472 matches
-
de bine grăiți Astăzi nu vrem judecăți, departe cu sfadă nebună. Gloată cu grai veninos, lucrul să ți-l zăbovești!” Ai divorțat de soacră, deci și de nevastă, nu mai ești slugă la sas. O să pleci când vrei tu, nu târâit de alții, când o să vrea „mușchii tăi”. Și nu mai peci niciodată. Pleci doar la Sighișoara și cu Lotoțki, prietenul tău, luați la picior cetățile țărănești de pe Târnave. Pinii Mariei Tereza suflă spre voi aerul tare al Îndoielii filozofice. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
goală și în dezordine. M-am oprit. Părul tău era acolo pe podea. Părul tău castaniu și ondulat adunat într-o grămăjoară la un loc cu niște fașe pline de sânge. Într-o clipă devin praf care se mișcă. Mă târâi în secția de reanimare, de-a lungul coridorului, până la peretele de sticlă. Ești acolo, rasă, intubată, cu plasturi albi în jurul feței tumefiate și înnegrite. Ești tu. Intru dincolo de sticlă și sunt lângă tine. Sunt un tată oarecare, un sărman tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că asfaltul gemea înăbușit. Noaptea, orașul este ca o lume părăsită de către oameni, dar plină de prezența lor. Cineva care iubește, cineva care se desparte, un câine care chelălăie pe o terasă, un preot care se scoală. O ambulanță care târâie un bolnav din căldura patului său către spitalul meu. Și o curvă care se întoarce cu picioarele negre ca întunericul, și bărbatul care nu o așteaptă și doarme ca un munte întunecat și teribil. Exact ca Elsa. Pentru că în somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
sau și-ar Întări trupul cu puțin atletism, fiindcă oricum Îi plăteau o avere servitoarei În ale cărei atribuții intrau și cumpărăturile, că acolo, În Rehavia, se putea găsi tot ce-ți dorea inima și că ce rost avea să târâie copilul printre tarabele infecte și lichidele Împuțite care se scurgeau pe trotuare. Levantul roia de microbi, și toate condimentele alea iuți, cu mirosurile lor pătrunzătoare, nu făceau decât să camufleze murdăria. Glumea pe seama pasiunii soției sale pentru vraja celor O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o mărgică de sticlă care nu era nici pe departe perfect rotundă, ci asimetrică, a cărei rotunjime era mai îngroșată într-o parte, cu o ușoară striație și avea culoarea unui albastru nocturn saturat. Acum era rândul meu să-mi târâi cizmele până la Armin, care a luat-o între degetul arătător și policar, privind-o îndelung, apoi spuse: O mărgică de sticlă și atât - asta e nouă. Și o aruncă. Dar mișcarea fusese atât de dirijată și de bine stăpânită, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
bănuit sub materialul vopsit, abia mai târziu a devenit important. „Păi hai să dăm o fugă până la Hanovra, și acolo există o gară. Poate ne vine acolo vreo idee...“ Așa că ne-am urcat în următoarea cursă locală și ne-am târâit prin mai mult de o duzină de gări. După oarece îmbulzeală, iată-ne șezând într-un compartiment, de nefumători cu toate locurile ocupate, lucru de care pipa caporalului meu nu se sinchisea. Buruiana lui făcea fum din belșug. În timp ce încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fiind că va mai avea nevoie de ea, apoi, cu ajutorul menajerei, pe care a pus-o să jure pe tot ce avea ea mai scump că își va ține gura și nu va spune nimănui unde s-a dus, să târâie cufărul și geamantanul până la tramvai, iar la gară să ia primul tren, spre uimirea copiilor, mari de-acuma, care tot întrebau unde ne ducem, unde ne ducem, nu-i mai bine să stai să vorbești cu el și să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce privea și ce gândea, își simțea doar creierii ca o pastă lipicioasă care se scurge și trupul greu care nu-l mai asculta și căruia a trebuit să-i spună de mai multe ori să se miște, să se târâie până la patul pe care s-a prăbușit, căzând de fapt într-un gol fără sfârșit, se agăța cu mâinile de perna care voia să plutească și continua să alunece în golul acela uriaș, singur, până a adormit. Lucrurile n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aceea să mergem undeva În seara asta - doar noi doi? am Întrebat eu, În speranța că nu‑și făcuse alte planuri, dar pe jumătate așteptându‑mă să și le fi făcut. După ce mă extrăsesem din pat de dimineață, În timp ce Îmi târâiam trupul extenuat și Îndurerat spre duș, el Îmi spusese că ar vrea să Închirieze un film diseară, să comande ceva de mâncare și să stăm acasă. Eu mormăisem drept răspuns ceva de un sarcasm care nu‑și avea rostul - cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu un ochi fără lacrimi, fără grimase, fără un tremur pe față. Cealaltă parte e pește, am ochiul în lacrimi, tot oceanul este plin de lacrimile lor și le așteaptă pe-ale mele să le înece. Plâng, nu fiindcă mă târâi ci fiindcă nu mă iubești sau nici nu m-ai iubit vreodată... nu e vina ta, niciodată nu ai știut de mine. În viață iubești o singură dată, iar eu am iubit, restul a fost un coșmar și-aștept cu
Paraliticul ?i frica by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83892_a_85217]
-
sania În Peak District. Alte familii veniseră cu sănii cumpărate din magazin: ridicate de la pământ cu o structură de șipci Încrucișate făcută să te așezi pe ea, erau la fel de impresionante ca săniile trase de cai de pe timpuri. Sania noastră se târâia pe burtă: tata o meșterise din bucăți de bușteni și-i adăugase tălpi de metal dedesubt, pe care le smulsese din marginea unei portiere de mașină abandonată. —Luați-vă puțin avânt, a spus el frecându-și mâinile. La prima Încercare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dacă ești atât de idioată încât să te bazezi pe Hertz pentru un drum important. Probabil, ea ajunge în provincie cu elicopterul, în zece secunde. Am mers doar câțiva metri și am auzit zgomotul unui motor. Un tractor hârbuit se târâia la vale trăgând o remorcă plină cu vite. Șoferul era un tinerel. Poate-l convingeam să mă ducă acasă. Când s-a mai apropiat, i-am făcut semn cu mâna. Vehiculul opri, scârțâind din toate încheieturile, în dreptul meu. Am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ling lacome ușile și ferestrele. Izbită în plin de suflul puternic, femeia cade rostogolindu-se pe caldarâm, protejând cu trupul ei făptura micuță. Amețită de durere, încearcă să se ridice, dar nu reușește. Cu fața schimonosită de durerea efortului se târâie pe coate și genunchi către gangul din apropiere. Oprit din fugă, Marius ridică în brațe femeia aproape leșinată. Aplecat de spate, începe să alerge pe strada dreaptă și lungă, parcă fără de sfârșit, către intrarea în adăpostul antiaerian. În sfârșit, ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pământ. Cadavrul unui cal, rupt în două, fusese proiectat pe balconul unei case ruinate. În mijlocul a ceea ce fusese odată strada, caroseria transformată într-o uriașă armonică a unui tramvai arde înăbușit și împroașcă fum înecăcios. Un coollie apare dintre dărâmături, târâind în urma lui o curelușă din piele. Scăpat ca prin minune, cu urechile ciulite și nările în vânt adulmecă urma stăpânilor săi, dezorientat și speriat asemeni unui copil mic rătăcit de părinți. Oare ... mai trăiește cineva? Întreabă o voce gâtuită. Răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
suflecate mult deasupra cotului, Schultz arată niște brațe dezagreabil de albe, groase, cu vine proeminente. Cu sudoarea curgând în dâre late pe obrajii grași și aprinși, fumează ca un om trudit, mulțumit de munca făcută. Privește indiferent cum masivul Scharführer târâie de picioare trupul fostului locotenent Dussek. Fața desfigurată și tumefiată nu mai are nimic uman. Nasul e doar o masă informă de carne în care se văd două găuri, mandibula ruptă atârnă grotesc într-o parte iar orbitele goale ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rezistență, pentru că ele dovedesc temeinicia și valoarea educativă a școalelor din Austria. Dacă școalele de acolo ar deștepta numai mintea, lăsând simțirile inimei în paragină, dacă tinerimea ar fi crescută numai pentru a-și căuta de interese personale, a se târâi înaintea puternicilor zilei și a săruta mâna care-i lovește, atunci desigur că acte de rezistență n-ar avea loc defel și-ar fi o dovadă puternică că Austria e pe deplin jidovită, ceea ce ne place a n-o crede
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o medalie pentru recompensarea meritelor literare artistice. Există București însă o natură catilinară, lipsită de spirit și de talent, al cărei singur merit e că înjură în mod odios tot ce țara are onorabil începînd cu M. S. Domnul. El târâie în noroi familia domnească batjocorește până și umbra copilului mort toate acestea într-un stil scârbos, c-un cinism care n-are a face de fel cu cinismul antic; apoi strofele sale fără pudoare se cântă prin cafenelele {EminescuOpX 234
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
deci în celălalt regim, când se gândea altfel... Chinuit de incertitudine și de tensiunea întregii zile, mă cuprinse o oboseală, o somnolență și o nepăsare pe care nu le mai simțisem niciodată și revenii de la geam și începui să-mi târâi picioarele prin imensul birou. Simțeam o dorință să mă întind pe jos și să dorm, atât de vie, încît îmi trebui un mare efort de voință să n-o fac. Observai că din birou, la dreapta, ieșea un mic coridor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o târzie vreme, ajung la împărăție, Dumnezeu să ne ție, ca cuvântul din poveste, înainte mult mai este. Și cum ajung, o dată întră tusșase, Harap-Alb înainte și ceilalți în urmă, care de care mai chipos și mai îmbrăcat, de se târâiau ațele și curgeau oghelele după dânșii, parcă era oastea lui Papuc Hogea Hogegarul [...] Și a ținut veselia ani întregi, și acum mai ține încă; cine se duce acolo be și mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea și mănâncă
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
lui Harap Alb alcătuiește un cortegiu grotesc, demn de penelul unui Bosch sau al unui Breughel: Odată intră, buluc, în ogradă, tus-șase Harap Alb înainte și ceilalți în urmă, care mai de care mai chipos și mai îmbrăcat, de se târâiau ațele și curgeau oghelele după dânșii, parcă era oastea lui Papuc Hogea Hogeganul 56. Un articol scris peste două decenii și publicat în revista Arta reia analiza elementelor de vizualitate din opera lui Creangă. În Elemente de viziune plastică în
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
a-l opri. El i-a scris țarului rus în 1895, referitor la francezi, că: Republicanii sunt revoluționari de natura. Sângele Maiestăților acestora este încă deasupra acelei țări. A fost ea vreodată fericită sau liniștită de atunci? Nu s-a târâit dintr-o vărsare de sânge în alta? Nicky, crede-mă pe cuvânt, blestemul lui Dumnezeu a lovit acel popor pentru totdeauna. Noi, regi și împărați creștini, avem o datorie sfântă care ne este impusă de Cer, și anume de a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de lemne tăiate fin cu briciul, lăzi putrede, doldora de vechi cărți școlare), da... magaziile atârnând în aerul după-amiezii, dovezile de izbândă-n celebrele lupte navale, rumegușuri și lămpi cu fitil, parfumul doagelor scorojite, fără cercuri, șerpii lehămetisiți să-și târâie veșnic pungile cu venin liric, urșii purtători de ciliciu printre știubeiele doldora de faguri, ideile fixe, răstignite pe moțul curcilor în derivă, toate, absolut toate, auster și integru, le împodobeam în litere, spre o înregistrare definitivă, zăcută blând în dosare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Din 60 de oameni, câți sunt într-un an la Columbia, poate doar cinci vor reuși să facă filme. Nu există o formulă. Sunt studenți care își dau seama repede că nu este de ei sau alții care abia se târâie în primul an și în al doilea fac un film care te lasă cu gura căscată. Vrem să îi ajutăm pe toți să-și realizeze visul, dar nu putem să realizăm visul în locul lor. Sidebar Lincoln Center for the Performing
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
limbaj, în conifere ține prăpastia fire de mesteceni, Lunca Bradului segment la numele pădurea, nanism de molizi stîncă scămoșată, declivitatea mică sedimente pietrificate din ere, Dacie papuc Poșta Română ultramarin, stîngăcia vorbirea impune rezerva de ficțiune, ghicește pacea pe fapte! tîrîi picioarele și găleata spre cabana ta de bîrne, n-are curent, ne scoate dîmbul pe cer, cîinele ciobănesc, omul-iepure pe labele lui albe cu deget, am chimir, am căciulă, halta Stînceni-Neagra km 200+5, găinile negre de trecut peste groapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Îmi închipuiam că era mîndru că, spre finalul vieții sale zbuciumate, a devenit stăpînul unei case vechi, care era un amestec de istorie, mister și dramă. Locuia singur, fără rude și uitat de timpuri și de cumătra cu coasa. Mergea tîrîind picioarele, cu precauție și economie. În general, nu-mi place să descopăr situații pe care, cu siguranță, viitorul mi le va oferi din belșug și mie. Prefer să nu văd scene pe care viața mi le-a rezervat cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]