1,790 matches
-
ei pe degetele mele, încheietura mea, devenind una, și am dat s-o scot. Am crezut c-o să fie o scânteie roșie ce se îndreaptă spre gâtul bătrânului, dar eram numai eu. Și mă zbăteam haios s-o scot din teacă inutil, căci ea rămânea încăpățânată în lăcașul ei, înfricoșată de ceva ce pe mine nu mă afecta. Moșneagul se sculă de pe tronul său negru și înaintă spre mine. Am băgat mâna în faldurile mantiei, căutând She'le'ri. Le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
viu, și de același fel ca mine și unul care face râul de sânge să curgă. Cum era posibil? M-am mai gândit câteva clipe la subiectul ăsta și l-am abandonat când am băgat-o pe Eterna înapoi în teacă. Mergeam spre parter. Am luat în mână colierul pe care l-am primit și m-am uitat la el. Ce era special? Avea un lanț un pic cam grosolan și de el atârnă un colț lung și galben... de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mâna dreaptă junghiul din capul primului TEG. Cea stângă se duse după Eterna. Ajungând în partea cealaltă, îl lovi din întoarcere pe cel din spate cu un picior în piept, trimițându-l la pământ. Învârtindu-se, scoase lama însângerată din teacă și reteză gâtul celui din dreapta dându-i sabiei ceea ce dorea. Continuând, implantă junghiul în gâtul celui de-al patrulea și îl lăsă acolo, părăsindu-l pe TEG să se uite cu groază cu coada ochiului la ce era înfipt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cât se poate de potrivit. Altminteri, cu fiecare nouă domnie, puterile principelui se vor mări. Un foșnet în spatele său îl face să tresară. Se răsucește iute. — Iartă-mă, dominus! se ploconește cu umilință nou-venitul. Asinius Gallus împinge discret înapoi în teacă pumnalul pe jumătate scos. — Ce cauți aici, Toranius? întreabă morocănos. Își însoțește vorbele bătând nervos din picior. Smintitul! I-a adus și pe băieți. Cu sprâncenele adunate, îi cercetează nemulțumit pe cei doi tineri, care au rămas, prudenți, în cadrul ușii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu. Răbufnește și mai aprig: — Ce importanță au pentru zei aurul și argintul, când plebeele le poartă pe post de brățări la glezne? Când soldații, di sprețuind chiar și fildeșul, pun să se cizeleze din argint mâne rele săbiilor, când tecile sună la clinchetul lănțișoarelor, iar cingătorile răsună de plăcuțe? Când cu argint se protejează sclavii ajunși la vârsta adolescenței, în timp ce femeile îl folosesc pentru a se spăla și privesc cu silă ligheanele care nu sunt din acest metal, chiar dacă servesc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fumul de cărbuni arși se ridica de pe dealurile de un cafeniu veșted din jurul văii. Urma să vină iarna cea lungă, iar țăranii munceau din zori până în seară. După ce orezul și meiul se strângeau de pe câmpurile neroditoare, femeile și copiii băteau tecile și le treceau prin îmblăciu. Nu erau pentru hrana lor, căci le dădeau la birul anual. Fânul cosit printre corvezile de zi cu zi era lăsat să se usuce chiar pe câmp pentru a putea fi folosit ca așternut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Puebla. Văzându-i cum coboară de pe măgari, câțiva indieni se opriră în drum și își ațintiră privirile înspre ei. Intrară în grădina interioară pe furiș și se întoarseră în odaia ce le fusese dată ca să doarmă. Supărat, Tanaka își lustruia teaca săbiei. Ați fost la Tecali? V-am zis doar să nu vă duceți! Își îndreptă privirea dojenitoare nu numai spre Nishi, ci și spre samurai. Nishi îi povesti despre răzmerițele indiene de care aflase de la fostul călugăr. Oare seniorul Velasco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ploaia asta Nishi, încă se mai plimbă prin oraș. Eu m-am săturat să se tot zgâiască lumea la noi și m-am întors, zise Tanaka dezgustat. În tot acest timp își trăsese sabia de la șold, iar acum îi ștergea teaca umedă de piele cu o cârpă. Li se întâmplase și în Nueva España ca lumea să se uite la ei când mergeau prin orașe, dar aici, în Spania, era și mai supărător. Oamenii care se luau după ei le atingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încăperea din fund ardea o lumină. În fața ușii stăteau câțiva supuși împreună cu Nishi. Am pășit înăuntru. Pe un cearșaf plin de sânge se vedea trupul lui Tanaka zăcând cu capul într-o parte, iar la căpătâi stăteau rânduite cu grijă teaca și sabia scurtă pe care o folosise ca să-și ia viața. Cei doi supuși ai lui Tanaka stăteau lângă sfeșnic așezați cuviincios și se uitau la chipul neînsuflețit al stăpânului lor ca și cum ar fi așteptat poruncile sale. Când m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
citesc. — Merge, spuse Bill. Nu-i o carte rea, Nick. — Ce mai ai pe-aici din ce n-am citit? — Ai citit Forest Lovers? — Mda. Asta-i aia În care personajele se culcă-n fiecare noapte cu sabia scoasă din teacă Între ei. — Aia chiar că-i o carte bună, Wemedge. — E ca focu’. Da’ n-am Înțeles niciodată la ce era bună sabia aia. Trebuia să stea tot timpu’ cu tăișu-n sus, așa că dacă pica, puteai să te rostogolești peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Înfășură un baston În materialul roșu din care era făcută muleta și, apropiindu-se de barrera, i-o dădu lui Manuel. Apoi se aplecă asupra casetei de piele În care se țineau săbiile, scoase o sabie și, ținând-o de teaca din piele, se aplecă peste gard și i-o Înmână. Apucând-o de mânerul roșu, Manuel scoase spada și teaca se Îndoi moale. Se uită la Zurito. Uriașul Îl văzu transpirând: — Du-te și fă-l praf, puștiule. Manuel dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Manuel. Apoi se aplecă asupra casetei de piele În care se țineau săbiile, scoase o sabie și, ținând-o de teaca din piele, se aplecă peste gard și i-o Înmână. Apucând-o de mânerul roșu, Manuel scoase spada și teaca se Îndoi moale. Se uită la Zurito. Uriașul Îl văzu transpirând: — Du-te și fă-l praf, puștiule. Manuel dădu din cap. — E-n formă, spuse Zurito. — Exact cum ți-l dorești, Îl asigură omul lui Retana. Manuel dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-i adevărat? Nick Îi arătă actele de identificare cu fotografia lui și cu ștampila armatei a treia. Locotenetul le luă În mână. — Astea rămân la mine. — Ba nu. Dă-mi Înapoi actele și pune-ți pistolul la loc, acolo, În teacă. — Și de unde știu eu că spui adevărul? — Din acte. Și dacă-s false? Dă-mi-le. — Nu fi prost, spuse Nick cu veselie. Du-mă la comandantul companiei. — Ar trebui să te trimit la comandamentul central. — Bine, spuse Nick. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nimici pe Filisteni, rămășițele ostrovului Caftor. 5. Gaza a ajuns pleșuvă, Ascalonul piere cu rămășița văilor lui!" Pînă cînd îți vei face tăieturi de jale în piele?" 6. "Ah! Sabie a Domnului, cînd te vei odihni odată? Întoarce-te în teacă, oprește-te, și fii liniștită!" 7. " Dar cum ar putea să se odihnească? Cînd Domnul doar îi poruncește, și o îndreaptă împotriva Ascalonului și coastei mării." $48 1. Asupra Moabului. "Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Vai de Nebo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
iarăși." 13. Proorocie asupra Arabiei. Veți petrece noaptea în tufele Arabiei, cete de negustori din Dedan! 14. Duceți apă celor ce le este sete, locuitorii țării Tema, duceți pîine fugarilor! 15. Căci ei fug dinaintea săbiilor, dinaintea săbiei scoase din teacă, dinaintea arcului încordat, și dinaintea unei lupte înverșunate. 16. Căci așa mi-a vorbit Domnul: Încă un an, ca anii unui simbriaș și s-a isprăvit cu toată slava Chedarului." 17. Nu va mai rămîne decît un mic număr din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
îndrăzneți veneau singuri la castel, trăgându-și de lanț câinele, spre a-i oferi bărbăția contra unui pergament dintr-acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
troienească toată floarea Într-un sărut. Și niște păsări ori niște nouri Care tot colindau pe deasupra lor Ca lungi și mișcătoare șesuri. Și pentru că toate acestea Trebuiau să poarte un nume, Un singur nume, Li s-a spus Eminescu. Moș Teacă, ultima nădejde Ultima nădejde a unui popor este armata. În acel scut al țării care prin educație și prin formare continuă, devine chezășia perpetuării peste timp a unui popor, fiind depozitarul înălțătoarelor sentimente de curaj, bărbăție, onoare, spirit de sacrificiu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de imprudent era să o privești prea multă vreme în ochi pe Malaberga, îl observă o clipă și văzu că respira greu și prea repede; în plus, mâna sa strângea mânerul săbiei, frământându-l, fără să o scoată, însă, din teacă. Ceilalți huni, strânși și ei unul în altul ca în fața unei primejdii de moarte, își încleștaseră mâinile pe arme, dar privirile lor erau lipsite de orice expresie și aproape fără viață. Audbert înțelese că trebuie să destindă situația. Ștergându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pare făcut pentru o ambuscadă. Frământându-și barba deasă și roșcată, scutierul încuviință: — Edilbert are nas bun; și pe urmă, a trăit toată viața printre cai. Dacă îi simte acolo, în față, înseamnă că e adevărat. Waltan trase sabia din teacă: — Dar cine ar putea fi? întrebă, făcând ochii roată. Ricarius începuse să-și tragă încet securea din oblâncul șeii. — Poate bagauzii. Din deschizătura coviltirului, în spatele vizitiului ce aștepta ordinele privind în jur cu îngrijorare, își făcu apariția chipul frumos al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o dată cu violență. — Să vă las sa plecați? Tu, în schimb, o să vii cu mine. Și o să faci tot ce-ți spun eu. Ai înțeles? O împinse înapoi cu brutalitate. Dar numai pentru un moment. își puse sabia la loc în teacă, o apucă imediat de mâini și o târî către cal; în vreme ce Waltan încerca în zadar să se ridice, o azvârli în genunchi, aproape între picioarele animalului. Ploaia se întețise. Sub rafalele tot mai violente, aduse de vântul ce scutura sălbatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pumnii strânși și cu ochii scânteind de mânie, Frediana se întoarse către Gundovek. — E adevărat! Toate sunt adevărate. Omul ăsta spune adevărul! Un vacarm de glasuri îi întâmpină vorbele. Fără să mai aștepte răspunsul, fata scoase fulgerător un pumnal din teaca uneia dintre gărzi și se aruncă plină de furie spre Gualfard, numindu-l porc și asasin. Fu nevoie de trei oameni ca să o oprească. în mijlocul acelui tumult, se ridică, plină de mânie, vocea acuzatului — Țărănoiul ăsta minte! Totul e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
praful drumului. Nemaiputând să-l suporte, îi spuse aspru lui Khaba: — Ce mai aștepți? Omoară-l pe câinele ăsta! Hunul nu se lăsă rugat; îl țintui cu un picior pe Inisius, ca să-l țină în genunchi, și trase sabia din teacă. — Nu! strigă abatele, întinzând din nou brațul. Tânărul său confrate fu străbătut de un tremur. Vorbind către Balamber, Canzianus îl imploră: — Cruță-l, te rog. Nu e decât un biet nebun. Mintea lui e întunecată, dar, în realitate, e... un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Să nu-ți închipui că o să-ți mulțumesc, îi spuse pe un ton sumbru. Balamber ridică o mână, în semn de despărțire: — Du-te, o să mă ucizi altădată. Frediana încuviință cu o mișcare nervoasă a capului și vârî sabia în teacă. — Fie cum spui. Rămâne așa, atunci. Dacă o să ne mai întâlnim, unul din noi doi o să moară. își întoarse calul și, țâșnind în galop, se îndepărtă iute peste câmpie. Balamber mai rămase câteva clipe să-i privească silueta micșorându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
izbucni: — Eucherius, de ce ați făcut asta? Voiai deci să mă omori? Celălalt nu-i răspunse. îi țintuia, în schimb, cu o privire îngrijorată în ochii ce păreau imenși pe chipul slab, pe cei care îl capturaseră. Vârându-și sabia în teacă, Metronius îl împinse brutal spre un arin tânăr: — Ticălosule! Voiați să ne prăjiți de vii, ei? Dar nu v-a mers; și acum ai încurcat-o, prietene! Sebastianus, trimițându-i pe Maliban și pe Vitalius, muiat de apă, să aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plin de groază, strigă: Nu! Nuuuuu! Nu mă ucideți. Lăsați-mă în viață și o să vă spun unde-i Eudoxiu. Știu! Știu, vă spun! — Atunci, vorbește! îi porunci Metronius, apucându-l de părul lung, fără să-și vâre sabia în teacă. Sebastianus, care din nou se apropiase de el, îl întrebă cu mai puțină furie. — Deci? Ai grijă că viața sau moartea ta depinde de ce o să ne spui acum. Bagaudul răspunse fără să-și desprindă ochii de la sabia lui Metronius. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]