611 matches
-
în toate direcțiile, în scurt timp poporul cuman a dispărut. O mare parte dintre cumanii din Ungaria s-au reîntors după 1290 (anul morții „mentorului” lor, regele Ungariei Ladislau „Cumanul”) în nordul Mării Negre unde s-au contopit cu populația turcică (tătară) din hanatul mongol Hoarda de Aur. În toponimia Moldovei și Munteniei, dar și a Transilvaniei de Sud, au rămas multe locuri care păstrează denumiri cum ar fi : "Comani", "Comana", "Comanca", "Comănești", "Teleorman", "Caracal", "Horez", "Dărmănești", "Cozia", "Ozun "etc., dar și
Budăi, Iași () [Corola-website/Science/301263_a_302592]
-
Balc, urmașul lui Dragoș, un supus fidel al regelui maghiar. Iată cum consemnează documentele acelor vremuri lupta necurmată purtată de românii moldoveni împotriva maghiarilor, pentru apărarea credinței lor strămoșești și a gliei străbune: „Regii maghiari au încercat să oprească năvălirile tătare asupra Transilvaniei, printr-o serie de expediții împotriva acestora, la care au participat și românii din Maramureș. În anul 1343, sub conducerea Voievodului Dragoș, românii maramureșeni, alături de secuii conduși de Andrei, fiul lui Lațcu, au luat parte la mai multe
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Ciobanul, Voievodul Țării Românești și al Doamnei Chiajna, fiica Voievodului Petru Rareș, Domnul Țării Moldovei. Cea dintâi răpire a unei bucăți de pământ din trupul Țării Moldovei a avut loc în anul 1538, când Soliman Magnificul cu oștire otomană și tătară năvălește în Țara Moldovei pentru a-l prinde pe Voievodul Petru Rareș care se ridicase la luptă împotriva Împărăției Otomane, pentru libertatea și neatârnarea Țării Moldovei. Petru Rareș se ridicase la luptă conștient fiind că-și apăra Țara și ființa
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
Înregistra sute de mii de morți. Imperiul lui Mahomed Cuceritorul se afla În plină expansiune. Căderea Constantinopolului confirmase Înfrângerea Apărătorilor și schimbase definitiv balanța puterilor. Sosise vremea Cuceritorilor, sub semnul săgeții și al șarpelui. Iuțeală și viclenie, fără greș. Hoardele tătare nu erau Încă unite, dar trebuiau să ajungă. Erau vârful de lance al celei mai sălbatice forțe cunoscute de omenire, viitorii stăpâni ai Răsăritului, așa cum Îi văzuse, În visul său nemuritor, Ginghis-Han, cuceritorul stepelor de la Nistru până În China. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
privind În jur. - Aveți poruncile pentru Soroca, reluă voievodul. Vreau două sute de lucrători, de mâine, cu uneltele de trebuință. - Am trimis deja... Începu paharnicul Toader. - Lângă acești două sute de lucrători, vreau alți două sute. Boierii se priviră fără a Înțelege. - Iscoadele tătare și polone vor vedea patru sute de oameni care ridică val de pământ și cetate de lemn pentru apărare. Nu va trebui Însă ca toți să care pământ și să geluiască scânduri... Din câte știu, țăranii noștri sunt și minunați arcași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
totul de la el... - Zbor, mărite! se prosternă din nou Djelma, ieșind din cort de-a-ndăratelea și poruncind Încălecarea. La ieșirea lui din cort, o rază din lumina roșiatică a apusului de soare ajunse pe obrazul copilului, ca o mângâiere. Deasupra taberei tătare cădeau lin umbrele Înserării. * Brațul căpitanului Oană se ridică din nou, În semn de oprire. Erau aproape. Cercetașii trimiși În față se Întorseseră cu vești. Un ceambur pitit Într-o luncă secată. Înarmați doar cu arc și sabie. Dincolo, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
că de sub tuiul cu Însemnele noyonului Ogodai Îl privesc doi ochi albaștri. Duse mâna la sabie, dar era prea târziu. Căpitanul Oană dăduse deja pinteni, calul se cabră și făcu un salt, tăișul sabiei străluci o clipă, iar capul căpeteniei tătare se rostogoli În fața cortului. Cei cinci luptători cu făclii nu avură nici ei timp să Înțeleagă ce se Întâmplă. Fură străpunși de săgeți În același timp, prăbușindu-se fără să mai apuce să dea alarma. Din marginea taberei, legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
la lunca seacă! Oșteni! strigă apoi, ridicându-se În scări, cu sabia Înălțată. Formație stea, cu măciucașii la vârfuri și lăncierii pe margini! Atac la sabie! Moldovaaaa! - Moldovaaaa! se auzi strigătul moldovenilor, care porniră În rânduri strânse spre grosul oștirii tătare, Încă nedezmeticită. Sub atacul năucitor al măciucașilor, puținii mârzaci care Încercaseră o ripostă se prăvăliră, cu cai cu tot, În praful taberei. Cei care se ridicau erau luați În vârful lăncilor de rândul al doilea de călăreți. Oană Își Îmboldi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a lagunei, la Veneția. Apoi, ochii i se Închiseră din nou și nu mai simți decât brațele bătrânului trudindu-se să-l țină În șa, În vreme ce goana continua, prin marea vălurită a ierburilor nebune, spre capătul de neajuns al stepei tătare, logodită cu lumina ademenitoare a Căii Lactee, drumul luminos și singuratic al rătăcitorilor. * Zorile nu mai puteau Întârzia mult. Întunericul nopții se transforma, pe nesimțite, Într-un ocean cenușiu, greu, aproape lichid, prin care călăreții Înaintau tot mai anevoie. Întoarcerea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ne arătă limpede căpitanul Oană cum ne putem ridica din aste noroaie de vremuri. Am vorbit cu oșteni de-ai lui, continuă Toader, parcă mai lesne acum, că venea vorba de oaste. N-au frică. Au simțit acolo, În câmpiile tătare, că dacă ei pot stârpi toate spaimele sub mâna căpitanului, toată Moldova poate, sub sceptrul Măriei Tale. Și Îl așteaptă să se-ntoarcă din drumurile lui și să-i ridice la luptă, alături de oastea mare a țării. Că altfel ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Ia să vedem, vornice Goian și Toma Cânde, ce dușmani ne-or Înghiți și unde se află ei acum! porunci voievodul, fără a se Întoarce la vorbele lui Toader, păstrându-le parcă pentru mai târziu. Ce se Întâmplă În stepele tătare și În cortul marelui han? - Iscoadele noastre spun că noyonul Ogodai a Înnebunit de mânie, aflând de cumplita moarte a fratelui său, dar mai ales aflând că a pierdut aproape trei mii de oameni Într-o singură noapte, spuse vornicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Parisului sunt palide pe lângă fastul Veneției. - Și acum, rostise altă voce, despre situația declanșată de atacul spre răsărit al căpitanului Oană. Un eveniment minuscul pentru istorici, dar plin de greutate pentru Cuceritori. Căpitanul a dezvăluit existența noastră În marginea stepelor tătare. Este acest lucru un avantaj sau dimpotrivă? - Căpitanul a acționat la un impuls personal, fără nici un ordin de la voievodul său sau de la noi. - A reacționat la un atac venit asupra casei sale, o tentativă de asasinat cu semnul șarpelui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cea care, cu mai bine de două veacuri Înainte, ridicase sufletul mongol la cea mai mare Împlinire a sa, imperiul lui Ginghis-Han. Din Khorezm, de lângă Marea Caspică, la apus, până la Marea Galbenă și Marea Japoniei. Patru sute de triburi mongole și tătare, precum și imperiul Chinei, cucerit În ciuda Marelui Zid. Spre sud, imperiul se Întindea până la munții Himalaya și la minunile Însorite ale Buharei și Samarkandului, iar În nord trecea mult de Irtîșul Negru, de munții Altai și de lacul Baikal, intrând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de oșteni, a trecut Nistrul, În căutarea fiului său... și al dumneavoastră, Ștefănel. - Nu știam... murmură Alexandru, privind-o cu ochii mari, umezi și furios că nu putea Împiedica asta. - A călărit toată noaptea, a fost prins Într-o ambuscadă tătară, a ieșit victorios, a continuat goana, a dat o luptă imposibilă, cinci sute contra două mii, a ieșit din nou Învingător, și-a căutat fiul peste tot, nu l-a găsit, a trebuit să se Întoarcă și, aproape de Nistru, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a continuat goana, a dat o luptă imposibilă, cinci sute contra două mii, a ieșit din nou Învingător, și-a căutat fiul peste tot, nu l-a găsit, a trebuit să se Întoarcă și, aproape de Nistru, a fost atacat de avangarda tătară a lui Ogodai. Contesa nu spuse nimic, dar nu părea impresionată. În schimb, Alexandru lăsase mâna mamei sale și se apropiase de domnița moldoveancă, rugând-o să continue. - Luptătorii săi erau obosiți, dar au reușit să respingă atacul și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
nu poate da un răspuns afirmativ sau negativ. Dar putea sugera deschiderea unui drum diplomatic care, la rândul lui, putea deveni o alianță neașteptată și extrem de importantă În lumea Asiei. Moussa El Djebe era solul emirului Uzun Hassan, șeful triburilor tătare Ak Koyunlu (Oile Albe), stăpânul Persiei și al Transoxaniei, cu influență În Anatolia și În Trebizond. Sosise travestit, fără escorta care Însoțea de obicei marile solii, și ceruse o Întrevedere cu Măria Sa Ștefan, dar nu În cadrul Sfatului. Domnitorul Îl primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
au recucerit teritoriile pierdute. Moussa Înclină din nou capul, În semn că admiră viziunea largă a voievodului asupra evenimentelor din Asia și că viziunea sa e Împărtășită de emirul Uzun Hassan. - Ne bucurăm, de asemenea, reluă voievodul, că stăpânul triburilor tătare Ak Koyunlu se află În legătură cu cea mai mare putere europeană a acestor vremuri, serenisima Veneție. Dar, mai ales, ne bucură și ne uimește faptul că luminatul emir a ales Moldova, și nu Ungaria, nici puterile Poloniei, ale Austriei sau ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
acestei Îndrăznețe alianțe, care va trebui pecetluită În ciuda oricăror primejdii, și-i oferi solului cai și merinde pentru drumul Înapoi. - Ce știm despre acest Uzun Hassan? Întrebă Oană, imediat ce solul ieși din Încăpere. - Știm că a reușit să unească triburile tătare din coasta de răsărit a turcilor și să recucerească Persia, pierdută după moartea lui Timur Lenk, răspunse Toma Cânde. - Mai știm, continuă vornicul Goian, că e căsătorit cu doamna Despina, nepoata ultimului Împărat al Trebizondei, David Comnenul. Și că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
podiumuri pentru spectacole de circ, cu mulțimea lui de negustori și spectatori mereu În mișcare, Într-o neistovită și gălăgioasă agitație. Se auzeau toate limbile În bazarul din Samarkand și se vedeau toate veșmintele pământului. Se vorbea arabă, mongolă, turcă, tătară, dar și greacă, italiană, spaniolă, rusă ori bulgară. Se iveau mereu, la margini, caravane prăfuite care soseau din depărtările Asiei, din India sau chiar de dincolo de Marele Zid Chinezesc, dar și tabunuri de cai aduși la vânzare din ținuturile mongole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
provoca o catastrofă. Emirul pornise mai devreme la drum, iar acum se afla la doar trei zile distanță de locul Întâlnirii. Firește, putea aștepta acolo. Dar era mult prea primejdios. Nu putea intra pe teritoriul Moldovei, căci iscoadele turcești și tătare ar fi aflat imediat că o caravană de mari dimensiuni s-a abătut de la drumurile de negoț, luând-o spre Cetatea de Scaun. Rămânea doar ca Măria Sa să-i transmită, prin acest sol, dacă acceptă Întâlnirea peste trei zile, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Într-adevăr, răspunse emirul, dar nu toți. Dacă Îmi ești cu adevărat prieten, Ștefan, nu-ți riști viața prostește În niște ținuturi care nici măcar nu sunt ale tale. Pornește chiar acum spre Nistru. Noi vom opri cât vom putea năvala tătară. - Ca să riști tu prostește, Uzun? Trebuie să scăpăm cumva din această cursă. - Ascultă-mă, Ștefan. Nu voi muri prostește. Promit. Pleacă. - Ai promis! spuse Ștefan, ieșind din cort. Chiar și mort, va trebui să rămâi În viață! Uzun se Înclină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
-se apoi sub copitele celorlalți cai, din rândurile doi și trei. Se produse o Învălmășeală cumplită. Zeci de mârzaci fură călcați În copite. Avansarea fu oprită pentru scurt timp. Dar extremitățile aripilor continuaseră goana spre voievod, Începând Încercuirea. Tăvălugul cavaleriei tătare nu mai putea fi oprit. * În centrul caravanei, luptătorii lui Uzun Hassan rezistau. Ascunși În căruțe, arcașii reușeau să țină la distanță atacatorii. Dar știau că sunt Încercuiți. - Crezi că vor sosi la timp, stăpâne? Întrebă, Îngrijorat, Moussa. - N-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
din cercul al doilea puseră scuturile lateral. În colțul fiecărui scut apăru vârful unei lănci. Ceilalți Apărători trecură de voievod, În același galop nebun. - Voltă largă pe flancuri, atac de buzdugane! porunci Oană, apoi strigă: - Săgeți! Un nor de săgeți tătare Întâmpină formația Apărătorilor, dar aceștia se lăsaseră deja pe lateralul șeilor, protejați de scuturile mici, de luptă. Săgețile loviră scuturile și caii, dar fără să Încetinească goana, căci armăsarii și luptătorii purtau cămăși de zale. Sabia lui Oană se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de luptă. Săgețile loviră scuturile și caii, dar fără să Încetinească goana, căci armăsarii și luptătorii purtau cămăși de zale. Sabia lui Oană se ridică, dând semnalul pentru atac. Măciucașii din Dorohoi rotiră buzduganele cu lanț, izbind În plin. Flancurile tătare se prăvăliră sub forța atacului. Buzduganele loveau cu iuțeală cai și călăreți, zdrobind capete, zdrobind oase, trecând prin platoșe, rupând săbii și scuturi. - Lăncierii pe centru! Două sute de lăncieri se lansară la atac, devenind un singur vârf ascuțit, care străpunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
prin platoșe, rupând săbii și scuturi. - Lăncierii pe centru! Două sute de lăncieri se lansară la atac, devenind un singur vârf ascuțit, care străpunse centrul urmăritorilor, Înaintând spre grosul tumenului lui Ogodai, unde Petru și Albu luptau din răsputeri, Încercuiți. Înaintarea tătară se opri, frântă de loviturile primite pe flancuri și În centru. Era clipa hotărâtoare. - Șarjă la sabie, spargem Încercuirea din jurul lui Petru și Albu! porunci Oană. Apărătorii se lansară la atac, lărgind breșa făcută de lăncieri. Oană răsturnă de pe cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]