628 matches
-
pe care romanii le foloseau în sufragerie. Avea pe ea doar o tunică de in subțire și nimic altceva. Mânca mure înmuiate în vin îndulcit cu miere cu o linguriță de aur cu mâner lung. Am luat loc pe un taburet lângă ea, stând cu spatele la slujnicele care se îndeletniceau cu o țesătură. S-a uitat la mine printre gene, somnoroasă, și mi-a cerut să-i mai povestesc încă o dată despre eliberarea lui Rotari. În timp ce vorbeam, a părut să se piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un șarm de invidiat, copilul a căzut într-un somn adânc. S-a trezit îmboldit de trei flăcăi. Copilul a cântărit ceva în mintea lui, apoi și-a cerut scuze. A ajuns în Salonul florilor. S-a așezat pe un taburet. Flori de Ixora parcă-l chemau la ele. S-a speriat, dar s-a hlizit la ele și au dispărut. Un câine Dhole, blajin, l-a luat în spinare. Înțelegea. Nu era o caznă, ci un favor. Costumul de apicultor
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lumină, iar eu stăteam chiar în ușă, acoperind-o pe jumătate, dar când Zsolt a smuls prelata veche de la geam, s-a putut vedea destul de bine, în baracă era, într-adevăr, o harababură de zile mari, în mijlocul încăperii, pe un taburet, trona un gramofon cu o pâlnie uriașă, în jur podeaua era plină de ziare mototolite, cutii de conserve și sticle de bere, m-am și împiedicat de una, de era cât pe-aci să cad, dar am reușit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe care s-ar putea s-o și găsim, iar dacă nu, nu, dar, în orice caz să zicem mulțam dacă scăpăm numai cu atâta, apoi a tăcut, a apucat prelata, a azvârlind-o afară, a scos și gramofonul de pe taburet, atunci am luat și eu vreo trei paltoane, ducându-le până la ușă și aruncându-le afară, praful s-a împrăștiat în aer și duhoarea s-a făcut mai suportabilă, așa c-am început să arunc pe rând și celelalte boarfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
eu să aud cu ce concert sunt ele în stare să ne desfete, cel mai bine-ar fi să ne așezăm acolo, la masă. A arătat cu capul spre masa de bucătărie cu trei picioare, a scos de sub ea un taburet, a așteptat să mă așez, apoi s-a așezat și el în fața mea. A scormonit puțin în sertarul mesei, a scos din ea un mosor de ață, iar din gulerul paltonului său un ac lung de cusut, și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a craniului, căzînd pe stînci. - Eu l-am găsit pe nisip, replicase ea cu aerul acela Îndărătnic moștenit de la familia Kermeur. - Poate că s-a lovit de faleză În cădere. - Suferea de amețeală chiar și cînd se urca pe un taburet. Așa că nu văd cum s-ar fi dus la plimbare pe marginea unei faleze abrupte de douăzeci de metri. - Totuși, Marie, avea aproape trei grame de alcool În sînge! La alcoolemia asta, am văzut tipi care se credeau păsări În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
coate, Yvonne făcu o mutră disprețuitoare arătînd spre Pierric, care zgîlțîia cu putere un flipper de lîngă ușă. - Ia uită-te la scrîntitul ăsta, nici măcar nu sînt gologani În mașină, Îi șopti ea lui Gwen, care stătea cocoțată pe un taburet alături. Doar nu costă nimic, e ceva. Privirea Îi alunecă spre cei doi Kersaint care mergeau de la unul la altul, Împărțind strîngeri de mînă, zîmbete ipocrite și cuvinte amabile. Își ridică ochii la cer auzindu-l pe PM lansînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se cocoațe pe unul din scaunele Înalte de bar, și se puse pe golit conștiincios paharul. Nici măcar nu remarcase prezența lui Lucas: pitit Într-un fotoliu din hol, acesta o observa de departe. Văzînd-o cum se clatină periculos pe taburetul de la bar, se apropie și o făcu să țipe cînd o prinse pentru a o așeza mai drept pe scaun. Cu privirea Încețoșată, Marie Îl văzu trecînd În spatele barului unde Își turnă și el cu generozitate un pahar. - Da’știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
internațional care pleca din Brest. O privire aruncată spre pendula din cameră Îl liniștise. Dacă se grăbea, putea prinde ultimul bac. - Vă repet că destinația nu are importanță. Asta vă dă o posibilitate de alegere, nu-i așa? Apropie un taburet de dulapul vechi și se cocoță ca să ia valiza aflată sus, pe dulap. - Londra? Mai departe de Anglia nu aveți nimic? bombăni el. De acord, de acord... Ei bine, fie și Londra. Tocmai pusese mîna pe mînerul valizei cînd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și Londra. Tocmai pusese mîna pe mînerul valizei cînd un foșnet ușor Îl făcu să Întoarcă iute capul. O neliniște bruscă Îl dezechilibră și fu cît pe ce să cadă de pe scaun. Un plic fusese strecurat pe sub ușă. Coborî de pe taburet și deschise plicul cu o mînă tremurătoare. Era gol. Pecetea de ceară, ruptă În două, reprezenta un cerc Înconjurat de opt linioare perpendiculare. Întredeschise cu prudență ușa. Nimeni. Făcu vreo cîțiva metri În liniște pe culoar. Pustiu. Privi plicul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pahar de lichior. — A, mersi ! spun recunoscătoare. Chiar Îmi prinde bine o băutură. — Stai liniștită, că nu intru, spune politicos. Nu, nici o problemă. Stai jos ! Îi arăt În direcția patului, dar acesta e acoperit de un maldăr de haine. Iar taburetul de la măsuța de toaletă e ocupat de un teanc gros de reviste. La naiba, trebuia să fac un pic de ordine. — Rămîn În picioare, spune Jack cu un mic surîs. Ia o gură din ceea ce pare a fi whisky și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și pe urmă... ce naiba era ? Mă privește de parcă se așteaptă să-i dau răspunsul. — Ăă... o piruetă ? mă aventurez și pornesc iute mai departe, aproape Împiedicîndu-mă de o fată care face sfoara. Apoi o zăresc pe Lissy așezată pe un taburet, Într-o cabină. E puternic fardată și are ochii uriași și strălucitori și, ca și tipul de mai devreme, pene albastre În păr. — O, Doamne, Lissy ! spun, oprindu-mă În ușă. Arăți incredibil ! Îmi place la nebunie cum... Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
trei picioare și o coadă de mătură, un șifonier cu cheie de care atârnă ciucuri croșetați, un corp de bibiliotecă pe rafturile căruia se ferfenițesc colecțiile Enigma și Urzica scrupulos complete cu almanahuri cu tot, o măsuță de telefon, două taburete de răchită. Toată această mobilă nu e dispusă ca într-o casă de om, cu un centru, o margine, un loc de trecere și unul de petrecere, ci ca într-un depozit, fără altă grijă decât aceea de a utiliza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-ți spun eu mâine. Te aștept. Nu știu cum să-ți mulțumesc! ─ Bine, bine, hai, ne vedem mâine. Noapte bună! ─ Noapte bună! Laboratorul miroase plăcut a hidrocarburi aromatice cu cicluri lungi. Alexandru poartă halat alb și ochelari de protecție. Stă pe un taburet rotativ, la nișă, studiind niște plăci de electroforeză. Arată ca preșurile colorate pe care le țese bunică-sa la Călugărițe, iarnă de iarnă. Preșuri de rugăciune, îi trece prin cap. Dar pentru ce ne rugăm? Profesorul Varga l-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dincolo de orice atingere a vieții, o cetate de fenolftaleină. Dincolo de resturile astea împuțite. Dincolo de colții ăștia înghețați. Tot răul pe care oamenii și-l fac unul altuia, cum s-ar putea dacă nu s-ar iubi? Se apleacă înainte pe taburetul de metal și își desface nodul de la cravata bleu marine. Fără să vrea, privirea îi alunecă în catastif. Eșantioanele 1 și 2 aparțin lui M. Mihai (tatăl) și S. Mihai (fiica). 8 februarie E încă noapte, nu s-a luminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Aurelius, traduse în germană. De ce o revistă atât de proastă cumpărase un reportaj atât de bun nu se explica. Ceea ce știa revista cu certitudine că le va plăcea cititorilor ei era descrierea spânzurării. Socrul meu a fost urcat pe un taburet pentru picioare înalt de numai zece centimetri. I s-a pus o frânghie în jurul gâtului și frânghia a fost legată strâns de craca unui măr înmugurit. Apoi cu un șut cineva i-a zburat taburetul de sub picioare. În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a fost urcat pe un taburet pentru picioare înalt de numai zece centimetri. I s-a pus o frânghie în jurul gâtului și frânghia a fost legată strâns de craca unui măr înmugurit. Apoi cu un șut cineva i-a zburat taburetul de sub picioare. În felul acesta Noth a putut să danseze și să țopăie pe pământ în timp ce se strangula. E bine? A fost readus la viață de opt ori și spânzurat de nouă ori. De-abia după a opta spânzurare i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ceva mai groasă ca prima. Pași grăbiți. - Mihai! - Mihai! Mă strigau amândouă și urcau scara. Am urlat din nou. M-au așezat pe canapea, au strâns cutia de pizza, au făcut curat pe jos, au stat în fața mea pe niște taburete și m-au privit. Mă lăsasem cărat, eram moale ca o cârpă. Mă uitam la ele și încercam să mă gândesc la ceva, dar gândurile mi se ascunseseră și nu voiau să iasă la iveală. Îmi țineam mâinile în poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
puteau fi altcineva decât membrii din consiliul teatrului despre care Margery spusese că urmau să vină la repetiția finală. Pe scenă, MM, cu o voce liniștită, trecea în revistă o serie de puncte. Își aranjase, ca de obicei, cele două taburete, unul pentru a asta jos, în timp ce pe celălalt, care era exact în fața ei, era sprijinit dosarul în care își făcuse notele. Matthew stătea pe un scaun, așezat cu deferența cuvenită sub nivelul ei și într-o parte, în timp ce Sally, Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
asistente ale directorului de scenă, care păreau o mână de zâne alternative, îmbrăcate cu blugii lor de mâna a doua și tricourile mici și mulate, se repeziră să ajute la mutatul scaunelor la locul lor; Matthew înșfăcă dintr-odată ambele taburete ale lui MM, dovedind în mod clar că voia să fie singura persoană care atingea scaunul sacru pe care binevoise să se odihnească ilustrul fund; iar cei doi membrii ai consiliului s-au ridicat și s-au îndreptat către partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
galbenă, stridentă și cu părul blond buclat, Celia era singurul punct strălucitor din încăpere; restul părea estompat, doar niște umbre a ceea ce a fost. Luă de pe o masă un pahar oarecare cu apă, îl bău prompt, apoi se așeză pe taburet, oftând prelung, rugător... Buzele rujate ale Celiei se lipeau și se dezlipeau ca-ntr-un vals, în timp ce cărbunii ochilor îl urmăreau pe Ion intens; două violoncele freamătă în tempo. Cum dorești! dădu Ion deznodământul așteptării. Frate! bombăni Victor cu afectare
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul Șaman 101 de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărĂpă- nate, unde dintre rufele albe Întinse la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălĂngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. TĂcerea noastră era Întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași pe trotuarele tăcute ale amiezilor de sfârșit de săptămână. Uneori ne priponeam de vreun zid
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
zbârcit, misterios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărăpănate, unde dintre rufele albe întinse la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet, bălăngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. Tăcerea noastră era întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași pe trotuarele tăcute ale amiezilor de sfârșit de săptămână. Uneori ne priponeam de vreun zid
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
foarfeca aia. Am eu, Aurele, sări, nevastă-sa, de dincolo de gardul care despărțea curtea casei de micul spațiu destinat magaziilor. Ei, ai, și, ce dacă ai? Că n-am nici pieptăn. Taci din gură. Că am, eu, și pieptăn. Dar taburet, că taburetul pe care-i așezam pe tunși, În fund, Îi În lada autocamionului, la piață. Și, cât ți-i a-l aduce, rosti, a Îndemn, clientul. Nu. N-am timp. Dacă ți-am spus că nam nici timp, apoi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Am eu, Aurele, sări, nevastă-sa, de dincolo de gardul care despărțea curtea casei de micul spațiu destinat magaziilor. Ei, ai, și, ce dacă ai? Că n-am nici pieptăn. Taci din gură. Că am, eu, și pieptăn. Dar taburet, că taburetul pe care-i așezam pe tunși, În fund, Îi În lada autocamionului, la piață. Și, cât ți-i a-l aduce, rosti, a Îndemn, clientul. Nu. N-am timp. Dacă ți-am spus că nam nici timp, apoi, gata, n-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]