643 matches
-
fi mirosind ceva rău? Și când colo el adulmeca aroma băuturii precum copoiul de vânătoare urma cerbului. Și nu spunea nimic pezevenchiul. Ne lăsa să murim proști dacă nu-l împingea căldura de afară să ceară vin rece - l-a tachinat moș Dumitru. Cu alte cuvinte, Costache, ia aminte ce fel de vin ne dai și cât de rece trebuie să fie, pentru că altfel dai de-a bâca ca ursu-n huci - l-a amenințat Pâcu pe crâșmar. Eu aș vrea să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la ham? Și... dacă te ai supărat, apoi în cămeșa în care te-ai supărat tot într-aceea ai să te dessuperi... Te știu eu bine! La tine supărarea ține oleacă mai mult decât stă cioara în par - l-a tachinat moș Dumitru. Cred că ați băgat de seamă, copii. Asta-i rău la mine și la Dumitru. Ne ghicim gândurile și ne știm toate apucăturile... Ca să ascundem ceva unul față de altul îi ca și cum te-ai ascunde după deget... Te vezi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
am privit șleaul... Nici zbor de pasăre nu tulbura zarea, d-apoi picior de om! Doar vântul sufla neostoit. Măi Pâcule, tu o făceai pe grozavul de pe când îți ștergeai nasul cu mâneca. Ce să mai spun acum? - l-a tachinat moș Dumitru. Cine n-o face pe zmeul la vârsta ceea, Dumitre? Poate tu te-i fi ținut de fusta mamei până ce te-o luat în cătănie... Mai știi?... De era așa, nu mă luau la cavalerie! - s-a îmbățoșat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
înjosi, de a l umili și chiar de a-l omorî." " Se scula o dată cu mine, se culca o dată cu mine, mă însoțea peste tot, chiar și la closetul din fundul curții... Ca doi frați siamezi nevoiți să se suporte toată viața tachinându-se, certându-se, urându-se, dar și purtându-și de grijă unul altuia ca să poată supraviețui, căci o parte din organele vitale sunt în trupul celuilalt... Îmi vine acum în minte o fotografie dintr-un almanah, pe care o priveam
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nimănui să pătrundă în sala de festivități, mai bine spus într-un birou enorm, unde încăpeau aproape cincizeci de activiști. O chema Lili și era frumoasă și zâmbăreață, făcută special parcă pentru a atrage cât mai mulți membri, după cum o tachina Petrache. De altfel, el o adusese la partid, imediat după constituirea organizației județene. Fata mai era și isteață, așa încât a intrat foarte ușor în grațiile ,,Comitetului” și, în scurt timp, se tutuia cu majoritatea liderilor locali, mai puțin cu președintele
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la telefon. De obicei, dacă nu se află în preajmă pe moment, revine el cu un apel, tocmai pentru a nu-mi face eu griji inutile. Știe că intru destul de repede în panică, uneori sunt chiar exagerată. M-a și tachinat de câteva ori, dar nu pot să fiu altfel, cu atât mai mult, cu cât îl știu singur și atât de departe. Frământarea care m-a cuprins este întărită și de faptul că ieri la prânz, ultima scrisoare către el
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
picior, că încă nu-mi ești nevastă. Pe alții-s gelos. Nu-s destui? Ei, na! Ei, na! Da, da, să nu-ți intre-n cap! Și doctorul te cam place! Ești într-o ureche! Te-ai țicnit. Așa se tachinară și umplură cu hârjoana și veselia lor întreg spitalul până ieșiră. Afară, când se treziră pe scările monumentale de piatră, dinaintea caldarâmului care mai transmitea căldura zilei, se opriră stingheriți, amuțiră și, printr-o stânjeneală ciudată care-i cuprinse, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
valiza în turneu; în martie 2005, ne informează biografii divei - poză mare, interzisă minorilor -, s-a sărutat fierbinte cu Daniela Nane într-un film de Sergiu Nicolaescu, așa, ca pentru revistele destinate bărbaților, după aceea - cei care se iubesc se tachinează, spune subțire, francezul -, s-au luat la bătaie, se ceartă și cu o modistă care i-a făcut "numeroase rochii", s-a răstit la "zîna" surprizelor, l-a atacat pe Mircea Badea, a luat-o "la mișto" pe Adriana Bahmuțeanu
Rating și tiraj pe vii, bolnavi și morți by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6944_a_8269]
-
pentru noi. Pe Tine, Doamne, e greu de crezut că Te interesează. Airam se certă ca de obicei cu gardienii de la poartă, care refuzară să o lase să iasă. Doar arareori insistențele ei dădeau rezultate, dar se obișnuise să-i tachineze și ajunsese să creadă chiar că, în puținele zile când nu trecea pe-acolo, soldații se plictiseau. Dialogul lor urma mereu alte tipicuri, ceea ce era de-a dreptul o distracție într-un loc în care lucrurile se schimbau doar rareori
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să râdă așa. Probabil pentru că nu-și poate controla mușchii faciali. Vreau să-mi imaginez că Shizuko a râs mereu așa, i se potrivește atât de bine cu fața. Cred că, cu mult înainte, încă de când erau copii, Tatsuo o tachina astfel și ea râdea, cum o face și acum. - În cele din urmă ai înțeles? Ce a spus Shizuko? îl întreb pe Tatsuo. - Nu, nu am înțeles până la capăt, râde el amuzat. Și el râde adesea, dar mai liniștit. - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
povestea îi mai interesantă? - s-a prefăcut Petrache supărat. Cei din jur erau numai ochi și urechi. Chiar și Măriuca a uitat de atribuțiile ei de comandant al acelei adunări. Petrache a revenit la firul pevestirii, nu înainte de a o tachina pe Măriuca: Dacă pe front aveam asemenea comandanți, ca Măriuca, apoi muream din prima clipă... Măi Petrache! Da’ ce limbă ascuțită ai în searea asta! - a sărit Costăchel în apărarea Măriucăi. Păi s-o cam tocit limba de când n-am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
decât Wedding, cartierul berlinez În care am crescut. Strada merge către nord-est de la Güntzelstrasse pe lângă Nikolsburger Platz, unde se găsește o fântână frumoasă În mijlocul pieței. Locuiam, deloc lipsit de confort, la capătul lui Prager Platz. Simțindu-mă prost pentru că-l tachinasem pe Buerckel de față cu Dagmarr și pentru libertățile pe care mi le luasem față de Carola-cumpărătoarea-de-ciorapi În Tiergarten, lângă heleșteul cu peștișori aurii, am stat În mașină și am fumat gânditor o țigară. Am fost nevoit să recunosc În sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ritualul nostru. În clipa în care îmi dau seama că și-a pierdut firul gândurilor, trupul meu o ia razna. De patru ori ai trecut râul Chi dintr-o parte într-alta ca să scapi de Chiang Kai-shek? îl întreb eu, tachinându-l. L-ai pus în încurcătură pe dușman? El e prea lipsit de suflu ca să-mi răspundă. Am auzit la Shanghai despre victoria ta, continui eu. Nu erai cunoscut, totuși - erai un mit secret pe care toată lumea voia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Deodată, i se face milă de el. Bărbatul care niciodată în viața lui nu a gustat din dulceața unei femei. Nu este permis. Așa e regula - soldații sunt călugări în templul lui Mao. Ce fel de zgomote? întreabă ea, aproape tachinându-l. Ca sunetul scos de o bufniță? Un șoarece de câmp? Sau vânt? Tânărului i se înnoadă limba și se îndepărtează de ea. Ea îi strigă numele cu blândețe și-l face să se uite înapoi spre ea. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aș crede niciodată așa ceva despre tovarășul președinte Mao. Eu sunt sută la sută revoluționar. Îmi consacru viața marelui nostru conducător, mărețului învățător, marelui comandant - Marelui Cârmaci al nostru. Sărmanul de tine. Punându-și aparatul de fotografiat în husă, ea îl tachinează: Atunci, cu siguranță crezi că fetele alea merită boala, nu-i așa? Nu? Cum nu? E pedeapsa lor, nu? Înțeleg că unele dintre victimele sifilisului nu pot avea niciodată copii? Greșesc? Bine, am dreptate. Le compătimești pe fetele astea? Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
corzi. El e un dar. Stăm la taifas și el îmi fredonează cântece de pe plantațiile de orez, ritmuri de tobe și opere antice care imită sunetul vânturilor din deșert. Uneori, îl acompaniez. Cânt arii din Istoria camerei de la vest. Ne tachinăm și izbucnim în râs. Vocea lui e proastă, dar felul în care cântă e fermecător. Are un stil al lui. Sufletul lui e impregnat de muzică. Ca un elev, îi pun întrebări. În astfel de momente, este cel mai încrezător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dar trecu imediat la acceptare plină de recunoștință. Întoarsă în sala de așteptare, văzu opt bărbați de vârstă mijlocie, îmbrăcați în flanelă, care stăteau într-un cerc, măturând pământul cu ochii lor lenți. Dinspre ei se auzea un murmur - vântul tachinând perdelele singuratice ale unei ferme. Sunetul se înălța și cobora în valuri. După câteva clipe, înțelese: un cerc de rugăciune, pentru altă victimă, adusă imediat după Mark. Un serviciu penticostal improvizat, care să ajungă acolo unde bisturiele, medicamentele și laserele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îl așeză, el își ridică privirea, zăpăcit. Lovi în poalele hainei ei. Dar tu, de fapt, ce faci aici? Cine te-a trimis? Pielea ei deveni metalică. Termină, Mark, spuse ea, mai aspru decât intenționase. Îndulcindu-și iar tonul, îl tachină: Credeai că sora ta n-o să aibă grijă de tine? —Sora mea? Te crezi sora mea? Ochii lui o sfredeleau. Dacă tu crezi că ești sora mea, ai o problemă la cap. Deveni ireal de clinică. Îi aduse argumente, expunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
practic afară din hol. Ai grijă, scumpule. Dar când ies afară, nu vrea decât s-o fredoneze pe banca de lângă parcare. Bine, zice el. Marele Afară. Îi dau cinci stele. Putem intra la loc înăuntru? Dar Barbara îl ține afară, tachinându-l. Îl ia de braț de parc-ar fi un cuplu de bătrâni. Ceea ce nu l-ar deranja. Dacă n-ar avea de ales. Încă cinci minute, prietene. Niciodată nu știi ce apare și te surprinde, dacă aștepți suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de ieșire din scenă la cincizeci și cinci de ani? — Să petrec un timp de calitate cu nevasta... Mă tem că nevasta te-a neglijat pe tine în ultima vreme. Așa că n-ai decât să stai acasă! Ochii ei îl tachinau. Aha! Știam eu. El clătină din cap, derutat de el însuși. Ea întinse mâna și-i mângâie chelia, vechiul ei ritual aducător de noroc. Știi ceva? zise el. Chiar credeam că am ajuns la un anume nivel de stăpânire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de oră după ce se cazase, era o altă persoană. Părea timidă, stresată că trebuia să urce la el în cameră. În mod evident, era momentul să-și revizuiască părerea despre propria-i celebritate. O chestie ideală cu care s-o tachineze pe Sylvie, când avea s-o sune în acea seară. El coborî în hol și făcu cunoștință cu singura rudă apropiată a victimei. Era puțin trecută de treizeci de ani, îmbrăcată în pantaloni largi, cafenii, și bluză de bumbac roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
printre ei, după ce renunțase la haină și vestă în favoarea unor pantaloni kaki și a unei veste tricotate. Karin își înăbuși chicotitul când se apropie de el. — Nu vă e cald îmbrăcat așa? Termostatul meu merge cam greu. Am observat, îl tachină ea. Să fie din cauza științei? Alesese un restaurant din campusul local, care se numea Pioneer Pizza. Scăpase de nervozitatea din ziua precedentă. Se juca mai puțin cu părul. Zâmbi cetei de studenți din jurul lor, când chelnerița îi conduse la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
le spusese amândurora secretul ei îndelung ascuns, o dezvăluire care-l tulburase pe Weber nu pentru că ar fi avut vreo obiecție, ci pentru că Jess simțise nevoia să se ascundă de ei atâta timp. Fusese vina lui: de atâtea ori își tachinase fiica pe tema băieților, admirându-i abordarea relaxată a vânătorii, că-i anihilase unele părți din ea. Mai avusese crize - primul an în noul lui laborator din Stony Brook; izbucnirea bruscă a vocației lui de scriitor - când nu simțise deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
I-a făcut să se dea cu el. Acum n-o să aflu niciodată ce s-a întâmplat. Pescuiau pe îndelete, aruncând undița și învârtind de mulinetă fără convingere. Weber nu prinse nimic. Lui Mark îi făcea mare plăcere să-l tachineze. — Normal că rămâi cu buza umflată. Arunci ca o gagică din echipa de softball. Mark prinse șase pești-lună. Weber inspecta fiecare pradă înainte ca Mark s-o arunce înapoi. Ești sigur că ăștia sunt diferiți între ei? Eu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ar fi simțit nevoia să-și ia computerul de buzunar și să deschidă un fișier de lucru. Karin Schluter upgradată. Costuri. Beneficii. — Nu-mi vine să cred că-ți spun toate astea. Sunt total scârboasă? Zâmbi cu ochii la drum, tachinând-o. —Nu total. —Nu-mi vine să cred că am spus cuiva chestia asta. Nici măcar că am recunoscut-o față de mine însămi, cu voce tare. Opriră la patru cvartale de casa lui, unde cobora întotdeauna și o lua pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]