556 matches
-
nu știi mersul lucrurilor, care sunt regulile. Nu regulile interioare ale pușcăriei. Alea nu-s așa importante. Regulile dintre hoți. Că există un regulament al pușcăriei și hoții au un regulament al lor. Deci era, pot să spun, un regulament tâmpesc, așa. Când erai în cameră, trebuia să te bați cu cineva, să fii mai tare - acum câțiva ani. Dacă erai mai slab, ți se făcea „primirea“. Deci erau niște chestii tâmpite care nu-și aveau rost. Dar hoțul le făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a victimelor. I-am întrebat unde sunt banii și au spus că nu vor să mi-i dea și atunci când un om se vede constrâns de un cuțit, de o rangă, ceva, și spune că nu vrea, atunci ori e tâmpit, ori e nebun, ori nu mai vrea să trăiască. Ideea e - nu dă, nu dă - l-am înjunghiat ușor, l-am înțepat puțin cu cuțitul, să înțeleagă că nu glumesc. Dar el a spus că nu vrea - și atunci s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Ideea e - nu dă, nu dă - l-am înjunghiat ușor, l-am înțepat puțin cu cuțitul, să înțeleagă că nu glumesc. Dar el a spus că nu vrea - și atunci s-a produs în mintea mea: bă, ăsta ori e tâmpit, ori dă-l dracu, n-am judecat, și atunci am văzut că se adeverește impresia mea despre oameni - că ei prețuiesc mai mult bunurile decât persoana lor proprie - și atunci m-am dezlănțuit, să spun așa. Am dat de ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
palmă, și atunci a început să zumzăie un motor, și pe peretele din față, s-a dat în lături, lent, cortina roșie, iar Feri striga că sunt un tâmpit, ce-am făcut, și eu i-am zis că el e tâmpit, el a făcut-o, între timp, încercând să mă ridic, am apăsat pe un alt buton, și atunci s-au stins luminile în sală și s-a aprins reflectorul aparatului de proiecție, și au început să se învârtă discurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la cap. — Dar nu Înțeleg, spun. De ce m-ai pus să-ți promit să nu spun nimănui că ai fost În Scoția ? Oricum, nimeni n-avea de unde să afle restul. Jack Își dă ochii peste cap cu tristețe. — Am fost tîmpit. Apucasem să le spun unora că În ziua aia mă duc la Paris, doar așa, ca o precauție suplimentară. Am plecat incognito. Am crezut că nu va afla nimeni nimic. După care intru În birou... și te văd. — Și ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să ieșim la lumină. Trebuia să vină și ziua asta. M-am ridicat în picioare. Frica se dusese cu totul și acum mi-era rușine că urlasem. Ce mare lucru? Trei nebune - și cu Mama Mare, patru. Bunică-mea se tâmpise de tot. Cine știe ce orgii sau ritualuri de demente făceau ele aici în beci. Trebuia să reinstitui normalitatea. Mi-am regăsit sobrietatea și stăpânirea de sine. - Ori îmi spuneți cine sunteți, ori chem poliția. - Stai, stai, stai. Ia loc. Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să depui o reclamație nu găsești nici un ghișeu, fiindcă nu s-a inventat încă o registratură la nivel celest... Râse în barbă. - Dezavantajul zilelor ploioase este acela că îți umblă tot felul de gărgăuni prin cap. Ajungi, inevitabil, să te tâmpești. Ca ăla din romanul încă nescris, care se uită la grămada foșnitoare cu priviri pofticioase și nu are curaj să se atingă de bani pentru a-și îndeplini dorințele perverse. Așa își propusese, să-l prezinte pe ăla drept un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dea o amendă, indiferent la tot ceea ce se întâmpla în jurul său. Tanchistul oprit la semnul agentului ieșise pe jumătate din turelă și arăta cu mâna către liniile inamice, în vreme ce polițistul completa imperturbabil formularul. Râse. Alt vis tâmpit. Cu același Magician tâmpit în pole position. N-am să mai scap de el toată viață. Poate că va trebui să mă obișnuiesc cu idea unui astfel de concubinaj. Nu simți glontele care mușca din aer în drum spre el. Simți doar căldura. Apoi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de metri până la magazinul Luciei. Și toată nebunia urma să devină... realitate. Un Magician nebun, apărut din mintea mea obosită, care încearcă să-mi transmit că mor unii pe lângă mine și că Lucia nici nu există. Încă nu m-am tâmpit definitiv. Da, e un geamantan cu bani în debara. I-am văzut. Sau mi s-a părut că i-am văzut. Nicio problem, voi redeschide geamantanul împreună cu Lucia și gata, coșmarul va lua sfârșit. Patru ochi văd mai multe decât
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
O iubește foarte mult. - Și? - A salvat toate mesajele pe discheta. Simt o milă nesfârșita pentru Radu. Și pentru Vasia. Singură toată ziua acasă; seară, soțul prea obosit să se mai ocupe de ea. Are nevoie de viața socială... Ne tâmpim aici! Ultima dată i-am vazut de ziua ei. Am băut șampanie pe malul oceanului. Nici două săptămâni în urma. - Pe plajă, totul părea OK. - El știa. I-a zis a doua zi, nu a vrut să-i strice sărbătoarea
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
fost, apoi, preocupat cîteva minute de soarta micilor arieni. Cine știe, de fapt, despre ce e vorba, anticarul mereu pune de la el... Omenirea, oricum, e sortită metisării... Nici negru pur nu va mai exista cîndva... Chinezii, rasa galbenă... M-am tîmpit... Astea sînt grijile mele?! A rîs și a scăpat și de puii de arieni... PÎnă seara. A mers la un internet café, s-a uitat la vecinii de la mesele alăturate; jucătorii, nici un pericol, mitraliau niște bandiți pe care Îi fugăreau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
sau la canal, Înghițiți de vii de iubitele mele neiubite, omorîți În utere aflate În perioade nefertile sau În cine știe ce cur păros, dacă aș fi fost pederast; or, eu i-am ferit de toate, n am nici o vină, m-am tîmpit, vreau să-i văd, măcar pe unii, să-i cunosc, asta trebuie să fie ca un dar din partea mea, priviți-mă, eu sînt tatăl vostru, sînt viu, nu v-ați născut din azot lichid, sînteți oameni, nu frankensteini și nici
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la urmă să pătrundă din baie, în cameră și din cameră, în bucătărie. toate aceste elemente au conlucrat în vederea mumifi cării mele rapide. Cum spuneam, nici măcar păsările n-au simțit nevoia să mă ciugulească... Cu o singură excepție : un porumbel tîmpit cu pete negre pe gît, cu o gușă umflată și cu un cioc în formă de cui, s-a așezat totuși la un moment dat pe ceafa mea și s-a luptat timp de cîteva secunde cu un fel de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
hăndrănăii care se vârau în tine doar să te atingă și-ți șopteau: Lasă-l dracului pe ăsta, pe Celestin, nu-l vezi, în spatele nostru, cât e de tîmpit? Și n-aveau dreptate? Oare n-aveau? - Trebuie să nu fii tâmpit, zâmbi Clestin și mângâie părul fetei. Uite, eu nu sânt tâmpit. Uită-te puțin la mine (fata se uita), eu nu sânt tâmpit. Nu sânt tâmpit chiar deloc. M-am mai liniștit... Ce crezi tu, șapte până la nouă tăieturi pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
e de tîmpit? Și n-aveau dreptate? Oare n-aveau? - Trebuie să nu fii tâmpit, zâmbi Clestin și mângâie părul fetei. Uite, eu nu sânt tâmpit. Uită-te puțin la mine (fata se uita), eu nu sânt tâmpit. Nu sânt tâmpit chiar deloc. M-am mai liniștit... Ce crezi tu, șapte până la nouă tăieturi pe fiecare încheietură de la mână sânt acum, suficiente pentru o fată care vrea să se sufoce încă dinainte de-a te fi văzut? Fata nici ea nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ea. Există un mod rafinat de a face foame, care nu se compară decât cu prepararea celor mai sofisticate mâncăruri. 162 DANIEL BĂNULESCU Capitala își ține respirația. Nimeni din presa după-amiezii nu are tupeul de a se lansa în glume tâmpite în legătură cu unele similitudini referitoare la Venus din Milo. După orele 18, bucureștenii tropotesc din nou, în grupuri excitate de Mitici, în centru, pe Sărindar, pe lângă sediile principalelor cotidiene, pentru a se rebranșa proaspetelor știri. Se întinseseră noi zvonuri. Cică-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sfârșeală voluptuoasă și vagă pe care o încerci în contemplații pe marginea mării sau în unele reverii melancolice, ci o sfârșeală care te consumă și distruge. Atunci nu-ți mai convine nici un efort, nici o speranță și nici o iluzie. A rămâne tâmpit de catastrofa ta proprie, incapabil să acționezi sau să gândești, cuprins într-un întuneric rece și apăsător, stingher ca în halucinații nocturne sau singuratic ca în clipele de regret este a ajunge la limita negativă a vieții, la temperatura absolută
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cât paradoxul acestei lumi. Deși fenomenul suferinței mă impresionează și uneori mă încîntă, n-aș putea totuși scrie o apologie a suferinței, fiindcă suferința durabilă - și nu există suferință adevărată, decât cea durabilă -, dacă purifică în primele faze, în ultimele tâmpește, detrachează, distruge și anarhizează până la descompunere. Entuziasmul facil pentru suferință manifestat în exclamații este o caracteristică a esteților și a diletanților suferinței, care o asimilează unui divertisment, neînțelegînd ce forță teribilă de descompunere există în suferință, câtă dezagregare și câtă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
numai pentru muncă, a găsi o bucurie într-un efort care nu duce decât la realizări irelevante, a concepe că te poți realiza numai printr-o muncă obiectivă și neîncetată, iată ceea ce este revoltător și ininteligibil. Munca susținută și neîncetată tâmpește, trivializează și impersonalizează. Ea deplasează centrul de preocupare și interes din zona subiectivă într-o zonă obiectivă a lucrurilor, într-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se interesează atunci de destinul său personal, de educația lui lăuntrică, de intensitatea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în poalele ei. Astfel, în atitudinea această, ea-și întinse brațele pe clape și-ncepu să bată clapele cu o vioiciune melancolică; era un valț turbat, înamorat și trist, a unuia din maeștrii germani, ce mă amețea, {EminescuOpVII 196} mă tâmpea și mai mult. N-auzeam note și armonie ci numai un vuiet melancolic și voluptos, care se pierdea încet, încet. Îmi ridicam capul, priveam cu atâta amor în fața ei roșită de căldură și strînsoa-ea brațelor mele, simțurile mele erau îmbatate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
știu, câte o oră-ntreagă-n soare și că ochii mei, orbiți de lumina lui caldă, nu mai puteau distinge nimică, ci un caos vânăt - roșu părea că pirotește și mă-nvîrtește mereu, până ce mă trezeam căzut pe iarba câmpului. Eram tâmpit, absurd, idiot. Astfel stam adese înmormîntat în iarba mirositoare, albaștri și mici fluturi de vară roiau prin flori, un soare cald îmi ardea drept în creștet, totul era frumos cum îs frumoase zilele de var... eu singur numai nu cugetam
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de cugetare și simțire care-mi obosea capul, astfel încît simțeam că mi-e somn înainte de toate. Naturile cele tari dorm mult înainte de o catastrofă - eu cred că ele dorm mult și adânc și după o catastrofă, căci nimic nu tâmpește și nu face nesimțitor pe un om decât astfel de spectacole teribile. Ajuns în culmea unui deal, prin care stanele de piatră sta risipite asemenea oilor albe, dorminde cu argintia lor lână în lumina albă a lunei, eu mă coborâi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era sântă, ca să zic așa - se cunoștea că-n inimă se stinsăse orce lumesc. - Cum vezi, zisei eu întunecat, strîngîndu-i mâna cu putere într-a mea! Cum vezi. - Nu te mai credeam capabil de - a-ți iubi poporul, așa te tâmpise amorul pentru o femeie nedemnă de tine, zise el înfășurînd picioarele în obiele albe de lână și trăgând peste ele opinca cea roșcată de piele de vițel. - A nu-mi iubi poporul, zisei eu c-un zâmbet amar, poate că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de piatră se-ntoarse ca-ntr-o țâțână... el țușni iute cu lumânarea pin crăpă tura deschisă și se trezi, cu lumînarea-n mână, asupra unei scări ce ducea în jos... El întoarse păretele la loc... și coborî scările ce sunau tâmpit sub pași... un aer bolnav îi îngreuia pieptul... Ajunse în o suterană mare... De jur împrejur erau boltiri în muri în care erau statue de piatră... chipuri de cavaleri îmbrăcați în fier... ce se uitau cu ochii lor răci de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a cunoașterii ar dispărea și omul ar deveni mineral. Funcția pozitivă a misterului este incitația spiritului nostru de a-l dezlega. Lupta dintre intelect și mister se datorește nu numai intelectului, vocațional, ci și misterului. Trebuie să recunoaștem că suntem tâmpiți...” 1 Când asumă acest exercițiu de umilință, omul poate fi înțeles ca mister apofatic, purtând amprenta iconică a Dumnezeirii. Pentru că teologia creștină vede în om un inel mediator între Dumnezeu și lume, revelația misterului persoanei refuză obiectualizarea conceptuală de orice
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]