561 matches
-
cu răceală. Nu te-ai simțit bine nici ieri, dar ai fost în stare să te duci la bibliotecă. Ai întotdeauna destul suflu pentru ce vrei să faci, și deloc pentru ce-i important. Thaw se îmbrăcă și se spălă tacticos. Doamna Thaw îl ajută să-și pună haina și zise: — Nu te grăbi pe drum. La prima oră e slujba de la biserică, așa că nu contează dacă întîrzii puțin. Profesorii înțeleg. Și mergi drept. Nu mai umbla de parc-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
colibă și închise ușa. ― Mă urăsc cu toții! Am eșuat! Nu am reușit să le fiu conducător. Nu mă înțeleg, nu mă iubesc și, uite, nici măcar nu mă mai respectă. Cred că vor veni zile grele, Maria. Femeia scoase cu gesturi tacticoase un recipient de metal și-l așeză pe masă. Apoi merse până la o poliță de unde luă două căni de lut, pe care le umplu cu un lichid roșietic. ― Ăsta e vin, surâse Maria privind spre Stin. Aici, pe Vechea Terra
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
să-mi iau rămas-bun de la Ariana, în Parcul Central. Tata plecase cu mașina, dis-de-dimineață. Își făcuse din asta un obicei în ultima vreme. Căra întruna bagaje noaptea și, de fiecare dată, se strecura afară din apartament fără zgomot, apoi mergea tacticos până la mașină. Eu îl observam de sus, de pe balcon. Se străduia să meargă încet, ca un om care n-avea nimic de ascuns și numai întâmplător se afla pe drum la o oră târzie. „Trebuie să mă străduiesc să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
suflet la vestiar, unde uniforma aștepta pregătită, mă dezbrăcam, mă spălam, mă îmbrăcam, verificam dacă și cravata îmi stătea cum trebuie, făceam câțiva pași de probă prin încăpere și, când mă simțeam sigur pe mine, mă arătam la vedere. Pășeam tacticos și semeț prin tot câmpul de zbor, întorcându-mă la avioane, iar când ajungeam acolo, lucrurile se petreceau de fiecare dată în felul următor. Fetele se așezau pe un trunchi de copac, aruncând înspre noi priviri nerăbdătoare, elevii se strecurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
puneai cinci și Îți cumpărai o Înghețată pe băț. De vanilie. Sau de rom. Vă Întoarceți la momeala cu pilitură de fier. A dispărut ca și cum n-ar fi fost. Demeșco urlă de fericire și pune mâna pe magnet. Se așază tacticos la pândă. Viața confirmă mereu cuvintele lui N.S.Hrușciov: În epoca noastră nu există decât două căi - fie coexistența pașnică, fie cel mai distrugător război din istorie. O a treia cale nu există. Tocmai de aceea Întâlnirea care a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ca activator al ovarelor, el mai este iubit și ca vânat de un gust rafinat. Într-adevăr chiar În aceeași zi, sau a doua zi, e apucat de tovarășa lui care-i roade Întâi ceafa, după datină, cu Îmbucături mici, tacticos, Îl mănâncă lăsând numai aripile. Moarte și ele. În fereastră, mere, gutui. Putrezesc În soarele de februarie, ce redesenează pe dușumea macrameul perdelei. Dincolo de fereastră, atelierul de reparat mașini de cusut, mașini de scris și de tocat carne. Tocilărie. Colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la a nu știu câta generație, latră, păzind orașul. Va veni și vremea lui „Pierdut caniș negru cu fundulițe roșii, zona Piața Revoluției. Găsitorului, bună recompensă” Toate la vremea lor. Într-o după-amiază liniștită care va fi fără sfârșit, mestecând tacticos cornulețe. Făcute după rețeta zilei. Fără teamă de lipsuri În inventar. Recitind pentru tine și pentru alții Ioan Budai Deleanu. Dar până atunci, cine știe? O nouă vizită de lucru? O altă viață? O altă lume? ILUZIA UNEI LUMI un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vor să se așeze înălțimile voastre, acolo o să se facă într-o clipă loc; binevoiți să vă alegeți... Vorbește jupânul cam tare... Cui dă de veste că am venit eu? Brâncoveanu privea spre cei câțiva negustori străini care-și beau tacticos cafelele din ceșcuțele fără toartă. Ridică el glasul ca să facă atent pe cineva de prin încăperile despărțite doar cu perdele de brocard greu, ei bine, hai să l ajut, deși nu am puterea măriei sale - și marele logofăt își drese glasul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ca și cum ar fi intuit gândurile lui Mihai, Constantin Cantacuzino continuă: — De la început mi am dat seama că finul meu ajuns vodă e un om de nimic, care răzbește doar prin pungile pe care le împarte în stânga și în dreapta. Se descheie tacticos la caftan și scoase dintr-un buzunar o foaie împăturită în patru. Era o copie după registrul secret al visteriei, de care de curând răspundea Ianache Văcărescu. Spătarul Mihai citi cu groază: 5.000 de taleri s-au dat către
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de unde cumpără tata benzină - au vârste cuprinse între treizeci și cincizeci de ani, deși eu nu mă gândesc la ei raportându-i vârsta lor, ci doar ca la „bărbați“. În cercul de la bătaie, ba chiar și în baze, își molfăie tacticoși chiștoacele jilave de trabuc. Nu-s niște puștani, vezi bine, ci bărbați în toată firea. Burtoși! Musculoși! Cu brațe păroase! Cu țeste pleșuve! Și ce voci mai au - răsunătoare ca tunul, de le auzi hăt până pe veranda casei noastre, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
femeia prinde cana cu amândouă mâinile și zâmbește ca un copil ce a primit un cadou de mult așteptat. Mmm, caliente, así como me gusta a my. Gracias 2. De nada3. Încinsă cu un șorț alb, Amalia începe să pregătească tacticoasă micul dejun. Schimbă câteva fraze banale cu Antonio, făcând unele observații asupra drumurilor proaste și a căldurii excesive pentru luna iulie, apoi deschide radioul. Se aude vocea destinsă a crainicului: "În dimineața aceasta un program special de muzică. Pentru început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pomi fructiferi cu rod parfumat și dulce, chipurile unor copii care-i privesc curioși. Hămăitul câinilor îi însoțește permanent, parcă și-ar transmite ceva unii altora. Un cârd de gâște cu burți grase și dungi maro pe gâturile lungi, pasc tacticos firele de iarbă de la marginea drumului îngust. Copitele calului le obligă să sară în lături cu aripile larg desfăcute și imediat încep să protesteze cu găgăiri stridente. Câteva găini zburătăcesc năuce peste drumul plin de gropi. Un nechezat subțire se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Așezat pe un scaun desfundat, Marius trage cu dinții dintr-o bucată de pâine uscată, veche și întărită, numai bună să-ți rupă măselele. Cina. Și asta "eliberată prin efortul de război" din buzunarul unui neamț mort. Mestecă îndelung, la fel de tacticos ca și când s-ar afla în interiorul unui restaurant select. Când termină, se șterge la gură cu batista și scutură firmiturile căzute pe veston. Un hohot de râs sănătos îl face să ridice privirea. Sergentul Cristian Lazăr, zis Mâțu, comandantul grupei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
într-o impecabilă poziție de drepți în fața pasagerului său. "Oh, Mein Gott134, un ștab cu grad înalt! Ce rahat mai vrea și ăsta să mănânce pe aici?" gândesc la unison cele două santinele atunci când văd însemnele argintii pe uniforma neagră. Tacticos, cu pumnul mâinii stângi bine proptit în șold, cel care provocase îngrijorarea santinelelor pășește cu atenție pe asfaltul curățat lună. Ocolește cele câteva minuscule pete de zăpadă transformate în bălți de soarele după-amiezii. În mâna dreaptă are o cravașă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
opriți alții să-i facă rău. Așadar, nu avea nici un motiv să tremure în pantaloni numai fiindcă ticălosul ăsta arogant apăruse aici pe neașteptate. Cu mișcări lente, măsurate, scoate o țigară din pachet fără să servească pe celălalt. O aprinde tacticos, apoi se lasă pe speteaza scaunului și după ce pufăie de câteva ori o pune pe marginea scrumierei aflată în dreptul lui. De fapt, ce înseamnă colaborare totală? Puteți fi mai explicit? Gânditor, Schultz bate un timp toba cu degetele pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vărzările, plăcintele cu bostan, dulcețurile din toate fructele, compoturile și zacuștile și altele, bunătăți puse pentru iarnă. Sau când venea tata de la stână cu câte un caș uriaș, își sufleca brațele, se spăla bine cu mult săpun de casă și, tacticos, se apuca să așeze cașul pentru iarnă la putină! O cană de moare de varză de-a lui făcea cât un imperiu! Mama spunea: - Mi-e poftă de o bucată de somn, hm, ce-ai spune, Iancule? Pe tata îl
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
stinge în zori, mai avea și misiunea, în toiul nopții, să bată în obloanele sau ferestrele unor oameni. Se uita întâi la un ceas mare cât o farfurioară de la ceștile de cafea, legat cu un lănțug, pe care-l scotea tacticos dintr-un buzunar al jiletcii, bătea în obloane și striga: - Este ora 11, e liniște în Botoșani!Este ora 12, e liniște în Botoșani! - Este ora 1, e liniște în Botoșani. Oamenii deranjați din somn nu se supărau, ci, dimpotrivă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din buzunărașul din față. La vederea acestuia, mă urmărea cu priviri invidioase cum îl deschid, eram mândru și savuram gestul pe care-l lungeam în timp, era un briceag frumos, cu plăsele din os, al lui tata, și am început tacticos să fac o țurcă, o bucățică dreptunghiulară de lemn ascuțită în ambele capete. Apoi i-am dat lui un soi de lopățică cu mâner, aveam și eu una și în stradă, pe atunci nu ne încurca decât prea rar mașinile
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a șoptit: - Mai păstrează și pentru tren! Frați, surori, mame și tați, prieteni și bunici, verișori și nepoți se aflau dincolo de poartă și mai strigau: „Sandule, vezi, în tren e curent, să-ți pui fularul!” tocmai când acel Sandu rupea tacticos dintr-un pui și-l servea pe un vlăjgan cu cojocică pe el, care îi întindea rânjind o sticlă cu țuică de cazan de la Răducăneni; „Să-mi scrii, Toadere - striga o mamă deznădăjduită, de cum ajungi acolo!” „Da”, și Toader în timpul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
udându-mi gâtul din când în când cu vin dintr-o sticlă pe care o țineam între picioare. Mai încolo, un altul, îmbrăcat ca și mine, într-un costum gri, bea și el dintr-o sticlă. Apoi începu să mănânce tacticos dintr-o găină, dar mușca direct din ea. Atunci am scos și eu o găină friptă și, imitându-l, cu sticla de vin într-o mână și cu pasărea în cealaltă, am început să mă ospătez, pentru că înspre noi nu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fel? Apoi ne-am așezat, am scos eu o sticlă, tot de un litru, cu vin alb, bun al dracului și, imitându-l, i-am scos dopul tot cu dinții, după care i-am oferit-o. El a pus-o tacticos la gură, a băut-o toată, dar s-a oprit de două ori pentru respirație, s-a șters politicos la gură cu mâneca hainei și mi-a dat-o: - Hai, încearcă! Stângaci, cum mă știu de-o viață, am luat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aici, "Plugarul", că-s bune, așa cuie de sicriu, mai rar! - Mulțam, nu fumez de astea. Înseamnă că tot de-ale mele sunt nevoit să fumez. Și după ce oftă din toți rărunchii, scoase un pachet cu Winston și se servi tacticos cu o țagară. - Cică vine un utilaj de la județ să ne curețe asfaltul de baligă și pământ. - Da, că județul n-are altceva de făcut decât să se ocupe de treburile noastre. N-ai auzit de descentralizare? Mai citește și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
două sute. Moșul, între timp, avea nevoie de mincioc. L-am ajutat cu al meu să scoată din apă un crap oglindă de două ori mai mare ca al meu. Fratele meu se muncea din greu cu altul, dar calm și tacticos, cum lam știut din totdeauna, l-a scos afară fără ajutor. Au urmat alții, pe rând, la fiecare, ajutându-ne reciproc, și încă cu grimaza feții a mirare de o așa rară întâmplare. Pe la ora unsprezece, când eroul nostru se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Iubire. Am împăturit poezia și am pus-o în buzunarul de la piept, alături de poza angalok-ului. Ele erau tot ce aveam mai important, tot ceea ce-mi dăruise viața mai de preț. Apoi nu am ezitat nici o clipă. Am luat încet, tacticos, bagajul care mă aștepta pe pat, gata pregătit pentru românia, și am deschis fără să mă grăbesc ușa, încetinindu-mi în mod intenționat mișcările. Cu cât voiam mai mult să fug, să sar de bucurie că reușisem să scriu poemul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
canadienei. — Vrei ? m-a îmbiat el cu sticla. Am clătinat din cap. — Iartă-mă, dar trebuie neapărat să trag o dușcă, să mă încălzesc. Zgârcomanii ăștia nu încălzesc niciodată hotelul ca lumea. mai trase o dușcă, pe care o plimbă tacticos prin toate colțurile gurii. Nu se grăbea, știa că mă are pe deget acum, ceea ce mi se părea pe jumătate amuzant, pe jumătate revoltător. — Dar să începem cu începutul... Acum patruzeci și doi de ani mă nășteam într-o familie
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]