6,881 matches
-
caricaturală, decît într-o identitate firească. Muierea trăiește două adevăruri, unul al Mariei, pe care nu-l poate exprima, n-are cui, nu reușește să înfăptuiască o comunicare, dar nici nu se străduiește s-o realizeze, adevăr ce-o pîndește tăcut și umil, și altul, al Fefeleagăi, care îi e exprimat de către ceilalți și în fața căruia ridică fără rost și cu mare efort scutul sufletului de piatră. Trăiește ca într-o viziune, pe care nu ea o inventează, căci ea n-
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
nu vă grăbiți. - I-am promis-o nevestei pentru diseară, zise medicul. - Îmi pare rău, domnule doctor, spuse Baltazar, dar nu se poate vinde ceva gata vândut. Medicul ridică din umeri. Ștergându- și sudoarea de pe gât cu o batistă, contemplă tăcut colivia, fără să-și ia privirea dintr-un punct nedefinit, așa cum te uiți la un vapor care pleacă. - Și cât ți-au dat pe ea? Baltazar o căută pe Ursula, fără să răspundă. - Șaizeci de pesos, spuse ea. Medicul nu
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
ani, a fost să mă eliberez vreo două săptămâni pe an de straniile îndatoriri asumate, de altfel, cu o dubioasă bucurie. M-am gândit, apoi, la viața aproape monahală la care e condamnat orice scriitor. Recluziunea autoimpusă, populată cu fantasme tăcute, limitarea persoanelor cu care intră în contact îl plasează, inevitabil, undeva la marginea, dacă nu chiar în afara societății. „La vie est ailleurs”, celebra sintagmă a lui Rimbaud, pare a fi o referință directă la felul în care se scurge existența
Ce meserie n-ați putea practica? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2629_a_3954]
-
Anglia. Dar lipsa banilor și dificultățile dramaturgiei în textul pe care-l tot reface de mai multe ori, duc la suspendarea muncii de platou și-l silesc să accepte un alt proiect, VALHALLA RISING. Prezentat la Veneția în 2009, Războinicul tăcut, e o operă de explorare pe un subiect care l-a obsedat mereu, existentă istorică a legendarilor vikingi. Salutat nu numai in festivaluri dar și în săli, succesul comercial al noului film îi dă posibilitatea să se întoarcă la proiectul
CANNES 2011 - Nicholas Winding Refn, aventura unei vieţi. () [Corola-journal/Journalistic/26375_a_27700]
-
Artistul e de pe vremea filmului mut. Nu numai în 2012, ci chiar și în 1930 el putea fi, deja, depășit de evoluția tehnicii. Asta este drama lui George Valentin, star al filmului tăcut care se trezește, după apariția cinematografului sonor, devenit un nimeni. Portăreii ajung să-i scoată lucrurile la închiriat. Singură încă interesată de ele e fosta figuranta Peppy, pe care noua tehnică o propulsează pe firmamentul succeselor. Aerul destins și tandru
CANNES 2011 - „Artistul“, tăceri şi nostalgii de film mut în zarva croazetei... () [Corola-journal/Journalistic/26441_a_27766]
-
activează puternice forțe curative, dovedind astfel puterea sufletului asupra materiei și uimitoarea inteligență ce zace în subconștientul nostru” . „Reporterul sufletului” povestește uimit despre Sfinx („strania creatură, care întruchipează forța leului, inteligența omului și seninătatea spirituală a unui zeu, ne învață tăcută un adevăr inevitabil, necesitatea stăpînirii de sine, omul fiind menit să stăpînească animalul din el și să-l supună”) și are intuiția de a alege teorii care s-au vădit, în timp, adevărate. Egiptologul contemporan Rainer Stadelmann, de pildă, reiterează
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
Motto: ,,îmbrățișez lacrimile unei iubiri asemănătoare cu moartea așa cum ochii ți i-aș săruta pentru ultima dată’’ (Asemenea morții) Un strigăt tăcut al unei ultime iubiri în noaptea continuă a morții, acesta este volumul de poezie publicat de Ayten Mutlu, Ochii Istanbulului, în traducerea poetei Niculina Oprea, (Editura Ramuri, Craiova 2012, 124 pp.). Un scris care uneori frizează nonconformismul ce tinde spre
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
sunt decât cuvinte/ zadarnice cuvinte, nefolositoare cuvinte’’ (Ultimul cadou - p. 33) rostite în urechea marii Tăceri, este Cuvântul însuși creat din lumina ultravioletă, dar mai ales exprimat printr-un timp ireversibil, trăit și el inexorabil la aceeași dimensiune, ca răspuns tăcut al tăcerii în tăcere, ca răspuns la o întrebare permanentă ce plutește în aer: ,, Cine suntem noi? Cine sunt eu?’’ Acesta este leit-motivul cărții scrise de Ayten Mutlu ca refren al unei dureri permanente, crescânde ,,în mormântul amintirilor,/ în mormântul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
formă și fond, fără suflet, confuză. Singurătatea duce la melancolie, la un dialog contemplativ între mine și tine în care vorbirea, Cuvântul, nu sunt decât o tăcere totemică, ritualică, situată undeva departe, ,,tu si eu/ într-un ungher al timpului/ tăcuți lăsându-ne/ în iarbă’’(Suntem pierduți în noi înșine - p. 19). Valoarea acestei vorbiri tăcute și nerostite cuprinde o clipă infinită a macrotimpului din cuplul adamic al unui început de lume când, Cuvânt, tăcere deplină și elemente ale naturii existau
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
mine și tine în care vorbirea, Cuvântul, nu sunt decât o tăcere totemică, ritualică, situată undeva departe, ,,tu si eu/ într-un ungher al timpului/ tăcuți lăsându-ne/ în iarbă’’(Suntem pierduți în noi înșine - p. 19). Valoarea acestei vorbiri tăcute și nerostite cuprinde o clipă infinită a macrotimpului din cuplul adamic al unui început de lume când, Cuvânt, tăcere deplină și elemente ale naturii existau în mod egal împreună. Tocmai această singurătate, ca sentiment preponderent și copleșitor al universului ei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
mult regret pentru puterea aproape prometeică a poetei de a recunoaște într-o inimă înfrântă, acceptarea resemnată a unei tăceri amestecate și perfecte ,,vom avea, de asemenea, câte unul care poate citi în lacrimile/ din inima frântă a unei amfore tăcute’’(Amfora - p. 21). Ochii Istanbulului este epicul unei piese de teatru scrise și rescrise demult în versuri, o nostalgie profund strecurată în sufletul poetei, recunoscută și asumată de ea, într-o stare iremediabil pierdută. Pornind de la această stare vom întâlni
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
ajută pe Ayten Mutlu să-și constate defectele, să se clarifice față de ea însăși ,,defectele mele m-au întrecut mereu’’ (Nebun din cer - p. 25), în timp ce alter ego-ul ei stă mereu treaz, constată și înregistrează, redând apoi cuvântul în dialogul tăcut al poetei cu ea însăși. În interiorul acestei singurătăți cumplite, ,,tăcerea absolută a celor morți’’ capătă valențe imense, poeta însăși aflându-se într-un fel de pat al lui Procust ,,neînsuflețit ca și tăcerea’’, arzând în interiorul ei ,,interiorul meu mă îmbolnăvește
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
decât primesc în acest moment. Iar aceste resurse nu le avem azi și pentru că beneficiile sociale sunt împărțite fraudulos. Conform DEX trântor este o „persoană care nu vrea să lucreze și trăiește din munca altora”. Spre disperarea salariaților mulți și tăcuți care muncesc pe brânci în țara noastră, taxele pe care ei pe plătesc sunt redistribuite fraudulos prin beneficii sociale necuvenite și unui procent însemnat de persoane care profită de sistem sau sunt o clientela docila și resemnata pentru politicieni. Spre
Ministru tehnocrat, replică fără precedent [Corola-blog/BlogPost/92752_a_94044]
-
în țara noastră, taxele pe care ei pe plătesc sunt redistribuite fraudulos prin beneficii sociale necuvenite și unui procent însemnat de persoane care profită de sistem sau sunt o clientela docila și resemnata pentru politicieni. Spre disperarea antreprenorilor mulți și tăcuți care creează locuri de muncă, există un număr important de oameni care nu vor să lucreze pentru că exista beneficii sociale care cumulate descurajează muncă și implicarea în societate. Am aparat și voi continua să apăr drepturile obținute în mod onest
Ministru tehnocrat, replică fără precedent [Corola-blog/BlogPost/92752_a_94044]
-
culoare, alteori adoarme într-un soi de însingurare tristă. Din când în când, adevarul lui ne izbește cu câte-o pată de culoare, un strigat mut, o rază de lumină, un dor mărunt, o nebunie scurtă... Redescoperit în nuditatea lui tăcută, sufletul ne inundă cu povești încântătoare. Pentru o femeie, conștientizarea și asumarea poveștilor sufletului ajută la consolidarea și șlefuirea aurei ei de feminitate. Pentru că feminitatea, ca dar primordial, există uneori doar în stare latentă, trădată fiind de gesturi mărunte, adeseori
FOTOGRAFIA ÎN FOCUS –EDIȚIA I, Limbajul non-verbal în fotografie [Corola-blog/BlogPost/98542_a_99834]
-
-și privește povară, icnind printre genele ninse. O ultimă truda, un ultim oftat, o ultimă soarta! Bate zefirul pe drum și cântă speranța la poarta. UN TRANDAFIR ÎȘI LASĂ PARFUMUL La poarta timpului, Un trandafir își lasă parfumul Peste ruga tăcută a pelerinului Dezbrăcat de haina-i de artist. Îmbrățișează azi culoarea mireasma, fumul, Pe doamna ce, oricând, printr-un gest altruist Îmbracă în nestemate firescul Ce astăzi se cheamă Elenă Armenescu Și schimbă-n metaforă sfântă firescul. UNOR POEȚI "E
VERSURI (5) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381612_a_382941]
-
doare privire,ce-mi arată,doar plumb. Nu va mirați,când vă spun: Îmi ucideți cu ochii orice gând bun. Mă doare suspinul,și viața de vis, mă doare seninul,ce astăzi s-a stins. Totul mă doare ,si plânge tăcut, durerea-i plăcută ,de știu s-o ascult. Autoarea , Ileana Vičič Stâncă . Referință Bibliografica: Durere / Ileana Vičič Stâncă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1903, Anul VI, 17 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ileana Vičič Stâncă : Toate Drepturile
DURERE de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381637_a_382966]
-
aș transforma într-un izvor Și-aș susura, doinind, spre vale, ca lacrimile unui nor Ce își prăvale, răcorind, sărutul ploilor de vară Pe pieptul, mugur înflorind, pe glezna-lujer, de fecioară. De-atâta dor și-atâta drag m-aș cufunda, tăcută,-n seară Iar către zori aș sta pe-un prag, precum o lacrimă de ceară Ce se topește încălzind și picură lumină sfântă Din lumânare pâlpâind, pe buzele ce nu mai cântă. De-atât pustiu și-atâta dor m-aș
LACRIMA DE CEARĂ SFÂNTĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381662_a_382991]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > UN VIS ALUNECAT ÎN TIMP Autor: Nicolae Nistor Publicat în: Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Te voi iubi în continuare, doamnă, ca un bezmetic fără sens, voi sta supus și slugă tăcută-ți, voi fi, te-oi adora imens, turna-vom lacrimi în pahare, și vom privi amanții rătăciți, prin transparentele cristale, cum deformatele-mi vieți, ce alungiri de fețe ascunse în saloane, ce căutări pierdute printre străini uniți de nopțile de
UN VIS ALUNECAT ÎN TIMP de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381700_a_383029]
-
mine frica, rămân a nimănui mă plimb în cerc, piața din mijloc nu are fântână arteziană, e o bucată de verde sădită artificial care crește, și eu cresc artificial și mă nasc în fiecare zi, mai înflorită, mai artificială, mai tăcută, mai uluită de ce mi se întâmplă doar o poveste din orașul Zidurilor de Sprijin, din rana dezrădăcinării dincolo de mentalitatea asiatică, în două anotimpuri strigăte-n deșert și un catarg de care mă țin de la vaporul meu alb-albastru doar un steag
DIN POVESTIRILE LEVANEI (POEME) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381698_a_383027]
-
mă doare Și ce departe astăzi mi-s! De marea ta neadormita mare De ochii tăi nepotoliți Și mă întreb de-atatea ori De ce suntem mereu grăbiți! Mai cade iată câte-o frunză Mai cade undeva în mine Alunecă încet,tăcută Încercând dorul să-mi aline! Referință Bibliografica: TOMNATIC GÂND / Mihaela Mircea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1726, Anul V, 22 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Mircea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
TOMNATIC GAND de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381723_a_383052]
-
în Portugalia. Printre celebritățile fermecate de vocea lui DULCE PONTES se numără scriitorul Paulo Coelho care a mărturisit că muzica ei “(...) te face să simți nevoia să o împărtășești cu cei pe care îi iubești, dar și cu restul universului, tăcut și intens, ce ne înconjoară”. După ce a concertat pe cele mai mari scene ale lumii, cucerind publicul la Royal Albert Hall din Londra, Arena din Verona, Auditoriumul din Roma, Palatul Mazda din Milano, Palatul Congresului din Paris și la International
DULCE PONTES, partenera de scena a lui José Carreras şi Andrea Bocelli, concertează pe 9 februarie la Bucureşti [Corola-blog/BlogPost/98847_a_100139]
-
Mundo - Spania) Printre celebritățile fermecate de vocea lui DULCE PONTES se numără scriitorul Paulo Coelho care a mărturisit că muzica ei “(...) te face să simți nevoia să o împărtășești cu cei pe care îi iubești, dar și cu restul universului, tăcut și intens, ce ne înconjoară”. După ce a concertat pe cele mai mari scene ale lumii, cucerind publicul la Royal Albert Hall din Londra, Arena din Verona, Auditoriumul din Romă, Palatul Mazda din Milano, Palatul Congresului din Paris și la Internațional
Concert DULCE PONTES @ Sala Palatului [Corola-blog/BlogPost/98858_a_100150]
-
Opinii Ca asta trebuie să fi fost noaptea aceea din carte. Aspră. Cu o lună ca o seceră. Apusese parcă mai devreme decât se cuvenea, ciorile se adunaseră stoluri în brazi, atât de gălăgioase pe cât de tăcuți erau oamenii; oamenii, ca niciunul, încuiați în casele lor, ale stăpânilor lor, câinii în lanțuri prea scurte, găinile adormite, florile înclinate. Bărbatul trebuie să se fi trezit pe la patru. Poate trei. Cobora din pat, cobora din cameră, străbătea coridorul, deschidea
Păturica [Corola-blog/BlogPost/99781_a_101073]
-
e luat încă în evidență de nici o instituție a statului. S-a temut să nu fie săltat și dus în cine știe ce leagăn, de-asta nu a spus. - E un copil foarte trist. Azi a venit de la școală și era așa, tăcut rău. L-am întrebat ce-i cu el și a zis că nu știe. Vă dați seama, îi e dor de maică-sa, săracu’. Iar pe ea nici n-o interesează, e plecată cu un alt bărbat pe undeva prin
Oare s-a supăra mama voastră dacă-i zic “mamă”? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20293_a_21618]