1,070 matches
-
rămân cu ochii țintă în podea, și inima îmi bubuie să-mi spargă pieptul. Nu e prima dată când intru în belea. Nu e prima dată când fac o prostie. Dar niciodată n-am făcut ceva la nivelul ăsta de tâmpenie. De proporții atât de astronomice, atât de costisitor și de important... Îmi place, spune Amy, privindu-se critic. Nu știu, e destul de adânc decolteul? — Îhm... O privesc. E o rochie neagră de șifon, extrem de decoltată, practic până la buric. Mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
folosește de personalul tău fără să dea un ban, și fără să zică măcar mersi. Din felul în care te lucrează pe la spate, după care o șterge în Elveția? Dar ce... de ce ai... zic șovăitoare. S-a întâmplat ceva? — O tâmpenie. Clatină din cap. Azi am dat din întâmplare peste o chestie. Inspiră adânc. M-am dus la ea acasă să iau niște documente pentru Fundație. Și nu știu de ce - poate din cauza pozelor cu Ernie și cu Suze pe care mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
reducând toate astea la o singură lună de miere... — OK. Înghit în sec. Uite ce-am făcut. Am luat banii pe toate cadourile de nuntă pe care le-am primit la New York. Pe toate sfeșnicele de argint, ceainicele și toate tâmpeniile astea. Și am... cumpărat cu ele două bilete la clasa întâi, în jurul lumii. — În jurul lumii? Luke e sincer stupefiat. Vorbești serios? — Da! În jurul lumii! Îmi împreunez degetele strâns. Putem să stăm oricât vrem noi. De la trei săptămâni la... Îl privesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Încă un aspect al echității comuniste. În țară se vorbește că ministrul Sănătății, profesorul Proca, ar fi informat pe șeful statului de această situație, însă el ar fi primit un răspuns dezarmant: La mine să nu mai vii cu asemenea tâmpenii. Vă trec cu vederea că nu mă puteți înțelege, pentru că un președinte ca mine se naște o dată la 500 de ani!. Completăm noi: nu numai la 500 de ani, ci în 2.000 de ani n-a apărut un exemplar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
bostanul ăla al lui, ca o pară lunguiață, o mulțime de învățături de prin toată lumea. Cu atîta minte, reușea să țină piept la o mulțime de consăteni mai proști. Proști și încăpățînați. Un tontălău o ținea una și bună cu tîmpeniile sale și Ion era furios. Se adunaseră în mijlocul satului cu toții, în zi de duminică și, fiindcă n-aveau bani pentru băutură, se apucaseră de vorbă. Noaptea i-a acoperit, stelele s-au aprins și luna întîrzia, parcă anume, să răsară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
încăpățînați. Timpul a trecut și într-o noapte neagră, fără stele, cu nori pîntecoși care atingeau pămîntul, Topuz mergea pe drumeagul pustiu care duce la Ghireni. De pe un raft al memoriei apare povestea tontălăului. Un berbec, auzi, dom'le! Ce tîmpenie! Cunoștea drumul și percepea apropierea de Crucea Domnișoarei. Iaca, mă voi întîlni cu fiorosul cu ochi de jar. Încetinește mersul și este foarte atent. O boare foșnește pănușile porumbului. Dintr-un tufiș țîșnește o jivină. Parcă a văzut lucirea stranie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Dar cele două puncte luminoase? O părere, imaginația îi joacă feste. A ajuns la cruce. Este la douăzeci de metri de drum. Să merg pînă acolo? Dar ce, te temi? parcă aude cum rîde prostănacul. Eu să mă tem?! Ce tîmpenie! Inima îi bătea cu putere și prin aer, prin acel loc, parcă ceva nefiresc există. Simte că nu-i chiar curat locul acela și ceva... ceva... Parcă ar fi auzit fata plîngînd sau rugîndu-i pe criminali să n-o omoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înnebunit lupul", rîde el mînzește, aluzie făcînd la o reclamă idioată pe care o văzuse din întîmplare. O sudoare rece este simțită în lungul coloanei vertebrale. Se sperie de-a binelea cînd vede că haita se pregătește de vînătoare. Ce tîmpenie! Să mor ca un prost. În ce condiții! Deodată primul lup, probabil șeful haitei, șarjează spre el, în timp ce ceilalți stau încremeniți. Se oprește la vreo zece metri și-l privește în ochi. Doamne, ce asemănare! Ochii, fruntea, chiar botul, seamănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nici nu visam s-o ating, și cînd colo... Cînd colo ce? îl întreabă vagabondul străzii, un vlăjgan fără căpătîi și bătăuș notoriu. Alfaro se temea ca de naiba de hojmalăul ăsta și din acest motiv a început să vorbească tîmpenii: Ei, Macias, dacă ai ști ce aventură am avut! Nu, zău, Tirbușon, ce aventură a trăit băiatul? Cu mîna dreaptă hojmalăul l-a prins pe Alfaro de ceafă și-l strînge ca într-o menghină. Fața acestuia s-a congestionat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
urban dens, iar precizia sa lasă de dorit. A doua paradă, bruiajul, a cărui eficacitate este infailibilă, presupune ținte fixe, puține la număr și de putere scăzută cu excepția imobilizării unor mijloace considerabile. Filtrarea undelor hertziene este de-a dreptul o tîmpenie; pînă și sateliții de difuzare directă, alăturați antenelor parabolice, eludează bruiajele. Descumpănirea statelor din Lumea a Treia unde rețelele hertziene și centrele de emisie se află sub controlul statului în momentul confruntării lor cu revoluția video seamănă într-atît cu cea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
ei. Și, poate de-asta, cartea supura. Eram în spital și o simțeam cum vine. Cum s-a copt. Dacă mai rămânea acolo, riscam să mă umple de infecție, să năpădească țesuturile. Chiar dacă acum mă enervasem, e cea mai mare tâmpenie să scrii cu ură. La un moment dat, am descoperit că nu e nevoie să bușești pe cineva pentru a-ți ieși textul, pentru a fi expresiv. Asta e doar expresivitate macabră de începător care nu vede decât brațe măcelărite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
îți zici. Anumite resorturi intime ale funcționării lumii ăsteia. Formidabil, așa e! De unde a știut tăntălăul? De fapt, e o groaznică greșeală să fii Autor. Cel mult martor. Fără vreun pic de trufie. Să reproduci. Nu poți crea. E o tâmpenie să te gândești că ai putea tu să creezi ceva. Doar să fii recunoscător că ți s-a oferit prilejul să asiști la un fapt interesant. Dacă te apuci să creezi, îți ies niște aberații monstruoase și deopotrivă caraghioase. Lumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dar e cumva o compensație și la el. O să mă gândesc la asta, pentru că merită. O compensație tristă al dracului. Și ca să continuăm analogia cu satul. Ar mai fi aici și nebunul satului, același Marian, care povestește tot felul de tâmpenii incoerente, cum l-a trimis pe unul să ia de la uzină un camion de ouă în vrac. Și noi nu ne prindem. Ce-i aia „în vrac“? Marian e și nebunul, și taurul comunal, care are nostalgia vremurilor când oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
răspândită vorba că am luat plasă că am intrat la facultatea asta. Bine, și așteptările sunt destul de mari. Pronunți cuvântul jurnalist și îți apar în fața ochilor doar vedete și prezentatori de știri lucioși și cu creierii spălați. Cea mai mare tâmpenie mi se pare să-ți faci idol dintr-o vietate cu creier subdezvoltat pe care patinează musca. Noi, studenții, ne-am obișnuit să ne plângem de milă, măcar avem libertatea să ne băgăm picioarele în facultate, să-i înjurăm că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
carnet. Iete-al dracu’, intrase în viață, io eram un amărât. Oaia neagră. El avea un statut. Ca să revenim la bunele noastre obsesii. - Să vezi ce-am pățit cu psihologu’, când să-mi iau carnetu’! Că m-a întrebat doar tâmpenii. Că mai ai frați p-acasă? Auzi la el? Ai câine? Am cașin din ăla, îl știi! Sau caniș? E vre’nic? Câinele adică. Numai întrebări tâmpite, dar asta e politica psihologului, am aflat io după aia. Mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
io, care povestesc așa despre toți, să refuz să povestesc despre mine câte ceva. Viața mea s-a schimbat radical când mi-am pierdut auzul. De obicei, toate frazele care încep cu viața mea, care încearcă să definească viața sunt niște tâmpenii. Dar la mine chiar asta e. Altfel nu poți spune. Io sunt ca acel prozator care își începea un text cu: „Am visat azi noapte că eram doi pisoi care alergau după o minge“. Io sunt mai mulți. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mai crescut, a ieșit din casă să dea mâncare la câine și s-a întors după trei zile. Bea și fumează de la nouă ani. Dar el n-o să pretindă niciodată că e autor. Anarhist. Doar personaj. Eventual. E o mare tâmpenie să te dai azi anarhist. Anarhiștii sunt astăzi conformiștii perfecți. Cănd istoria și-a pierdut sensul, când absolut nimic n-are vreo noimă, singura dovadă de nonconformism e să încerci să fii coerent. Să spui ceva coerent. Să te declari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o dezinvoltură jenantă. Parcă aș fi prietena ei, căreia vrea să se confeseze. Ea n-a avut niciodată o prietenă sinceră, bună, vorbesc acum de când s-a maturizat. Nu se pune perioada când se juca cu păpușile. Îmi spune mie tâmpenii intime, că Vali vrea să facă înainte de căsătoria lor și o petrecere a burlacilor. Tu știi cum e aia, mă întreabă, inviți curve doar ca să te uiți la ele, să danseze sau faci și dragoste cu ele? A, păi, așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fel. Șintărul. Atât. Scaraoțchi, diavolul, satana, michiduță erau niște cuvinte apropiate, familiare și familiale, rostite cu ușurință, cu veselie, ba chiar cu multă plăcere, fiind niște concepte teoretice, niște invenții inofensive, precum raiul, iadul sau judecata de apoi. Aiurea! Niște tâmpenii! Născociri! Pe când ăsta... șinteru... era în carne și oase, uite-l aici, prezent, palpabil. Era o persoană concretă, vizibilă, reală. Ăsta, da! Aveai motive să te ferești de el, să-l ocolești și, mai ales, Doamne ferește -, să nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
autorul este debil mintal și i-a pus, totuși, cinci. Când a ajuns la teza mea, m-a chemat, cu un aer ipocrit, mieros, la catedră, m-a întrebat de ce îmi bat joc de el, de ce îmi permit să scriu tâmpenii la teză la dânsul, toate spuse crescendo, de parcă era Hitler în discursul de la Munchen, pe care tocmai îl ascultasem la radio. Și, deschizând furios catalogul, m-a apucat de ureche și m-a întrebat dacă văd ce scrie, cu creionul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
făcut, numai un meșter de dincolo, amestecând ierburile, florile, buruienile și roua, a putut face. Uite că am ajuns. Nici urmă de fân, nici de aromă de câmp. Acum miroase spurcat, a pește cam stricat. Am învățat în școală, până la tâmpenie, că istoria înșiruie pe ață numele domnitorilor. Dar istoria înseamnă și o schimbare a aromelor. Acum pe Strada Fânului sunt tot blocuri, ca în cele mai multe părți, înșirate ordonat, egale, de nu mai știu cum ajung acasă unii, dacă li se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lor politice și, desigur, pentru desele lor schimbări la față.” Adevărat - deseori, nedreptățesc. Dar nu o fac spre a mă îndreptăți pe mine. Dl Mircea Mihăieș nu se înșeală scriind că „ceea ce nu poate ierta Dorin Tudoran este ticăloșia și tâmpenia”, dar mă sperie gândul că ar putea avea dreptate când continuă: „Lecțiile sale de etică sunt lecții pe viu, fără anestezie, făcute sub presiunea urgenței - nu are importanță dacă pacientul se întâmplă să moară pe masa de operație: important e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
văzut-o niciodată împreună e populată cu cuvintele și înțelegerile dintre noi. Toate lucrurile și toate locurile sunt pline de înțelegerea dintre noi. Te sărut. Revenire probabilă - marți. Cinci zile - o scrisoare: nici măcar nu e mult. Am știut-o: ce tâmpenie să-ți port pică! Ce insultă adusă fericirii mele! Miercuri, 30 iulie 1952 Sosirea lui Mihai! A venit pe la mine cu vești rele: este direct amenințat... Pentru mine - exil, imperativ al exilului... Mihai e consternat. Vorbește puțin, aproape mereu surâ
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de la frigider. Depășită faza oficială a gustării produselor dulci, la final, și eu și doamna Dejeu ne-am fotografiat cu personalul cofetăriei. Au fost tare drăguți și mi-am promis că voi reveni la ei, dar n-o să mai emit tâmpenii cu România sau cu... prăjituri alterate! ... Voi mai ajunge, oare, vreodată, în India? Voi regăsi cofetăria? Va mai fi același personal? Ne vom recunoaște, oare? Sunt întrebări fără importanță ce ascund speranța nedeclarată a regăsirii spiritului indian chiar la el
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Acum, privind retrospectiv lucrurile, pot spune: "Fie numele Domnului lăudat", inclusiv limba germană, pe care la început n-o puteam suferi "fiziologic", considerând-o în junețe, asemenea expresiei unui personaj al lui Creangă, pe numele său Trăsnea, "cumplit meșteșug de tâmpenie" (respectivul referindu-se nu la limba germană, ci la lecțiile de gramatică). Cu media "10" la absolvirea Cursului Postuniversitar de Relații Internaționale, am fost, dintr-o serie cu 75 de cursanți, printre cei 15 "norocoși" angajați la Ministerul Afacerilor Externe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]