618 matches
-
o colecție bogată de asemenea obiecte născocite de compatrioții săi mai ingenioși - îndeosebi statuete de lemn admirabil sculptate, scoici cizelate, lăncii cu încrustații, lopeți scumpe, bărci parfumate - întreaga colecție fiind răspîndită printre minunile naturale aruncate la țărmurile regatului său de talazurile doldora de miracole și dornice de a-i aduce tribut. Printre aceste minuni se număra și un cașalot enorm care, după o furtună năprasnică și neobișnuit de îndelungată, fusese găsit mort pe plajă, cu capul rezemat de un cocotier, al
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui Noe, ea a disprețuit Arca; iar dacă lumea va fi vreodată din nou cotropită de ape, așa cum Olanda se lasă inundată pentru a-și stîrpi șobolanii - balena cea veșnică va supraviețui și, ridicîndu-se pe coama cea mai înaltă a talazurilor ecuatoriale, își va azvîrli spre ceruri jetul sfidător și înspumat. Capitolul CV PICIORUL LUI AHAB Felul precipitat în care căpitanul Ahab părăsise coloana Samuel Enderby din Londra, îi pricinuise unele mici neplăceri. Se aruncase cu atîta forță pe o banchetă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lăsau apoi să plutească slobodă, spre arhipelagurile înstelate, căci oamenii aceia cred nu numai că stelele sînt niște insule, dar că înseși mările lor pașnice, nețărmurite, se contopesc, undeva, dincolo de zare, cu cerurile albastre, alcătuind astfel Calea Laptelui, cea cu talazuri albe. După ce-i vorbi marinarului în felul acesta, Queequeg îi mărturisi că îl îngrozea gîndul că va fi înmormîntat în hamacul lui, după obiceiul marinăresc și azvîrlit ca un lucru de nimic rechinilor lacomi de hoituri. Nu! el își dorea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să se ridice și să cadă valurile, într-o curgere veșnică: milioane de umbre învălmășite, de vise înecate, de reverii somnambulice, tot ceea ce numim suflet și viață, zace acolo, visînd, încă visînd, zbuciumîndu-se ca oamenii în paturile lor; veșnic mișcătoarele talazuri se rostogolesc astfel, tocmai din pricina neastîmpărului lor. Pentru orice mag cu firea călătoare și meditativă, acest senin Ocean Pacific devine - din clipa cînd l-a privit măcar o dată - marea lui adoptivă. Apele sale curg chiar în inima lumii, iar Oceanul Indian
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aceste momente, tolănit în ambarcațiunea lui, călătorul încearcă un soi de încredere filială față de mare, în care vede o prelungire a pămîntului înflorit, iar corabia rămasă în depărtare își dezvăluie doar vîrfurile catargelor, înaintînd nu parcă printre munții semeți ai talazurilor, ci prin otava înaltă a unei preerii nesfîrșite, deasupra căruia caii emigranților din Vest își arată doar urechile ciulite, în vreme ce trupurile lor ascunse își croiesc drum prin verdeața luxuriantă. Cînd asupra întinselor văi virgine și asupra blîndelor coline albăstrui se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
împărțeau ordine oamenilor ce se căzneau din răsputeri să ridice mai sus ambarcațiunile și să le lege zdravăn. Dar toate strădaniile lor păreau zadarnice. Deși ridicată pînă-n vîrful gruelor, ambarcațiunea lui Ahab, cea mai expusă vîntului, nu putu scăpa. Un talaz uriaș, abătîndu-se peste copastia vasului ce se rostogolea, sfărîmă fundul ambarcațiunii, la pupa, lăsînd-o ca o sită prin care șiroia apa. Ă Urîtă treabă, domnule Starbuck, spuse Stubb privind dezastrul. De, marea își face mendrele. Stubb, unul, n-o poate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ce se rostogolea, sfărîmă fundul ambarcațiunii, la pupa, lăsînd-o ca o sită prin care șiroia apa. Ă Urîtă treabă, domnule Starbuck, spuse Stubb privind dezastrul. De, marea își face mendrele. Stubb, unul, n-o poate opri. Vezi, domnule Starbuck, un talaz își ia avînt de departe înainte de a sări! face ocolul lumii și p-ormă, hop! Pe cînd eu, n-am decît puntea asta ca să-mi iau avînt, înainte de a sări în întîmpinarea talazului. Dar nu face nimic, totu-i doar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o poate opri. Vezi, domnule Starbuck, un talaz își ia avînt de departe înainte de a sări! face ocolul lumii și p-ormă, hop! Pe cînd eu, n-am decît puntea asta ca să-mi iau avînt, înainte de a sări în întîmpinarea talazului. Dar nu face nimic, totu-i doar o glumă, vorba cîntecului de odinioară: Furtuna-i șugubeață, Iar balena-ți rîde-n față, Dînd din coada ei măreață - Tii, ce vesel, jucăuș și hîtru e oceanul! Ci spuma-n juru-i zboară, Cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pîlpîiau limbi de foc, astfel încît cele trei catarge ardeau în tăcere în văzduhul cu miros de pucioasă, aidoma a trei lumînări gigantice, aprinse în fața unui altar. Ă Lua-o-ar naiba de barcă! exclamă Stubb, în clipa cînd un talaz uriaș îi lua pe sus mica ambarcațiune, a cărei copastie îi lovise zdravăn mîna cu care încerca s-o priponească. Lua-o-ar naiba, du-că-se! Dar, în vreme ce se întorcea spre punte, ochii lui zăriră flăcările și atunci exclamă, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
m-aș contopi cu tine! Te sfidez și mă închin ție! Ă Ambarcațiunea, ambarcațiunea! strigă Starbuck. Privește-ți ambarcațiunea, bătrîne! Harponul lui Ahab - cel făurit în forja lui Perth - rămăsese bine înfipt la prova ambarcațiunii, prelungindu-se dincolo de ea, dar talazul care sfărîmase fundul ambarcațiunii smulsese teaca de piele a harponului; din vîrful dezvelit al acestuia, țîșni deodată o flacără lividă, ca o limbă de șarpe. în vreme ce harponul ardea în tăcere, Starbuck îl apucă pe Ahab de braț și-i strigă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
privirea spre pupa și vedea cum aceleași raze aurii se contopesc cu dîra statornică a vasului. Ă O, scumpa mea navă, parcă-ai fi un rădvan oceanic al soarelui! Hei, neamuri din fața provei mele, vă aduc soarele! Puneți la jug talazurile! Hei, ia uitați-vă ce tandem: eu și soarele, pe care-l mîn! Deodată, însă, aducîndu-și aminte de ceva, se repezi spre timonă și întrebă, cu asprime în glas, care-i direcția vasului. Ă Est-sud-est, domnule căpitan, îi răspunse timonierul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
am zărit-o abătîndu-se mereu spre cîte un punct întunecat, fie el cît de mic, răsărit pe fața apei. Vergile i se legănau încolo și încoace și făcea volta-n vînt, cînd la babord, cînd la tribord, luînd în piept talazurile sau lăsîndu-se dusă de ele; tot timpul, catargele și vergile ei erau înțesate de oameni, aidoma a trei cireși falnici, în care s-ar fi cocoțat o puzderie de copii la vremea culesului. Se vedea însă, după felul împleticit și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
devenise capul bătrînului. întreaga scenă era urmărită de oamenii de pe catargele corabiei Pequod, care, cu vergile brațațe, venise între timp la fața locului, atît de aproape, încît Ahab putu striga, din apă: Ă Intră în... Dar în clipa aceea, un talaz venind dinspre Moby Dick, se abătu asupra căpitanului și-l înghiți. Zbătîndu-se să iasă la suprafață, Ahab nimeri pe creasta unui alt val, de pe care strigă: Ă Intră în balenă! Alung-o! Pequod își îndreptă prova în direcția arătată și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fără trăsături. Omule, Ahab rămîne veșnic Ahab! Povestea asta se întîmplă, pentru că așa s-a hotărît din veac. Ea a fost repetată de mine și de dumneata cu miliarde de ani înainte ca acest ocean să înceapă a-și rostogoli talazurile. Nu fii prost! Eu sînt vătaful Ursitoarelor și primesc porunci numai de la ele, de la, nimeni altcineva. Ai grijă, subalternule, să te supui poruncilor mele. Adunați-vă în jurul meu, cu toții! Aveți în fața voastră un bătrîn schilodit, care se reazemă de-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
portul lor și rămîn pierdute pentru vecie, Starbuck! Ă Da, acesta e adevărul, tristul adevăr, domnule căpitan! Ă Unii oameni mor la vremea refluxului, alții în clipa mareei joase, iar alții în plin flux; eu mă simt acum ca un talaz uriaș, prefăcut într-o creastă înspumată - și sînt bătrîn, Starbuck. Dă mîna cu mine, omule! își strînseră mîinile și se priviră în ochi - în ai lui Starbuck parcă licăreau lacrimi. Ă O, căpitane, căpitane! suflet nobil! Nu te duce, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
chiar atunci și care, din această cauză fuseseră luați prin surprindere de urmările lansării lui, fură azvîrliți peste bord, dar căzură în așa fel, încît doi dintre ei putură să se agațe numaidecît de copastie și, fiind proiectați de un talaz la nivelul ei, se întoarseră în ambarcațiune; al treilea, însă, care căzuse la pupa, continua să înoate, deznădăjduit. Cam tot atunci Balena Albă țîșni prin marea agitată, cu o repeziciune și o putere uimitoare. Dar cînd Ahab îi porunci cârmaciului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să poată - pînă nu e prea tîrziu - să-și nimerească ținta, pentru ultima oară! Văd, văd corabia! Trageți la rame, băieți, trageți vîrtos! Nu vreți să-mi salvați corabia? Dar, în timp ce vîslașii trăgeau din răsputeri la rame, împingînd ambarcațiunea printre talazurile furioase, prova ei, lovită de balenă, se rupse la capetele a două scînduri, astfel încît ambarcațiunea se scufundă aproape pînă la nivelul copastiei; bălăcindu-se prin apă, oamenii încercau acum să o scoată afară cu ispolul și să astupe spărtura
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
rînd căpitani naufragiați? O, singuratică moarte la capătul unei vieți singuratice! Acum simt că măreția mea sublimă e în durerea cea mai adîncă. Hei, valuri semețe ale vieții mele, veniți din cele mai depărtate zări și abăteți-vă asupra acestui unic talaz al morții mele, umflîndu-l! Spre tine mă rostogolesc, balenă atotnimicitoare, dar care nu mă poți înfrînge! Mă bat cu tine pînă la ultima suflare! Din inima iadului te lovesc! Te scuip cu ultima suflare, în semn de ură! Scufundă toate
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
următoare, nodul în formă de ochi al capătului saulei zbură din coșul rămas gol și, răsturnînd un vîslaș, dispăru în adîncurile mării. Oamenii uluiți rămaseră o clipă locului, apoi se întoarseră. Ă Dumnezeule, unde-i corabia? Unde-i corabia? Printre talazurile negre și sălbatice îi zăriră în curînd silueta fantomatică și lunguiață, mistuindu-se ca Fata Morgana prin ceață; doar vîrfurile catargelor mai erau afară din apă, iar pe vergile lor, cîndva înalte, se țineau cei trei harponiști păgîni care, țintuiți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mărunte lucruri de pe Pequod. înainte ca ultimele valuri să acopere capul indianului din vîrful arborelui-mare, în clipa, cînd încă se mai vedea o bucățică din vergă, precum și lunga flamură fîlfîitoare, ce se desfășura calmă, parcă în bătaie de joc, deasupra talazurilor nimicitoare - în clipa aceea, un braț roșu și un ciocan ieșiră din apă, încercînd să prindă și mai vîrtos flamura de catargul ce se scufunda. Un șoim care urmărise din tării coborîrea catargelor din locul lor firesc, printre stele, către
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tipicului, cu aplicații la Gogol și Petru Dumitru, autorul revine la ipostaza dintâi de „grădinar olandez” ce-și plivește, cu scop profilactic, grădina, adăugând listei inițiale alte „arme de luptă” cu Încărcătorul blocat, cum ar fi nuvelele semnate de Gh.Talaz, Al. Șahighian, Petru Vintila, schematice și insuficient ancorate În realitate: „În figura Domnișoarei Eleonora din Bijuterii de familie ale lui Petru Dumitriu, a existat de la Început un personaj cunoscut aievea, dar până la creierea eroinei nuvelei mai e un proces Întreg
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cel mai bun lucrător din fabrică; Întreabă de ce Matei Ion nu știe Încă să lucreze la strung; maistrul Își face autocritica și situația se schimbă. Dar tot ce ni se povestește e generalitate, mânuire de noțiuni. (Ă). Ceea ce spune dl. Talaz În Hai să ne Întovărășim pământul să-l muncim sau dl. Al. Șahighian În Un autor În căutarea unor personajii, poate fi foarte bine spus fără ajutorul literaturii. Rămâne atunci să se judece dacă e ceva nou și În ce măsură folosește
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
324 Șincai, Gheorghe 235 Șipoteanu, Toma 50, 93 Șolohov, Mihail 88, 104, 123, 146, 185 Ștefan, Mihalache 217 Ștefanescu, Al. I. 93, 230, 233 Ștefanescu, Costin 51, 191 Ștefanescu, Mircea 26, 30 Ștefănescu-Priboi, Titus 334, 335 Șuluțiu, Octav 67 T Talaz, Gh. 78, 79 Talpă, Onca 221 Tănase, Ștefan 191, 270 Tăutu, Nicolae 30, 41, 44-49, 50, 60, 73, 211, 214, 276 Teodorescu, Virgil 211, 215 Tertulian, N. 97, 199, 200, 203, 350 Theodorescu, Cicerone 12, 30, 59, 123, 191, 193
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
puii. Noi femeile nu vom încerca să strigăm un îngrozit și cutremurător NU care să năruie planurile sinistre ale politicienilor și profitorilor sanguinari? Noi, jumătate din omenire, nu vom încerca - alături de celelalte victime neconsultate - să ridicăm un front stăvilitor al talazului războinic dezlănțuit asupră-ne? Femei de pe tot întinsul țării noastre, în fața primejdiei care amenință viața și civilizația, veniți alături de noi, pentru a impune cu forțe unite voința noastră: și voința noastră este PACEA. Popoarele democrate și pacifiste, alarmate de închegarea
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
odată cu reapariția sub numele real, în „Convorbiri literare” (1921). În anii studenției, în cadrul cercului diriguit la Institutul de Literatură de Mihail Dragomirescu, colegi de generație și aspirație îi sunt Al. Bădăuță, Pompiliu Constantinescu, George Dumitrescu, Agatha Grigorescu, Dan Simonescu, Gh. Talaz, Cora Valescu. Licențiată a Facultății de Litere și Filosofie din București în 1926, a absolvit, ulterior, și Seminarul Pedagogic Universitar „T. Maiorescu”. Peregrinările pe la diverse școli din țară (ca profesoară de română și franceză), moartea dramatică a tatălui, căsătoria - la
BUZDUGAN-HASEGANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285971_a_287300]