702 matches
-
aștept să pot gusta liniștea izvorului alb, fără să mai fiu obsedată de zidul cetății metaforelor induse de furtunile provocate de mine însămi în propria-mi lume a cuvintelor curate. ****** - Anna, sunt în mine două șiruri prelungi de strigăte. Unul tăcut, întors spre pământ și altul înalt care ridică iarba cuvintelor deasupra punctelor nesfârșite din care se nasc monștri. Sunt în mine adunate semnul tău și al crucii cuvintelor plecate să adoarmă orbii printre lacrimi și zâmbetele inimilor vii. Se aruncă
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
de mâinile oamenilor și totodată, simt aromele timpilor acestei vieți în care nici acum nu mă regăsesc. Mărul cu aromele lui încearcă să mă determine să simt culorile pământului și ale iubirii Domnului. Este sfera în care tot îmi doresc tăcut să intru să-i mușc mărginirile și nemărginirile, ca într-o călătorie continuă a cunoașterii și mai ales a autocunoașterii de sine. Para mă incită să urmăresc firele de nisip din toate clepsidrele timpului meu nesătul în a mi se
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
pătrundeți în toate măruntaiele inimii mele, cea fără de minte și fără de crez. Vă voi face părtași neînchipuitelor sentimente. Vă veți cutremura și veți fi martori întru neodihna simțirii. La nașterea și renașterea silabelor veți asista. Nu și la moartea sfiirii. Tăcute fi-vor toate și juruite sub imn de nescris!” Ce urmează să însemne Evanghelia Tăcerii pentru cititor, suntem încredințați: „O imensă grădină va fi Evanghelia Tăcerii. Și slovele - închisori ale gândului nerostit! Etern deținut al Melanholiei mă așez să tac
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
Ediția nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului O, Doamne Sfânt, îmi este tot mai greu Să pribegesc prin țări cu drumuri neștiute, Nu mai doresc să fiu un biet român plebeu, Lovit peste dorințe ce-au înghețat tăcute. Am obosit să număr doar stelele ce-apun, Apoi să caut soare prin ceața suferinței, Parcă doresc pe mine, frustrarea să-mi răzbun, Muncind ca sclav ce poartă un jug al umilinței. Și lupt cu clipa neagră, cu trecerea-i
UNEŞTE-NE SUB TRICOLOR ŞI CRUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378721_a_380050]
-
noaptea magică din an, chiar și tristețea piere. Luminile clipesc pe rând și-n taină renăscută, În ochișori nevinovați, nedumerirea-i mută; Revarsă bradul din vecini durere șipotindă, Să fie darul de Crăciun doar viscolul din tindă? Privește spre conac, tăcut, și-o lacrimă-i îngheață, Căldura sfântă de Ajun i-o sparge-n flori de gheață. Înfometat, așa cum e, frustrarea îl doboară, Căci în conacul din vecini miroase-a scorțișoară. Lumini și umbre-i curg pe chip și noaptea e
E LACRIMĂ ȘI ZÂMBET de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377770_a_379099]
-
umerii, încercând să găsesc câteva cuvinte adecvate situației neașteptate. S-a întors încet, m-a privit la fel de lung precum o făcuse atunci când am aranjat pledul să o acopere mai bine, și-a trecut o mână peste lacrimile ce se prelingeau tăcute pe obraji și mi-a vorbit cu tristețe în glas : - As fi vrut să-ti mulțumesc altfel, domnule, dar să mă scuzi că acum nu pot... Îți mulțumesc mult și rămân îndatorată! Nu înțeleg de ce ai făcut gestul acesta. Știi
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
de-a fi la adăpost de atacuri, și de cădere chiar, numai prin aceea că Adunările nu sânt întrunite. Singura deosebire e că crizele guvernamentale, în loc de-a veni de la Parlament, cum ar și trebui să fie, se produc pe tăcute, fără ca să fie mai puțin primejdioase. Paternitatea ideilor de mai sus o reclamăm pentru noi. În polemicele dese asupra titlului de "reacționari și retrograzi" cu cari am fost gratificați am arătat de atâtea ori că acele epitete erau pur și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
și un militar e dezlegat de el din momentul în care Domnul nu-și îndeplinește datoriile. Fără a împărtăși câtuși de puțin această manieră de-a vedea, constatăm că prin decretul de numire ea se vede a fi împărtășită, pe tăcute măcar, de d. ministru de război, generalul Slăniceanu și de Coroană. Când sânt la mijloc personaje atât de înalte, c-un rol atât de esențial în viața statului, se-nțelege că o biată gazetă mai nu cutează a avea o
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Ed. Pontica, p. 214. 46 Jean Pierre Richard, Op.cit., pp. 68-69. De amintit: în Orient călătorește și D. Bolintineanu: La piramide, din ciclul Reverii, este un topos pre-eminescian, cu magistrale realizări pe tema ubi sunt: "Dar acolo pe hotarul deșertelor tăcute / Era odinioară acel vestit Memfis. / Luminile, știința și artele plăcute / Făcuseră acolo al lumii paradis. / Aici era cetatea cu magice palate, / Aici locuitorii trăiau ca-n sărbători / Dar una dată moartea aice se abate / Și mâna lor îngheață pe cupe
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și amintiri 12. Helmut Kohl, Am vrut unitatea Germaniei 13. Radu T. Constantinescu, Temă cu variațiuni 14. Leah Rabin, Viața noastră, posteritatea lui 15. Ioan Hudiță, Jurnal politic (vol. 2) 16. Titus Raveica, Memoria amfiteatrelor 17. Constantin Ciopraga, Caietele privitorului tăcut 18. Virginia Șerbănescu, Scîntei din vatra vremii 19. Ioan Hudiță, Jurnal politic (vol. 3) 20. Inge Deutschkron, Am purtat steaua galbenă 21. Ilie Rad, La un ceai cu Ștefan J. Fay 22. Dimitrie Ghyka, Memorii (1894 - 1940) 23. Sergiu Dimitriu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și Critias 94, despre un imens imperiu insular care în vremurile preistorice a intrat în contact cu atenienii și a fost înfrînt, insula în care se găsea fiind distrusă de cutremure și înghițită de valuri 95. Iată versurile lui Blake: "Tăcute rămîn Coloniile și refuză alarmă puternică. Pe-acele vaste dealuri umbroase dintre America și malul lui Albion, Acum zăvorite afară de marea Atlantică, numite dealuri Atlantice, Căci din a' lor piscuri strălucitoare poți trece către lumea de Aur, Un străvechi palat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și Vala se trezesc și zboară sus din Omenească Inima 255 În Creier de acolo 23; ușor dormea pe pernă Vala, Si Lúvah prinse ai Luminii Căi și se nalta în Carul Zilei. Un dulce rîs mă apucắ în somn; tăcut și tainic eu am rîs, Căci am umblat în ale Valei viziuni cu marele Căzut, I-am auzit vocea printre ramuri și printre flori dulci: 260 "De ce s-a-ntunecat lumină lui Enitharmon în rourata dimineață? De ce-i o grozăvie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Urizen dormea într-o încremenita amorțire în Hăul cel de jos, O-ngrozitoare stare de visare, zbătîndu-se pe patul sau de gheață Și-nghețînd bocna totul dedesubt; chipul sau sur și de uitare-aducător, Întins peste nemărginire, se nalță-n fiori aprigi, tăcut îi este glasul, În tristă contemplare întinzîndu-se din Miazănoapte-n Miazăzi 175 În mare putere. În juru-i, Los roțile-i bubuitoare Și le rostogoli-nfuriat dintr-un cuptor în altul, veghind cu sîrg Contemplativa grozăvie înfricoșată-n disprețuitoarea-i sfera
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și O, osteneală! O, războire din mădularele-mi! 100 Fiii mei, din sînu-mi surghiuniți, foiesc naintea-mi. Păsările mele tăcute sînt pe dealurile-mi, turme se prăpădesc sub ramurile mele. Căzut-au corturile-mi, trîmbițele și sonul dulce-al harfelor mele Tăcut-au pe dealurile-mi înnorate ce furtuni și foc revarsă. Laptele vitelor mele și mierea albinelor și rodul recoltei de aur 105 Sînt strînse-n aprigul zăduf și-n ploaia tumultuoasa. Vesmîntul meu s-a prefăcut în caos și-n piatră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Ultimul fragment este scris pe o bucată de hîrtie mai subțire; este o versiune diferită a pasajelor din Noaptea a Opta (268-347), cum vom arăta în continuare. 346 (1, 4) ARISTON: este "regele frumuseții", personaj ce apare în poemul America: "Tăcute rămîn Coloniile și refuză alarmă puternică. Pe-acele vaste dealuri umbroase dintre America și malul lui Albion, / Acum zăvorite afară de marea Atlantică, numite dealuri Atlantice, / Căci din a' lor piscuri strălucitoare poți trece către lumea de Aur, / Un străvechi palat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
firească a statului de la sud de Carpați, poate cu ajutorul lui Bărbat, voievodul din "Litua", poate printre primii care vor fi acceptat supremația voievodului de la Argeș. Se poate spune astfel că trecerea de la "țară" (voievodat) la stat s-a făcut "pe tăcute", nefiind oglindită în documentele vremii.14 Ce s-a întâmplat cu Tihomir (Thocomer) nu știm, nici cât a domnit sau alte împrejurări ale stăpânirii sale. Vorbind despre începuturile Țării Românești, P. P. Panaitescu nota următoarele: "Este probabil că întemeierea Valahiei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unui nou iluminism. Dincolo de memoria culturală care nutrește substanța paginilor din Amintiri și portrete, se detașează conturul viu al unor personalități ilustre, prin evocarea unor gesturi și moduri de a fi revelatoare: izbucnirile subite ale „vulcanului” Iorga, neașteptatele entuziasme ale tăcutului Blaga, umorul sfidător al lui Valeriu Braniște, generozitatea lui Vasile Goldiș ascunsă sub un chip impenetrabil, spiritul mucalit al tribunului O. Goga. Sobrietatea nu cedează nici o clipă locul efuziunii, proza e de jurnal intelectual discret, păstrând doar amănuntul semnificativ și
CLOPOŢEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286301_a_287630]
-
se poate de logic, în momentele în care mă aflu între două limbi mi se pare că văd și că simt mai intens ca oricând. Poate că tot în ziua în care, pronunțând „précepteur” în loc de „percepteur”, pătrundeam astfel într-un tăcut între-două-limbi, am remarcat și frumusețea Charlottei... Ideea de frumusețe mi s-a părut mai întâi neverosimilă. În Rusia de atunci, orice femeie trecută de cincizeci de ani se transforma în „băbuță” - o ființă căreia ar fi fost absurd să-i
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bolnavilor și a medicilor din acest punct de vedere. Pe baza unor cercetări concrete în policlinici și în spitale, Oprescu deosebește 12 tipuri de bolnavi: bolnavul care se autocompătimește, cel pe care îl doare tot, cel limbut (sau hipervolubil) cel tăcut (morocănos), cel agitat (care țipă și revendică cu insistență întreaga atenție), cel nestăpânit, cel anxios, cel emotiv, cel jovial, cel care nu înțelege, cel „ideal” (care nu există!). (Bolnavii care nu pot comunica direct cu medicul, sau comunică cu dificultate
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
Când capul n-are minte și ochii n-au lumină, Când în poporul timid, coprins de-o noapte tristă, Nimic nu mai lucește, nimic nu mai esistă {EminescuOpVIII 160} Decât o suvenire din palidul trecut, Al basmului imperiu răcoare și tăcut; Când nu mai e virtute, când nu mai e putere Virtutea cea flămândă pe drumuri vezi că piere, Când lumea bântuită de bici și neodină Plânge după dreptate și după legi suspină, Atunci singura moaște, catarg pe-al mărei val
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
recitativ) Pustiu! Pustiu! Cât ține zarea nu mișc-un ram, un vânt. Turma dragă s-au dus și parcă-s mort. Cum frunzele aleargă, Căzând pustiu, Cătîndu-și mormântul De timpuriu! În lumea cea moartă Lin ați căzut Tovarășii veștezi Celui tăcut. Un ger pe voi toate V-a strâns, v-a strâns, Cu voi și puterea-mi În piept s-au stins. {EminescuOpVIII 384} La zâmbetul verei Voi fi-veți reci; Din liniștea morții Nu-nviu în veci. CORUL SPIRITELOR NEGUREI Tot
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Singur! Singur! Cât ține zarea nu mișc-un ram, un vânt... Turma dragă s-au dus -- și parcă-s mort. Cum frunze aleargă Și cad pustiu Căutîndu-și mormântul De timpuriu! În lumea cea moartă Lin ați căzut, Tovarășii veștezi Celui tăcut. Un ger pe voi toate V-a stins, v-a strâns, Cu voi și puterea-mi În piept s-a stins. Nici vouă n-a râde Vun soare viu, Din liniștea morții Nici eu nu-nviu. La zâmbetul verei Voi fi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și oamenii așezați pe moșia lui erau prin chiar natura lucrului mult mai intime, mai înrădăcinate și mai prietenești decât cele de acum. Ar trebui cineva să nu cunoască natura omenească pentru a ignora adevărul că obiceiuri statornice, admise pe tăcute și cu deplină mulțumire de toți, fac de prisos orice legiuiri artificiale, scornite de minți teoretice înstrăinate de țară și de geniul poporului lor. [21 ianuarie 1882] ["CREDINCIOȘI OBICEIULUI"] Credincioși obiceiului nostru de-a reproduce din ziarele străine părerile ce
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și nu înseamnă de loc că "la vin spune omul adevărul". Din contra, nu există stare mai amăgitoare în privirea caracterului decât cea de beție. Cel sincer devine mincinos, cel fricos se laudă cu curajul, cel vesel devine plângător, cel tăcut vorbăreț. Deci: in vino non est veritas. Proverbul are cu tot alt înțeles. La germani, la slavi, la românii din suta a șaptesprezecea asemenea existau între amici dueluri de beție, lupte frățești de încercare în băutură din cari să se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
printre case ca niște mărăcini violeți, iar acoperișurile, lucind de ploaie, sclipeau mai tare sau mai slab, după cum erau cartierele mai sus sau mai jos. Uneori, suflarea vîntului ducea norii spre coasta Sainte-Catherine, ca niște valuri plutitoare care se spărgeau, tăcute, de-un mal abrupt 315. Un autor care condamnă "greșeala" Emmei în maniera pe care o pretindea procurorul în cadrul procesului ar fi pus alte noțiuni și asociații în discursul naratorului auctorial. Într-un anumit fel, trecerea prezentării de la perspectiva internă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]