807 matches
-
sărutat buricu’? Sau când ți-a vârât în chiloți milionul? Hai, că mă plictisești! Dezbracă hanța de sirenă și treci la servit! --Eu, la servit? Să-i mai miros duhoarea? Mai bine trec la spălatul farfuriilor. --Când plecăm șefa, se tângui Sofica. Sunt moartă de oboseală. Am să adorm din picioare. --După ce v-ați făcut suma? Ia, tu și Raluca! Scoateți bacșișul din chiloți, nu încercați să mă prostiți! Cele două scoaseră bancnotele albastre suspinând: chiar pe toate, șefa? Noi
TRANDAGIRUL SIRENEI-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374899_a_376228]
-
nouă viață, dar ea se încăpățâna să se arate, întârzia mereu și femeile de lângă ea, cu privire îmblânzită de milă încercau zadarnic să-i caute mângâiere. - Fata mea, săraca... Oare n-oi apuca să-mi mai văd un nepot? se tânguia una dintre ele, cu ochii grei de nesomn și de grijă. Amesteca urletele de durere cu frânturi de rugăciune când simțea că se mai alină câtuși de puțin, se zbătea tot mai văduvită de putere și pruncul acela îndărătnic nu
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
cu hohote, de oameni, Așa puțini mai stau pe baricadă, Lipsește rugăciunea, cerul plânge, Căci prea puțini pe Isus o să vadă. Vreți toleranță, vreți egalitate? Nu auziți ce spune Dumnezeu? Normalitatea azi e vinovată, Desfrâul a ajuns la apogeu. Se tânguie planeta de rușine Și țipă ca și cumpăna în vânt, Lăsați Izvorul Vieții ca să umple Fântânile-ngropate în pământ. Deschide-ți ochii, ridicați obloane Și nu lăsați ca răul să învingă, Vă curățați de lepră-n scăldătoare Căci faptele din urm
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
Pitoresc > FURTUNĂ Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016 Toate Articolele Autorului Furtună Sublim este cerul plin de mioare, când turma de nouri o mână să zboare, înaltul apasă greoi în pridvoare, ca plumbul. Și tânguie cerul mioara pierdută, toiege de foc aruncă în luptă, ajunge pământul o temniță mută, ca somnul. Cutremur lumina, iar lutul tresare, văzduhul cu vuiet aduce chemare, de tunet răsună adâncuri de mare, ca doina. Mioara pietrdută, în suflet ascunsă, copil
FURTUNĂ de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375356_a_376685]
-
fața pământului. - Pe fața pământului, sub pământ sau în aer, oriunde ar fi, dacă nu îmi spui cum să ajung la el, ai să putrezești legată afară, în fața băii, să te vadă toată lumea din împrejurimi. Vâlva Băii prinse a se tângui și a se ruga, timp în care încerca să își desfacă legăturile din jurul încheieturilor. Măriuța , însă, nu o slăbea din priviri. O apucă de păr și prinse a o trage spre ieșire. În acest timp, bătrânul miner prinse a cerceta
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
mai stăruie șoptit... XIX. FURTUNĂ, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016. Furtună Sublim este cerul plin de mioare, când turma de nouri o mână să zboare, înaltul apasă greoi în pridvoare, ca plumbul. Și tânguie cerul mioara pierdută, toiege de foc aruncă în luptă, ajunge pământul o temniță mută, ca somnul. Cutremur lumina, iar lutul tresare, văzduhul cu vuiet aduce chemare, de tunet răsună adâncuri de mare, ca doina. Mioara pietrdută, în suflet ascunsă, copil
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
aduce chemare, de tunet răsună adâncuri de mare, ca doina. Mioara pietrdută, în suflet ascunsă, copil de furtună, ... Citește mai mult FurtunăSublim este cerulplin de mioare,când turma de nourio mână să zboare,înaltul apasăgreoi în pridvoare,ca plumbul.Și tânguie cerulmioara pierdută,toiege de focaruncă în luptă,ajunge pământulo temniță mută,ca somnul.Cutremur lumina,iar lutul tresare,văzduhul cu vuietaduce chemare,de tunet răsunăadâncuri de mare,ca doina.Mioara pietrdută,în suflet ascunsă,copil de furtună,... XX. NOSTALGII, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
înveți să-ți păstrezi calmul și să nu emiți păreri. E mai înțelept așa; oricum nu vei avea niciodată dreptate, pentru că doar ele au întotdeauna dreptate! Altfel riști să asiști la un spectacol jalnic: o femeie aparent distrusă care se tânguie insistent că e persecutată de un mojic fără scrupule. Și încă ceva: trebuie să ai nervii tari și să știi când să taci! Asta e necesar și suficient ca să trăiești fericit până la adânci bătrâneți! rostise Ovidiu patetic, având aerul unui
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
-și părinții... Apoi mai privesc departe dealurile înverzite proaspăt și munții din zare peste care mai stăruie încă mantia iernii și câmpul acesta cât văd cu ochii...Toate acestea cad peste nefericirea mea ca un glas de clopot care se tânguie-n pustiu...Asta fac eu acolo sus, meditez asupra vieții, domnule inginer..., Îmi văd, domnule inginer, tot trecutul meu, îmi aduc aminte de toate clipele fericite din viața mea, reiau firul vieții mele și-l despic în patru să văd
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
o protejeze ori să o alinte, atunci când trebuie. Adică, nu știau sau nu puteau să iubească. Acelor femei le cânta Călin. Le alinta duios cu romanțe și melodii de dor. Atunci, vioara lui plângea cu note picurate în suspinuri, se tânguia la atingerea ușoară cu arcușul. Cu note înalte sau abia șoptite, arzătoare, făcea declarații de iubire, pentru ca apoi, să zvâcnească prin note zglobii, șugubețe, în arabescuri jucăușe. Și ce voce minunată avea!.. Cum ducea el arcușul pe corzile viorii! După cum
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
ca un fir simplu de iarbă, Să mă înalt plăpând spre cer, Să fiu floare de nufăr albă, Uitată pe un lac stingher. Dar nu-s decât, un om cu dor, Cu luna-n lac, ma-mbat ades, Și-mi tângui rostul trecător, Crezând nătâng, c-am înțeles... De ce au stelele sclipire, Iar iarbă crește înspre cer, Dar nu-i decât o amăgire, Căci totu-i vis, totu-i mister. Doar nuferii sunt albi pe lac, Si nu e nici o îndoială
STROPUL DE ROUA de NICOLETA SIMIAN în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372435_a_373764]
-
că un fir simplu de iarbă,Să mă înalt plăpând spre cer,Să fiu floare de nufăr albă,Uitată pe un lac stingher.Dar nu-s decât, un om cu dor, Cu luna-n lac, ma-mbat ades,Și-mi tângui rostul trecător,Crezând nătâng, c-am înțeles...De ce au stelele sclipire,Iar iarbă crește înspre cer,Dar nu-i decât o amăgire,Căci totu-i vis, totu-i mister. Doar nuferii sunt albi pe lac,Si nu e nici o îndoială
NICOLETA SIMIAN [Corola-blog/BlogPost/372438_a_373767]
-
mi-e toamnă rece, Deșertăciunea mă petrece, Iar viața câtă să se joace În ochii mei,cu multe lacrimi, Iar inima îmi naște pătimi Și dorul,hoț,își face casă, În inima furtuna-mi lasă. Mai plânge cerul uneori, Se tânguie vântul în zori, Îmi bate-n gând un clopot surd, Vioară nu pot s-o acord, Din gandu-mi vreau să evadez, În gând nu pot să mai vibrez Și nu mai poți să-mi fii minune, Doar ploaie rece
PRIN ANOTIMPURI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2341 din 29 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372517_a_373846]
-
din vița împărătească a lui David și destinată celei mai înalte vițe împărătești, cea a cerului! Ea este deosebită de păcătoșii pământești, căci nici un păcat în toată viața sa n-a cunoscut. După căderea sa în păcat, David s-a tânguit cu lacrimi zicând: ,,Fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea”. Iar Preacurata singură grăiește: ,,Fără de nelegiuire am alergat și v-am îndreptat”. Este simbolul Ierusalimului cel nou care se coboară din cer și lăcaș al
NAŞTEREA MAICII DOMNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 982 din 08 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372889_a_374218]
-
examină curioasă fiind deosebit de impresionată de înfățișarea lui Mărțișor. Negru-Cioară se simți dator să facă precizările: - Acesta e tâlharul terorist, haiducul Mărțișor, și ăsta sfrijitu’, frate-său Norocel. - Și vrăjitoarea? îl întrerupse împărăteasa. - Ne-a scăpat scorpia, Măria Ta! se tângui Nor Vânăt. A fugit ca o lașă. - V-a scăpat? urlă Iarna. Ce-am poruncit eu comandantului? Atunci observă că lipsește generalul Prăpădenie. - Unde este comandantul vostru? Generale, unde ești? Din spatele matahalelor, generalul Prăpădenie, cu uniforma șifonată și chipiul cu
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
El regretă vorbele smulse de vânt ale femeii iubite: „De nădejdi m-ai umplut și de dorințe/ Când m-am depărtat de via și marea bucurie/ Dar vântul îi lua vorbele.” După moarte, Lăură e văzută peste tot: „De se tânguiesc păsările sau de foșnesc suav frunzele verzi/ Cu adierea vântului de vară/ De se aude înfundat susurul apelor limpezi/ Al unui izvor rece și înflorit pe maluri/ Pe ea.../ O văd și-o aud.” El își dă seama că Lăură
MADONNA LAURA ŞI PETRARCA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373019_a_374348]
-
de foc, Niște lame-arzătoare, care-mi seacă puterea; Mă frământ și mă sperii: ce-aș mai pune în loc, Dacă tu mi te-ai duce, pribegind nicăierea? Și-mi jelesc niște doruri, și mă plâng ochi de rouă - Inima-mi speriată tânguiește și-ngaimă... Tu răsari din lumină, când în suflet îmi plouă, Dulce ca o minune și mă vindeci de spaimă. Referință Bibliografică: SPAIME / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2036, Anul VI, 28 iulie 2016. Drepturi de Autor
SPAIME de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371126_a_372455]
-
facem Mărite-n genunchi. De nicăieri spre noi năvăliră Mulțime nomadă de aspri vulturi, Verzile cetini spre pământ prăvăliră În templu-Ți de liniști azi urlă securi. Nu-i bucium, nu-i soare, e ploaie și vânt Padurea sluțită se tânguie-a moarte Rădăcina despicată-i de trunchi Ce blestem ne calcă, ce soarte? Cu urși și cu lupi ascunși prin hogeacuri Trăirăm în pace trecând peste veacuri, Din vârfuri spre vale alergară izvoare, Arbori bătrâni Te slujiră-n altare. Păcatele
ACASĂ LA IANCU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371227_a_372556]
-
o comuniune freatică a poetei cu Bacovia, cu atmosfera orașului unde plouă mereu și “Bacovia privește în pământ / ochi împăienjeniți / în jurul lui / orașul / cearcăn de lumină / prea violet / să îndure primăvara / plouă întruna / plouă cu spume / un pumn de frunze / tânguie tăcut / plopii s-au contopit cu umbra / vântul șuieră prin turle / din luna zgribulită / ies lilieci / noaptea-i de plumb / toamnă oriunde / dar nu ne pasă / cu sufletele suflecate / ne iubim ca doi nebuni. (Ca doi nebuni). Cred că nici un
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
rece ce sufla printre crengi, iar noroiul mă afunda tot mai mult spre lăuntrul lui înghițindu-mi gleznele cu lăcomie, înlănțuindu-mă silit, cu o îmbrățișare vrăjmașă, ostilă. Vreme de câteva ceasuri bune am auzit ecoul universului supărat pe noi, tânguindu-se neîncetat într-un reproș inefabil, dăruind lumii plânsetul propriului său suflet. Apoi, scuturându-și mantia îmbufnării, și-a redus jalea până la o muțenie desăvârșită și, oprindu-se deodată, a lăsat locul unei silențiozități perfecte de puteai simți și sfinții
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
se strecoară încă reci Deși un zâmbet ți se naște ție O primăvară sub tăcere treci Și plâng cireșii a melancolie... Secundele încep să ne apună Într-un amurg cu noapte pe vecie Blesteme-nfrigurate se adună Și-n noi se tânguie melancolie... Blestemul ți-e destin și oare mie De ce îmi plouă azi, melancolie? Referință Bibliografică: Melancolie / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 838, Anul III, 17 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate
MELANCOLIE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345868_a_347197]
-
părăsit, Lăsând în urmă un suflet rătăcit, Cu dor, cu dragoste neîmplinită, Rămas plângând pe-o cale pustiită. E multă vreme în singurătate, În drum închis de vântul care bate, În nopți pustii lipsite de iubire, În care gând se tânguie-n neștire. E multă vreme... și mi-am luat mireasă Să spele răni ce dragostea le lasă, Să-mi lumineze calea spre noi iubiri Și pași să-mi smulgă din alte rătăciri. De multă vreme... sufletul îmi plânge, Întreg trecut
FENOMEN SOCIAL? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 845 din 24 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345976_a_347305]
-
trosneau sub pașii mei. De pe coama dealului am văzut-o urcându-se în mașină și plecând... Eu rămânând cu imagina unei femei care venise acolo special pentru a-l omorî pe Tudor Cristache. - L-am omorât, Mihai?! De ce oare? se tângui Ilona, ghemuindu-se la pieptul lui. - Nu fi sigură de asta, vom vedea care este adevărul, preciză comisarul. Mergeți să vă odihniți, deși nu cred că ați ales o locație prea bună. - Dar nu vom dormi, Dane! Vom grupa crâmpeie
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
vedea tăcerea prin ele, cum se vede soarele prin zi... Amărăciunea victoriei... Duminică, 19 Sept. 2010. Și eu am cunoscut Amărăciunea Victoriei... Dulcele-amar L-am sorbit cu nesaț Din cupele ei Până La Zaț... În jur Mai aud și acum Tânguindu-se Inșii- Invidioșii, geloșii, Învinșii... INVENTARUL CUVINTELOR (Biblios, Biblie, Bibliotecă ... ) Din când în când, Precum cărțile Dintr-o Bibliotecă, Și ele, Cuvintele, Ar trebui inventariate, Măcar odată La cincizeci de ani! Și nu în zadar... Cele pierdute, furate, Găsite lipsă
INVENTARUL CUVINTELOR (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347306_a_348635]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > SOLFEGIIND TĂCERI Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Când o vioară-și tânguie tăcerea, Arcușul rupt trădează resemnări, În partituri se-nghesuie durerea Unor înalte note de plecări. Diezi absurzi se-agață de cuvinte, Solfegiezi fără să înțelegi Că muzica e (dacă nu se simte) Doar zgomotul de fond ce îl dezlegi Și
SOLFEGIIND TĂCERI de AURA POPA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347355_a_348684]