596 matches
-
păstrase în vechea clădire o odaie. Ca pisicile, nu se putea despărți de casă. Degeaba își cumpărase apartament la bloc. Burlac, îl folosea numai ca depozit pentru tot felul de amintiri pe care, pe rând, le sustrăgea din casa părintească : tăblii de pat, cercevele sculptate, piese disparate dintr-un pian matern, somptuoase scaune șchioape. În noul apartament intra cu un resentiment de pușcăriaș. Datorită transmisiunilor directe prin pereți, nu pierdea nici un instructaj acordat copiilor, nici orele de relaxare cu muzică modernă
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
colorând înăuntrul conturului cu o mână în timp ce o ține pe ea cu cealaltă. Dacă nu mai e nimeni acolo, îl lasă să-și vâre degetele cam peste tot. Dar ilustratele nu vor să coopereze. Găurește una, iar vârful pixului zgârie tăblia mesei. Ce dracu’ se întâmplă cu chestiile astea? întreabă el. Arată ca un căcat. Ea tresare. Îi e frică de el. Dar îl înlănțuie cu brațul. Te descurci minunat, Marker. Incredibil de bine. Un timp, ai fost destul de terminat. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Sylvie la douăzeci și unu de ani, în Ohio. Așezată în partea mai înaltă a sălii, chiar pe rândurile din stânga, privea țintă slide-urile, stând picior peste picior cu un carnețel cu arc în poală, cu pixul lipit de buza de sus. Pe tăblia rabatabilă a băncii ei erau puse toate cursurile tipărite. Iată-i ajunși la sfârșitul semestrului și până acum n-o observase. —De-a lungul anilor, H.M. a devenit unul dintre cei mai studiați subiecți din istoria medicinei. Cu ajutorul nenumăratelor repetiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
atît de nemișcat încît tejgeaua părea o prelungire a corpului său, ca unul dintre inelele lui Saturn. O ușă de lîngă bar dădea într-un mic balcon situat deasupra intrării în cinematograf. Acolo era spațiu pentru trei mese înghesuite cu tăblii metalice și umbrelă în mijloc. Nimeni nu-și bea de obicei cafeaua aici, pentru că văzduhul era deseori întunecat, din pricina vînturilor puternice și a ploilor dese. Tăbliile meselor aveau mici băltoace, pînza prăbușită și fleșcăită a umbrelelor se izbea de fuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
balcon situat deasupra intrării în cinematograf. Acolo era spațiu pentru trei mese înghesuite cu tăblii metalice și umbrelă în mijloc. Nimeni nu-și bea de obicei cafeaua aici, pentru că văzduhul era deseori întunecat, din pricina vînturilor puternice și a ploilor dese. Tăbliile meselor aveau mici băltoace, pînza prăbușită și fleșcăită a umbrelelor se izbea de fuse, iar scaunele erau umezi și reci; cu toate astea, un bărbat de vreo douăzeci și patru de ani statea de obicei aici, înfofolit într-o pelerină neagră, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Am venit cît de repede... — M-ai făcut să aștept, îi răspunse el cu răceală. — O, îmi pare rău, îmi pare foarte rău. Am sosit cît de repede am putut. N-am vrut să... — Ia-mi țigări. Lanark privea stînjenit tăblia mesei. Cînd Gay se duse la tejghea, spuse: — Cu ce te ocupi? — Adică? — Ești om de afaceri? Sau artist? — O, nu mă ocup cu nimic, am un talent fantastic pentru așa ceva. Lanark îl privi atent pe Sludden, căutînd o urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
perete. Stătu mai mult de un minut, mușcîndu-și buricul degetului mare și încercînd să se abțină să strige să i se dea drumul, căci lentila de observație nu-l pregătise pentru spațiul înghesuit al încăperii și dimensiunea enormă a monstrului. Tăblia mesei era se afla la cîțiva centimetri deasupra podelei, și de la creasta de pe capul argintiu pînă la copitele de bronz ale picioarelor argintii, pacienta avea aproape doi metri și jumătate. încăperea era o emisferă perfectă, cu diametrul de doi metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încît să-mi dau seama că există. Și într-o zi au încetat să-mi mai arate ceva din ele. Studiam un document, cînd atenția mi-a fost agasată de o anumită diferență apărută în afara hîrtiei tipărite. Mi-am examinat tăblia biroului. înainte fusese din lemn lustruit, cu unde granulate, dar acum granulația dispăruse și suprafața era netedă ca o folie de plastic. M-am uitat în jur, prin biroul mobilat în stil modern, căci detestam zorzoanele. Pereții albi și covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stacojiu dădeau o notă vie, pentru că duceau tăvile printre grupuri, flirtînd din mers, dar scena era echilibrată de niște bărbați robuști și tăcuți care stăteau atenți lîngă pereți, cu pahare de whisky din care nu sorbeau. Pe o masă cu tăblie de sticlă din apropierea canapelei se aflau teancuri de broșuri pe care scria PROGRAMUL ADUNĂRII. Lanark luă una și o deschise. Citi o scrisoare din partea lui Trevor Weems care le ura bun venit delegaților din partea locuitorilor din Provan și încredințîndu-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-o privire. Totuși șovăia încă. Ar fi fost pur și simplu o prostie din partea cuiva care vrea să se predea, să se lase doborât ea hoț. Ciocăni din nou, de astă dată în tăblia dinspre, interior a ușii. Nici un răspuns. O rază de lumină se filtra printr-o ușă întredeschisă, în fundul coridorului. Se îndreptă înspre acolo și ajunse într-un salon spațios și confortabil, cioplit ― ca și coridorul ― în esența lemnoasă a arborelui. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-o privire. Totuși șovăia încă. Ar fi fost pur și simplu o prostie din partea cuiva care vrea să se predea, să se lase doborât ea hoț. Ciocăni din nou, de astă dată în tăblia dinspre, interior a ușii. Nici un răspuns. O rază de lumină se filtra printr-o ușă întredeschisă, în fundul coridorului. Se îndreptă înspre acolo și ajunse într-un salon spațios și confortabil, cioplit ― ca și coridorul ― în esența lemnoasă a arborelui. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
magazin luminat strălucitor, în spate lucruri de necrezut! Pentru McAllister, urmă un moment de nedumerire: rămase cu trupul răsucit stângaci, doar vag conștient de interiorul magazinului, dar teribil de înspăimântat, în scurta clipă dinaintea întreruperii, de ceea ce se afla dincolo de tăbliile transparente ale ușii prin care tocmai intrase. Nu se vedea nicăieri nimic. Totul era de nepătruns. Nici inspectorul Clayton, nici vreo gloată de privitori gălăgioși cu gurile căscate, nici un șir de magazine mizere peste drum. Nu era nici măcar aceeași stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
oază de lux a americanilor de pe vremea lui Pahlavi, și le dădea cheia biroului său, lângă care avea și un dormitor. Altădată ar fi crezut că sunt prinți în patul de nuc, încărcat cu ghirlande de trandafiri care creșteau din tăblia și din baldachinul sculptat întocmai ca dintr-o grădină. Dar acum, Grand Resort Dariush Spa adusese Persepolisul în golf și o opulență de kitsch: lei și tauri înaripați, ahemenizi cât un stat de om, păzind lampioane în grădinile pietruite, corăbii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cinci șilingi și zece pence. Claude i-a propus afacerea acolo, în restaurantul întunecos și umed din Victoria Station: "Niște plicuri, atât trebuie să duci la Madrid"."Coco?" "Nu. O chestie mai rentabilă: L. S. D. 25." Își plimbase ochii peste tăbliile cafenii care căptușeau localul. La tejghea, barmanul roșcovan cu mânecile suflecate servea doi români. Vorbeau tare, siguri că nu-i înțelege nimeni. Femeia strâmba din nas: "O bere infectă!" Se întoarse spre Claude: "Nu-mi place povestea asta". Francezul ridicase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la fel ca o lumină zdrobită, numai că nu rămaseră nici un fel de sfărîmături, nimic afară de aerul gol. Unde stătuse obiectul, pe colțul mesei, nu se mai afla acum decît pătura pe care o așternuse peste birou, ca să-i protejeze tăblia de zgîrieturi. Hedrock aruncă pătura înapoi în dormitor, și apoi rămase o vreme nehotărît cu inelul în palmă. Îl puse în cele din urmă într-o cutie de metal, împreună cu alte trei inele și potrivi mecanismul cutiei în așa fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de mușama în fața unor afișe mari care te invitau să subscrii la bonuri de tezaur scutite de impozite sau să te angajezi în armata colonială, tot intrând în birouri în care expresiile erau la fel de ușor previzibile ca și clasorul cu tăblii mobile sau etajerele de dosare. Avantajul, cum îi spunea Rambert lui Rieux, era că toate acestea îi ascundeau adevărata situație. Progresele ciumei, practic vorbind, îi scăpau. Fără a mai socoti că zilele treceau astfel mai repede și că, în situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în favoarea Națiunilor Unite. Toată ziua a trăncănit despre acest incident. Ignatius râgâi. Am trăit săptămâni de tortură. — E atât de ciudat să o găsesc pe mama ta plecată. Pe vremuri nu se mișca niciodată de aici. Myrna atârnă chitara de tăblia patului și se întinse pe el. Camera aceasta! Ne-am distrat copios aici, dezgolindu-ne mințile și sufletele, compunând manifeste anti-Talc. Presupun că escrocul acela tot se mai învârte pe la școală. — Așa îmi imaginez și eu, spuse absent Ignatius. Dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca pentru a spune „Ai vrea tu!“. Între timp nimeni n-a observat că Petite-Ma se ridicase de la masă și se apropiase de pianul la care nu se mai cântase de ani de zile. Din când În când foloseau tăbliei pianului Închis ca pe un bufet pentru farfuriile și tăvile care nu mai aveau loc pe masă. — E minunat că aveți amândouă aceeași vârstă, și-a Încheiat mătușa Banu monologul. O să vă Împrieteniți. Asya s-a holbat la mătușa Banu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
soluție. Mătușa Zeliha ura fragilitatea. Până În ziua de față, era singura dintre femeile Kazanci care era În stare să se Înfurie pe ceștile de ceai când se crăpau sub presiune. Mătușa Zeliha se Întinde după pachetul de Marlboro Lights de pe tăblia patului și aprinde o țigară. Faptul că Îmbătrânea nu Îi schimbase deloc obiceiurile În ceea ce privea fumatul. Știe că și fiică-sa fumează. Toată chestia asta sună ca un pasaj ieftin dintr-o broșură a Ministerului Sănătății: Probabilitatea ca copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sînt departe de familie. Dormeam Într-o cameră pe care părinții mei n-o vor vedea niciodată. Puteam stinge lumina cînd voiam, fără teama că vine cineva să-mi bată la ușă spunînd: „François, trebuie să dormi!“. Așezat În fața unei tăblii agățate de perete, care servea drept masă - chilia mea nu semăna cu cea pe care călugării o fotografiaseră pentru a atrage la ei clase Întregi de doritori de reculegere - mă gîndeam la ce-mi spusese tata Înainte de plecare. De ce alesese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
stăpânul scoase un țipăt enorm, Fugi de aici, stăpâna strigă alarmată, Stai, cine să-i mai înțeleagă pe oamenii ăștia, câinele Găsit va observa doar peste câteva clipe că stăpânii duc niște figuri de lut în echilibru pe niște mici tăblii, câte trei pe fiecare, imaginați-vă dezastrul dacă nu mi-ar fi oprit la timp efuziunile. Se îndreaptă echilibriștii spre planșele de uscat care, de săptămâni, au fost golite de farfurii, căni, farfurioare, străchini, căni, urcioare, vase și alte accesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cîntecul din „Trei fete de la școală“. Neva Îl oprește cu o comandă răstită. — Mai bine am bea un afurisit de whiskey, propune Maggie. — Un afurisit de whiskey - vine imediat, Maggie, răspunde jovial vocea și un pahar alunecă spre ea pe tăblia barului. — Mai fă două, spune Sherrill. — Amen. Wakefield tocmai Își recăpătase graiul. Cu paharele În mînă, se Îndreaptă către sufragerie, un spațiu primitor mobilat cu troace de familie. Un ursuleț de pluș proptit Într-un balansoar Începe să bată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să creadă asta, dar n-a reușit niciodată să atingă acest grad de Înțelepciune: frumusețea Încă Îi mai Înmoaie genunchii, În timp ce oroarea Îl face să fugă și să se ascundă. Susan atinge clapele mașinii de scris și suflă praful de pe tăblia biroului. — Mami n-a mai intrat aici după ce a murit profesorul, așa că toate sînt așa cum le-a lăsat el. Ea nu prea Înțelege ce e cu astea, dar Mihai, profesorul Telescu, mi-a povestit cîte ceva despre ce se Întîmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
peste material, ceea ce Îl face să vrea să adoarmă la loc. În ceruri se aude muzică de sitar. Dar apoi o aude pe Sandina spunînd: — Nu fi așa Încuiată, Beth. Prin ușa dormitorului o poate vedea pe Beth stînd pe tăblia barului din bucătărie, care seamănă cu o buturugă de măcelar, ducînd către buze o Inca Cola. Nu sînt Încuiată! Credeam că stabilisem o regulă. Fără turiști și fără călugări. Dar nu e turist, Beth. Se află aici cu un scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
-ți tălpășița Înainte de venirea tatii. Sandina zîmbește enigmatic. — Poate că are dreptate. Dar eu sînt cea care ar trebui să spună mulțumesc. Mulțumesc că m-ai lăsat să te folosesc, domnule. Oh, la dracu’, ești dezgustătoare, Sandina. Beth sare de pe tăblia barului și pornește către ușa bucătăriei. Nu o să mai trimit pe nimeni la tine, niciodată. SÎnt la Ella, Învățăm Împreună. — Luna istoriei negrilor. Succes, strigă Wakefield după ea. Paradisul, se dovedește, este doar temporar. Sandina Îi Înmînează un săpun Înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]