423 matches
-
de Carpați cu Hoarda de Aur, între anii 1242-1342, nu au făcut obiectul unui studiu pentru istoriografia noastră. N. Iorga scrisese, în 1930, că însemnările confuze și neîndestulătoare, pe care le posedăm asupra acestei cuceriri fulgerătoare, nu dovedesc o ocupație tătărească a regiunilor românești dintre Carpați și Dunăre: ele se găseau, de altfel, în afara drumului urmat de acești căutători de pradă. Pe acest teritoriu, pe care nici nu-1 străbătură, ei nu făcură decât să înlocuiască dominația cumanilor, ale căror rămășițe creștine
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
1247, la sud de Carpați, sub suzeranitatea ungară, și intervenția moldovenilor, în anul 1277, împotriva prusienilor, chemați în ajutorul său de către Przemyel Ottokar al Boemiei din Cronica lui Thomas Tuscus, constituind indicii că românii nu se aflau sub stăpânirea efectivă tătărească, ci erau numai dependențe de Hoarda de Aur. Astfel de intervenții nu erau posibile, după autor, în condițiile unei ocupații efective tătărăști, care nu ar fi permis existența unor forțe militare locale. A doua etapă, de la 1281 la 1300, se
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mod sistematic, până în iulie anul 1265, când împăratul bizantin începu tratativele. O pradă imensă din prizonieri, turme nenumărate de vite și oi, trecute la nord de Istru, odată cu Izz-ed-din, a fost consecința acestor complicații politice din Orientul Apropiat. Desfășurarea forțelor tătărești de la nordul Dunării spre Constantinopol nu produse numai panică între bizantini, ci și neliniște la Roma. Lăsând la o parte îngrijorarea papei Urban, ce se desprinde din scrisoarea din 13 martie 1264 către arhidiaconul Ioan din Orăștie, că această localitate
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Constantinopol nu produse numai panică între bizantini, ci și neliniște la Roma. Lăsând la o parte îngrijorarea papei Urban, ce se desprinde din scrisoarea din 13 martie 1264 către arhidiaconul Ioan din Orăștie, că această localitate se afla lângă ținuturile tătărești lipsită de venituri, fiind pustie de locuitori, papa Clement al IV-lea, urmașul său, predică, în 25 iulie 1265, din Perugia, o cruciadă „verbum cruciș” împotriva tătarilor, și a celorlalți păgâni ce li s-au alăturat, în momentul în care
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
care să ia vama principală de 1.000 de mărci de argint anual și să lase libertate deplină negustorilor care vor merge în Tartaria. În privilegiul comercial acordat liovenilor, în 29 iunie 1456, se vede că negustorii puteau cumpăra mărfuri tătărești prin toate orașele țării, desigur, aduse de tătari. „Iar când vor cumpăra marfă tătărască în Suceava, fie mătase sau piper, sau camha, sau tebenci, sau tămâie, sau vin grecesc, sau scorțișoară, ei să plătească de grivnă 3 groși”. În celelalte
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
iar altele în cel al Siretului, lipsit de o arteră mare de comunicație, ținutul Fălciu era și unul dintre cele mai izolate. El a avut o soartă mai crudă decât alte ținuturi, deoarece situarea lui în apropiere de Bugeac (denumire tătărească sau turcească a sudului Basarabiei) încuraja năvălirile tătărești, la fel ca dărnicia pământului; nolens, volens, populația ținutului a trebuit să pună stavilă puternică incursiunilor, realizând în timp consistente pierderi economice și de vieți omenești. Fălciul se învecina în Evul Mediu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
o arteră mare de comunicație, ținutul Fălciu era și unul dintre cele mai izolate. El a avut o soartă mai crudă decât alte ținuturi, deoarece situarea lui în apropiere de Bugeac (denumire tătărească sau turcească a sudului Basarabiei) încuraja năvălirile tătărești, la fel ca dărnicia pământului; nolens, volens, populația ținutului a trebuit să pună stavilă puternică incursiunilor, realizând în timp consistente pierderi economice și de vieți omenești. Fălciul se învecina în Evul Mediu și cu Ucraina, locuită de cazaci. Or, situarea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cultural al acestei părți din Moldova. Drumurile, șoselele și calea ferată au transformat Hușii într-un important nod al căilor de comunicație, prin realizarea legăturii cu alte orașe și târguri din Estul țării (Iași, Vaslui, Bârlad, Fălciu). Deși incursiunile armate tătărești, turcești, austriece, ruse pe Valea Prutului constituiau un pericol permanent, totuși, în timp de pace, existau condiții favorabile pentru o evoluție ascendentă a zonei și a orașului. Zonă frumoasă, cu pământ ademenitor, cu „dealuri blânde ale Moldovei, dragile mele dealuri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1489 este primul document ce amintea personajul Hus sau Husul: „Stanciul, fiul lui Jurj al Husului (subl. ns.), a vândut lui Lupe Armașul o silesce peste Prut, unde a fost târgul Sarata, mai sus de gura Săratei, pentru 58 galbeni tătărești.”. Ne reține atenția raționamentul lui Melchisedec: Stanciul era fiul lui Jurju, care la rândul lui era fiul Husului. Dacă, în 1489, Husul avea nepot pe Stanciul, care ajunsese la vârsta ce-i permitea să dispună de averea rămasă de la părinți
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
confirma vânzări și cumpărări de pământ etc. Aceste deplasări, vizibile și la curțile occidentale, se pot reconstitui după localizarea emisiei documentelor interne. Adeseori, obligațiile militare ale voievodului determinau deplasările domnului în această parte a țării, pentru organizarea apărării împotriva atacurilor tătărești și turcești ori pentru trecerea hotarului în Țara Românească. Alexandru Lapedatu, în monografia dedicată lui Ștefan cel Mare, descrie foarte plastic, la începutul secolului trecut, pregătirea domnului și a Țării de luptă. Parcurgând documente medievale publicate, se poate reconstitui prezența
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Silișteni din ținutul Fălciului (sat dispărut, situat în apropierea orașului). Dimitrie Cantemir se considera descendent din Petru Silișteanul, menționat într-un document din 15 octombrie 1491, care cumpăra satul Mănești, așezat la izvoarele Elanului, cu mănăstire, pentru 75 de zloți tătărești. Tatăl său, domnitorul Constantin Cantemir (1685-1693), își avea obârșia în lumea răzeșilor sărăciți din același ținut. Ion Neculce scria despre Constantin Cantemir că a fost „de oameni proști (simpli, n.a.), de la ținutul Fălciului, carte nu știa, ce numai iscălitura învățase
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Steaua și Tribuna. În revista Tribuna, noi sătmărenii am avut un supliment lunar, Pagini sătmărene (8 numere, între 1984-1986, finanțat din veniturile Casei de cultură a municipiului unde eram director) prin grija lui Vasile Sălăjan, sătmărean și el, din satul Tătărești de care aparținea cătunul meu. Pentru tinerii "condeieri" de atunci (Ion Vădan, Al. Pintescu, Ion Baias, Gh. Glodeanu, Ioan Nistor) aceste pagini însemnau foarte mult. Nu am avut șansa să fiu în grația vreunui critic. Satu Mare e mereu prea departe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
în alte țări. Ca și cum a-ți părăsi casa și rosturile din propria țară ar fi o bucurie. Șomajul și sistemul corupt al mafiei multipartinice îi silește pe mulți dintre noi să ia drumul bejeniei, mai rău decât în vremea năvălirilor tătărești. E drept, avem tătarii noștri, bine instalați la cârma treburilor obștești. Nu sunt un nostalgic, dar, de bine,de rău, în perioada dictaturii comuniste orice copil de la țară putea să facă liceul și o facultate cum a fost și cazul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
verii săi, au venit la zi cu mărturie și au adus înaintea noastră privilegiul de cumpărătură ce l-a avut tatăl lor Filipaș de la Ștefan Voevod cel Bătrân, că a cumpărat tatăl lor, Filipaș, de la Sava Mleaștniță, pentru 140 zloți tătărești. și s-a îndreptat înaintea noastră și s-au pus ferâie, ca să le fie și de la noi carte de mărturie și de îndreptare, precum și întărire, să le fie și de la noi ocină și dedină, neclintite niciodată, în veci. Și altul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
doar în anumite zone, în rest fiind cunoscut prin anumite piese sau prin reconstituire. Subliniem, totuși, o mare varietate datorată, și ea, unor condiții istorice specifice. Zona noastră a fost una dintre cele mai expuse năvălirilor turcești și, mai ales, tătărești, a fost apoi teatrul de război al luptelor dintre turci și ruși. De aici, importante deplasări de populație, lipsa mâinii de lucru, necesitatea unor colonizări, la care se adăuga și transhumanța. în primul rând la noi s-au stabilit locuitorii
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
grele țesute cu „sârmă”, cumașurile, concurente ale postavurilor italienești cunoscute sub numele de drappi d’ori, catifelele, atlazul, barhetul, taftaua, serasirul, un soi de mătase cu urzeală din fir de aur. Confirmate și de cercetările arheologice, aceste „mărfuri de pe mare”, „tătărești” sau „turcești”, țesute la Alep, la Brusa sau la Damasc și pline de motive vegetale, încep să sosească în spațiul românesc cam din prima jumătate a secolului al XVI-lea și acoperă cele două veacuri ce urmează, când dominația economică
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fi singura soluție, dar și căile de scăpare erau împânzite de soldații năvălitori. Și rezultatele erau aceleași, pentru că evitarea năvălitorilor nu era sigură 565. Un călător străin remarca ineficiența adăpostirii în locuri întărite: „la ivirea neașteptată a acestei furtuni [năvala tătărească de la sfârșitul anului 1727] doamna și toate jupânesele din țară s-au pus la adăpost în cetatea Hotin [...]. Orășenii s-au retras în anumite mănăstiri înconjurate de ziduri puternice, unde au de gând să se apere cât vor putea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
turci, la asediul Vienei), de cete de briganzi de frontieră, mereu active și destul de compozite din punct de vedere etnic, de militarii demobilizați dintr-o armată poloneză care despresurase capitala Austriei. „Poghiiazurile” - fie de leși, fie de cazaci - și cetele tătărești atacau în valuri. Polonezii par să fi fost preponderenți. Ei „umblau de strica în țară”, nu se sfiau să atace chiar ceairul domnesc și să fure caii. Nobilii leși de margine sau boierii moldoveni se aflau uneori în fruntea cetelor
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
numărul anilor de domnie atribuiți câtorva dintre voievozi). Partea a doua, ce se deschide cu un titlu aparte, Țarii Moldovei, de la Alexandru cel Bun până la anul 1457, oferă știri mai detaliate în special despre urmașii acestuia, rivalitățile dintre ei, incursiunile tătărești, desigur pe baza unor însemnări preexistente. Partea a treia, cea mai amplă, a fost alcătuită în mai multe etape, pe măsura desfășurării principalelor evenimente, de la urcarea pe tron a lui Ștefan cel Mare, în anul 1457, „luna aprilie 12, marțea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
pot fi atât de ipocrit încât să spun că în literatură acest aspect chiar nu contează), ci mai ales pentru originalitatea viguroasă a poeziei sale, desprinse din lumea aspră a locuitorilor Deltei Dunării. O combinație de suflet rusesc și sânge tătăresc în care revoltele vîsoțkiene se topesc printre pahare de vodcă în melancolii eseniene, viața oamenilor este guvernată de reguli ancestrale, iar obiectele au nume cu sonorități seducătoare și semnificații misterioase, imposibil de descifrat în absența unor dicționare. În mod paradoxal
Arheologia Eu-lui by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7454_a_8779]
-
făcut ca majoritatea bisericilor și mănăstirilor din Transilvania să sufere de-a lungul timpului numeroase modificări de structură și arhitectură. Un fenomen asemănător a afectat și mănăstirea de la Cârța, care, în anul 1241, a fost devastată și incendiată de hoardele tătărești. Întregul complex monahal a fost reconstruit din piatră în perioada 1242-1250, dar între anii 1421-1422 a fost din nou atacat de turci. Mai târziu, în 1474, din ordinul lui Matei Corvin, a fost desființată și trecută sub stăpânirea bisericii romano-catolice
Agenda2005-07-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283396_a_284725]
-
pestriț îngust, un pahar de lemn, obișnuit la români, și două linguri ce se țin de el. Apoi trei cupe de lemn cu capac, farfurii de lemn, 23 la număr, două perechi de hăț de frîu din bagarie, un bici tătăresc, trei linguri de fier, șapte linguri pictate, de lemn, opt săpunuri bune de sulemenit și de rumenit, o putinică de lemn plină cu ace de sule, un săculeț de piele cu nisip de călimară, un mănunchi de lumînări de ceară
Ce-am găsit într-o dimineață, deschizînd lăzile bunicilor mei by Ion Drăgănoiu () [Corola-journal/Imaginative/15605_a_16930]
-
amenințate de dușmani. Legendele spun că "nici nu se uscase bine apa de pe caii cu care tătarii trecuseră Nistrul și ștafetele au dus vestea la Suceava despre prăpădul abătut asupra țării". După ce au trecut râul de hotar al Moldovei, ceambulurile tătărești risipite prin satele pașnice au început să se ciocnească cu avangărzile trimise să le întâmpine. La 20 august, tătarii risipiți după pradă au fost atacați puternic, respinși și înghesuiți în dumbrava de la Lipnic, din ținutul Sorocii, și măcelăriți. Tătarii scăpați
Curierul „Ginta latină” by Nicolae Bulat () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2244]
-
Euxin imagini cu domnul Președinte Traian Băsescu, aprins la față și semeț ca (,) căpitanul Nemo după străbaterea celor ,Douăzeci de mii de leghe sub mări", tocmai executând pe o platformă exotico-rromă de culoarea vișinei înrudită cu cireașa răscoaptă, un dans tătăresc după o melodie cântată la drâmbă și țiteră de domnul Adrian Severin. Ba mai și chiuia... Foaie verde și uná S-o sfârșim cu minciuná Uhăi, bade! Și privea adânc spre domnul Prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu, strâns atât de
Foaie verde și uná/ S-o sfârșim cu minciuná by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11421_a_12746]
-
ani ai domniei sale o tot duse, după tradiție, în chefuri prelungite. Se smulse răului și începu să mediteze, responsabil, la destinul său și al țării sale. Rusia nu conta, atunci, ca o putere europeană, pustiită, cum era, periodic, de hoardele tătărești, rîvnită de polonezi și suedezi. Rusia avea nevoie, înainte de toate, de o flotă puternică. Tînărul țar avu tăria să viziteze Arhanghelsk, unde se construiau, ce-i drept primitiv, vase, lucrînd alături de matrozi și meșteri. La 18 ani țarul se socoti
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]