570 matches
-
pasager despre viața ei cu Mao. Vorbește despre vremea când avea optsprezece ani și niște ochi descriși ca semănând cu pietrele prețioase. L-am cunoscut pe muntele Yongxin, la o întrunire comunistă. După zile întregi de ședințe, am stat la taifas, am luat masa împreună. Lichioruri și pui fripți. El m-a rugat să beau ceai din cana lui. Zi-zhen își amintește aievea felul în care Mao le-a făcut anunțul prietenilor săi: „Sunt îndrăgostit.” Își amintește visul lui de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cunoștință lui Lan Ping aceste vești. Partidul înțelege. Mă plimb cu Lao Lin, consultantul pe probleme personale al partidului, și cu iubitul meu, care ne urmează la câțiva pași distanță. După-amiaza e liniștită și s-a așternut o atmosferă propice taifasului. Ajungem la malul râului. Iubitul meu pășește tăcut, de parcă ar fi adâncit în gânduri. Eu și Lao Lin schimbăm cuvinte despre vreme, sănătate și război. Privind spre soare, care apune pe după trunchiurile copacilor, el îmi propune să ne așezăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Pot să găsesc siguranță sub aripa dumneavoastră, tovarășe Kang Sheng? Numai dacă sub aripa dumitale pot găsi același lucru, domnișoară Lan Ping. Aude râsul fals al lui Kang Sheng. Un sunet dezgustător. Își flatează șeful. Nu stau cu adevărat la taifas, dar există ceva intimitate. Un cod secret între Kang Sheng și Mao. Cumva, ea simte că nu va fi capabilă niciodată să spargă acest cod. O pereche stranie de prieteni, se gândește. Cândva, Mao l-a descris în glumă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Roșii și țăranii sunt mobilizați să se mute în zonele muntoase îndepărate. Mao refuză să vadă pe oricine se plânge în legătură cu părăsirea pământului natal. Pentru a nu-i primi, o invită pe Fairlynn în peșteră, la o discuție și la taifas. Soțul meu e în întrevederea cu Fairlynn de azi-dimineață. Pălăvrăgesc de la politică la literatură, de la bronzul antic la poezie. Bol lângă bol și pachet lângă pachet, cei doi toastează cu vin de orez și fumează țigări. Încăperea e ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Am înțeles întotdeauna că „Revoluție înseamnă o clasă socială care răstoarnă o alta prin intermediul unei acțiuni violente” - ne-am pus cu toții viața la bătaie. Jocul continuă. Mao e pornit să măture opoziția. La ședințele de partid, zâmbește și stă la taifas cu Liu și Deng. Îi întreabă de familie și glumește pe seama obiceiului lui Deng de a juca poker. Mao are abilitatea de a dezarma din vorbe, de a fermeca și de a-și face victimele să-și uite de suspiciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Dar adevărul e că nimeni altcineva nu salvează China, decât Mao Zedong. Nu, nu, nu, ascultă-mă, trebuie să mă asculți, se întâmplă ceva. Nu mai sunt bărbatul care eram. Vino și stai lângă mine. Da, uite-așa. Stăm la taifas. Îmi povestește de lungile sale nopți de veghe. Cum bănuiește că o conspirație se află în desfășurare. Descrie groaza lui de a nu fi în stare să controleze situația. S-a cristalizat când a revenit el în capitală. Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
simtă în largul lui cu mine. În cele din urmă, este din nou el însuși. Începe să aducă instrumente ca să-mi cânte la ceai. Vioară cu două corzi, flaut și chitară cu trei corzi. El e un dar. Stăm la taifas și el îmi fredonează cântece de pe plantațiile de orez, ritmuri de tobe și opere antice care imită sunetul vânturilor din deșert. Uneori, îl acompaniez. Cânt arii din Istoria camerei de la vest. Ne tachinăm și izbucnim în râs. Vocea lui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
va fi poet, un poet asemenea Luminăției Sale... sau ceva mai mare. Privi încă o dată scrisoarea, pipăi fiecare literă din numele lui Nicolae. Îi era un dor cumplit de el, de privirea lui catifelată, atât de pătrunzătoare, de tachinările și taifasurile lor de taină. Mai mult ca sigur, acum se pregătea să se mute sau se mutase deja la reședința de vară. Îl vedea ieșind dimineața devreme... desculț... simțind iarba plină de rouă a luncii... aspirând toate acele „poeme în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
limpede că pe zi ce trece erau tot mai puțini cei care alegeau deșertul ca mod de viață. Nu mai voia războaie, nici lupte și ducea dorul tihnitei lui jaima, al lungilor zile de vânătoare și al frumoaselor seri de taifas la lumina focului, ascultând o dată și încă o dată povestirile bătrânului Suilem; istorii pe care le ascultase copil fiind și pe care va continua să le asculte, fără să se plictisească, până când bătrânul sclav avea să amuțească pentru totdeauna. în amurgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
subiect atât de stânjenitor. Și această reputație, meritată sau nu, avea să-i aducă pierirea, Întrerupând În mod prematur o ascensiune care se anunța fulgerătoare. Asta Djahane și Omar n-o știu Încă. În momentul În care ei stau la taifas, În foișorul grădinii lui Abu Taher, Alp Arslan este, la treizeci și opt de ani, omul cel mai puternic de pe Pământ. Imperiul său se Întinde de la Kabul la Marea Mediterană, autoritatea sa nu e amenințată, armata Îi e credincioasă, Îl are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cabală, punându-i-se În seamă tot soiul de calomnii. E considerat necredincios sau eretic, e amintită prietenia sa cu Hasan Sabbah, se reiau, uneori, acuzațiile de alchimie deja proferate la Samarkand, i se trimit provocatori zeloși care-i tulbură taifasurile, sunt amenințați cu represalii cei care cutează să-l găzduiască. De obicei, nu stăruie. De Îndată ce simte că atmosfera a devenit apăsătoare, simulează o boală ca să nu mai apară În public. Și nu Întârzie să-și vadă de drum. Spre un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în fugă. Precis că pentru tata eu nu însemnam o povară. Sufrageria era o încăpere rotundă, fără ferestre spre stradă. Ferestre aveau numai dormitoarele. De aceea, lumina ardea încontinuu. Ședeam împrejurul mesei care era bună la toate, și pentru un taifas după-amiaza, și pentru prânzul familiei. Sacul adus de tata fusese împins într-un colț. Paolo, băiatul mai mic al signorei Maria, se întorsese de le serviciu. Paolo era palid la față, părea deseori stingherit și lucra pentru papa. Papa avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
padure se aude orăcăitul broaștelor. Primăvara, așezată în fața oglinzii, se dă cu puțina pudră pe fețișoara ei și parcă deodată s au auzit niste șușoteli. Știți cine erau? Copacii, îmbrăcați în haine de sărbătoare, prinseseră viață, iar acum stăteau la taifas. Aceasta și-a aranjat deja rochia de mătase și după ce a închis ultimul centimetru de fermoar, florile au început să-și deschidă petalele, să parfumeze aerul și să zâmbească cerului albastru cristalin. Ea nu a uitat să-și contureze puțin
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
fata, frumusețea ei, inteligența ei, drăgălășia ei și făgăduind lui Titu că-l va prezenta negreșit, ca să o cunoască și să-și dea seama ce înseamnă o ființă într-adevăr adorabilă... Neavând nici o treabă, doamna I-ar fi ținut la taifas până noaptea, ca și alte dați. Titu ardea de nerăbdare să se pregătească pentru întîlnirea de diseară care poate să însemneze o întorsătură în viața lui. Tocmai chibzuia cum să se retragă fără să o jignească cumva, când auzi în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
atâta ce se vorbește pe aici despre țărani și mereu despre țărani. Toată lumea, pretutindeni, întruna: chestia țărănească, problema țărănească, să facem așa, să facem altfel... De ce atâta discuție? Până și la mine în curte, toți chiriașii, cum se adună la taifas, repede ajung la țărani, ș-apoi dă-i și dă-i cu problema și cu chestia... Barem un cizmar jidov și mai ales feciorul lui, care-i mare socialist, nu mă întîlnesc o dată să nu-mi bată capul cu fel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
voi îmi prăpădesc tinerețea și sănătatea! ― Ce cîrciumă? protestă țăranul. N-am mai pus țuică-n gură de nici nu mai țin minte, că unde să ne mai ardă de băut dacă... ― Ia lasă vorba, că n-am venit la taifas! îl întrerupse Bîrzotescu intrând în casă. Muierea încremenise lângă vatră, cu cei patru copii lângă ea, ca o cloșcă speriată de uliu. Porcul grohăia mulțumit și ridică râtul mirat... Perceptorul se înțepeni în mijlocul odăiței și se uita împrejur cercetător. Lung
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
șchioapă de acolo. Se numea Liza și trăia într-un basm. Dar Svetlana e și mai frumos decât Liza." Am intrat amândouă la noi în casă, i-am pus florile în brațe lui tanti Aura și am mai stat la taifas în trei. Mătușa murea după noi. Ar fi vrut și ea o fetiță și se alesese doar cu "obraznicul ăsta" (zicea așa pentru că Marcel era sub masă și-o auzea). Pe la șapte seara ne-am adunat din nou toate, și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
-și închipuia pe atunci ceea ce poate însemna pasiunea.)" "Cea dintâi seară și noapte (pînă la 11) petrecută singur cu Maitreyi, traducând Vallaka lui Tagore și discutând. Inginerul, întorcîndu-se de la un dineu în oraș, ne-a surprins în odaia ei, la taifas. Eu, calm, am continuat să vorbesc. Maitreyi s-a zăpăcii, a apucat volumul de poeme și l-a deschis; iar când a intrat d-l Sen în odaie, i-a spus: ― Învățăm bengali... Așadar, și ea minte?! (Notă. Jurnalul acesta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și alții; citesc despre patimile lor de dragoste, și iubirile acestea îmi aduc aminte de ale mele; astfel, prins în gânduri plăcute, îmi petrec o bucată de vreme. Ies apoi în drum și mă abat pe la han; aici stau la taifas cu cei ce sunt în trecere, le cer vești de prin locurile lor, ascult lucruri felurite și-mi însemn în minte o mulțime de gusturi și tot felul de ciudățenii omenești. Și iată că vine și ora prânzului, când, laolaltă
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
de unde-i duce și ei. Spune-i că mi-i tare dor s-o văd și că am să ajung la mănăstire cât de curând. ― Ci sî-i spun părintelui, conașule? ― Că abia aștept să-l văd și să stăm la taifas pe îndelete. Sevastița și-a pus în traistă cele pregătite de mine, a așezat basmaua pe cap cu oarecare cochetărie, și-a luat bățul și a pus mâna pe clanța ușii. ― Mulțămesc și bogdaprosti pentru tăti celi șî rămâi sănătos
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
preț vechi dar mâine, mai mult ca sigur, veți bea un pahar de vin vechi la preț nou! Curios nevoie mare la nevoia de schimbare a cetățeanului indigen, m-am primblat prin diverse spații publice pentru a găsi sămânța de taifas necesară prezentului înscris. Primul subiect asupra căruia a trebuit să mă aplec a fost o tufă de vâsc. Acesta mi-a comunicat în limbaj scitic că, între altele, poate asigura cui o are de sărbători, șansa unei maxime fecundități, atât
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de cărți, cizmar al propriilor cizme, vânător, pescar, agricultor, podgorean, profesor...numai arhivar la propria arhivă, nu. Și, din păcate, munca asta am început s-o fac abia acum, la 78 de ani, vârstă la care alții stau deja la taifas cu Dumnezeu. M-am născut la Dobrinești, dobrâi = bun, așezarea oamenilor buni, buni pentru treabă și mult mai buni pentru a trage mâța de coadă. În Nicorești Târg problema stătea puțin mai altfel, fiindcă altfel nu-mi explic de ce aveam
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cetățean hotărât să ude pereții, să-i lăstărească cu ce a mai rămas din băutura servită alături, la restaurantul lui Cernogorenco, dar el, de colo, zice: Ce căutați aici? I-am răspuns pe șart ce și cum, că timp de taifas aveam mai mult decât trebuie, la care el a zis: Sunt profesorul Bolanțov, directorul școlii normale și vă invit să veniți să dormiți împreună cu elevii. Sunteți curați? N-aveți paraziți? N-aveam.Aveam doar lacrimi în ochi. Pentru suflet bun
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cel de feroviar, uleiul de rapiță, materie primă la felinarele de la gară. La nalangâte veneau în puhoi musafirii: Ignatie Cravcenco și fiii, preotul Țurcanu și tot așa. Musafirii veneau și cu materia primă dar și cu vinul atât de necesar taifasului. Eu și Ilie, conform documentului fotografic, per verso, devenisem membrii fondatori ai Societății Pedagogice “Foamea”. Peste drum de casa gazdei locuia predicatorul unei secte ai cărei membri erau numiți molocani (de la moloko lapte, în rusește). Și iată-l în cămăruța
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
bunul Dumnezeu nu m-a părăsit în blestemul zeului păsărilor. El mi-a dăruit harul cântecului. Dar și puterea înțelegerii și, mai cu seamă, putința de a vorbi. Dar eu nu pot - și nici nu vreau - să mă întind la taifas chiar cu oricine îmi apare în cale. - Să înțeleg că eu sunt un privilegiat?... Se poate spune și așa. Dar am băgat de seamă că dumneavoastră sunteți om bun. Iubiți păsările. - Dar de unde ai tras tu, țigăncușo, această concluzie? - V-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]