806 matches
-
tras o înjurătură înfiorătoare, de au înlemnit țiganii. Mustăciosul, o tot bâlbâia: --Cred că poarta era albastră. Și, nu mai țin minte...Trebuia s-o luăm la dreapta. Întoarce! Abia a-ntors mașina suduind amarnic (fir-ați ai dracului de țigani tâmpiți!). Toți tăceau mâlc, cu ochii spre porțile gospodarilor, până când rotofeiul din spate exclamă: uite poarta verde, dar este pe dreapta! Mototolea opri mașina și-l dojeni pe rotofei: --Normal că e pe dreapta, tâmpitule, că acum ne întoarcem, nu mergem
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
tânăr și mă bucur de viață iar natura încă mă suportă; zările sunt la fel, ca peste ani și cu același farmec se repetă. Chiar și viața merge tot înainte, înainte pășim și noi cu toți; înnebuniți cu slogane, uneori tâmpite am ajuns astăzi o țară de hoți. Se fură...Corupția este la modă, trăim ca pe vremea lui Eminescu; puterea-și celebreză aceeași odă, ce păcat că s-a prăpădit Păunescu! Ne dorim încă, un nou mod de viață, sensibilitatea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376038_a_377367]
-
grație actelor de identitate abandonate în Citroenul C3 pe care aceștia l-au lăsat de izbeliște pe străzile Parisului. Deci, ce înțeleg de aici : că teroriștii ăia antrenați ca la carte să ucidă cu sânge rece, au fost așa de tâmpiți încât și-au pus cagule pe cap să nu fie recunoscuți, dar nu au plecat de acasă decât cu buletinele în buzunar. Documente pe care ulterior masacrului le-au lăsat, ca niște Dorei, la îndemâna anchetatorilor, astfel încât aceștia să-i poată
CEVA E PUTRED ÎN … PARIS! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376165_a_377494]
-
nu se aleg cu nimic din truda lor! (Nicu Călugărița) • Poți să fii plin de mușchi și să ai sufletul obosit... Eu știu franceză din familie, suntem franc-afoni! • Am două vești și-s amândouă proaste. Câinii mor când vor stăpânii... Tâmpiți sunt ăștia... Ce-i al lor, e al lor! (Andrei Bacalu). Simulează decentă..., nu-i nevoie s-o ai. • Când ești persoană publică, nu te mira ca rufele se spală în public. Dacă ai treabă cu un prost, păstrează-ți
PĂSTREAZĂ-ŢI UMORUL & CU DEGETUL PE RANĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376277_a_377606]
-
în acestă țară, mie cel puțin, mi-au distrus mândria de cetățean al României. Au pus industria la pământ, agricultura în aer, au adus sistemul de sănătate în colaps și au închis spitale. Despre școala românească au spus că „produce tâmpiți”(Citat din Traian Băsescu, 8 iunie 2009, sursa ziare.com). Acum, nu pot să nu mă întreb, dacă „Nu cumva lipsa noastră de reacție civică, probează adevărul acestei afirmații?” Ioan CIORCA Referință Bibliografică: ALTĂDATĂ, ALEȘII ERAU MAI RESPONSABILI / Ioan Ciorca
ALTĂDATĂ, ALEŞII ERAU MAI RESPONSABILI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379801_a_381130]
-
nu-mi place? Da-l mai pun puțin pe ace...” ............................................ Un misit trece prin piață: - Am pilule de prostit!... Leana cea cu strungăreață Un milion a plătit.... Mândruța nu s-a tocmit. - Omule, îți spun... cinstit: Vreau să am bărbat tâmpit, Să creadă numai ce-i spun, Pe amant să-l vadă spân... Om de treabă, harnic, bun. - Un milion nu-i de-ajuns... Să nu vadă, dar să creadă?!... Mai pune vreo dou-n plus, Îți promit, sunt om de treabă
VORBE-N TÂRG de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375694_a_377023]
-
spui, bă, idiotule? Păi să moară sănătos! Ia, dă-l la telefon! Speriat, Ionică duse receptorul la urechea lui moș Ion: Ce s-a întâmplat, mă, Stancule? De ce ești supărat? Să spui tu ce s-a întâmplat! Că dați ca tâmpiții telefoane. Și...să nu-mi cereți mie să vă plătesc eu telefoanele voastre idioate. Ce te-a apucat, bă, să-mi dai telefon, că m-am săturat de glumele tale. Bietul moș Ion a-nceput să tremure și să se
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
mai încercat odată. - Dane, sunt la restaurant, îi fac pomană soacrei, pot să vin să mai îmi dai niște bani? Că era la restaurant se simțea în voce, ba aș putea spune că duhnea prin telefon. - Măi, tu mă crezi tâmpit ? Evident nu putea să-mi spună ce gândește (“Da”), așa că a insistat: - Hai măi, că ți-i dau odată cu ceilalți. - Exact de asta mi-e teamă. ... și i-am închis telefonul. De atunci nu m-a mai căutat. Minciuna interesată
DESPRE MINCIUNĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362238_a_363567]
-
face un portret necruțător degeneraților e un vechi Leu, Nestor Roqueplan, ziarist notoriu și director al Variété-ului. Așadar, un bărbat care a trăit din plin dandysmul, nu un burghez sastisit: „Să nu uităm că filfizonii ăștia sunt de-a dreptul tâmpiți: vorbesc În argou, fluieră arii din Viața pariziană sau muzică de fanfară, vrând să pară la vânătoare cu ogari. Conversația le e sub cea a unui servitor de rând. La 25 de ani și-au pierdut părul, mâncat de hydrargyr
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lucrul în fiecare zi pentru că știa că va fi capabil să realizeze ceva în acea zi. Când a ajuns la Washington, a observat că oamenii sunt mai preocupați de realizarea unui lucru decât de rezultatul în sine. „Este cel mai tâmpit lucru pe care l-am văzut”, a comentat el. Deși elementul care lipsește de cele mai multe ori în procesul identificării este comportamentul exact, e totuși foarte important să stabiliți mai întâi rezultatele. Aveți nevoie de ambele lucruri, dar întotdeauna trebuie să
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
că el e... Dumnezeu. Nu poate să esiste un Dumnezeu de bine, Ar trebui să-i fie oroare și rușine Ca să condamne-un popol, ce e menit de mare Prin firea sa, să ducă durerile amare Pe, când ginți dobitoace, tâmpiți, târzii la minte Să urmărească liber giganticele ținte. EI zic că este... unde-l blastamă a lumii neagră gură Acolo suferințe și rele nu îndură. Nu-l adorați! Nu-și moaie el ochii lui de piatră De când îl adorați voi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tot, care le-am fost odată idolul lor? SERV[ITORUL] Na, na, na! doar n-ei fi crezând că-ți atacă cu asta onoarea! HISTR[IO] Mie - o pomană? O, câtă milă au ei; da e adevărat sunt netrebuincios, bătrân, tâmpit... O, câtă milă, câtă milă! SERV[ITORUL] Ei drace! Ce mai porți și d-ta capul d-tale înălbit așa de sus, așa de mândru. Hehei! vremea mi te face mai cu minte, mi te mai umilește. Mai bine vino
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
UL] Daca nu mă-nșel, ăsta e Histrio! OFIȚER[UL] A! Comoediantul congediat! Da, da! HISTR[IO] Da, da! Comoediantul congediat. DOMN[UL] (arătîndu-i teatrul) Intră acolo! Acolo înveți tu încă ceva, secule! HISTR[IO] Sunt prea bătrân, sânt prea tâmpit pentru ca să mâi învăț ceva. Odată... am învățat și eu mult, prea mult încă. DOMN[UL] Nu se-ntreabă ce-ai avut, ci ce ai. Pentru ce-ai avut ovreiul nu dă para chioară. OFIȚER[UL] Ca o carte! Fameuse, fameuse
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
greutățile și misteriile sale. Tieck are așadar dreptul de a spune că: "Trebuie să iertăm actorului că nu mai vrea să audă neci de-o critică mai mult, pentru că în specia asta de scriitorie se întrebuințează în genere penele mai tâmpite, de unde apoi nu izvorăște dezaprobarea din invidență, ci numai spre a sacrifica unui idol". Foi dramaturgice, II, pag. 29. {EminescuOpXIV 251} {EminescuOpXIV 252} O activitate căzută în opiniunea publică (înspăimîntă) respinge de sine naturi talentate și însemnate de a se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
comunic date importante despre cum poate fi înfrîntă insurecția lui Bella. - Vrei adică să intri în psiac? se auzi vocea metalică. - Nu țin neapărat. Îl puteți aduce aici, glumi N'Gai Loon. - Nu știu cine ești, dar e limpede că ne crezi tâmpiți. Dacă ăia doi de lângă tine sunt într-adevăr quinți imperiali, atunci ultimul lucru pe care l-am face ar fi să-i primim în psiac sau să-l aducem pe conducătorul nostru lângă ci. Dacă nu sunt quinți, atunci ești
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
rolul posibil al căutării sinelui și a legăturii posibile cu apologetica creștină, Sfântul Francisc din Sales, corespondentul Mariei de Gournay, „fiica adoptivă” a filosofului, a spus adesea tot binele pe care-l gândea despre Montaigne și despre Eseurile sale.) „Proiect tâmpit”, scrie Pascal în Cugetări... Aceluiași filosof creștin nu se poate să nu-i placă pledoaria în favoarea morții voluntare, făcută de prietenul stoicilor și al epicurienilor. Elogiul sinuciderii atunci când viața a devenit de nesuportat, când suma necazurilor o întrece cantitativ pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un regret scandalos: se regretă Italia fascistă sau distrusă de război. Infractorii de la putere - atât de la Roma, cât și din primăriile de la țară - nu făceau parte din viață: trecutul care determina viața (și care precis nu era trecutul lor arheologic tâmpit) pentru ei nu determina decât figura lor fatală de criminali destinați să dețină puterea în țările vechi și sărace. În cartea Puțină febră a lui Sandro Penna 1 este evocată această Italie. Trauma este mare. Nu poți să nu te
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și încarcerat în real. Imaginea romantică a geniului, demiurg al unui univers ideal, și mișcarea fundamentală de eliberare din real își corespund, configurând axa în jurul căreia se organizează întreaga rețea de motive și teme. Repulsia în fața unei lumi dominate de „tâmpita burghezime”, conștiința adversităților de tot soiul („Am fost paria-n mijlocul țării mele”) și solitudinea, când mândră, când dureroasă, a geniului converg în mitul liric al damnării, al sorții potrivnice, căreia poetul i se sustrage prin proiecția demonică sau demiurgică
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
sub același acoperiș cu animalele lor4. Clasa orășenească pe cale de apariție - care mai târziu a devenit burghezia erei moderne - condamnă ceea ce consideră a fi un comportament animalic, care Îi făcea pe oameni să nu se comporte mai bine decât bestiile tâmpite pe care le Îngrijeau. În Anglia, iar mai apoi În Franța și În alte părți ale continentului, civilizarea comportamentului a devenit atât o misiune, cât și o obsesie a clasei negustorești În formare, ajutată de Biserică și, Într-o mai
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de contact, București, 1983; Marele interogatoriu, București, 1984; În casa asta toți trăgeau cu arma, I-II, București, 1985-1987; Cărăuși peste vămi, București, 1986; Brevetul alb, București, 1990; Cum a murit Marin Preda, București, [1992]; Nu ești obligat să mori tâmpit (mărturia informatorului), București, 2000; Jandarmul și cartea, București, 2001. Repere bibliografice: Vlad Sorianu, „Scoaterea casei din pământ”, ATN, 1978, 4; Laurențiu Ulici, Viața de aproape, RL, 1978, 18; Artur Silvestri, „Filosof de închiriat”, LCF, 1980, 46; Dan Alexandru Condeescu, Însemnări
TURTURICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290315_a_291644]
-
m-ar lăsa coloana, m-aș duce la unchiul Pete. Sau dacă aș avea platfus, ca tine. Dar asta-i tot. ― Toate chestiile astea au fost verificate. La microscop. Spermatozoizii masculi sunt mai rapizi. ― Pun pariu că-s și mai tâmpiți. ― Spune ce vrei. Ponegrește-i cât vrei pe spermatozoizii masculi. Dă-ți drumul. Nouă nu ne trebuie un spermatozoid mascul. Ne trebuie un spermatozoid feminin, bătrân și bun, leneș și de Încredere. ― Chiar dacă-i adevărat, tot e absurd. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pasiv la serenadele la clarinet, așa cum asista pasiv la toate, conștient de semnificația lor, dar fără să se poată hotărî dacă era Înțelept sau nu să se implice, Îi aruncă acum fiului său o privire pătrunzătoare. ― Ești un băiat foarte tâmpit. Știi asta? Ai impresia că asta e o joacă? ― Nu, tată. ― Ăsta-i un război. Ai impresia că e un fel de distracție, războiul? Un fel de glumă grozavă pe care s-o faci cu părinții tăi? ― Nu, tată. ― O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai era timp. Când mașina se prăbuși, Milton nu mai avu timp să se mire de Întorsătura pe care o luaseră lucrurile. Toată viața le ținuse celorlalți lecții despre cum să procedezi corect și acum făcuse isprava asta, cea mai tâmpită care s-a pomenit vreodată. Nu-i venea să creadă că dăduse cu bâta-n baltă În halul ăsta. Ultimul său cuvânt, prin urmare, a fost spus În șoaptă, fără supărare sau teamă, numai cu derută și cu o nuanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de mânios de față cu mine. Era, de asemenea, și ultima dată când voi mai avea prilejul să-l văd în acest mod. Stăteam, bulversat de ceea ce văzusem, înfricoșat și țintuit locului de furia lui Vladimir. Afișam, probabil, cea mai tâmpită expresie de care am fost vreodată capabil. Considerai că delirez. Ți-ai schimbat opinia sau delirezi și tu, împreună cu mine? Dar ce s-a... nu puteam să articulez alte cuvinte. Eram prea tulburat de ceea ce se întâmplase. Îl văzusem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îl simțeam ca fiind mai încordat ca un arc. Urma Velail, care era ușor tensionat. Față în față cu Vladimir, pe un alt scaun, stătea un om pe care îl recunoscusem de la televizor. El era cel care anunța fiecare lege tâmpită și ruina lumea. Imaginea reală a Ministrului se diferenția foarte mult de cea pe care o vedeau miliarde de oameni pe micile ecrane. Era mai puțin înalt, dar destul de impunător. Părul aranjat, deși plin de culoare, era brăzdat de șuvițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]