1,049 matches
-
rochiță și fundița a făcut explozie: -Lasă, fata, că îți dau eu o pita de la mine, ca nenorociții ăștia știu doar să ne pună capră, de altceva nu sînt buni ! Și în clipa aia domnișoara a(d)vocat s-a tăvălit într-un hohot dr rîs care a dărîmat-o pînă în temelii. Altădată, ies cu Crisli la o terasă din Herăstrău. Găsim o masă și ne punem pe taclale. Subiectul: vară torida din București! Numai noaptea puteam respira normal pe malul
REDIMENSIONIND TIMPUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355084_a_356413]
-
pentru ea, chit că vei sta în temniță șapte vieți! -Bă, zise vecinul meu, Ioniță, eu simt că de la asta mi se trage ori martea, ori fericirea! Am făcut război, am scăpat de la Cotul Donului șI din Tatra, m-am tăvălit ca un tâmpit pe lunca Mureșului în lupta cu nemții, am umblat și-n răsărit și-n apus da’ să fiu eu al dracului dac-am mai întâlnit așa făptură! Eu mă duc s-o întreb cum o cheamă! Fata
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
Am vrut s-ajung în raiul Cu țesătura pură, Păzita de fecioara Cu dragoste și ura. Acolo se-nfig munții Cu frunțile în noapte Și cerurile crude Se scutură necoapte. Pe dulcea mea fecioara N-o puteam bănui, Că-și tăvălește floarea Prin ierburile vii! Dar ea, fecioara casta, Stînd tristă la fereastra, Nu se destrăbăla, Doar se sodomiza! UN SINGUR ADEVĂR lundi 18 juillet 2011 Un fir de praf, cînd mi-a intrat sub pleoapa, Am așteptat pe mal, lîngă
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
Am vrut s-ajung în raiul Cu țesătura pură, Păzita de fecioara Cu dragoste și ura. Acolo se-nfig munții Cu frunțile în noapte Și cerurile crude Se scutură necoapte. Pe dulcea mea fecioara N-o puteam bănui, Că-și tăvălește floarea Prin ierburile vii! Dar ea, fecioara casta, Stînd tristă la fereastra, Nu se destrăbăla, Doar se sodomiza! UN SINGUR ADEVĂR lundi 18 juillet 2011 Un fir de praf, cînd mi-a intrat sub pleoapa, Am așteptat pe mal, lîngă
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
Am vrut s-ajung în raiul Cu țesătura pură, Păzita de fecioara Cu dragoste și ura. Acolo se-nfig munții Cu frunțile în noapte Și cerurile crude Se scutură necoapte. Pe dulcea mea fecioara N-o puteam bănui, Că-și tăvălește floarea Prin ierburile vii! Dar ea, fecioara casta, Stînd tristă la fereastra, Nu se destrăbăla, Doar se sodomiza! UN SINGUR ADEVĂR lundi 18 juillet 2011 Un fir de praf, cînd mi-a intrat sub pleoapa, Am așteptat pe mal, lîngă
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
de gânduri, cu ochii atinși ba de partea din față a nopții, ba de partea din față a zilei, ba de partea din spate a soarelui, ba de partea din spate a lunii. Adorm culcată pe zâmbetul tău. Mi-am tăvălit privirea în răsfățul bucuriei. Adorm în culcușul înstelat al cuvintelor dintre mine și tine. Mi-am pus capul pe o silabă, ți-am luat în brațe primul zâmbet și m-am lipit de ecoul sufletului. Îmi auzi respirația? Mi-am
LEAGĂNUL NOPȚII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370091_a_371420]
-
bucureștene din anii șaptezeci, braț la braț cu omniprezentul Thanatos, deschide și acum răni nevindecate: Deceniul șapte: vânare de vânt vânare de carte/ năucitor de simplu scria/ marele Leonid asemenea vers:/ ce tineri suntem și ce veseli hai/ să ne tăvălim în iarba mătăsoasă/ din univers// urma:/ "eu mă gândesc bineînțeles la moarte"// cu sabia nopții la gât/ hotăra că acel univers/ e par nu impar/ Daniel astăzi înger în tină/ cutreeram librării nu găseam/ Leonid abătut propunea:/ "haideți să bem
NEVINDECĂRI MEREU ȘLEFUITE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370082_a_371411]
-
lucrată de mama, din pânză rezistentă, probabil din doc, atât de bună, că mă puteam apăra de câini uneori, că erau destui pe o uliță pe care o străbăteam mai mult în fugă, frică mare având de ei, după ce mă tăvăliseră odată prin țărână. Nu erau drumuri asfaltate în cartierul Bold din Caracal în acele vremuri. Puțini copii aveau ghiozdane, unele din tablă fiind. Le numărai pe degetele de la o mână, într-o clasă. Nu era bogăția de mai târziu și
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
simțit în lucrările prezentate de mine, la orele de desen, ceva dincolo de obișnuit, iar eu mă străduiam să-i surprind de fiecare dată. A fost momentul când m-am simțit pe deplin liber. Abia peste ani, când viața m-a tăvălit prin diverse încercări și mi-a oferit din nou libertatea de a visa, mi-a forțat destinul, întinzându-mi o capcană. Și am căzut în ea. Patima desenului s-a aprins din nou, cu mai multă forță. Iar de aici
TABLOUL MIRCEA MOTRICI, EPOPEEA UNEI PÂNZE de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370347_a_371676]
-
simți mereu.” Poeta are capacitatea de a vedea limpede în trecut și în prezent, are curajul de a spera într-un viitor mai bun: „Mă lupt cu oglinda pentru anii furați atunci,/ când abia-nvățasem să simt iubirea de tată./ Tăvălită-n dureri, genunchii strânși pân-la gură,/ uite, dreaptă, înfrunt viața, pentru tine, mamă!”, deși, uneori, filosofia și realitățile vieții par a o descuraja: „De stele ne apropiem, când dragoste-ntâlnim,/ vărsăm puhoi de lacrimi atunci când suferim./ Ne pendulează existența între
VERSURI IZVORÂTE DIN SUFLET de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370446_a_371775]
-
Ion Mihaiu Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului Locul de joacă avea un nume: Printre pruni. Ne adunam aici convinși că putem face minuni. Era un loc unde cei maturi eram noi, prichindei guralivi tăvăliți prin iarbă și plini de noroi. Întotdeauna ne certam pe o minge murdară, jucători închipuiți alergând până în seară. Creșteam printre toamne, fugind după minge nebuni, până când copilăria a rămas singură Printre pruni. 7 martie 2016, București Referință Bibliografică: PRINTRE PRUNI
PRINTRE PRUNI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369331_a_370660]
-
acestea sunt chiar cuvinte plăcute lui Dumnezeu. Dar urmarea este îngrozitoare. Îi spune lui Dumnezeu: eu trăiesc într-adevăr bine; ceilalți sunt răi: sunt hoți, nedrepți, desfrânați, nu țin Legea. Iată acest îmbogățit care este „în spatele bisericii” și care se tăvălește în desfrâu... Bine că nu sunt ca acest vameș! Eu țin Legea: sunt un adevărat evreu. Putem să vedem că această rugăciune, care de fapt nu este o rugăciune, arată două păcate grave: pe de o parte arată o judecată
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369397_a_370726]
-
de pantaloni.) Nu mai văd stelele de atâta noroi. (Râde.) Acum înțeleg. (Atinge iarăși pământul cu palmele.) Noroiul mă va ajuta să găsesc stelele rătăcite, prințesa cu ochii verzi. (Ridică palmele și le privește.) Am auzit cândva că animalele se tăvălesc în noroi pentru a scăpa de insecte. Trebuie să suport deparazitarea, să mă îmbăiez în mocirlă ca să ating stelele. Își pune palmele pe față.) Acum e mai bine. Trebuie să aștept să se usuce noroiul pentru a fi protejat de
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
noroiului, voi vă scăldați în el și nu-i cunoașteți gustul. Alt om din grup: Ai grijă ce vorbești! (Îl lovește cu piciorul.) Vicu (sprijinindu-se de bancă): Ai încălcat teritoriul meu. Eu sunt un cerb care-și marchează teritoriul tăvălindu-se în noroi. (Se rostogolește pe pământ.) Alt om din grup: E nebun. Vicu (ajuns la picioarele unui membru al grupului, râde): Sunt un hipopotam, un rinocer ce se răcorește în nămol. (Se agață de picioarele omului. Acesta îl respinge
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
grup: E nebun. Vicu (ajuns la picioarele unui membru al grupului, râde): Sunt un hipopotam, un rinocer ce se răcorește în nămol. (Se agață de picioarele omului. Acesta îl respinge, lovindu-l.) Omul: Câine! Vicu: Voi sunteți câni ce vă tăvăliți în propria mizerie! Eu sunt un elefant ce-mi curăț sufletul printr-o baie noroiasă! (Oamenii din acel grup încep să-l lovească cu picioarele.) Alt om din grup: Acum ne răcorim și noi în noroiul loviturilor. Alt om din
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
dau în tristețe, păcat de noi. Revenind la mama lui K, o mamă anomina, cinste ei! Adevărată moștenire transmisă fiicelor este curăția sufletului, tăria de caracter, esența dura a unui om adevărat. E de mirare că fiicele ei nu se tăvălesc cu Gale în curtea școlii? Nici în pădure, în intimitate, Gale nu e atacat. E de mirare că Peeta, cel care respectă oamenii pentru că sunt oameni, cel care are ochi numai pentru UNA, e acela care-i determina fiica să
JOCURILE FOAMEI (2) de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369649_a_370978]
-
Vei pune în cetatea ta cu ziduri poleite cu aur și sclipiri de diamante, gunoiul de pe străzile puștii și reci? Vei adună ură privirilor încețoșate care ar pângări cristalele din care e construită podeaua cetății tale? Vei plasa urâțenia celor tăvăliți în mocirlă întunecată din străfundul societăților, în ușile deschise iubirii pentru oameni, uși făcute din cristal prin care trece lumină răsăritului de soare și asfințitul? Nu! TU esti singurul constructor al cetății tale. Fă din gândurile tale cel mai bun
CETATEA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369675_a_371004]
-
înapoi până devenim iarăși copii, să ne naștem din nou, de data asta unul pentru celălalt! Mi-am tatuat iubirea mi-am tatuat în inimă parfumul trupului tău cu litere ptimăvăratice, ca să miroși mereu a iarbă proaspăt încolțită, de câte ori o să tăvălim verdele din noi să-mi mângâi gândul de tine. mi-am tatuat iubirea în priviri, de când te-am întâlnit , văd doar curcubeul ochilor tăi, în pașii mei port fiecare chemare a ta și alerg ca și când te-ai îndepărta de mâinele
RĂPEȘTE-MĂ DE IERI de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362612_a_363941]
-
superior doar pentru originea lui de produs al Rusiei, îi umilea agravant pe săteni. Unchiul lui Valentin și fiu-său, profitând de un somn alcoolic al oficialului, îl târâră într-o râpă, unde îi trag o mamă de bătaie, îl tăvălesc prin mocirlă și prin urzici și îl deposedează de pistol. După ce victima făcu ochi, milițianul e silit să suporte și un șantaj, intermediindu-i unuia dintre ei un privilegiu într-un proces, pentru a-și putea recupera arma. Milițianul își
UN BALANS ÎNTRE FICŢIUNE ŞI REALITATE (SAU) AL ŞAPTELEA SIMŢ , ROMANUL UNUI POVESTITOR AL TIMPULUI SĂU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353465_a_354794]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > DUPĂ CHIP ȘI-ASEMĂNARE Autor: Brîndușa Maria Meruțiu Publicat în: Ediția nr. 1629 din 17 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Ne naștem goi, goi de... conținut, lipsiți uneori și de formă, susceptibili de transfigurări colosale, ne tăvălim în mocirla numită civilizație aspirând ineluctabil la mai mult, mereu... mai mult, până ne micim într-atât încât ne contopim cu nimicul din noi. Copleșiți de goliciunea celor din jur, uităm de propria nimicnicie și-n avântul obștesc pierdem războiul
DUPĂ CHIP ȘI-ASEMĂNARE de BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352849_a_354178]
-
Se ivesc sticleții Veseli, plini de viață, Dis-de-dimineață. UNUL pe o creangă cântă; DOI, în drum, se iau la trântă; TREI se ceartă-ntr-un arțar; PATRU-n iarbă veseli sar; CINCI pe-o sârmă zgribulesc; ȘASE-n praf se tăvălesc; ȘAPTE țipă pe-un butuc; OPT rup frunze dintr-un nuc; NOUĂ plâng că n-au mâncare; ZECE strigă: - Nu e soare! Nu! Greșesc! Sunt numai nouă! Unul soarbe-un strop de rouă! Referință Bibliografică: NUMĂRĂTOARE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare
NUMĂRĂTOARE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1629 din 17 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352887_a_354216]
-
mare” „rade” tot ce e de preț, dacă-i șeful în coteț. Păi de când s-a pomenit, râtanul e tip cinstit ! Grohăie, nu e de joacă de se luptă pentru troacă ! El ne spune fără jenă cum să facem igienă. Tăvălit prin murdărie „dă parfum de iasomie”. Cu șorici în loc de-obraz, de te-ajută la necaz, ai vrea ca să-i mulțumești... Nicidecum nu reușești ! Trag concluzia, se pare pentru caracterul ce-l are când spre el privirea-ntorc, porcu' nostru
„ONORABILUL ” de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353918_a_355247]
-
cu atâta dragoste și atâta pricepere întregul său corp, doar cu puține ore în urmă. Visa că parcă erau într-un lan de grâu prin care florile de mac sălbatec își legănau petalele sub mângâierea brizei vântului de dimineață. Se tăvăleau prin lan, iar florile macilor îi atingeau și îi gâdilau goliciunea trupului său fierbinte. Viorel repeta mereu cuvinte de dragoste și alint și o săruta pe obraz cu buzele sale crăpate de soarele verii. Când a deschis ochii, a rămas
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]
-
din suflet. Au adus berzele cucii Și rândunelele pe sârmă, Au dat lăstarii în toți nucii Și-n coastă mieii zburdă-n turmă. Mă-ntorc cu anii înapoi; Ce vremuri mai erau la țară, Când toată floarea de trifoi O tăvăleam în primăvară ! Era o viață de poveste... Dar de ani s-a alterat; Nici un crâmpei nu se găsește, Din tot ce-a fost adevărat. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: CE VREMURI... / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1898
CE VREMURI... de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352674_a_354003]
-
mult peste limita normală. Aici ferestrele erau fără obloane, un WC într-o cameră alăturată. Era... fericire! A doua zi am rămas înmărmuriți. Ne-au scos în curte, de neimaginat, să ne întâlnim cu ceilalți! Iarbă pe jos, ne-am tăvălit, era ceva grozav. N-a fost, bineînțeles, tot timpul așa. Cu medicamentele am stat cel mai prost. Ofițerul politic condiționa tratamentul de acceptarea de a fi turnător. Și, o, doamne, câțiva au căzut... Mi-aduc aminte că, odată, pătrunzând la
IN MEMORIAM – PĂRINTELE CONSTANTIN VOICESCU DE LA BISERICA „SAPIENŢEI” DIN BUCUREŞTI – ACUM LA ÎMPLINIREA A OPTSPREZECE ANI DE LA MUTAREA SA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI (1924 – 1997)... de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/352594_a_353923]