ciocolata și cafeaua și guma de mestecat, sticlele, borcanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe sine, nu pe alții. După ce a fost pedepsit și se află sub ochiul mărit al urmăritorilor, n-ar mai fi drept de vorbit despre frivolitate. Deși până și acest termen își câștigă, într-o lume a seriozității opresive și tâmpe, o nouă valență. O formă, fie și deviată de libertate. Mică mică, dar rebelă, totuși. Măcar, iritantă. Iritantă, cel puțin! Dar dacă acest Țăndărică spilcuit a fost, pur șisimplu, manipulat de Instituția Exemplară? Dacă a căzut în capcana pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Au avansat, apoi, împreună, pe drumul comun spre casă, prin parcul Cișmigiu, prin parcul Libertății, prin parcul Pache, până în fața blocului cu ferestre luminate. Nu mai vorbiră, în acest lung ocol, decât despre spectacolul de la Național, despre improvizația stângace și tâmpa seriozitate, impuse celebrei comedii. Despre frumoasa doamnă de la cafenea nu mai vorbiseră. Tolea o uitase, o vreme. Și-a reamintit-o, cândva. O seară când primăvara părea toamnă și în umbrele ferestrei se zbătea iarăși șarpele de foc, halucinația, dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lume. Cine știe cum e traficul... Poate ar fi mai bine să vă grăbiți, ca să fiți siguri că ajungeți la timp... Masa e rezervată abia pentru ora șapte ! spune Kerry, aruncându-mi o privire ciudată. Ce ziceți de copacul ăla ? Mă uit tâmp la mama, care scoate o pătură de picnic, și la tata, care desface cele două scaune pliante. Nu pot să mă așez la un picnic În familie, În timp ce Jack mă așteaptă să facem sex. Trebuie neapărat să fac ceva, repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sex nebun cu Jack, Într-un loc romantic. Rezultat : Să mănânc copane de pui la grătar, cu unt de arahide, pe o pătură de picnic. Scop general : Euforie. Rezultat general : Dezastru total. Tot ce pot să fac e să stau tâmp cu ochii În farfurie, repetându-mi că chestia asta n-o să dureze la nesfârșit. Tata și Nev au făcut cam o mie de glume apropo de Nu mai pomeni de Connor. Kerry mi-a arătat noul ei ceas elvețian de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
genială. În afară de mine. Eu stau cu capul plecat și nu-i menționez numele, nici măcar În treacăt. În primul rând, fiindcă știu că, dacă aș face asta, aș deveni instantaneu roșie ca o pătlăgică sau, cine știe, aș Începe să zâmbesc tâmp. În al doilea rând, fiindcă am sentimentul oribil că, dacă Încep să vorbesc despre el o singură dată, n-am să mă mai pot opri. Dar, În primul și În primul rând, fiindcă nimeni nu mă bagă aproape deloc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
știe. Mă fixează lung. Ăsta-i tot secretul. E cu totul și cu totul altceva decât m-am așteptat. Un copil. Copilul secret al lui Pete Laidler. — Dar... dar cum e posibil să nu știe absolut nimeni despre ea ? spun tâmp. Acum ne-am retras și mai departe de mulțime și stăm pe o bancă, sub un copac. Doar nu e invizibilă. Pete era un tip nemaipomenit, spune Jack oftând. Dar nu prea le avea pe-astea cu devotamentul față o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să aibă o slujbă mai grea decât a lui. De când vii pe baltă cu noaptea-n cap, dimineață de dimineață, îl vezi foindu-se încolo și-ncoace printre pescari - o figură blonzie, luminată cald de căutătura blândă și mai degrabă tâmpă a ochilor albaștri, asprită de riduri și suptă - de bună seamă că nu-i priește canicula, și nici plimbările astea matinale pe malul bălții într-un ritm ce-i depășește puterile. Circulă continuu până spre ora nouă, când se retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și o cheie de piulițe, și examină desenele pentru Fiica Chestiei, cu un interes măgulitor. — Mm, da, foarte contemporan, zise ea. Cam cât de mare ar fi? Adică, ar fi mare? Știi tu, foarte mare? M-am holbat la ea tâmp, pentru că habar n-aveam ce voia să audă. I-am răspuns cu precauție, ca să nu risc prea mult: — Păi, ar fi... — Adică, Înțelegi tu, atât de mare? spuse, aruncându-și brațele În lături. La punctul ăsta, Îmi intrase deja destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
s-a adresat: - Îți mai amintești ce i-am făcut lui Guzu și lui Emil Bodaș?... - Cum să nu? Parcă și acum aud țipetele de durere ale lui Guzu. Acesta era un om cam prostănac și avea o femeie cam tâmpă ca și el. Nu era nici gospodar ca lumea. O casă ca vai de ea cu grădină înconjurată de un gard de spini prin care treceau câinii și porcii în voie. Ne-am hotărât să râdem de el într-o
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sînt pe cale de dispariție - iar după 1 ianuarie 2007 au devenit aproape „ilegali” ! Majo ritatea și-au găsit deja alt rost, căci viața merge mai departe. Mai bun, mai rău ? Suspend judecata. Și, în orice caz, refuz să mă întreb tîmp : unde sînt țăranii de altădată ? Mai important, această „moarte a țăranului” nu vizează doar moartea socială vizibilă, ci și o moarte simbolică necesară : aceea a Țăranului Român ca figură mitică prezentă. Dacă vrem să nu mai fim eternii țărani ai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sau Hipohipus, după numele unui strămoș al calului, despre care învățasem tot la biologie. Și, ca să termin cu cele legate de această materie, îl mai vedeam la o masă și pe Mera; cu dințișorii lui împinși înăuntru și privirea cam tâmpă de blond care a auzit de Mallarme. Pe el îl pusese profesoara să care din laborator scheletele care era în mărime naturală până în clasa noastră de la parter. Mera se împiedicase pe scările largi și se prăbușise cu schelet cu tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
artist, ivite din jocul întâmplării ? Despre grădină ai putea spune că este un țarc de animale, întrucât este mică, doar cu doi-trei pomi pitici și înconjurată de un gărduleț strâmb. Cristos arată mătăhălos și hidrocefal. Soldații de jur-împrejurul gardului au fețe tâmpe, hilare. Așadar, spectaculosul cer auriu brăzdat de sumbre fâșii se datorează vopselei alterate și lemnului scorojit în cinci sute de ani. Spaima ce l-a ghemuit pe bietul Crist în genunchi, evident un pitoyable bonhomme pentru care ideea martirajului pentru
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acestei realități, care are aspectul unui experiment psihologic condus de un doctor dement. După ore bune de tortură muzicală ajung să-mi imaginez că acești rapsozi populari sînt un fel de roboți pe ale căror chipuri de plastic Îmbujorate veselia tîmpă are ceva Înfricoșător, clămpănind din gurile lor infernale, ținîndu-se de brăcinari sau stînd cu mîinile proptite În șolduri, rotindu-se minimal din mecanismul genunchilor - armata de roboți pe care o cunoaștem foarte bine, gata oricînd să umple cu spirit folcloric
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tristeți agresive, agasante, isterice. Tristeți pufoase ca pleoapele de bufniță ori, dimpotrivă, nevropate și năpras nic răzbunătoare. Avem melancolii copleșitoare ori siropoase, prăbușiri cvasiletale, dar și încercănări hachițoase, ori furii biliare urmate de riduri ale neputinței, tot așa cum există satisfacție tâmpă și hohot eliberator, stoicism eroic și scepticism de doi bani, exultări nemernice, pesimism acneic și frenezii drăcești drapate angelic. Vă veți întreba ce mi se întâmplă (cu așa o intro ducere). Vă răspund. M-a tot încercat în ultima vreme
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]