479 matches
-
se împiedică și șovăi puțin pe toc, o clipită numai, pe urmă-și reluă mersul către ușă. Dacă mai rămâneai puțin venea și Nina, o să-i pară rău că nu te-a văzut. Ni te arăți așa de rar. Își târâia papucii în urma ei. Nu, nu mă simt anihilată, se asigură Carmina pe sine când știu că el ocolește biroul și traversează alene camera spațioasă venind după ea. La revedere, domnule profesor, îi spuse și nu privi în urmă, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nume dar nu-l reținuse... Îl întâlnise pe Trofin cu totul întâmplător. Era încălțat cu pantofi albi, sport, avea un mers foarte degajat, mișcări spontane: nu semăna deloc cu omul îmbrăcat în pijama, cum îl văzuse ea deseori, care-și târâia de colo, colo, papucii prin apartament. Acela părea un prizonier, prizonier al propriei sale matrițe. Să nu-ți pară rău de ce s-a întâmplat, i-a spus, să nu-ți pară rău, i-a spus Trofin privind-o în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nu m-am dat niciodată în vânt după jocuri în grup. Pur și simplu nu mă atrag. — Atunci trebuie să vii aici la iarnă. Facem schi de fond și chiar avem de unde alege. Cred că ai fi fericit să te târâi prin zăpadă toată ziua și să transpiri din pricina efortului. La lumina felinarului, Reiko și-a privit mâna dreaptă cu atenție, de parcă inspecta un instrument muzical antic. — Naoko face deseori asemenea crize? am întrebat. — Din când în când, spuse Reiko, uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
incolore. M-am răzgândit și m-am mulțumit cu aranjatul fugitiv al perucii. Când am ieșit, coridorul era Întunecat și gol. Din camera de alături nu se auzea nici un sunet. În spatele ușii următoare Însă, se discerneau voci În surdină și târâit de mobilă pe podea. Din camera 206, nimic. Mi-am continuat drumul. Din 204, iar nimic. Cineva Întoarse undeva o cheie În yală. Apoi, deodată m-am trezit În fața camerei cu care asociam atât de multe din viața mea: frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
s-au extins și asupra legilor integrării. Peremiștii s-au evaporat, iar deputatul PSD Petre Daia a descoperit discriminări în legea calului, care nu face referire în titlu la iapă și chiar la catâr. Radu Berceanu a protestat că se târâie lucrările, iar Funar s-a întrebat retoric ce are Berceanu cu chestia calului? O fi o limită undeva?! Și uite-așa a mai trecut o zi. Dar la urma urmei această gherilă politică are și virtuțile ei. Confruntarea reunește aliații
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
este legea noastră fundamentală, cu care ne mândrim. Eu, unul, am sperat, după obicei, în veșnica salvare din afara noastră, într-o Constituție europeană, dar după eșecul acesteia în Franța și Olanda, sunt pesimist, mă tem că vom continua să ne târâim și să ne mândrim. În speța de care vorbim, Curtea Constituțională va putea spune da sau nu, cu egală îndreptățire. Până atunci nu putem decât spera și chibița. Marea întrebare este dacă negocierea dintre Alianța D.A. (PNL-PD) și PSD s-
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
revocarea unor procurori care păreau a-și fi pierdut sensul. Steaua lor creștea pe măsură ce nu întocmeau rechizitorii. Urcau în rang pe măsură ce nu puneau sub acuzare, creșteau cu fiecare NUP, neînceperea urmăririi penale, înscris triumfător în colțul dosarului. Oameni care au târâit cele mai importante dosare, de la revoluție la corupție, până le-au îngropat, s-au suit deasupra, ca într-un pisc și-au binemeritat de la patrie. Când, în sfârșit, noul șef DNA le-a cerut revocarea, și-au înaintat cererea de
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
am vrut eu să-l pun pe el cu capul sub butuci pănă la urmă m-a trântit el grămadă la pământul lui în așteptarea veninului izvăvitor, dar... surpriză: părea c-a ostenit și el, ditamai balaurul, și-acum se târâie cu mine-poale, nu-mi rămâne decât să aștept, să așteptăm, el este EL, târâtorul hărăzit veșniciei târâtura, nu se știe încă de către cine, Șarpele... timpul... pământul. TOT MAI STRĂIN Tot mai străin de lume și de ceilalți, ăștia, și ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în seara alegerilor fără alegători? Apărând la televizor, în prime-time, alături de „echipa de campanie“. Toți, absolut toți președinții de partide au intrat în direct, după anunțarea primelor scoruri la europarlamentare, însoțiți de trupele de șoc. Ca niște diriginți care-și târâie elevii la recitări de sfârșit de an școlar, bocii, voiculeștii, tăricenii, stolojanii și tot neamul Șoimăreștilor de la PSD s-au căznit să umple cadrul camerei de filmat, luându-și figuri de învingători. În fața tuturor ședea El Lidero, încadrat, ca în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
țară. Pentru asta trebuia să se adreseze forțelor noi ale națiunii, celor care nu au apucat să fie mînjiți de politică. Și, slavă Domnului, acești oameni noi se găsiseră. Oameni tineri, practici, dornici să treacă la acțiune, nu să se tîrîie de ici-colo, conform unor legi și regulamente stupide. De fapt nu legile și regulamentele erau stupide, ci cei care le puneau în aplicare. Întotdeauna așa a fost, de cînd lumea și pămîntul. Chiar el, Basarab Cantacuzino, avea de gînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ai mai ieșit la poartă, soro? Da, dragă. Aștept să-mi vie diavolul de băiet cu pânea. Acuși trebuie să pice și dumnealui de la canțelarie. Apoi începu să țipe ascuțit: Dar hai, dimone, mai repede! ai să-ți strici botinele târâindu-le prin colb... Zărind pe Frosa la geam, îi făcu din cap un compliment și-i surâse cu dulceață. În vremea aceasta, boierii întorseseră colțul stradei și ajunseseră pe Costică înaintea casei lui Mărculescu. Acolo se opriră o clipă urmându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aprozilor, câteva cumetre se strângeau în fiecare sară și stăteau la pândă. Așteptau până ce se întuneca de-a binelea, și vorbeau despre una, despre alta, apoi își aduceau aminte „de fata ceea a lui Rusu“. Iar ovreicile din preajmă își târâiau papucii pe talpă prin pulberea drumului până la ele, se alăturau de zaplazuri, și începeau toate odată să spuie. Mai ales Reiza, care ținea dughenița, și era în orice clipă a zilei în prag, știa o mulțime de lucruri, și grăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ești bună de legat și de dus la balamuc... Vină-ți în fire și caută-ți de treabă... Mâni-poimâni trebuie să te logodim c-un băiet cinstit din legea ta... Are să te-apuce tatu-tău de cozi și are să te târâie prin casă... Și Haia, ducând mânile la tâmple, își creștea gemetele: —Of! lasă-mă! lasă-mă! lasă-mă! Nu vreau să știu nimic!... Nu l-am văzut de două zile! Și poate nici în astă-sară n-am să-l văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
doctor, zâmbi paznicul. Au fost niște spaime zadarnice, care s-au dus... —...cum se duc toate, Culi. Așa este... cum se duc toate, oftă paznicul. Apoi dădu la o parte amăgirile acestea ale inimii și trase cuțitul, prubuluind unde să târâie jivina, unde s-o atârne și cum să lucreze, ca să-i scoată cât mai frumos blana. Acea piele are să meargă la București, are să călătorească la Paris, ori la Berlin, prin expoziții; au să se mire domni și doamne în jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vă duceți la azil? le strigase femeia. Să vedeți ce-i cu bufnița aia bătrână care se ascunde între oglinzi, poate e ăla care ți-a smuls ție limba, Profetule. Măsurați-vă cu el, nu cu o femeie fără apărare, târâie brâu ce sînteți". Pescarii așteptau cu capetele plecate să se potolească ocările care semănau cu un puhoi de primăvară ce târa un mâl greu de vorbe cu el. În cele din urmă n-au avut încotro, s-au ridicat cu toții
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fiind că va mai avea nevoie de ea, apoi, cu ajutorul menajerei, pe care a pus-o să jure pe tot ce avea ea mai scump că își va ține gura și nu va spune nimănui unde s-a dus, să târâie cufărul și geamantanul până la tramvai, iar la gară să ia primul tren, spre uimirea copiilor, mari de-acuma, care tot întrebau unde ne ducem, unde ne ducem, nu-i mai bine să stai să vorbești cu el și să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce privea și ce gândea, își simțea doar creierii ca o pastă lipicioasă care se scurge și trupul greu care nu-l mai asculta și căruia a trebuit să-i spună de mai multe ori să se miște, să se târâie până la patul pe care s-a prăbușit, căzând de fapt într-un gol fără sfârșit, se agăța cu mâinile de perna care voia să plutească și continua să alunece în golul acela uriaș, singur, până a adormit. Lucrurile n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
rupți de bombe. Cu toată imprudența cu care conducea locotenentul Price, Jim era bucuros că ambii bărbați erau atît de bine dispuși. În primii doi kilometri, locotenentul nu putuse găsi viteza a doua și se chinuiseră pe drumul spre Shanghai tîrÎindu-se cu o hîrÎială infernală, care amenința să facă să fiarbă apa din radiator. Apoi, niște alimente aruncate din avion la Hungjao Îi readuseră lui Price Îndemînarea la condus. Săltară pe drumuri de țară și pe taluzuri de canale, urmărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
scop. — Care? Să te înhăitezi cu femei pierdute? Doamna Reilly se ridică anevoie de pe mormântul lui Rex. Nu ești numa’ nebun, Ignatius. Ești și zgârcit. Chiar crezi că acest Claude roué* umblă după însurătoare? bolborosi Ignatius, schimbând subiectul. O să te târâie după el de la un motel prăpădit la altul. Ai să sfârșești prin a te sinucide. — Am să mă mărit dacă vreau, băiete. Nu mă poți opri. Nu mai poți. — Omul acela e un radical periculos, spuse Ignatius posomorât. Dumnezeu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mama lor a făcut o asemenea nebunie. Acum vezi cum o duci pe Trixie la doctorul lui Lenny. Cu recunoașterea ei și cu certificatul doctorului, Abelman nu mai are nici o șansă de a câștiga procesul. E de ajuns să o târâi până la tribunal ca să o vadă un judecător. — Sunt o femeie foarte atrăgătoare, spuse automat domnișoara Trixie. — Bineînțeles că ești, spuse domnul Levy, aplecându-se spre ea. Te vom scoate la pensie, domnișoară Trixie. Cu o mărire de salariu. Ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prima un text atât de valabil încât să-l vedem mare pe ecranul tv. Însă acum n-am încotro, îmi iau inima în dinți, mă învelesc într-o pătură, îmi iau șosetele de lână și papucii polonezi din blană, îmi târâi ca un ursulean în vizuină combustibilul pe birou (cafeaua cu pâinea neagră prăjită) și mă plantez în fața calculatorului ca să scriu cum a decurs ziua de ieri, adică miercuri, 13 februarie, strecurată prin sita programului Okinawa, despre care v-am povestit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
sau și-ar Întări trupul cu puțin atletism, fiindcă oricum Îi plăteau o avere servitoarei În ale cărei atribuții intrau și cumpărăturile, că acolo, În Rehavia, se putea găsi tot ce-ți dorea inima și că ce rost avea să târâie copilul printre tarabele infecte și lichidele Împuțite care se scurgeau pe trotuare. Levantul roia de microbi, și toate condimentele alea iuți, cu mirosurile lor pătrunzătoare, nu făceau decât să camufleze murdăria. Glumea pe seama pasiunii soției sale pentru vraja celor O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bănuit sub materialul vopsit, abia mai târziu a devenit important. „Păi hai să dăm o fugă până la Hanovra, și acolo există o gară. Poate ne vine acolo vreo idee...“ Așa că ne-am urcat în următoarea cursă locală și ne-am târâit prin mai mult de o duzină de gări. După oarece îmbulzeală, iată-ne șezând într-un compartiment, de nefumători cu toate locurile ocupate, lucru de care pipa caporalului meu nu se sinchisea. Buruiana lui făcea fum din belșug. În timp ce încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nevasta. Și, colac peste pupăză, mai vine și aghezmuit acasă și face gălăgie că de ce borșu-i așa de limpede. După ce se trezește îi pare rău și se bate cu pumnii în cap, că, din gospodar, a ajuns un nimeni, un târâie brâu de pe azi pe mâine; un clăcaș pe propriul ogor au dorit să-l facă de alde ai lui Bordei și alții ca el. Mai bine mor ca bunicu, că a încurcat sticla cu țuică cu cea de Verde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și ce aberații îmi trec prin minte. Măi omule. De ce m-ai fermecat în halul ăsta și ce mă făceam dacă nu ve neam la prostia asta de vernisaj. El zace, pur și simplu. E inert. Trece un minut, care târâie după el o creangă de brad, împodobită cu neoane roșii. Un zgomot neașteptat o paralizează instantaneu pe Sophia. Nu nu nu. Doamne. Spune-mi că n-am auzit ce-am auzit. Zgomotul se repetă. E cât se poate de real
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]