509 matches
-
obiectului erotic la primii noștri poeți. Nurul și duhul „ibovnicii slăvite”. Moartea, un șantaj sentimental. 5. Lirismul corporal. Tirania ochilor În poezie. Răbdarea inimii. Dublul record al lui Conachi. Atributele feminității după Anton Pann. 6. Chinurile amorului. „Un potop de tînguire”. Figura catastrofei. 7. Vasalitatea sentimentală. 8. Dreptul de a boci. Petrecerea În suferință. Privirea, substanța, cea mai inflamabilă. Plîns, oftat, suspin, leșin, afazie. 9. Năcazurile pasiunii erotice. MÎhnăciunea mare, jalea și dorul. 10. Milostivirea. Strategia seducției. 11. Semiologia erosului: armele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
om de stat, nici un român n-a fost reprezentat și venerat ca și dânsul și nici o pierdere nu atinge poporul nostru în mod așa de crud ca pierderea lui Constantin Negri. · Soarele frumos de toamnă care a luminat sărbarea de tânguire pentru pământul nostru și pentru amintirea lui Grigorie Vodă, același soare au luminat, în alt colț al străvechei Moldove, ducerea la mormânt a rămășițelor unuia din cei mai mari, mai iubiți fii ai poporului românesc. Poet și prozaist eminent, patriot
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
demnității feminine: rămasă fără soț și fără copii, atacată de pirați, părăsită pe o insulă pustie, îngrijind doi pui de căprioară, femeia reușește să supraviețuiască în sălbăticie deplină, departe de orice formă de civilizație, decide chiar să împrumute suferința și tânguirea unui anahoret, îmblânzind animalele și 199 Ibidem. 200 Ibidem. 201 Ibidem, p. 347. 202 Ibidem, vol. I, p. 67. 203 Ibidem, p. 68. 204 Ibidem, p. 138. 78 trăind armonios în mijlocul naturii. Adoptată de o nobilă familie, care o va
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în această transcendere a ființei iubite, angelizarea, eterizarea ei, ridicarea pe un piedestal al perfecțiunii morale și al frumuseții absolute: „Cea mai frumoasă și mai bună,/ Desăvârșirilor cunună”668. Pierderea acestei minuni, prin moartea care răpește femeia iubită, duce la tânguirea neconsolată și tragică a îndoliatului cavaler, ce se simte, după edenica existență alături de Dalba, lipsit de orice reper, de orice sprijin, nu mai poate da un sens propriei existențe. Donna angelicata care era Dalba dispare și odată cu plecarea ei se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
douăsprezece vămi prin care trebuie să treacă sufletul mortului în drumul său spre Rai. Ecteniile, evangheliile și punțile distribuite pe drum reprezintă rugăciuni și daruri destinate, în special forurilor cercetătoare din vămi până la ridicarea panaghiei. La ele se asociază tânguirile și lacrimile rudelor și prietenilor însoțitori. (reproducere după „Zona etnografică a Colinelor Tutovei”) Întregul convoi funerar ar putea reprezenta un act triumfal, luat prin analogie cu intrarea triumfală a împăraților în Capitoliul roman după o victorie strălucită asupra unui dușman
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
demnității feminine: rămasă fără soț și fără copii, atacată de pirați, părăsită pe o insulă pustie, îngrijind doi pui de căprioară, femeia reușește să supraviețuiască în sălbăticie deplină, departe de orice formă de civilizație, decide chiar să împrumute suferința și tânguirea unui anahoret, îmblânzind animalele și 199 Ibidem. 200 Ibidem. 201 Ibidem, p. 347. 202 Ibidem, vol. I, p. 67. 203 Ibidem, p. 68. 204 Ibidem, p. 138. 78 trăind armonios în mijlocul naturii. Adoptată de o nobilă familie, care o va
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
în această transcendere a ființei iubite, angelizarea, eterizarea ei, ridicarea pe un piedestal al perfecțiunii morale și al frumuseții absolute: „Cea mai frumoasă și mai bună,/ Desăvârșirilor cunună”668. Pierderea acestei minuni, prin moartea care răpește femeia iubită, duce la tânguirea neconsolată și tragică a îndoliatului cavaler, ce se simte, după edenica existență alături de Dalba, lipsit de orice reper, de orice sprijin, nu mai poate da un sens propriei existențe. Donna angelicata care era Dalba dispare și odată cu plecarea ei se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
După ce se satisface sexual, se ridică imediat și se duce să facă baie... (plânge)... Să nu ia vreo boală, Îmi spune... Și că cel mai rău lucru care i se poate Întâmpla e să se molipsească de ceva de la mine... Tânguirea bietei femei are intensitatea unei povestiri a lui Borges. Pornind de la aceste rânduri, ne putem imagina oroarea acestei existențe. Terapeutul o Întreabă: „De ce nu Îl părăsiți?”, și ea, Îndurerată, dar plină de speranță, răspunde: „Îl iubesc... Dar știu că dumneavoastră
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
am căutat a-l arăta meseriașilor așa cum este: nobil, dezinteresat și iubitorul clasei de jos. Și am 37 făcut aceasta numai pentru că Dsa a fost singurul de aici, care s-a interesat de soarta noastră și a plecat urechea la tânguirile noastre jalnice. Ceilalți? Ne-au amenințat, batjocorit sau râs, nedând nici o importanță „bețivilor". Și dacă în locul prințului Moruzi ar fi venit vreun fruntaș liberal sau conservator și ar fi căutat să ne dea sfaturi și încurajări pentru un viitor mai
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Nicandros împreună cu fratele martirului Pasicrates, Papianus, care ducea fiul încă prunc al lui Nicandros, arătându-și bucuria față de el pentru izbăvirea sa veșnică: rudele îl urmau pe Marcianus, iar soția sa cu veșmântul desfăcut, și-a dat drumul în aceste tânguiri: „Acestea sunt lucrurile pe care ți le-am spus în închisoare, temându-mă și implorând ceea ce ți s-a întâmplat? Vai de mine, săraca. Nu-mi răspunzi? Ai milă de mine, Doamne! Privește spre preaiubitul tău fiu; reîntoarce-te la
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
conacului; Pe drum etc. 9. Secvența care încheie fragmentul surprinde o situație relevantă prin semnificații subterane. Însoțindul pe tânărul Herdelea spre satul Lespezi, Petre Petre i se confesează, deși abia îl cunoaște. Monologul său, redat în stil indirect, este o tânguire, fiindcă țăranul întors în sat, după doi ani de armată, îi vorbește despre sărăcia sa și a fetei pe care o iubește. Neavând bani de nuntă, Petre nu se poate însura cu Marioara și situația disperată a flăcăului îi amintește
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
chiar "un local nou pentru ospiciile dela Neamțu și Golia" din cauza lipsei de igienă și a tratamentului inuman"52. Astfel, la 6 mai 1847, Inspectoratul general al Miliției face cunoscut I.P.S. Mitropolit al Moldovei Melitie, prin Departamentul averilor bisericești, despre "tânguirea lui Costache Gheorghiu, fost militar, care este cuprins de epilepsie și atacat acum la piciorul și mâna dreaptă". Mitropolitul rezolvă cazul prin trimiterea lui la Mănăstirea Vorona, din ținutul Botoșanilor, cum "singur s-a cerut să stea". În același an
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
parcă din depărtările unui melod bizantin: "Iartă-i, Doamne, pe ei / pentru mocnitul lor talent, / poate că-n careva dintre ei / se irosește-un Rembrandt..." O Colindă despre-o femeie cu cimitirul în tindă e în subtext o lamentatio, o tânguire despre o întristată de la Cahul care și-a îngropat în casă copiii (uciși de o "pasire de hier", de război adică); "Să-i fie mai îndemână / a-i jeli și boci: / de 7 ori pe săptămână / și de 24 de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
stângăcie de golem” bună de așezat printre „figurile muzeului Grévin” ori de „exhibat prin bâlciuri”, dar ale cărei puteri, adaugă el, „ar trebui să ne ferim să le desconsiderăm”. Textul lui Schulz continuă apoi cu un frumos pasaj ce evocă tânguirile omuleților de ceară închiși în barăcile din iarmaroace, care dau astfel glas suferinței unor vieți încătușate pe vecie în temnița jalnicelor lor trupuri. Căci în aceste făpturi neînsemnate, disprețuite și atât de „ieftine”, se ascunde patetismul sfâșietor al unei materii
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sînt eu! Tu ești aici ca să încasezi banii și nimic mai mult. E clar? Octav: Clar, stăpîne... Matei: Așa că aici ești și patron, și vînzător, și hamal. Bani să iasă. Octav: Clar! Matei: Și mai termină cu toate sclifoselile, cu tînguirile și văicărelile! Filosoficale și politicale la academie, în parlament, la guvern... Aici se face comerț! Octav: Păi am spus eu altfel?! Matei: Lasă că știu eu ce gîndești! Octav: Nea Matei, matale ai venit aici să faci inventarul mărfurilor sau
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
viața copiilor, fiii își ucid mamele și boala este un fel de nebunie ce a cuprins lumea. "Am văzut nebunia/ călare pe patru vânturi încrucișate/ în chipul unei găini fără pene..." Cu volumul " Cine mă apără" (1964) universul devine biblic, tânguirile se înmulțesc, poetul cade, ca și Blaga, într-o nostalgie de Eden: "Sunt fără scăpare al tău/ înghețatule./ Să nu poți stinge un incendiu într-o clădire săracă." Harul este divin. "Ce tot spui? este bolnav,/ A râs glacialul/ Căldura
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Alboiu, dar, cu motivele citate, poetul reînvie sau, cum s-a mai spus, reface tradiția: Când se zbate/ vântul sfânt/ latră câine le-n/ pământ/ Latră-n curtea harului/ vechi legat/ de-a dreapta canarului". Un ciclu de poeme este intitulat " Tânguiri" și acestea sunt de noapte, de umblet, în doi, în somn etc. Dualitatea spirit trup își găsește plasticizarea prin alternarea coloristică de alb și negru: "Jumătate Trup, jumătate Gând/ se târăște-n pulbere..." Poetul coboară în propriul lui infern: Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
conacului; Pe drum etc. 9. Secvența care încheie fragmentul surprinde o situație relevantă prin semnificații subterane. Însoțindul pe tânărul Herdelea spre satul Lespezi, Petre Petre i se confesează, deși abia îl cunoaște. Monologul său, redat în stil indirect, este o tânguire, fiindcă țăranul întors în sat, după doi ani de armată, îi vorbește despre sărăcia sa și a fetei pe care o iubește. Neavând bani de nuntă, Petre nu se poate însura cu Marioara și situația disperată a flăcăului îi amintește
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ani și jos mai mici De doi ani și jos mai jos Ca să-mi taie pe Cristos Pe Cristos nu l-au tăiat Duhul sfînt l-a apărat Dumneavoastră să-mi trăiți Glas În Roma s-auziți Țipete și-o tînguire Și-o naștere fericită A fost lui İrod urîtă. İar Dumneavoastră vă rog, C-am fi greșit În vreun loc Faceți bine și iertați Cuvîntul să mi-l purtați Și marea cu valuri-nalte De-a lui mînă sunt lucrate
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
Dumnezeu ascuns, mut, inexistent îl condamnă pe poet la singurătate, "pribeag", "uitat de câmpie", "cu fruct amar", țepos și aspru în îndârjirea vie. Este un psalm al însingurării, al părăsirii (N. Balotă). De astă dată, tonul fundamental este acela al tânguirii în legătură cu absența divinității, al lamentației pe tema singurătății omului în univers. Destinul psalmistului e simbolizat de copacul blestemat "Tare sunt singur, Doamne, și pieziș/ Copac pribeag uitat în câmpie". El se înalță către cer, "pieziș", în speranța unei atingeri a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
condiția umană, dar văzută cu ochii locuitorului din Buenos Aires: dragostea problematică din labirintul citadin, destinul, prietenia, timpul inexorabil, moartea, temele liricii în general și ale metafizicii populare argentiniene în particular: "existența este un vis care are ca preț viață", spun tânguirile tangourilor. Carlos Gardel a pus bandă sonoră culturii argentiniene din Río de la Plata, creând ceea ce se numeste "cele o mie de fete ale tangoului". Tangoul este vocea prietenoasă a confidentelor, el trezește pasiuni, este un seducător care are oroare de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dat-o arienilor, apoi s-a dus în Constantinopol. Drept aceea, în mare mâhnire fiind toată mulțimea dreptcredincioșilor, a sosit acolo marele Vasile, apărătorul cel de obște al Bisericilor, la care toată mulțimea celor dreptcredincioși venind, cu strigare și cu tânguire, i-a spus strâmbătatea ce li s-a făcut lor de împărat. Iar Sfântul, mângâindu-i pe ei cu cuvintele sale, îndată s-a dus la împărat, la Constantinopol și, stând înaintea lui, i-a zis: «Cinstea împăratului stă în
Viaţa Sfântului Vasile cel Mare. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
de la miori. În ambele cântece, Densusianu deslușește aceeași concepție și atitudine la erou și anume : Stăpânirea de sine a eroului " și faptul că trecerea de la viață la moarte este privită cu gândul liniștit, fără sentimentul de groază în fața ei, fără tânguiri, exprimând dragostea ciobanului pentru tot ceea ce este strâns legat de viața lui " Densusianu conchide că atât Ciobănașul cât și Miorița se constituie ca manifestări ale „unei concepții unitare de panpsihism, cu coloratură specială în genul ei, dar caracteristică ca expresiune
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
câteva umbre, atât doar, numai atât". Într-un cuvânt, certitudinea în "Creație, singura, adevărata mea viață, concluzia supraviețuitoare, lumina postumă a vieții de netăgăduit!". Dacă nu cumva această certitudine, exprimată, atenție!, de unul dintre alterii aruștieni în O insulă salvatoare (Tânguirea unui cioplitor de totemuri) nu este altceva decât o altă formă de mistificare. Care ne conduce însă, la fel ca și celelalte, spre singurul adevăr care contează în acest caz: că Petru Aruștei e un mare poet. Referințe critice (selectiv
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
serie de imagini, procedee (în special antropomorfizarea elementelor) și figuri emblematice "apocalipsa declanșată pe străzi", fantoșele abandonate pe trotuar, Manechinele dar numai pentru a le reliefa contururi ori semnificații noi (așa cum se întâmplă, spre exemplu, cu Povestea micuțului Hans și Tânguirea micului Hans, Daniel: Pleoape închise) sau pentru a sugera continuitatea de profunzime a poeticii sale (printre Imaginile de pe strada Kanta întâlnim, bunăoară, un căutător de gunoaie "îmbrăcat la costum și cravată/ (toate luate de la Second Hand)/ cu ochelari fumurii". Tot
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]