517 matches
-
format în război și în închisoare, iar viziunea asupra lumii este marcată de biografia sa. În mod paradoxal, războiul și detenția l-au protejat de ceva mult mai dur din punct de vedere moral. Printre bolnavii din salon se află taciturnul Aleksei Șulubin, cel care își deschide sufletul doar în fața lui Kostoglotov, pe care îl simte capabil să înțeleagă suferința lui morală, care îi dublează suferința fizică. Șulubin face parte din categoria celor care "au trăit în minciună", care și-au
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și celorlalți de pregătire pentru coborâre. Acum, la despărțire, Bidaru observă că profesoara nu mai era aceeași persoană pe care o știa el cândva, nici tatăl ei nu mai era acel bărbat de care se temea la începutul călătoriei: neprietenos, taciturn și aspru. Doar mama profesoarei părea la fel ca la început: la locul ei, modestă, tăcută, încă tânără și încă frumoasă ca și fiica ei, încât ușor putea fi confundată cu o soră ceva mai mare. Pe fețele mereu vesele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-n cimitir / De ziua morților, când se face pomană". În alte situații, se manifestă interlocutori răstiți ori concesivi, o lume frământată cu miturile și filozofia ei practică motive de minuțioasă evocare veristă. Până și clipele de duioșie par aspre. Față de taciturnii sadovenieni, jeluitori și misterioși, ruralii lui Sorescu, volubili, de o mobilitate fără tihnă, se agită neîmpăcați ca Moromeții lui Marin Preda. "Nouă, muntenilor observa prozatorul -, ne place să stăm de vorbă până ne dor fălcile"! Totodată, la dunărenii aceștia cu
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fi nevoie de butoaie. Vinul vinde butoaiele butoaiele vând vinul. La Marin Sorescu, o parabolă ca aceasta ar fi fost motiv de discurs jovial; Ioanid Romanescu întârzie în ironie. Persistă, la el, acea oscilație între două polarități caracteristică solitarilor și taciturnilor, sufletelor torturate de întrebări și soluții; se îmbină în Ioanid Romanescu tentații hiperbolizante și intenționalități intimiste. O întrebare de genul: Ce știți dumneavoastră, Doamnă? presupune un dialog; în fapt, lectorului i se oferă un monolog interior, nu o convorbire. O
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nouă kilometri unul de celălalt A Opta Minune a Lumii nu desparte doar pământurile celor două țări, ci și legendele din adâncul sufletelor locuitorilor"! ( Idee expusă la timpul potrivit și de președinții William Augustus r'Bamba și chiar și de taciturnul Dodo Buddenbrook.) Impasibilă, Comisia de specialiști caută în continuare diferențele dintre legendele pe care trebuie să le pună de acord. Căci Comisia de specialiști pentru acest lucru a fost creată. Și pentru acest lucru este plătită. 79. Un gând negândit
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
nouă kilometri unul de celălalt A Opta Minune a Lumii nu desparte doar pământurile celor două țări, ci și legendele din adâncul sufletelor locuitorilor"! ( Idee expusă la timpul potrivit și de președinții William Augustus r'Bamba și chiar și de taciturnul Dodo Buddenbrook.) Impasibilă, Comisia de specialiști caută în continuare diferențele dintre legendele pe care trebuie să le pună de acord. Căci Comisia de specialiști pentru acest lucru a fost creată. Și pentru acest lucru este plătită. 79. Un gând negândit
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
mâini, și privea orașul), și mi-a luat timp, sărutări, priviri ca să aflu. Să te privesc cum te miști printre catastrofe, cu precauția ta de vânător, atât de demn de Încredere, atât de sigur de ceea ce faci și nu faci, taciturn ca un soldat bătrân. Pregătind fiecare fotografie cu ochii, Înainte de a face vreo mișcare, socotind În zecimi de secundă dacă merită osteneala ori nu. Nu râde, fiindcă așa este. Îți jur. Știu ceea ce știu de cât am simțit că Îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
publicațiile ce au prins viață În anul 1990 le oferă cititorilor articole În care autorii Își revendică dreptul de a fi subminat regimul comunist prin micile gesturi zilnice de Împotrivire față de modul de viață impus de dictatură. Considerațiile acestor „luptători taciturni” sunt cât se poate de explicite În privința rolului pe care l-au jucat În Înfrângerea sistemului: actele de revoltă petrecute În intimitatea apartamentului de bloc și fără a fi cunoscute de vecini au Însemnat mult mai mult decât „gălăgia” publică
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
se deplasează în jos), cu atât individul are deschidere comunicativă mai mare, prezintă flexibilitate comunicativă, dar este în același timp vulnerabil; cu cât zona necunoscută celorlalți este mai mare (linia orizontală se deplasează în sus), cu atât individul este mai taciturn, secretos, enigmatic, închis, dar vulnerabil într-o măsură mai mică. 2.2. Nivelul comunicării interpersonale Este nivelul la care individul interacționează cu semenii de pe poziții „personale”, adică prin contact direct. Un relativ grad de cunoaștere reciprocă le permite interlocutorilor să
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
În cultura israeliană, stilul comunicativ are o orientare pragmatică, se subordonează principiului „dugri”, adică este direct, simplu, agresiv, orientat spre imaginea publică a vorbitorului, alert, cu multe întreruperi și suprapuneri. Scollon și Scollon (1987) pun volubilitatea comunicativă vs atitudinea comunicativă taciturnă în legătură cu strategiile solidarității, ale politeții pozitive, respectiv cu strategiile deferenței, ale politeții negative din diverse culturi (vezi și infra, 6.4). Există diverse maniere culturale de semnalizare a intențiilor interacționale: de pildă, intenția de a păstra cuvântul este semnalizată de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
tare este considerat „vulgar”, adică popular, vorbitul calm și cu voce mai joasă este considerat distins, stilat, propriu omului educat. Persoanele vorbărețe sunt percepute ca volubile, simpatice, „de lume” („Dragostea din ce-i făcută?/ Din ochi dulci și vorbă multă”); taciturnii sunt percepuți ca „ascunși”, „morocănoși”, „urâcioși”: „Urâtul din ce-i făcut?/ Din omul care-i tăcut”. Volubilitatea se corelează cu strategii ale politeții pozitive și apare între egali; atitudinea verbală reținută se corelează cu strategiile politeții negative și apare în
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Ă 571). Peste câteva zile, analiza e și mai minuțioasă, și mai exactă: „Mă îndoiesc că-n materie de abis diferența dintre mine și fratele meu este atât de mare cum crezi. Amândoi suferim de același rău, numai că el, taciturn din naștere, nu are acces la verb, în vreme ce eu, vorbăreț neobosit, îmi etalez suferințele și, ca să le compromit, le convertesc în capricii” (28 iunie 1983 Ă 573). Nu se poate analiză mai exactă a posturii în care se află Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Despre marele dipărut, portretistul performant nu ezită să scrie că a avut, cunoscându-l, "revelația geniului" dar și a omului ce pendula, lucru vizibil și în ultimul volum "La Quête intermittente", între melancolie și spaimă: "Era deci mai degrabă un taciturn, cu o infinită tristețe în priviri (...) ființa sa a scris pagini extraordinare despre care eu nu pot decât să confirm că semănau cu el; cu domnul acela micuț, puțin rotofei, cu figură de clovn cum s-a spus de atâtea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mare scriitor, nu va fi scutit de puseuri narcisice și autoritare. Coleg de generație cu Geo Dumitrescu, Ion Caraion și Virgil Ierunca, ajutat să supraviețuiască la București de Miron Radu Paraschivescu din munca de corector la "Timpul", Marin Preda, tânărul taciturn obsedat "mai ales de temele sexuale", părând "mereu flămând și nedormit", va debuta în 1948 cu "Întâlnirea din pământuri". Nu va ezita apoi să facă unele concesii realismului socialist, nuvela " Desfășurarea" fiind un compromis dezolant al autorului "Delirului" pe altarul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
implicați în varii scandaluri la Restaurantul Casei Scriitorilor ori în alte cîrciumi. Pe Pîcă poate-l știți din filme: avea niște frumoase plete albe, motiv pentru care juca preoți prin pelicule de război. Era, repet, mare amator de scandaluri spre deosebire de taciturnul Pucă, mare grafician al epocii. Din cauza aceasta, cînd intra în anturajul tău, poetul te frisona oleacă, neștiind la ce te poți aștepta. În seara cu pricina, Pîcă părea că ne ignoră: a făcut semn chelnerului și a cerut o votcă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
a mutilat copilăria, în termeni literări am putea spune că l-a împins spre întuneric, el însuși recunoaște că l-a transformat într-un copil slab, sensibil și introvertit. Nu este nimic mai trist pe lumea asta decât un copil taciturn, un copil nu are la îndemână ieșirile histrionice ale adultului și asta se observă."36 Dacă esențele pe care oamenii le stimează atât de mult, fără să le iubească, n-au putut salva nimic, atunci nu ne mai rămâne decât
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
cu bravura și logica personajelor romanului polițist. Partea a doua a cărții aprofundează două modele posibile de cupluri, un love story între Poe și daneza Hanna, și eroul nostru Paco și Dora. În timp ce junele Poe, debutant în dragoste, timid și taciturn, își face gânduri și curaj, dar în cele din urmă își amână inițiativa față de matura lui iubită, Paco traversează o criză profundă de inspirație și neputință, dar și una economică. Alarmată de periculosul lui derapaj, Dora va accepta să aibă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lamentații aruștiene, funcționând ca un fel de dublet zoomorf pentru personajele de prim-plan. Pentru că protagoniștii adevărați sunt ceilalți, sunt oamenii de hârtie ale căror întunecate revelații mărturisesc o eternă apocalipsă. Toți actanții textuali (precum, bunăoară, Nebgrohd, "zeul mic și taciturn", cu dinții verzi și "caninii mai ascuțiți decât Blestemul și coamele tigrilor", Călărețul albastru, "cel ce călătorește printre amintiri vii ca rănile", oamenii-îngeri triști, drapați în întuneric, Ucigașul sumbru, cu "neobosit trup, neobosit trup, bun de umplut Abisul" sau Faraonul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Reîntoarcerile).328 Există numeroase puncte de contact între experiență descrisă de creatorul romantic în Viață solitara și imaginea quasimodiană amintită: Din când în când m-așez pe-un dâmb, la malul / însingurat al unui lac, de frunze / încununat și plante taciturne. / În el, în crucea-amiezii-și oglindește / domoala față Soarele. Sub boare / nici frunzele, nici iarbă nu tresaltă, / nici valuri unduind sau cânt de greieri, / bătăi de aripi fâlfâind prin ramuri, / zumzet de fluturi, glas sau frământare, / nimic n-auzi, nu vezi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
muggia nella foresta, / e muggia tra le nubi îl tuono errante, / pria che l'aurora în ciel fosse ridesta. (vv. 4-6) Spento îl diurno raggio în occidente (Frammento XXXIX): I ramuscelli ivan cantando al vento, (...). (v. 10) Sola tenea la taciturna via / la donna, e îl vento che gli odori spande, / molle passar sul volto și sentia. (vv. 19-21) Veniva îl poco lume ognor più fioco; / e intanto al bosco și destava îl vento, / al bosco là del dilettoso loco. (vv
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
volute di spirali / univano le stelle, / le stesse che seguivo da bambino / disteso șui ciottoli del Platani / sillabando al buio le preghiere. (I ritorni). 329 Talor m'assido în solitaria parte, / sovra un rialto, al margine d'un lago / di taciturne piante incoronato. / Ivi, quando îl meriggio în ciel și volve, / la sua tranquilla imago îl Sol dipinge, / ed erba o foglia non și crolla al vento, e non / onda incresparsi, e non cicala / strider, né batter penna augello în ramo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fi decît traumatizantă. Ca atare, sosirea lui Bartleby creează o tulburare evidentă. Angajat de către avocat pe poziție de copist, el va fi izolat de ceilalți lucrători printr-un glazvant care amplifică simbolic tensiunea microsistemului concurențial pînă la limita imploziei. Atitudinea taciturnă a tînărului copist, volumul uriaș de muncă pe care îl execută, gesturile rupte, mecanice îl fac, pe de o parte, indispensabil avocatului, iar, pe de alta, antipatic colegilor de birou. Treptat, el devine centrul de greutate al mecanismului competițional, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în fapte. O afirmație, să recunoaștem, cu ramificații filozofice cam subtile pentru un simplu contabil și consilier juridic. Cine este, în fond, Jaggers, misteriosul spectator "nejucător"? Aici Dickens ne solicită, indubitabil, întreaga atenție. Poziția privilegiată (în raport cu celelalte personaje) îi conferă taciturnului administrator de averi și avocat (cîndva pledant), cu siguranță, un aer de autoritate. El stă în vîrful piramidei textuale (precum autorul omniscient din romanul tradițional), contemplînd destinele (turbulente) ale eroilor și făcînd observații arogante, de genul celei amintite. Statutul său
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sclavă, pe Enid, pentru a-i oferi o familie și pentru a o numi din pură convenție socială "soție". Enid dă naștere la trei copii și ține o casă imensă, unde Alfred inginer la o mare companie vine ca musafir taciturn. Personalitățile soților sînt reprimate pînă la inhibiția cea mai adîncă, orice tentativă de interrelaționare fiind sortită eșecului, întrucît trece drept "exces" și nepermis "libertinaj". Totuși, copii soților Lambert produc mutația de identitate ce formează, ultimativ, și mobilul epic-metaforic al Middlesex-ului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sublimate, frustrările și impulsurile erotice puberale ale acestora. Doamna Lisbon constituie, după toate aparențele, elementul de dezechili bru al familiei. Supra-protectoare, autoritară (pînă la tiranie, s-ar părea, însă naratorii nu pot oferi totuși argumente plauzibile în această privință) și taciturnă, ea își ține fiicele sub un clopot de sticlă, refuzîndu-le orice integrare în lumea din afara casei casă închisă aidoma unei fortărețe. Dl. Lisbon, profesor la liceul unde învață atît naratorii, cît și fetele, dă semnale că, la limită, ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]