551 matches
-
de o nemărginită groază". Misterul dispariției banilor se devoalează simultan cu descoperirea fraților îmbrățișați. Excentricul Manole Brumă, dintr-un exces de prudență, ascunsese bancnotele într-un lăcaș secret din dulap: "O scândură se desprinsese și dăduse la iveală o încăpere tăinuită, la fel cu aceea din birou; din ea săriseră, împrăștiindu-se peste cadavrele celor doi frați, sutele de hârtii de câte-o mie". Concordia fraternă cele două monade, ca să mă servesc de terminologia lui Leibniz pentru personificarea solitudinii, nu reușesc
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de altfel de majoritatea criticilor literari că fata Marei pare să fie admirată de toți, chiar și de cei ce o contestă. Naratorul este cucerit, iar Slavici însuși crede Magdalena Popescu vede în ea, cu o secretă aspirație și o tăinuită gelozie, un ideal al său, "un etalon deziderativ în care a așezat o bună parte din propria experiență interioară, din autobiografia sa în sens larg", "model etic direct propus, accesibil prin efort, disciplină și asceză"140. Iată că o lectură
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
destul de puternică pentru a goni pe oricare alta. [...] Azi nu mai este acest gând mântuitor. Chiar nici speranțe ce pot avea, nu mă mai mângăesc. Ele îmi par zadarnice, seci, ba produc, chiar în sufletul meu un fel de frică tăinuită 225. (s.a.) Sentimentul e copleșitor cu atât mai mult cu cât gândurile potențează durerea și amplifică angoasa: Sunt asemenea unui ostaș care este atacat de sute de vrăjmași. Nu știu la ce să mă gândesc, la ce nu-la ce mai
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
sau îi este impusă de Augustus? Nouă ni se pare evident că acesta din urmă este adevărul. În edictum-ul de relegare Augustus a fixat formal cauza exilării lui Ovidiu în faptul de a fi scris Ars amatoria, adevărata cauză trebuia tăinuită Alterius facti culpa silenda mihi. Nu era vorba, deci, de o datorie interioară, ci de una exterioară, de o impunere în adevăratul sens al cuvântului din partea Împăratului. Ovidiu parcă vrea să alimenteze și mai mult curiozitatea lui Cotys asupra acestei
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
considerată demnă de a împărți camera nupțială cu divinul Augustus. Ovidiu o sfătuiește pe Fabia să aleagă momentul cel mai oportun pentru a se apropia de Livia ca să-i susțină cauza. Nu trebuie să apere factum-ul poetului, iar greșeala trebuie tăinuită: "Nec factum defende meum; mala causa silenda est" (v. 147) dar cu rugăminți presante și cu lacrimi trebuie să-i ceară un loc de exil mai puțin dur. Din aceste versuri rezultă clar și categoric că Fabia era la curent
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
am putut afla pe Telepinus, zeul cel de viță aleasă!». Zeul Furtunii grăi către Hannabannas: Fă ceva, o, zeu al Furtunii! Du-te și caută-l pe Telepinus tu însuți!»”. În realitate, Telepinus somna, adică se afla într-o poiană tăinuită, semn că pusese stavilă vieții și decretase sezonul morții, iarna vegetațională, hibernală. Călătorii în infern (Inanna, Iștar) sau în necunoscut (Hator, Telepinus), iată unul și același scenariu al morții și al învierii. Uneori eroul devine „uituc”, se lenevește, intră în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
deci, să devină neconvingător. De aici și dorința „celuilalt” (a neofitului, să spunem) de a-și asuma pe cont propriu aventura inițiatică. Cu siguranță, Mircea Eliade a fost conștient, chiar reticent, în legătură cu dificultatea abordării religiilor de tip mistere, datorită formelor tăinuite și limbajelor ocultate. De altfel, începînd cu anii „Criterionului”, în cîmpul său de observație s-a cuprins tot mai insistent ființa istorică, în ipostaza ei creatoare (și dinamică), fie că-și recăpăta puteri prin circuitul închis al „nostalgiei originilor”, re-întîlnindu-se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
apropiere de Piatra Teiului, alt cîrciumar, David, un ovrei de treabă, dar mai cu seamă balabusta sa, care nu știa bine românește, asociau imaginea dispărutului cu firea lui petrecăreață și simpatică; munteanca, adică Vitoria, se vedea nevoită să accepte cu tăinuită bucurie asemenea descrieri, știind că „era om cu harțag la chef”. Este un amănunt cu valoare sentimentală și foarte scump femeii, ea dorind, într-adevăr, să-și vadă soțul „cu mare coraj” cînd ieșea în lume, așa cum se obișnuia, de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ei spre ceruri. „Doamne, facă-se voia Ta, adu mi l, Doamne, înapoi sănătos”, șopti ea neauzită și se simți ispitită în gând să promită ferecături de argint aurit pentru șapte evanghelii, la șapte mânăstiri, și reluă în aceeași șoaptă tăinuită: „Iartă-mă, Doamne, pentru mulțimea greșelilor mele”, închise pleoapele și enumeră în minte păcate neștiute de nimeni, începând cu acela de a fi avut trufia să fie doamnă. „Iartă-l, Doamne, și pe el”. Iar închise ochii și-i apăru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
percepție de obicei, a vedea susținut în multe cazuri de adverbe de timp: mai întîi, mai apoi, în cele din urmă, toate sugerînd trecerea timpului, chiar dacă toate celelalte arată că nu poate fi vorba de trecerea timpului. Pauza, astfel, este tăinuită. În narațiunea modernistă, pauza este adoptată pe față. Multe romane ale Virginiei Woolf, pentru a menționa unul dintre cele mai cunoscute cazuri, alternează prezentarea "lentă" a unor evenimente fără importanță cu pasaje descriptive îndelungi. Adeseori, este greu de făcut o
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Transilvania, sași și secui se revoltă. Petru trece în Transilvania ajutându-l pe Zapolia. Situația era disperată. Tătarii și turcii se năpusteau spre granițile Principatului. Veneau în goană cu mulți pretendenți la tron. La unguri intră în dizgrație, aflând secrete tăinuite. Polonii iau Pocuția și nu-l mai recunosc ca domn. Triumfă trădătorii venind spre cetatea de scaun. -Grațiano e timpul să-ți pui în aplicare știința-spuse domnitorul intrând în cabinetul magicianului. -Ce dorești să fac Mărite? -Alungă dușmanii de la hotare
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
corectitudine, setea afectivă deviată în ironie și maniere scrobite ?... Își povestiseră episoade ale trecutului, dar și în curs. Într-o deplasare comună de câteva zile pe șantier, află că Lucian avusese o scurtă legătură cu Delia, sora lui Manole. Întâmplare tăinuită. Marcată de la început printr-un interes mediocru și continuată o vreme în virtutea unei obișnuințe tot mai plicticoase, stinsă fără bruschețe. Lucian, la rândul său, ar fi vrut să știe de ce apelurile telefonice excesiv de numeroase care îl solicitau pe A.P. la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Dacă pe Stăpînul casei L-au numit Beelzebul, cu cît mai mult vor numi așa, pe cei din casa lui? 26. Așa că să nu vă temeți de ei. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, și nimic tăinuit care nu va fi cunoscut. 27. Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneți la lumină; și ce auziți șoptindu-se la ureche, să propovăduiți de pe acoperișul caselor. 28. Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
52} Netezind cu mîna-ți albă Tâmpla ta - tu m-ai privi, Cu durere mi-ai zâmbi, Eu jucîndu-mă cu salba De pe sîni-ți, aș vorbi. Și ți-aș spune-a mea iubită Că de mult eu te-am cătat: În cărarea tăinuită, Prin dumbrava înverzită, Ori prin codri cei de brad, Lângă cântul de isvoare, Printre stîncele de fier Ce străbat norii din cer, Într-a peșterii răcoare, Într-a nopților mister. Te vedeam cu a mea minte Și acum când te-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în giganticul mormânt. În zidirea cea antică sus în frunte-i turnul maur. Magul privea pe gânduri în oglinda lui de aur, Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun. El în mic privește-acolo căile lor tăinuite Și c-un ac el zugrăvește cărărușile găsite - A aflat sâmburul lumii, tot ce-i drept, frumos și bun. Și se poate ca spre răul unei ginți efeminate, Regilor pătați de crime, preoțimei desfrânate, Magul, gard al răsbunării, a citit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
suspine de-amoroși. Joe preschimbat în tânăr, cu immobili ochi sub gene, Pândea umbra mlădioasă unei fete pământene - Ei se văd, ca să se mire, cum de sunt așa frumoși. A fi râu e-o fericire, căci în nopțile-argintie Câte grații tăinuite se descopăr, i se-mbie Și ascultă cu iubire tot ce valurile-i mint. Lui i se descopăr nimfe de-o marmoree zăpadă, Ce în apa lui cea clară cursului se lasă pradă, Duse de obrasnici unde cu glăscioare de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
limpezi sunt; Numai colo în departe și-n albastră depărtare Ale zorilor grădine clar se văd strălucitoare, Cu boschetele de roze și cu crinii de argint. Acolo sunt lacuri limpezi, rumene în a lor fire, De-a grădinilor de roze tăinuită oglindire, Și din curtea argintie zorile rîzînde ies; Haine verzi și transparente coprind membrele rozalbe Și în lac ele aruncă roze cu mânuțe albe, Netezind a lor sprâncene, dând din frunte părul des. Într-o dulce și umbroasă, viorie atmosferă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sunteți Să plătiți balerine și țiitori s-aveți, O, diplomați cu graiul politicos și sec, Lumea cea pingelită o duceți de urechi. Îmi place axiomul cel tacit, ființi spurcate: Popoarele există spre a fi înșelate. {EminescuOpIV 222} ANTROPOMORFISM În poiata tăinuită ca-n umbroasă zăhăstrie, Trăia puica cea moțată cu penetul de omăt; Nu-i cucoș în toat-ograda, ce de-iubire căpiet, S-urmărească insolenter innocenta ei junie. 5Ce cochetă e copila, cu ce grație ea îmblă? Și ce stele zugrăvește
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
întîmplare, ca dincolo rătăcită, "Să mă afle cumva noaptea și să-mi caute chichiță". Și când luna împle noaptea, trist, ea urcă o căpiță, Sare gardul și timidă lin pășește îndrăgită... Rămâneți cu bine toate a copilăriei soațe, Căci instincte tăinuite au învins în ea fecioara. "Ce-am să pierd? - gândește dânsa - tot îmi spun de o comoară "De păzit grea, ce odată trebue s-o pierzi în viață". {EminescuOpIV 226} Dar de-odată el s-arată - rușinoasă vrea să sboare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o scenă infinită se deschid păduri și lanuri. Noaptea verde-a frunzărimei pietre scumpe o-mpodoabă; Ce se scutur tremurânde peste florile din iarbă. Trandafiri s-aprind ca jarul, răsfoiți în răsărit, Glasuri mii învioșază codrul umed și iubit. În poiana tăinuită blânde sboară dungi de lună Când departe-n munți și codri duios buciumul răsună. Pe-a lor lume ridicată peste nouri se deschide Cartea cerului albastru cu mari litere aurite, Iară munții nalți și negri, înțelepți de bătrânețe, Ridic fruntea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și spus desigur cumcă, tu ești văduvă și bine Ți-ar păre ca Escelența să te iee chiar pe tine. Până astăzi nu ți-am spus-o căci i-am fost făgăduit Și frăține-meu și altui să țin lucrul tăinuit. Și când vine Escelența? Astăzi vine, înspre sară. Potrivite sunt acestea? Bine faci tu? Bine dară. Să-ți spun, dragă mătușică. Când întîiu m-am măritat Am făcut-o din iubire. Bine oare mi-a îmblat? Și maiorul se-nsurase din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tineretul nostru că-i pare că e ca cireșile cărora grădinarul, voind să le facă să se coacă înainte de vreme, li sucește cozile. Cireșile se coc într-adevăr, dar numai pentru scopul de-a fi mâncate, nicidecum pentru scopul cel tăinuit al naturei, de-a cuprinde un sâmbure dătător de viață, un germene al dezvoltărei mai departe. O maturitate nematură, falsă, necuprinzătoare a principiului vieții, pătrunde țara noastră de la un capăt pîn' la altul, o cultură artificială și importată din câteșipatru
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Ceilalți înțeleseră și nu-i mai urmăriră. Curând s-au pierdut în cetate, prin ieșiri nenumărate, în labirinturile nesfârșite dintre pietre și ziduri până găsiră în situl transformat, locuința ispășită de tradiții și plină de vise bizare moștenite din viitorul tăinuit. Zestrea care-au găsit-o aici le era suficientă... nu le trebuia decât o mână de fân răspândit la întâmplare, mirosind a floricele albastre din păduricea de pe malul strălucitor al Dunării. Au luat mașina și s-au scurs nevăzuți prin
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ca și corăbierii. Dar ziua? Ziua nu-i nimic de văzut, numai nisip... Auta râse ușor: - Ziua se vede umbra soarelui. Iahuben îl privi țintă și clătină din cap. - Mulți vorbesc de tine, dar te cunoaște oare cineva? Pari foarte tăinuit. M-am gândit uneori chiar că mi se pare ciudat să te știu rob! Strălucitorul Tefnaht zicea că știi multe limbi și cunoști multe popoare. Acum călăuzești oastea. Și ești rob... Cine vrea te poate biciui. - Și tu? zise Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plecării, nu uitase să ia tot ce putuse încărca pe un convoi de asini și de robi foarte numeros, de la hrana trebuitoare unui drum lung până la pietrele sale rare de preț și podoabă sau până la cele mai dragi și mai tăinuite papirusuri. Corabia lui era în frunte. Nimeni nu îndrăznea să-i tulbure tăcerea, numai o singură dată cârmaciul, în genunchi, l-a întrebat încotro să plutească și bătrânul i-a răspuns numai atît: - Ta Kemet. Departe, pe țărmul părăsit și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]