6,564 matches
-
pe Forman și Scorsese... Și chiar pe Marii Ruși... Câți mai sunt... În urmă cu câțiva ani un asemenea dialog ar fi stârnit hohote de râs. Acum abia dacă se zâmbea. Mimau un duel obosit pe o planșă cu contactele tăiate. Floretele erau vechi, ruginite, iar costumele nu mai aveau albul imaculat de odinioară. Gălbui, tulburi, precum albul de azi al ochilor lui Grațian, descusute pe alocuri, descopereau privirii uimite a lui Flavius-Tiberius, mușchii de rumeguș ai unor fantoșe hilare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
curvaș dechit moartea. Din păcate, nici un cuvânt nu rănește la el. Nu alungă și nu vindecă. Decât credința, adăugă calm doamna Ster. El nu vindecă, doamnă, el impacă numai. Iar io nu vreau se impac! Tocmai io care toată viață tăiat porci. Acum, gata! Pus cúțit in cui. Iar din acest cúțit, chit voi trăi, in fiecare zi o se scurge o picheture de sânge... De ce atâta suferință? Întrebă fals Îngrijorată doamna Ster. Domnul Húsvágó făcuse imprudența să accepte Încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Împistrite, puse În cuiburi de lavandă. O frumusețe! Seara, când se lua curentul, și se lua În fiecare seară, ochii le străluceau În Întuneric precum mira televizoarelor color, vândute pe liste de așteptare, la care lumea se uita cu respirația tăiată. Apoi, au Început să moară pe rând. N-a scăpat nici unul. Primul a fost Deac, miner și poet. Semăna cu James Coburn din Cei șapte magnifici. Citea literatură bună și scria poezie. Celibatar. A lăsat după el trei manuscrise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cererea lui. Peste toate acestea veneau și cărțile dăruite de Semproniu. Din Amurgul gândurilor știa pagini Întregi pe de rost. Dormea cu Schimbarea la față a României sub pernă și era Încântat de Caragiale, Rebreanu și Slavici. Asculta cu respirația tăiată amintirile de detenție ale lui Semproniu care nu avea copii, ci doar o căsătorie nefericită și un zâmbet cum nu mai văzuse vreodată la altcineva. Cărțile, ca și amintirile, erau comentate cu Grațian care știa și toaca-n cer plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o pisică, iar asta făcea ca pe palier, din podea până în tavan, veioza de pe noptieră să proiecteze o dâră de lumină galbenă. Dincolo de crăpătura ușii, în dormitor, pe covor caietul acela de neînțeles, patru coloane de numere și un grafic tăiat, stătea deschis, cu fața spre tavan. În patul dublu, Ian pisoiul era încolăcit într-o minge adormită, cu nasul la coadă; caietul cu Fragmentul becului era strecurat pe jumătate între pernă și cuvertură; iar eu, într-o rână, acoperindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Și-atunci... Țrr, țrr O masă încâlcită, alcătuită din butoaie și cușcă țâșni la suprafața oceanului calm, la distanță de o sută cincizeci de metri. Încet, mormanul acela începu să înainteze pe apă către mine. — Haide, am spus cu răsuflarea tăiată, uite-mă aici. Și am început să lovesc din picioare, în și afară din apă, încet la început și apoi mai repede, iscând spumă albă și făcând zgomot. — Uite-mă aici. Durerea din genunchiul rănit îmi făcu dinții să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să mă confrunt cu adolescenta visăloagă care nu mai sînt. E mai anul de cînd, înaintînd în sus pe Copou, m-am trezit față în față cu o pereche de îndrăgostiți. Ea, într-o rochie tahitiană cu bretele, avea brațul tăiat. Mergea săltînd ca o arteziană, în ciuda brațului ciuntit, în rochia care, deliberat cred, nu masca nimic. Băiatul părea captivat de exuberanța ei. Încerca să aplaude chiar, cu mîna retezată, bătînd grotesc aerul cu ciotul negru, oribil. I-am admirat tăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
suflet ușor avea fata izogamă ca o algă! Aha, deci te încîntă fidelitatea lui "Russ". Chiar senzualitatea, cînd e potolită. Senzualitate? Recunoaște pînă și tu (și arăt cu degetul spre oglinda din hol, care mă reflectă: destul de dolofană, cu părul tăiat prost că-i încărunțit la tîmple nu se vede în oglindă, dar o știu, -) recunoaște, Magdo, că tipa asta rimează cu Antipa. Ei, și mie îmi spune vecina de la șapte, care și-a îngropat doi bărbați și gîndește pozitiv despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
măsură a inefabilului și a cutezanței firii. Mi-am făcut o mulțime de prieteni cu ocazia acestei călătorii, pentru că numai drumul face posibilă cunoașterea în profunzime a celor de lângă tine și, în fapt, cunoașterea de sine. Am ascultat cu răsuflarea tăiată istoriile celor pe care i-am întâlnit, le-am visat visele și m-am recunoscut în fiecare dintre ele. De multe ori, istorisirile lor derulau la rândul lor alte povești... Și tot așa, din poveste în poveste, mă regăseam deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dens ca o mlaștină, prin care abia am putut să-mi croiesc drum înapoi către locul dezastrului, unde probabil zăcea prăbușit însoțitorul meu "cățărat" și înghițit de vintrele bibliotecii. Și drumul spre locul damnat a durat o eternitate... cu respirația tăiată, ... căci aerul era complet irespirabil... Și pe parcursul acestor clipe dilatate, eu mă gândeam la istoria acestei povești răzbunătoare.Ea și-a făcut veacul prin sertare și a ieșit acum la lumină să provoace nenorociri. În același timp, reflectam la nesăbuința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu care își blindau caracterul, un crâmpei din împietrirea rictusului sau o picătură din lumina subsolurilor minții, dar o mână uriașă cădea pe planșe, degetele se încovoiau, strângând sub cupa palmei coala de desen, dispărând într-o clipă în buzunarul tăiat elegant al profesorului, unde se vedea pulsând o inimă scâncind ca un câine părăsit, întunericul dinăuntru mirosea a frică, a rugă, a plânset de profesor. Capitol neștiut nici de familie, nici de prieteni, nici de colegi, de nimeni, de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că romanul se apropia de sfârșit. Își închipui cartea vieții ei pe un raft. Îmbrăcat în Mozart, Dumnezeu i-o citea. Și iată-l pe Mitică, firește că-i elev de liceu și firește că ea îl privea cu răsuflarea tăiată. Câte vieți necitite pierduse! Tu ești? Da, spuse EL și ridică mâna. Era o Duminică tocmai bună de murit. O îneca, așa cum înecase ea în butoiul cu apă pisoii. În Sena, în Siret, în Dunăre, în apele Cerului, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nimic. Un apel. Două apeluri. Trei. Respiram cu dificultate. Patru. Cinci. Începui să presupun - să sper? - că nu va ridica nimeni receptorul. Șase, șapte. Se va cupla oare un robot? Opt. Nouă. Ce aș prefera? Să răspundă cineva cu respirația tăiată? Zece. Unsprezece. Deveneam necuviincios. Închisei telefonul și răsuflai, calm și dezamăgit. Părăsind definitiv apartamentul, băgai de seamă că memoria mea reținuse muzica celor zece note pe care tasta redial le provocase: cele zece note ale numărului necunoscut. Asta nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ale armatei echipate ca de război așteptînd în dispozitiv de luptă. Cîteva autoturisme Dacia și Lada, abandonate la întîmplare pe trotuarele din fața Facultății de Geologie, îngreunează traficul. De partea cealaltă a bulevardului un autobuz ITB cu geamurile sparte și anvelopele tăiate zace eșuat pe spațiul verde în dreptul soclului care susține borna de Kilometru Zero a țării. Într-un asemenea decor să te aștepți la tot ce poate fi mai rău, se gîndește, începînd în sfîrșit să numere luminițele roșii ale camerelor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
scaunul de faianță strălucitoare, cu blatul spart, colorat în aceeași nuanță de alb cu pereții, ținea locul încăperii aceleia din fundul curții lor, în care putea intra o singură persoană. Și în care podeaua de lemn șubredă avea o gaură tăiată, fără nici un pic de respect pentru romantism, chiar în formă de... inimă! Jan se așeză, îmbrăcat, pe tronul de porțelan, să încerce din plin noua senzație.“ Pe acest ton (era să scriu „tron“!), de un sarcasm prozaic, este scrisă întreaga
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
citit-o. Cum te poti face auzit Un om civilizat și decent, profesor de istorie la Craiova, scrie următoarele versuri: „poezia mea / e o sabie de samurai / o simți cu adevărat / abia atunci când / deja ți-a tăiat capul“. Cu capul tăiat, șiroind de sânge, ne întrebăm: ce-o fi fi având autorul cu noi? De ce se poartă atât de brutal? Răspunsul este unul singur: vrea să ne cucerească! Ion Maria - așa se numește omul civilizat și decent care ne decapitează cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
goi. Eu aud venind din urmă / frigul, / cu picioarele bandajate / în melancolie.“ „În timp ce dimineața / și-a pus pe cap / basma de rouă, / soarele a făcut ochi / și a alunecat / pe emisfera sufletelor.“ „Stau pe linia gândului, / și aștept să fiu tăiată / de tren. / Noroc că frica / mă ia de mână!“ „Scormonesc cu dalta / În tunelul gândului. / Deasupra arde / Făclia speranței.“ „Recit uneori, cărților, versuri. Îmi place curiozitatea lor / Ieșită din comun, / În momentul când fac ochii / Cât cepele!“ Impresia generală este
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
i s-a vestejit speranța, tu nu ai ce pierde. Petre, minunile vin când nu te aștepți. Eram copil, în noaptea de înviere, primul șotron viu l-am văzut pulsând în icoană. Nene Matei, eu sunt o corabie cu venele tăiate, farul de la capătul lumii s-a făcut țăndări pe când un pescăruș a plonjat în lumină; s-a pătat marea de o hemoragie galbenă. Am naufragiat între două intenții, pânza pansează rana zilei de ieri, catargele zgârie cerul pe burtă, plouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vin și mă închin ție, Dumnezeul meu cu hainele prăfuite de cretă, cu ochii albaștri cât să ascunzi cerul cu tot cu păsări, cu spice de grâu împletite-n cosițe! Dumnezeul meu vatman, depoul cât un salon de reanimare, tramvaiul cu venele tăiate necesită o transfuzie: locomotivele, mereu incompatibile (Carul Mare are sânge hepatic, bicicletele sunt pentru îngeri). Mă închin apoi mă abandonez lumii ca o pătimire. Arlechinii târgului modelează Golgote din zahăr topit, apoi le dau foc. Doamne, cât este de dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de cel ce sunt. (Concretul, labirint fluid, rece, lipsit de substanță; concretul, precum o casă ce nu știe pulsul cerului. Plouă doar peste acoperișuri străine, se desfac norii în cochilii părăsite de melci, sfântul Ilie inundă numai corăbiile cu venele tăiate.) Concretul îmi numără vertebrele de cal mort în grădina împăratului. Alerg. În afara șotronului nu mă pricep să exist. Până la 7, cel mai bine printre morminte învăț să număr. Cimitirul este locul de joacă al îngerilor: pe inimă pășesc în vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Zdup? ― ÎÎÎ... Nu am Înțeles Întrebarea. ― O repet, dar mai la obiect: Ești pe postul de informator al securistului Zdup?!... O directă de dreapta În bărbie poate nu l-ar fi zdruncinat atât de mult. A clipit des, cu respirația tăiată. Privirea i-a lunecat undeva În gol... Profesorul, care Învățase de la dirigintele lui din liceu - om al Matematicii - și apoi de la mentorul său În arta chirurgiei - profesorul Zenit - cum să descifreze enigmele psihicului uman, și-a dat seama că individul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
RFG la Kiev. Peste alte două zile o conduceam pe Alindora la Kiev și o încredințam Consulului cu care fetița noastră prea mult iubită s-a urcat în avionul care pleca spre Frankfurt. Pe atunci legăturile cu străinătatea erau practic tăiate. Abia peste vreo cinci ani am primit vești bune despre Alindora tot prin fiul domnului Walter, care a venit la înmormântarea tatălui său. Era deja în anul întâi la medicină. Gerhard mi-a trimis și el atunci un ultim mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care-i diferența... Eu, nimic. Întreb totuși din ochi. Întrebarea era vagă rău. Putea să fie și ceva de genul "când va fi prăpădul lumii?"... Băieții, cam bătrâiori, dar oameni cu stil; stilul lor. Spre deosebire de Burtă Multă, aveau și unghiile tăiate. Unul chiar m-a surprins. Știa să stea grav, cu mâna dreaptă așezată teatral, frunte-bărbie, de credeai că din clipă în clipă va slobozi o înțelepciune ultimă, de guru sanctificat, aidoma profului nostru de matematici... Cum a fost cu hârtiuțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prezentului, o bătaie cu săbii. O luptă. Până să dau colțul, unul din ei fusese omorât. Zăcea într-o baie de sânge, la lumina străzii pustii. Iată, însă, lângă el, o sabie. Sabia era, într-o imagine macabră lângă capul tăiat. Sentimentul că nu era nimeni în jur (și N. Y. era mare și plin) îmi dădea încredere. Pusei mâna pe sabie, și pe aceasta mi se încolăcise. Strânsei, și deși nu neplăcut, se simțea ceva posesiv, cumva primar: nu voisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
luptă pe sfârșite. Până să dau eu colțul, unul din ei fusese omorât. Zăcea într-o baie de sânge, la lumina străzii pustii. Individul îmi displăcu. Iată, însă, lângă el, o sabie. Sabia era, într-o imagine macabră, lângă capul tăiat. Însă eu vroiam să o iau. Cui atât mai mult cu cât aveam sentimentul, fiind singuri în mijlocul unui oraș cu în jur de 16 milioane de oameni. Pusei mâna pe sabie, și, cum o atinsei, îmi încolăcii mâna în jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]