675 matches
-
străin este alchimist! Dar șeful patrulei n-are de gând să tragă concluzii pripite. Dacă bărbatul acesta este Într-adevăr un alchimist, se cuvine să-l ducem la marele judecător Abu Taher. În vreme ce Jaber-cel-Lung, uitat de toți, se târăște spre taverna cea mai apropiată și se furișează acolo, făgăduindu-și să nu se mai aventureze niciodată pe-afară, Omar reușește să se ridice fără ajutorul nimănui. Merge drept, În tăcere; Înfățișarea semeață Îi acoperă ca un văl cuviincios veșmintele sfâșiate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
I s-a propus paradisul Înlănțuit de infern, cum să spui da, cum să spui nu, cu ce obraz să te arăți din nou În fața marelui vizir, cu ce obraz să părăsești orașul? La dreapta sa, se Întredeschide ușa unei taverne; o Împinge, coboară câteva trepte acoperite cu nisip, ajunge Într-o sală cu tavanul jos, prost luminată. Pardoseala e de pământ jilav, băncile - nedeslușite, mesele - spălăcite. Comandă un vin sec de Kom. I se aduce Într-un ulcior ciobit. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vreme a tinereții, Ca să uit, Îmi torn vin. Amar e? Așa mi-e pe plac, Această amăreală e gustul vieții mele. Dar dintr-odată Îi răsare-n minte o idee. Fără Îndoială că trebuia să se afunde până În adâncul acestei taverne sordide ca s-o găsească; Îl aștepta aici, la această masă, În cea de-a treia dușcă a celei de-a patra cupe. Plătește, lasă un bacșiș generos, iese iarăși la suprafață. A venit noaptea, piața e deja pustie, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Omar se lărgea cu fiecare zi, dar fără a depăși Încă limitele păturii intelectuale. Cum acea lectură comună Îi apropiase pe tatăl și pe mama mea, ei se apucară să recite catrenele lui Omar, să dezbată semnificația acestora: vinul și taverna erau oare, sub pana lui Khayyam, simple simboluri mistice, așa cum afirma Nicolas? Erau ele, dimpotrivă, expresia unei vieți de plăceri, adică de dezmăț, cum susțineau FitzGerald și Renan? Discuțiile respective căpătau, pe buzele lor, o savoare nouă. Când tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
templierilor, la Pilade, pe când lucram deja la teză, către finele lui ’72. 8 Venit din lumină și de la zei, iată-mă În exil, despărțit de ei. (Fragment din Turfa’n M 7) Barul Pilade era În timpul acela un porto franco, taverna galactică unde extratereștrii din constelația Ophiulcus, ce asediau Pământul, se Întâlneau fără fricțiuni cu oamenii Imperiului, care patrulau În centuriile lui van Allen. Era un vechi bar ce dădea spre Naviglio, cu tejgheaua de zinc, cu biliard, cu tramvaiștii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și scornise atunci Dănuț o mini-baladă, spre aducere aminte, priceputului meșter. ( G-r-r-r-a-hh! Numiți-mă Paul! le ceruse acesta amicilor, după ce stinsese singur patru mazurci. Patru votci poloneze mari, cu gheață. Faptele se petreceau odinioară, cam pe timpurile acelea când antica tavernă a lui Fane D. Calapod avea să intre, și să nu mai iasă, dintr-o sempiternă renovare. S-a-nțeles și-n spate, la perete? Haa...? Nu, Pale! Fără Pale! Doar Paul! Paul, băi, ciucanilor! Dentiștilor! Mai bine, Henri. Henri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ce-i drept, cu mânjitura de sânge care place ticăloșiei noastre. Mă întorc la cel care a distrus jocul prin faptul că l-a jucat la perfecție. Din câte spune legenda (pe care o puteai auzi pe atunci în toate tavernele orașului), el nu a fost racolat de vreun patron, ci a aflat singur despre ruletă și s-a dus singur să se vândă. Bănuiesc că patronul care l-a angajat a fost foarte fericit să facă rost așa de simplu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Nu. Vino! Eu am plecat. Vă conduc și eu până la Forum Way. La cârciuma Omul Verde se făcuse aproape ora de închidere. După cum cred că am mai arătat, îndelungile veacuri de protestantism lăsaseră orașul Ennistone foarte sărac în cârciumi. Există Taverna Albert în Victoria Park, și o cârciumă nouă, La Broasca Țestoasă, în Leafy Ridge. Mai există un local luxos, La câinele în goană, care are și restaurant, situat în Biggins, lângă Crescent, și o cârciumă denumită La femeia nevorbăreață (reprezentată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dantelă hrubele, (pun clopoței capcanelor), Îl aștept pe Dumnezeu ca pe un cîntăreț la armonică, ca pe un mare colecționar de destine. Carnavalul se tîrăște aidoma unei lehuze uriașe prin oraș. Pe mîinile clovnului se usucă sîngele bătrînei omeniri. LÎngă taverna lui Iani Îmi dictez testamentul, de sus se preling anevoios lacrimile celor celebri, Împroșcînd taverna, mușterii și pe toți poeții licențiați care beau și beau pe tăcute sub copacul alb, beau nemușcați Încă de vipere, beau doar În dezvățul de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ca pe un mare colecționar de destine. Carnavalul se tîrăște aidoma unei lehuze uriașe prin oraș. Pe mîinile clovnului se usucă sîngele bătrînei omeniri. LÎngă taverna lui Iani Îmi dictez testamentul, de sus se preling anevoios lacrimile celor celebri, Împroșcînd taverna, mușterii și pe toți poeții licențiați care beau și beau pe tăcute sub copacul alb, beau nemușcați Încă de vipere, beau doar În dezvățul de dumnezeu. Îmi dezmoștenesc din cînd În cînd mîinile. Și nu doare. La căldura focului, beau
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
sunt un orator al capcanelor care Încă mai aude plînsul celebrelor molii din catedrala mîntuirii poeților. La pontonul ceasului tai cu lanțeta aorta timpului, strîng șurubul cinei din jurul apostolilor. În genunchi desțelenesc semnul crucii ascuns Între numerele de circ. În taverna lui Iani mă joc cu puiul de lele pe burtă și-l hrănesc Într-o doară cu miez de nucă. Învierea nemistuită Îmi cade greu la stomac, o răsuflare neagră și veche mă țintuiește-n scaun; deasupra mea caligo nourul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
care ne-ați dezgropat ca pe argint și ne- ați cunoscut ca pe o comoară", iar mie nu-mi mai rămîne altceva de făcut decît să-mi atîrn viorile de cuiul negru din palmă, să ling masa de sare din taverna lui Iani, unde un barman adormit șterge praful de pe capul de etiopian al cafetierei, unde Îmi Îmbrac cămașa de forță cu gesturi leneșe, ca și cum aș lucra la o sinucidere curată. Aud cum urlă lupii. PÎnă la Încheietura mîinii mă lucrează
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
a revenit la putere familia Medici. Încă nu scrisese nimic. Sfătuit de prieteni, a fugit atunci din Florența și s-a retras la San Casciano. Acolo, după ce se întreținea ziua cu tăietorii de lemne și petrecea câteva ore la o tavernă, se schimba, seara, de hainele obișnuite și se îmbrăca în haine scumpe, cufundîndu-se în evocarea antichității romane care devenea, pentru el, un "timp paralel", tot atât de adevărat sau chiar mai adevărat decât cel din Cinquecento. În felul său, și Machiavelli era
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cap și ridică foarfeca cu hărnicie. - Nu-mi aduc aminte !... Dar de Codreanu ce zici ?... Ăsta poet ! Așa ceva !!... Sadoveanu ?! Nu importă pe lângă Codreanu. Nu zic, talent are și Sadoveanu dar, pe lângă Codreanu, chiar să nu vorbim ! Când mergea la o tavernă, așa undeva la mahala, Codreanu a stat ș-a băut vin cu toți derbedeii, ș-acolo a găsit sonetu’ care avea el interes. După asta mare scriitor aici a fost Ionel. - Teodoreanu, dragă ! El a fost și profesor universitar. Și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
aleg între uitatul pe pereți și un al doilea somnifer, mi se întîmplă, chiar, să mă surprind că încep să fac diverse supoziții în privința motivelor care-l împing pe doctorul Luca să-și caute, în Julius, un confident, după ce cutreieră tavernele, sau în privința originii prafului adus de "vîntul din sud". Din nenorocire, nu am destulă energie ca să pot întreprinde ceva pe termen lung. Dar să revin la ce vreau. Să-mi pun ordine în amintiri? Poate că o s-o fac într-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Bravo, e o specialitate folositoare". 10. De fapt, doctorul Luca e de părere că sinuciderea reprezintă o soluție doar în tinerețe, când poți lăsa în urmă un cadavru frumos. După ce ai îmbătrînit, nu-ți rămâne decât să cutreieri, ca el, tavernele, tăvălindu-te în noroi, ca să poți să-ți disprețuiești trupul. În consecință, nu se sinchisește de ce clevetește lumea, în Asybaris, pe seama lui. "N-au decât să-și bată gura cât vor, i-a zis lui Julius, ștergîndu-și cu o mare
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se război cu treizeci de pendule; armată pe care n-a izbutit s-o învingă. După aceea a schimbat vorba și s-a întors la răutățile debitate pe seama sa: "Nelly și prietenele ei își închipuie că mă mână viciul prin taverne. Dar ce să le spun? Cel mult, că nimic nu e rușinos dacă te ajută să trăiești. Se pare că e ceva real, băiete, în ideea că nu e nebun cel care și-a pierdut rațiunea, ci acela care și-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se foi, o vreme, stânjenit. Ar fi vrut să spună că orice șansă dispare abia după ce te dai bătut. Până atunci, poți să mai speri. Nu găsea, însă, vorbele cele mai potrivite. De aceea îi fu recunoscător bătrânului "stîlp al tavernelor" din Asybaris, când acesta își luă de pe masă uriașa pălărie de pai și plecă, zicîndu-i, grăbit, din ușă: Cred că mă așteaptă Monseniorul". 16. S-a accentuat starea proastă, dar despre ce altceva ar merita să vorbesc, în primul rînd
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o asemenea faimă. Sixt al V-lea a fost învinuit de spanioli că și-a vândut sufletul diavolului pentru a ajunge pontif. Oarecum surprins, Julius urmărea nu atât ce spunea doctorul, cât schimbarea care se produsese în bătrânul "stîlp al tavernelor". Avea pungi mari sub ochi, ca de obicei. Băuse noaptea și, probabil, nu se odihnise suficient în cursul dimineții. Dar ochii îi străluceau acum de pasiune. Își așeză pălăria pe masă și, luând în mână o carte, a ținut să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o glumă nereușită ("Sunteți mai bolnav, se pare, decât bolnavii pe care i-ați tratat", i-a spus într-o după-amiază), dar doctorul Luca i-a retezat-o scurt: "Dacă vrei să te iert, vino cu mine. Am descoperit o tavernă unde mușteriii sunt serviți de femei drăguțe și se poate gusta un vin pe cinste". Din centru, au pornit-o spre partea vestică a orașului. Undeva, pe o stradă mai dosnică, doctorul s-a oprit în dreptul unei firme spălăcite pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să ia cărți noi. Maria îi șoptise tânărului custode, fără să se arate, însă, din cale-afară de mirată, că nici în salonul pendulelor nu intrase. Doctorul Luca nu venise nici el, marți după-amiază. Grădinarul îl zărise, dimineața, ieșind dintr-o tavernă, împleticindu-se și doborât de nesomn, dar după-amiaza îl așteptase degeaba să-și facă apariția. Cum tânărul custode nu se mai lovise de o asemenea situație, nu știuse cum să procedeze. Se uitase, nedumerit, toată seara cum se scurgeau orele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
vroia Julius să discute. ― Cum vă explicați că nu mai e praf? Și, totuși, vântul n-a încetat. ― N-am nici o explicație, ridică din umeri doctorul Luca. ― Dar s-a mai auzit ceva despre expediție? De obicei, bătrânul afla prin taverne ultimele zvonuri. De data aceasta, însă, s-a uitat lung la pendula din perete, de parcă o zărea prima oară atunci. ― Nu. N-am auzit nimic. 9. Pe măsură ce se apropie data plecării, mă cuprinde mai mult teama. Nici oțetarii nu-mi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cerul acoperit de pâclă. Și nu mai reușesc să ațipească după ce se conving că stelele strălucesc ca niște diamante. Dimineața, la primele ore, ies pe străzi să afle dacă a sosit cumva vreo veste de la expediția plecată la începutul verii. Tavernele sunt mai pline ca de obicei, dar seamănă cu niște cimitire, atât sunt de liniștite. Cei care stau pe la mese își beau vinul fără să se uite deloc la vecini. Cu toții așteaptă să se petreacă, în sfârșit, o minune care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
doctorul Luca își căută bastonul. ― Așa am ajuns, băiete, în acest oraș al rataților... 19. De când "vîntul din sud" nu mai aduce nici un fir de praf viața din Asybaris s-a dereglat. Din inerție, bărbații se strâng și acum prin taverne, dar abia se ating de vinul din pahare. Acasă, femeile nu-i mai bombăne. Au încetat și întrunirile "sectei" găzduite de Nelly. Seara, străzile sunt goale. O teamă nelămurită stăpânește orașul chiar după ce pescărușii se culcă în rododendroni. Au dispărut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu ramă de sidef din perete măsura timpul cu o încetineală bolnavă. La câteva zile după asta, Maria a năvălit pe ușa bibliotecii. Îi sticleau ochii de răutate când l-a anunțat pe Julius că "bătrînul bețiv" nu mai colinda tavernele din Asybaris. Îi lăsase o scrisoare "doamnei Nelly" în care îi spunea niște "prostii" despre faptul că în Asybaris "și Dumnezeu e amenințat de surmenaj" ― auzi ce i-a trecut prin cap! ―, iar la sfârșit o anunța că pleca spre
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]