422 matches
-
Tătărești este o localitate-centru de comună în raionul Strășeni, Republica Moldova. La Tătărăști este biserică de lemn în numele Sfinților Apostoli Mihail și Gavril. Denumirea satului În lucrarea lui Eremia „Nume de localități" găsim următoarea explicație: „Tătărești se trage de la un nume de familie Tătaru cu sufixul- ‚ești". În lucrarea lui Gh. Bezviconi"Fapte trecute și basarabeni uitați" citim: „Denumirea s. Tătărești vine anume de la tătarii care s-au rătăcit printre români în urmă bătăliei de la Gangura
Tătărești, Strășeni () [Corola-website/Science/305881_a_307210]
-
Mihail și Gavril. Denumirea satului În lucrarea lui Eremia „Nume de localități" găsim următoarea explicație: „Tătărești se trage de la un nume de familie Tătaru cu sufixul- ‚ești". În lucrarea lui Gh. Bezviconi"Fapte trecute și basarabeni uitați" citim: „Denumirea s. Tătărești vine anume de la tătarii care s-au rătăcit printre români în urmă bătăliei de la Gangura, din decembrie 1789". Distanță de la satul Tătărești până la localitățile din apropiere: • Găleștii Noi (3.8 km) • Recea (4.3 km) • Zubrești (4.5 km) • Gălești
Tătărești, Strășeni () [Corola-website/Science/305881_a_307210]
-
familie Tătaru cu sufixul- ‚ești". În lucrarea lui Gh. Bezviconi"Fapte trecute și basarabeni uitați" citim: „Denumirea s. Tătărești vine anume de la tătarii care s-au rătăcit printre români în urmă bătăliei de la Gangura, din decembrie 1789". Distanță de la satul Tătărești până la localitățile din apropiere: • Găleștii Noi (3.8 km) • Recea (4.3 km) • Zubrești (4.5 km) • Gălești (4.6 km) • Ghelăuza (5.2 km) • Chirianca (6.6 km) • Pănășești (6.8 km) • Bucovăț (7.4 km) • Greblești (7.9
Tătărești, Strășeni () [Corola-website/Science/305881_a_307210]
-
16.2 km) • Stejăreni (16.4 km) • Păulești (16.7 km) • Teleșeu (16.7 km) • Sadova (16.9 km) • Cojușna (17.6 km) • Șireți (17.7 km) • Micăuți (18.7 km) • Vatici (18.8 km) • Scoreni (18.8 km) Despre Tătărești, pentru prima dată se pomenește într-un hrisov al lui Petru Rareș, în 1528. „Cu milă lui Dumnezeu, noi, Petru voievod domn al țării Moldovei, precum au venit înaintea noastră și înaintea boierilor noștri ai Moldovei Ana față Șăndrii, nepoata
Tătărești, Strășeni () [Corola-website/Science/305881_a_307210]
-
credința tuturor boierilor noștri ai Moldaviei, a mări și a mici.” Grigorie Bogzovici din Huși, 7036 (1528) Mart,1. După A. Sava. Documente privitoare la târgul și ținutul Lapușniei, p. 3-4. Arhiva Națională a Moldovei. Se poate de crezut ca Tătăreștii au pornit chiar din locul (valea) Tutoveni (în hrisovul citat mai sus este numit „Tutovinești”), care se află peste deal de Tătărești, spre satul vecin Recea. O lespede de piatră pe un mormânt, cu inscripția: „Здеси покоится прах Стефана Столновского
Tătărești, Strășeni () [Corola-website/Science/305881_a_307210]
-
Documente privitoare la târgul și ținutul Lapușniei, p. 3-4. Arhiva Națională a Moldovei. Se poate de crezut ca Tătăreștii au pornit chiar din locul (valea) Tutoveni (în hrisovul citat mai sus este numit „Tutovinești”), care se află peste deal de Tătărești, spre satul vecin Recea. O lespede de piatră pe un mormânt, cu inscripția: „Здеси покоится прах Стефана Столновского и жены его Ларисы, 1800, Тутовень”, există și astăzi în cimitirul satului și poate constitui un argument că în valea Tutoveni au
Tătărești, Strășeni () [Corola-website/Science/305881_a_307210]
-
cimitirul satului și poate constitui un argument că în valea Tutoveni au existat case de locuit. În arhive se găsesc și alte documente istorice importante. Unul dintre acestea se referă la familia MARZENCO. Primul document ce atestă familia MARZENCO la Tătărești este o gramota de mazilire a lui Ștefan MARZENCO, care a primit titlul de mazil la anul 1835.
Tătărești, Strășeni () [Corola-website/Science/305881_a_307210]
-
al XIV-lea evoluția internă și o serie de schimbări în situația internațională, au îngăduit căpeteniilor românești de la sud de Carpați să întemeieze în 1328 un stat propriu, de sine stătător, independent de Ungaria în 1330. Criza izbucnită în Imperiul tătăresc și tulburările care au izbucnit în Ungaria după stingerea dinastiei arpadiene au determinat pe stăpânii feudali de la sud de Carpați să se strângă în jurul voievodului Basarab. Principatul Țării Românești formează România contopindu-se cu Moldova prin Unirea din 1859. Teritoriul
Principatele Române () [Corola-website/Science/305906_a_307235]
-
hoardei tătarilor din Bugeac conduse de hanul Temir Bey (Colea Răutu). În timpul luptei, căpitanii de oști Tudor Șoimaru (Vasile Boghiță) și Simeon Bârnovă (Amza Pellea) îl salvează viața hanului și cei trei devin frați de sânge potrivit unei vechi tradiții tătărești. Șoimaru provenea dintr-o veche familie de răzeși din satul Șoimărești de pe malul Răutului, pribegise prin străinătate o lungă perioadă și nu-și mai văzuse locurile natale de aproape 20 de ani. El hotărăște să se ducă într-acolo pentru
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
, întâlnit și sub forma Ialpuh (în , în ) este un liman fluviatil natural cu apă dulce, situat în lunca formată pe cursul inferior al Dunării, în Bugeac, în Basarabiei. Denumirea sa actuală este tătărească ; pe hărțile vechi precum cea a lui Dimitrie Cantemir din "„Descriptio Moldaviae”", apare sub numele de „Răsuna”, probabil în relație cu larma broaștelor, numeroase în zonă. se află în regiunea Odesa din sud-vestul Ucrainei, în apropiere de hotarul sudic al
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
întideri de stuf formând plauri. Fundul adânc al lacului se află acoperit cu un strat de mâl negru conținând hidrogen sulfurat, iar fundul mai puțin adânc și malurile sunt nisipoase. Limanul Ialpug este legat de limanul Covurlui sau Cugurlui (nume tătăresc întâlnit și în județul Galați) printr-un canal strâmt, datând din anii '70 ai secolului al XX-lea și numit „Repedea” (în ucraineană "Repida")- mentionata intr-un document turcesc la 1645 - care străpunge digul care separă cele două lacuri trece
Limanul Ialpug () [Corola-website/Science/314227_a_315556]
-
au sprijinit începând din anul 1812 stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Șichirlichitai a fost fondat în anul 1819 de către coloniștii bulgari pe locul taberei tătărești. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Cichirlighitai făcea parte din Ocolul Chiliei a Ținutului Ismail . În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei
Șichirlichitai () [Corola-website/Science/318358_a_319687]
-
de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Deljiler a fost fondat în anul 1830 de către coloniști bulgari pe locul fostei tabere tătărești. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Deljiler a rămas pe teritoriul Rusiei, aflându-se în
Deljiler, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318487_a_319816]
-
, în limba noastră Covurlui (nume comănesc sau tătăresc întâlnit și în județul Galați), sau Cuhurlui (în , în ) este un liman fluviatil natural cu apă dulce, situat în lunca formată pe cursul inferior al Dunării, în Bugeac, în Basarabia. El se află în regiunea Odesa din sud-vestul Ucrainei, în
Limanul Cugurlui () [Corola-website/Science/317995_a_319324]
-
le-au îmbrățișat: în timp ce mongolii practică budismul de orientare lamaista, tătarii sunt musulmani suniți. În Evul Mediu, tătarii au ocupat arii întinse ale Rusiei de azi, în special cele din vecinătatea fluviului Volga. Unele din aceste teritorii au constituit hanate tătărești independente care au fost treptat cucerite de ruși, în special de trupele de cazaci creștini ortodocși ale acestora, special constituite pentru a lupta împotriva tătarilor respectiv împotriva semințiilor turce musulmane. Două din aceste hanate tătărești au fost în mod deosebit
Tătari () [Corola-website/Science/297297_a_298626]
-
aceste teritorii au constituit hanate tătărești independente care au fost treptat cucerite de ruși, în special de trupele de cazaci creștini ortodocși ale acestora, special constituite pentru a lupta împotriva tătarilor respectiv împotriva semințiilor turce musulmane. Două din aceste hanate tătărești au fost în mod deosebit remarcabile pentru longevitatea și însemnătatea lor politico-militară: la nord, cel din Kazan de pe cursul superior al Volgii, și cel din Astrahan la confluenta fluviului cu Marea Caspică. Ambele au devenit cu timpul parte a Rusiei
Tătari () [Corola-website/Science/297297_a_298626]
-
Kazan de pe cursul superior al Volgii, și cel din Astrahan la confluenta fluviului cu Marea Caspică. Ambele au devenit cu timpul parte a Rusiei țariste. După preluarea puterii de către sovietici, fostul hanat de la Kazan a devenit o Republică Sovietică Autonomă Tătăreasca transformată după 1991 în Republică semi-indepententă denumită "Tatarstan". O altă regiune a fostei Rușii țariste și timp de mai multe secole otomană, unde tătarii și-au creat un stat și structuri politice, cuprindea Crimeea de azi și regiunile învecinate acesteia
Tătari () [Corola-website/Science/297297_a_298626]
-
adesea trupe provenind de aici au invadat în evul mediu, sau chiar mai tarziu, în raiduri cu caracter punitiv, Moldova sau Transilvania. Unul din motivele pentru care Maria Tereza a înființat regimentele grănicerești din estul Transilvaniei l-au constituit invaziile tătărești în această provincie. Hoarda de Aur a căzut cu timpul sub dominația Sultanului otoman de la Istanbul și a fost cucerita de ruși în timpul domniei țarinei Caterinei a II-a și a Generalului Potemkin. Cu toate acestea Crimeea a continuat să
Tătari () [Corola-website/Science/297297_a_298626]
-
de Aur a căzut cu timpul sub dominația Sultanului otoman de la Istanbul și a fost cucerita de ruși în timpul domniei țarinei Caterinei a II-a și a Generalului Potemkin. Cu toate acestea Crimeea a continuat să adăpostească o importanță populație tătăreasca. În timpul Rusiei Sovietice din perioada interbelică, acesti tătari, aidoma celor din Kazan, au obținut un statut formal de autonomie regională și culturală. În timpul ocupației naziste a Crimeei, acesti tătari au fost acuzați de colaboraționism cu germanii iar ei au fost
Tătari () [Corola-website/Science/297297_a_298626]
-
binecredincios și binecinstitor și de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”." Mircea este și domn al Banatului Severinului (din 1388/9). Într-un document
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
țării Moldovei cu Țara Românească după vechile limite și datine [...] statornicite de Ștefan I al Moldovei și Vlad Transalpinul și apoi [...] conform privilegiilor încheiate de ambe părți de voievozii Alexandru și Mircea”". Cum Mircea și-a întins stăpânirea către părțile tătărești abia în 1404, istoricul concluzionează că granița dintre Moldova și Țara Românească în vremea domnitorului muntean a rămas aceeași: pe Milcov. După 1404 Mircea își extinde stăpânirea și la nordul gurilor Dunării, cuprinzând cetatea Licostomo. În lumina ultimelor cercetări, nu
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Republicii Moldova, situat la frontiera cu România și la 175 km sud de Chișinău. Localitatea este menționată pentru prima oară în secolul al XVI-lea sub numele de Frumoasa, sub care figurează până în secolul al XIX-lea și, alături de "Kahul" (numele tătăresc) până la începutul secolului al XX-lea. Cu peste 40 de mii de locuitori (2016), este centrul administrativ al raionului cu același nume. Este al 6-lea oraș ca mărime din țară, (după Chișinău, Bălți, Tiraspol, Tighina și Rîbnița), dar al
Cahul () [Corola-website/Science/297402_a_298731]
-
boierească părăsită” În epoca sovietică, se căutau pentru toate denumirile moldovenești etimologii turco-tătare (iar când existau, ele erau oficializate în locul celor moldovenești, precum Bender sau Cahul în loc de Tighina sau Frumoasa). Prin urmare, și pentru Orhei s-a presupus o origine tătărească (mai ales că Tătarii au stăpânit o vreme cetatea) astfel că în epoca sovietică, etimologia maghiară nu putea fi luată în seamă. Se invoca atunci motivul că nu este atestat în dicționarele maghiare cuvântul "várhely", obiecție puerilă deoarece limba maghiară
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
ale politicii sale: supus al Porții și protector al ortodoxiei. În 1639, Lupu a obținut de la sultan un act de domnie în Muntenia pentru fiul său mai mare Ioan. Astfel că intră pentru a doua oară în Muntenia, cu ajutor tătăresc, dar nu s-a ales decât cu titlul de „Domn al Moldovei și Țării Românești”, deoarece a fost înfrânt decisiv la Ojogeni. Totuși, s-a păstrat de la Vasile Lupu un document emis la 1 noiembrie 1639 care are ca sigiliu
Vasile Lupu () [Corola-website/Science/297416_a_298745]
-
numit moștenitor. Henric a devenit rege al Franței sub titlul de Henric III. Această mișcare a surprins majoritatea nobilimii, deoarece în timpul conducerii lui Henric economia Poloniei s-a dezvoltat. După 1569 uniunea statală polono-lituaniană a suferit o serie de invazii tătărești, care aveau drept scop a prăda, a jefui și a prinde sclavi. Zona limitrofă de la sud-est a fost într-o stare de război semi-permanent până în secolul XVIII. De asemenea, tătarii au sprijinit revoltele cazacilor în 1593, 1626, 1637-1638 și 1648-1654
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]