1,223 matches
-
Crezi că te forțez, zise el pe un ton tăios, și nu-ți place. Fă ce vrei. Dar pentru că am treabă, aș fi încîntat dacă nu mi-ai mai irosi timpul. Se plecă peste chitară. Lanark privi frustrat la colțul tapiseriei. înfățișa o femeie impunătoare, etichetată drept Correctio Conversio, care stătea în picioare pe un tînăr purtînd coroană, întins pe jos, sub care scria Tarquinius. într-un final, trase tapseria la o parte, ieși pe ușă și merse pe coridorul din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un perete, între două arcade. Intră și spuse: — Camera de ardere unu. — Ce departament? — Al profesorului Ozenfant. Ușa se deschise spre o suprafață familiară de stofă cafenie. O dădu la o parte și pătrunse în studioul cu tavan înalt și tapiserii, așteptîndu-se să fie cufundat în întuneric. Era luminat ca înainte, iar în mijloc Lanark văzu din spate o figură familiară în pantaloni negri și vestă, aplecată peste bancul de tîmplărie. Lanark o luă în vîrful picioarelor pe lîngă perete, căutînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în vîrful picioarelor pe lîngă perete, căutînd figura din Correctio Conversio și privindu-l uneori pieziș pe Ozenfant. Profesorul fixa călușul chitării cu atîta delicatețe și concentrare, că nu se cuvenea să-l deranjezi. Lanark se simți ușurat cînd ridică tapiseria, se aplecă și intră în tunelul cu boltă joasă. Se așeză în cămăruță, lipindu-și spatele de curba caldă a peretelui. Singurele mișcări erau ale creaturii argintii care-și încleșta și descleșta mîna, iar singurul sunet era un pufnet regulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cînd cineva îl întrerupe cînd face muzică. — Du-mă la atelier, Gloopy. — Bine, dar te-am avertizat. Ușa se dădu la o parte și Lanark auzi schelălăitul complicat al unui cvartet de coarde cîntînd foarte prost. Dădu la o parte tapiseria, intră și lovi cu umărul un microfon care atîrna. Se trezi în fața a patru portative, fiecare cu omul său. O femeie sfrijită, îmbrăcată într-o rochie lungă din catifea roșie, se lupta cu un violoncel. Trei bărbați în frac, veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ozenfant se relaxă într-o atitudine de perplexitate. — Vrei ca întregul curent din insitut să fie inversat pentru asta? întrebă el pe un ton stins. își șterse fața cu batista și îi întoarse spatele, spunîndu-i vlăguit: Ieși. Lanark ridică rapid tapiseria și se aplecă să iasă în coridor. Se ghemui în sala de ardere, simțindu-se mult prea descurajat să reia lectura de unde rămăsese. Se uită îndelung la brațul uman subțire, observînd niște pistrui argintii deasupra cotului ,și se întrebă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cuprins de furie. Traversă repede atelierul, trecu printre Ozenfant și violoncelistă, își ridică piciorul drept și lovi mijlocul lentilei cu călcîiul. Aceasta se crăpă și se întunecă. în încăpere se lăsase o tăcere totală cînd se îndreptă spre perete, ridică tapiseria și intră în tunelul de dincolo de ea. Intră aplecat de spate în cameră, prin panoul deschis. Acum toate membrele îi erau metalice și era mult mai voluminoasă, capul îi apăsa un perete și copitele celălalt, iar aripile întinse ocupau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Aș dori să fii mai atent. Se întoarse și o văzu pe lady Monboddo. Fața ei părea mai tînără, mai gravă și mai singuratică decît și-o amintea. Sînii îi erau mai mari și o rochie pînă în podea, din tapiserie rigidă cu modele de lei și unicorni, o făcea să arate ca un stîlp. Lanark îi zise cu bucurie: — Catalizatoarea! Asta-i meseria, nu numele meu. Cred c-ar trebui să te duci la culcare, Lanark. — Aș face-o, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
curiozități legate de oameni. De-asta creștea păsări. 4 Generalul lua la rând Calendarele puse teanc lângă măsuță, reviste pe care le adulmecase și ogarul, mai întâi cu interes, apoi fără și, în fine, ridicându-și botul spre franjurii de la tapiseria fotoliului, mult mai distractivi. Barzoiul se uita cu reproș la Algiu: de două ore nu se clintise din fotoliu. Ochii migdalați ai ogarului erau umbriți de o nobilă nedumerire: stăpânul citea, fără să se miște, fără să-l strige pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mâna a doua. Omar se trudi două săptămâni să i-o facă din nou ca nouă. Când o desfăcu, înțelese că moartea era un decoct de crin, de tabac și haină purtată. Nu părea de nesuportat: izul ăsta ieșea din tapiserii și din bord, din grătarele de nuc veritabil, pe care puneai defunctul cu grijă, din nișa pentru coroane și lumânări. — Moartea nu e chiar cine știe ce, bâiguia Maradona, noi o facem să fie! O facem, o facem, creezi spectacolul, dar îmi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
nu glumă! Dascălu se zgâia încîntat la panourile albe cu ornamentații de aur care îmbrăcau pereții. Fără să-și dea seama, devenise sfios, încerca să nu atingă obiectele. Puse degetul pe un fotoliu Ludovic al XIV-lea îmbrăcat într-o tapiserie gobelin. Maimuțe delicate, brodate în nuanțe de brun și ocru, își făceau de cap într-un decor paradisiac. ― Stăteau pe ăsta? ― Așa-mi închipui. ― Ce de maimuțe! Și pe scaune, și pe covor... Să stai pe maimuțe! Erau țicniți, nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
atelierele meșterilor bavarezi. Trecuse alături, într-o odaie sufocată în argintărie, tipsii, pocale și sfeșnice, cristelnițe, crucifixe și măsuțe joase, obiecte ciudate, vechi, a căror destinație n-o ghicea. Traversase aproape în fugă, fără să vadă nimic din sala cu tapiserii și covoare în culori stinse pe care pășiseră, acum două și trei sute de ani, cadâne în iminei și picioare goale cu degetele strălucind de nestemate. Șirazuri, Tebrizuri, Buhara, Ghiordezuri, Ispahan... Se opri în hol gâfâind și se lăsă jos pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dispoziții a celorlalți: camera era plină de comori; sculpturi în piatră reprezentând prințese și regi, gravuri cu berbeci și tauri; statuete cu zeițe trupeșe și femei nubiene; vaze, urne și cupe din ceramică. Mai erau încălțări din aramă, bucăți de tapiserie și, pe perete, o friză cu soldați luptând într-un război de mult uitat. Salam zări câteva etichete ale muzeului lipite încă pe aceste comori ascunse. Pe una scria - „liră din cetatea sumeriană Ur, cu cap de taur aurit, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
toc. Nu peste mult timp, se grăbea prin mijlocul unei mulțimi Înarmate cu umbrele, etalându-și picioarele splendide, șchiopătând ca o notă falsă Într-un cântec. Era un fir de lavandă, o pată de culoare total nepotrivită, căzută pe o tapiserie țesută din marouri și griuri, și iar marouri și griuri. Deși culoarea ei făcea notă discordantă, mulțimea era destul de mare pentru a Înghiți dizarmonia ei și a o reintegra În cadența ei. Mulțimea nu era un conglomerat de sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
va spune negru pe alb care este natura Enigmei. De la enigmă la decriptare pasu-i scurt, și va ieși de aici, strălucitoare, Hierograma, către care trebuie Îndreptată ruga Întrebării. Apoi nimănui nu-i va mai putea fi necunoscută Arcana, vălul, acoperământul, tapiseria egipteană ce acoperă Pentaculul. Iar de acolo către lumină, ca să declar al pentaculului Sens Ocult, Întrebarea Cabalistică la care doar puțini vor răspunde, și să le spun cu glas de tunet care este Semnul Insondabil. Aplecați asupră-i. Treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se repetă Între o caricatură de Roy Lichtenstein și o kore din secolul al VI-lea Î. Hr. Pe un alt perete, un nud timpuriu de Picasso și o mică sculptură de Giacometti, așezată pe un piedestal țin companie unei tapiserii medievale și unei amfore mari din Attica. Focul duduitor din șemineu aruncă sclipiri roșietice pe un nesfîrșit covor Aubusson care acoperă podeaua de marmură. O voce de femeie Întrerupe turul pe care Wakefield și-l oferă singur. — Domnul Redbone colectează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nici un copil, am simțit golul dureros pe care îl simte o mamă. Apoi, bunica s-a ridicat și a arătat spre Lea, s-o urmeze în camera mai ferită din marele cort, acolo unde lămpile ardeau cu ulei înmiresmat și tapiseriile străluceau. Noi, restul, am mai stat un pic până ne-am dat seama că pentru noi întâlnirea se terminase. Interogatoriul pe care Bunica i l-a făcut mamei a ținut până noaptea târziu. Mai întâi, Rebeca s-a uitat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bătrână, se clătina pe picioare. Bunica s-a încruntat și a oftat în timp ce Bilha se uita la propriile mâini. Tăcera devenea de nesuportat și după câteva clipe Rebeca s-a întors și a ieșit, lăsând-o pe Bilha singură cu tapiseria care părea că își bate joc de ea. Aceste întâlniri mă interesau prea puțin. De trei zile mă uitam în zare, așteptând-o pe Tabea. A ajuns în sfârșit chiar în ziua sărbătorii, cu Esau și prima lui nevastă, Ada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a urcat pe podium mama, apoi eu, iar după noi, secretarul. Pe podium lumina era și mai puternică, fiindcă pe peretele din spate mai era aprins un șir de neoane albe, peretele fusese astfel iluminat pentru că era acoperit de o tapiserie cât toate zilele, reprezentând un partizan cu mitralieră, în mijlocul unui lan de grâu, care, în mod simbolic, confecționa un plug dintr-o grămadă de săbii frânte-n două, iar în fundal, în spatele tractoarelor, se zăreau munții cu bogățiile patriei, păduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bunica a pălit sub stratul de pudră, și-a umezit buzele, apoi a tras aer în piept, și știam că acuși o să-i spună ceva foarte urât mamei, dar atunci, deodată, s-a deschis o ușă în peretele acoperit de tapiserie, n-o văzusem până atunci din cauză că era mascată, părând că face una cu peretele, iar un bărbat în salopetă a intrat și s-a dus direct la bunica și i-a spus, stimată doamnă, o să începem să aducem coroanele, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
În locul dumneavoastră, domnule de Kersaint, m-aș uita sub pat Înainte de culcare, lansă Lucas Înainte de a se retrage. Bătrînul așteptă ca ușa să fie Închisă, zgomotul pașilor să fi scăzut pe coridor, apoi Încuie cu cheia, se apropie de o tapiserie agățată de perete și o dădu la o parte, lăsînd la vedere un seif Încastrat În piatră. Alcătui febril cifrul și Îl deschise. În interior se aflau cîteva documente și un pumnal vechi, cu mînerul gravat cu un cerc Înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sine, ambianța sinistră a vechiului castel Îi accentua nervozitatea, cel mai mic trosnet o făcea să sară În sus, era cuprinsă de senzații ciudate, cînd cele ale unei solitudini funebre, cînd cele ale unei prezențe invizibile și amenințătoare. CÎnd marea tapiserie de pe culoar se ridică brusc la doar cîțiva metri de ea, scoase un urlet și se ghemui Într-un colț. Două fantome tocmai Își făcuseră apariția. Marie și Lucas ieșeau din subteran. Fură nevoiți s-o ducă pe biata Armelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cap datele problemei și să tragă o concluzie eliberatoare. Sus în sălașurile luminoase, pregătirile sunt în toi pentru însămânțările de primăvară. Se seamănă pe pământ nu doar o nouă generație de bebeluși, ci și gânduri, culori, alb, roz, gri, căci tapiseria e pe terminate, marile figuri ale veacului sunt împlinite, păsările heraldice, vânătorii, licorna, acum nu mai trebuie încheiat decât chenarul, volute scânteietoare, motiv floral, stil pierdut. Urzeala e aceeași de la un capăt la altul, din caierul mohorâtelor norne care la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cât beai mai mult, cu atât ți se părea mai frumoasă cârciuma asta, mai ales în lumina zilei care-ți dezvăluia cu o precizie crudă covorul roșu cu vârtejurile lui portocalii și maro, mesele ieftine din lemn de pin și tapiseriile verzi și deșirate ale banchetelor, ca să nu mai vorbim de starea în care se aflau paharele. Dar, chiar și într-o obscuritate care face pe oricine să arate bine, barmanul ar rămâne la fel. Va fi impossibile 2 să aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Slavă Domnului că acum nu mai era gravidă. În timp ce Amanda ofta fericită și apăsa tastele laptopului conectat la Internet care făcea parte din serviciile oferite de Cavendish, Hugo, care stătea într-un fotoliu îmbrăcat într-un material cu aspect de tapiserie, poziționat în fața ferestrei uriașe care dădea înspre terenul de golf, a lăsat în jos exemplarul din The Times. —Ce faci? a întrebat-o el pe Amanda. Doar nu muncești, nu-i așa? Abia ai născut. Cum rămâne cu săltatul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lor de inteligență și de somnolență ascultau și prelucrau totul. Treptat, seara își cuibărea burta ei de rață asupra mobilelor încrustate în fildeș și sidef, a micilor figurine din ceramică, a lămpilor mate, a carpetelor de Șiraz cu lustruiri fluide. Tapiseriile de pe pereți primeau prima lor pauză de lumină, din acea zi. Tablourile se scofâlceau ca o piele de sălbăticiune neprelucrată. Oglinzile de pe pereții lambrisați fumegau, iar prin toboganele lor, în salon, erau azvârlite toate spurcăciunile, toate nepotrivirile, tot delirul melancolic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]