KorAP: Find »[drukola/base=taică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...136 >

3,383 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

n-ai de-a face cu tâmpenia aia de moștenire chinuită, că, oricum, te-ar fi săltat și te-ar fi lichidat. Acum erai mort, și eu eram moartă și Dar eu nu despre asta vorbesc! Și maică-ta și taică-tău erau și ei morți. Dar de ce le ții partea? Eu nu țin partea nimănui, zice ea. Nu spun decât că nu-i un tip chiar atât de ignorant cum îl crezi tu. Și probabil că nici ea nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ca să-L scoată din sărite - pur și simplu. El nu poate suferi nicicum neascultarea în sine și nici nu o dă uitării atunci când se așază furios (probabil scoțând fum pe nări și cu siguranță chinuit de-o migrenă teribilă, ca taică-meu în culmea constipației) și începe să taie numele din cartea aia. Când datoria, disciplina și supunerea slăbesc - ei, da, iată mesajul pe care-l înghit de fiecare dată de Paști o dată cu mațo-breiul1 maică-mii - consecințele sunt absolut imprevizibile. Renunțarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
dar pe ea n-o punem la socoteală, că-i negresă. Ha, ha, ha. Vreau, de fapt, să spun că niciodată n-a călcat la noi în casă vreo șikse adusă de mine. Țin minte că, pe când eram destul de mic, taică-meu a adus una, într-o seară, la cină: o casieră de la birou, subțirică, încordată, timidă, bine crescută, blajină la vorbă, sărită de prima tinerețe, pe nume Anne McCaffery. Doctore, e cu putință s-o fi tras pe făcăleț? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
bine crescută, blajină la vorbă, sărită de prima tinerețe, pe nume Anne McCaffery. Doctore, e cu putință s-o fi tras pe făcăleț? Nu pot să cred! Și, deodată, numai ce-mi vine ideea asta. E oare cu putință ca taică-meu să i-o fi tras, să fi călcat pe-alături? Îmi amintesc și azi cum ședea pe canapea lângă mine și, în încordarea ei, s-a apucat să ne explice pe îndelete cum i se scrie prenumele și mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
la nesfârșit, bla-bla-bla, tăicuțul meu drag, uite că după douăzeci și cinci de ani mi-a venit în minte o întrebare (nu că aș avea vreo dovadă, cât de mică, nu că până-n clipa asta mi l-aș fi imaginat vreodată pe taică-meu capabil să comită fie și cea mai mică infracțiune pe tărâmul relațiilor domestice... dar infracțiunea pare să aibă, în ochii mei, o anumită fascinație), publicul spectator are de pus o întrebare: de ce ai adus, mai presus de orice, tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să-ți faci o spovedanie evreiască? Fără să-i înfățișezi nevesti-tii păcatul săvârșit, pentru ca ea să te poată acuza, ocărî, umili, pedepsi și însângera la nesfârșit, să te lecuiască de poftele tale interzise! Da, chiar așa, un desperado tipic evreu, taică-meu ăsta! Recunosc perfect acest sindromul ăsta. Haide, vino, neamule, oricare-ai fi, dă-mă-n vileag și condamnă-mă - am comis cel mai cumplit lucru la care v-ar putea duce gândul: m-am înfruptat din ceea ce n-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
făcut ea socoteala că două țâțe plus doi craci fac patru? Pare-mi-se că mie mi-au trebuit două decenii și jumătate ca să ajung la acest calcul brutal. Of, probabil că totu-i doar rodul imaginației mele, zău așa... Taică-meu... cu o șikse? Imposibil. Nu era el în stare de una ca asta. Propriul meu tată să fi futut o șikse? Recunosc, la o adică, strâns cu ușa, că o futea pe maică-mea... dar o șikse? Mai repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Când, însă, sunt cu adevărat rău până-n măduva oaselor, atât de netrebnic încât nu-i mai rămâne decât să-și înalțe brațele spre Dumnezeu Atotputernicul, întrebându-L cu ce I-a greșit de a pedepsit-o cu așa un copil, taică-meu e chemat să facă el ordine; mama se dovedește a fi o făptură sensibilă, prea delicată ca să-mi aplice pedepse corporale: — Mă doare mai tare decât îl doare pe el, o aud explicându-i mătușii Clara. Așa sunt eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-l bat și pace. Of, of, of, săraca mama. Și totuși, ce se-ntâmplă aici până la urmă? Las’ că-i dăm noi de capăt, doctore, ca doi evreiași isteți ce suntem... S-a întâmplat ceva îngrozitor și făptașul e fie taică-meu, fie eu. Cu alte cuvinte, nelegiuitul e unul din cei doi membri ai familiei care se află în posesia unui penis. Bun. Până aici, lucrurile sunt clare. Și-acum: să se fi dat el în bărci între picioarele alea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ăsta, de la faptul că i-am mâncat pămpălaucei șarlota de ciocolată? Chiar dacă am mâncat-o, de fapt, n-am vrut! Am crezut că-i altceva! Jur, jur că n-am vrut să fac una ca asta!... Dar eu sau, totuși, taică-meu să fie cel care-și răcnește pledoaria de nevinovăție în fața instanței? Bine-nțeles, el trebuie să fie - da, a făcut-o, bine, bine, Sophie, scutește-mă, am făcut-o, dar n-am vrut s-o fac! Fir-ar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
persoană de a cărei părere e cazul să ne temem. Mda, pare-mi-se că chinezii sunt singurii oameni de pe lumea asta de care evreii nu se tem. În primul rând, pentru că engleza pe care o vorbesc îl face pe taică-meu să pară, pe lângă ei, Lordul Chesterfield; în al doilea rând, fiindcă n-au în țeastă decât pilaf; și, în al treilea rând, fiindcă în ochii lor noi nu suntem evrei, ci albi - și, poate, chiar anglo-saxoni! Închipuie-ți! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
De-aia-ți zic până azi, Alex, să nu te ții de farse - ar putea avea urmări tragice! Mi-a fost atât de rău, Alex - îi făcea o plăcere nebună să-și reamintească sieși, ca și mie, ca și lui taică-meu, după cinci, zece, cincisprezece ani de la cataclism - că taică-tău, Conu Grozavu’, aci de față, a trebuit să-l cheme pe medicul hotelului, care dormea buștean, să vină la noi în cameră. Vezi cum îmi țin degetele? Vărsam atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ții de farse - ar putea avea urmări tragice! Mi-a fost atât de rău, Alex - îi făcea o plăcere nebună să-și reamintească sieși, ca și mie, ca și lui taică-meu, după cinci, zece, cincisprezece ani de la cataclism - că taică-tău, Conu Grozavu’, aci de față, a trebuit să-l cheme pe medicul hotelului, care dormea buștean, să vină la noi în cameră. Vezi cum îmi țin degetele? Vărsam atât de cumplit, că exact așa îmi înțepeniseră, de-ai fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să-l cheme pe medicul hotelului, care dormea buștean, să vină la noi în cameră. Vezi cum îmi țin degetele? Vărsam atât de cumplit, că exact așa îmi înțepeniseră, de-ai fi zis că-s paralizată și întreabă-l pe taică-tău - Jack, spune-i, spune-i ce-ai crezut când mi-ai văzut degetele după ce-am mâncat homarul ăla. — Care homar? — Ăla pe care mi l-a băgat pe gât amicul tău Doyle. — Doyle? Care Doyle? — Doyle, Goiul Ăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
există și posibilitatea ca această poveste să aibă de-a face mai mult cu imaginația ei decât cu realitatea (de prisos să adaug că mai mult cu primejdiosul Doyle decât cu homarul interzis). Și-apoi, de bună seamă, are și taică-meu destule griji pe cap în fiecare zi, astfel că uneori încetează să mai asculte conversația din jurul lui și-și rumegă propriile anxietăți. N-ar fi exclus ca acum să nu fi auzit o vorbă din tot ce-a zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
bine, îmi zice tata cu ochii scăldați în lacrimi ei bine, mă-ntreabă el de fiecare dată când mă-ntâlnesc cu el, ai în schemă vreo fată serioasă, musiu? Iartă-mă că-mi permit să te-ntreb, nu sunt decât taică-tău, cum, însă, n-o să trăiesc la nesfârșit, iar tu, în caz că ai uitat cumva, ești purtătorul numelui nostru de familie, mă-ntreb dacă n-o să mă faci, poate, și pe mine părtaș la secretul ăsta. Așa, ce rușine, ce rușine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ăsta. Așa, ce rușine, ce rușine că Alex P. e singurul din toată clasa care nu și-a făcut mămica și tăticul bunici. În timp ce toți ceilalți se însoară cu evreice drăguțe și fac copii, și cumpără case și (vorba lui taică-meu) prind rădăcini, în timp ce toți ceilalți fii duc mai departe numele de familie, el nu face decât să vâneze pizde! Și, pe deasupra, pizde de șikse! Le fugărește, le miroase, le lipăie, le ștupuie, dar, în primul rând, se gândește la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
care-mi vin la îndemână - mai întâi, o gaură ici, pe urmă, când mă plictisesc de ea, o gaură colea... și tot așa. Când o să termine? Numai că de ce ar trebui să se termine? Ca să le fac pe plac lui taică-meu și maică-mii? Ca să mă conformez normei? De ce naiba trebuie să mă scuz la tot pasul pentru că sunt ceea ce acum câțiva ani avea onorabila denumire de celibatar? La urma urmei, știi, asta-i toată chestia - celibatul. Și ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Fire-ai al dracu’ cu pula ta împuțită cu tot! îmi strigă ultima mea presupusă (și autointitulată!) mireasă dezamăgită prietena mea bizară, lungană și foarte ușchită, care într-o oră de pozat pentru reclame la desuuri câștiga cât analfabetul de taică-său într-o săptămână de lucru în minele de cărbuni din Virginia de Vest. Credeam că-i fi f’un tip superior, limbistule, nenorocitu’ dracu’! Pe fata asta frumoasă, care mi-a răstălmăcit intențiile, o cheamă Maimuța, porecla trăgându-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
deși lucrurile nu stau câtuși de puțin așa, știu asta, fiindcă, de fapt, ori de câte ori îmi apare numele în câte un reportaj din Times, își bombardează toate neamurile în viață cu câte un decupaj din numărul respectiv. Jumătate din pensia lui taică-meu se duce pe poștă, iar maică-mea călărește telefonul zile în șir, de trebuie să fie hrănită prin perfuzie, atâta-i mai turuie gura despre Alex al ei. De fapt, așa a fost dintotdeauna: nu reușesc să-și țină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
nu vreau să fiu perfect. Ai mai auzit una ca asta la viața ta? Pur și simplu refuz să fiu perfect. Ce plod dat naibii. Vin la mine în vizită: — De unde ți-ai mai cumpărat și covorul ăsta? mă întreabă taică-meu strâmbându-se. L-ai găsit într-un magazin de vechituri sau ți l-a dat cineva de pomană? — Mie-mi place. — Ce tot spui, mă contrazice taică-meu, nu vezi ce ros e? Îi răspund cu seninătate: — E ros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
în vizită: — De unde ți-ai mai cumpărat și covorul ăsta? mă întreabă taică-meu strâmbându-se. L-ai găsit într-un magazin de vechituri sau ți l-a dat cineva de pomană? — Mie-mi place. — Ce tot spui, mă contrazice taică-meu, nu vezi ce ros e? Îi răspund cu seninătate: — E ros, da’ nu-i terminat. Bine? Ajunge? — Alex, te rog, intervine maică-mea, ăsta-i într-adevăr un covor foarte ros. — Ai să te-mpiedici în el, cobește taică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
taică-meu, nu vezi ce ros e? Îi răspund cu seninătate: — E ros, da’ nu-i terminat. Bine? Ajunge? — Alex, te rog, intervine maică-mea, ăsta-i într-adevăr un covor foarte ros. — Ai să te-mpiedici în el, cobește taică-meu, o să-ți disloci genunchiul și atunci chiar că o să dai de bucluc. Și dacă stăm să ne gândim, cu genunchiul tău n-o să fie chiar un fleac, zice maică-mea cu subînțeles. Dacă o mai țin mult așa, acuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
are nimic. — Dar a avut, se grăbește maică-mea să-mi împrospăteze memoria, când ai avut piciorul în ghips până-n șold, dragule. Cât a șlepuit pe chestia aia! Cât s-a mai chinuit! — Aveam paișpe ani, mamă. — Ăhă, îi ține taică-meu isonul, și când ți-ai dat jos chestia aia, nu puteai să îndoi piciorul, de-am crezut c-o să rămâi infirm pe viață. Îi spuneam „Îndoaie-l! Îndoaie-l!“ Ajunsesem să-l implor dimineața, la prânz și seara, „Vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
de-ai tăi. Legenda gravată pe aversul monedei evreiești - pe trupul fiecărui copil evreu! - nu e CREDEM ÎN DUMNEZEU, ci ÎNTR-O BUNĂ ZI O SĂ VEZI ȘI TU CUM E SĂ FII PĂRINTE. — Ce zici, Alex, mă întreabă ironicul de taică-meu, sunt șanse ca treaba asta să se-ntâmple în timpul vieții noastre? Crezi c-o să se-ntâmple înainte să intru-n groapă? Aș... mai curând preferă să-și riște viața cu un covor ros! Ce ironic - și ce logic! — Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]