700 matches
-
Jina a simțit-o la fel: micuță, dar invincibilă. Din cauza minunii de-a o strânge în brațe, știind acum că soția lui era teafără, lui Zach i s-au înmuiat genunchii. Orice avea să se întâmple în continuare, Jina era teafără. Dumnezeule, a murmurat ea plângând și strângându-l tare în brațe, mângâindu-i spatele și brațele, de parcă nu i-ar fi venit să creadă că Zach era chiar acolo. Ce fel de viață e asta ? De ce n-ai plecat, pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu-ți foloseau la nimic. Zach s-a întors. Pe chip i se citea furia, dar mâinile și le ținea întinse în față, ca un om care te imploră să-i cruți viața. S-a terminat, a zis el. Ești teafără. Ești aici. Pot să vin acasă. Tremurul trupului începuse să i se domolească. Jina nu putea decât să-și închipuie ce i se desprinsese pe dinăuntru: un plămân căzut în abdomen, o bucată din șold fărâmată. Simțea dureri în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
voce i se citea admirația. Jina n-a scos nici un cuvânt când Danny și Charlie au vâslit cu rândul. Charlie i-a învârtit prin Elkhorn; Danny a lansat ambarcațiunea cu spatele la Growler. Până și Naji a surâs, surprins că toți scăpaseră teferi. Flotila de bărci cu motor și agenți îi aștepta deja când au ajuns la Mackay Bar. Mike a strâns-o pe Jina de mână și s-a uitat la Irene și Naji care stăteau tăcuți, în partea din față a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bântuise ușile casei și-i luase soțul. Era neschimbată, dar nu datorită unei filozofii anume, adică unui mod de a întâmpina viața, ci tinereții. Pentru ea nădejdea era egală cu certitudinea, n-avea nici o îndoială că Lung se va întoarce teafăr cum a plecat; aștepta zi de zi să se deschidă poarta și să-l audă strigând-o. Oamenii de aici spun că sunt asemeni copacilor peste care trec furtuni și ierni îngrozitoare, dar rămân neclintiți, și în această privință seamănă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dovedea o agreabilă notă de excentricitate - care trebuie să fi provenit dintr-o genă regresivă, pentru că, în mod sigur, n-o moștenise de la vreunul din părinții săi. Când am fost gata cu toții, alaiul a pornit: eu, sprijinindu-mă cu mâna teafără de brațul tatii, Maggie, împingând căruciorul micuței Holly, și JJ, maestrul de ceremonii, în frunte. Mama a refuzat să ni se alăture în plimbarea zilnică, pe motiv că, dacă ar veni, am fi prea mulți și „lumea s-ar uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
el; el i-a răspuns privind-o chiorâș. În timp ce băieții s-au concentrat pe jocul de scrabble și beau bere, noi ne-am cuibărit pe canapea într-un colț cu lumină difuză, și Rachel a început să-mi maseze mâna teafără. Eram pe punctul să ațipesc când s-a auzit din nou soneria. Spre uimirea mea, era Jacqui. A țâșnit înăuntru, emanând luciri și scânteieri și având chef de vorbă: dinții placați cu aur fuseseră readuși la normalitate, cineva îi dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
bir cu fugiții, aș fi avut speranța că s-ar putea întoarce la un moment dat. Și vina mea era de neîndurat. Povestea lui fusese întreruptă așa de brutal și de prematur, în timp ce eu eram încă aici, încă vie și teafără și în mișcare și având toate posibilitățile. Trupul lui preluase întreg impactul accidentului așa că simțeam că murise pentru ca eu să pot trăi și era un sentiment îngrozitor. Ca și cum i-aș fi furat restul vieții și, sincer, simțeam că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întrebat în șoaptă. Da, mi-a răspuns el tot în șoaptă. — Îmi cer mii de scuze, Garv, dar ai putea să îmi faci o favoare? Ai putea să verifici dacă JJ e în regulă? Cum adică în regulă? — Dacă e teafăr. Dacă respiră. —OK. Rămâi pe fir. Chiar dacă n-ar fi murit Aidan, Garv mi-ar fi făcut hatârul. Era de treabă, la modul ăsta. A lăsat receptorul jos și am auzit-o pe Maggie șoptind: — Cine e? — E Anna, vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de la Janie, venise un mail uriaș de la Helen. Mințise când îmi promisese că n-o să se ducă la depozit pentru confruntare. Oare de ce mă miram? M-a pus la curent cu romanul ei polițist, dar, odată ce am aflat că e teafără, nu m-au mai interesat detaliile și nu l-am citit decât la aproape două săptămâni după ce-l primisem. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Am noroc că mai trăiesc Scuze că te-am mințit. Dar prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
L-ai tras pe sfoară. Sunt destul de supărată pe tine, Detta. Ai vrut să-l înnebunești pe bietul Harry de gelozie și te-ai folosit de Racey. Harry ar fi putut să-l ucidă pe Racey azi. Detta: Racey e teafăr. N-a pățit nimic. M-am asigurat că n-o să pățească nimic. Tessie: Și e destul de necăjit. A crezut, când voi doi ați făcut sex, că asta înseamnă ceva pentru tine. Detta: Mda, mă rog, tu l-ai omorât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vă vor fi mai de folos decât podoabele de preț; ei vă vor duce cu toate bagajele voastre și nu vor atrage hoții. Am urmat întocmai sfaturile acelui om și astfel, după zece zile, am ajuns la destinație, istoviți, dar teferi. Ca să constatăm că rudele noastre refuzau să ne găzduiască. Trebuia să găsim acum un acoperiș pentru a ne adăposti, ceea ce nu era lucru ușor de când pribegii andaluzi, sosiți la Fès în valuri succesive, se înstăpâniseră peste toate casele disponibile. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lor ca să ne salvăm onoarea. De jos ne ajungeau la urechi țipetele lui Mariam și rugăciunile Wardei, care o chema pe Madona în castiliană. Cu glas tremurător, Mohamed făcea, la rândul său, o făgăduială: dacă aveam să ieșim de acolo teferi, își va întrerupe călătoria spre a merge în pelerinaj în orașul Taghya, ca să aducă o ofrandă la mormântul lui wali Bu Izza, un sfânt cunoscut pentru numeroasele miracole săvârșite împotriva leilor. Nu știu dacă mai eficace a fost intervenția acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ștergarul, și-a înfășurat la repezeală trupul, în vreme ce buzele ei schițau un zâmbet complice, apoi a tras-o pe maică-sa, sub un pretext oarecare, într-o altă sală. M-am grăbit să ies, neizbutind să mă dumiresc că eram teafăr. În ziua aceea am regretat că Mariam nu e sora mea; abia peste trei ani m-am bucurat că nu sunt decât prietenul fratelui ei și că pot visa la ea așa cum un bărbat visează la o femeie. Apoi nenorocirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lui Ahmed. Îl întâlnisem deja la începutul anului ca să-i transmit mesajul de pace al sultanului; de data asta, stăpânul din Fès voia să-l înștiințeze pe Șchiop că portughezii avuseseră mai mulți morți decât noi și că suveranul era teafăr și nevătămat, din voia Celui-Prea-Înalt. Când l-am întâlnit, Șchiopul începuse asediul Agadirului, iar oamenii săi clocoteau de entuziasm. Mulți erau învățăcei veniți din toate colțurile Maghrebului, care tânjeau după jertfă așa cum ar fi tânjit după o misterioasă logodnică. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întâlnire, mi-a prezis acest dezastru: Roma tocmai a renăscut, dar deja moartea îi dă târcoale! Moartea era acolo, în fața mea, răspândindu-se în trupul Cetății Eterne! La răstimpuri, câțiva oameni din milițiile populare, câțiva dintre membrii Cetelor Negre scăpați teferi încercau să se pună stavilă la câte o răspântie, dar erau foarte curând înecați sub valul asediatorilor. În cartierul Borgo și mai cu seamă în preajma palatului Vaticanului, gărzile elvețiene au rezistat cu o admirabilă vitejie, jertfindu-se cu zecile, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
salvă în direcția lui, fără ca totuși să-l nimerească. — Veșmântul Vostru alb e prea vizibil, Sanctitate! îi spuse însoțitorul său, grăbindu-se să-l acopere cu propria sa mantie, de culoare mov, mai puțin vizibilă. Sfântul Părinte ajunse la castel teafăr și nevătămat, dar epuizat, plin de praf, cu un aer rătăcit, cu chipul descompus. Porunci să fie coborâte grilajele mobile din fier pentru a interzice accesul în fortăreață, apoi se închise singur în apartamentele sale ca să se roage, poate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lupta cu trei atacatori. Titus sărise repede de pe cal și îi respinsese pe cei care îl atacaseră. Ținând câte un pumnal în fiecare mână, îi înjunghie pe cei doi agresori ai lui Errius. Când îl văzu pe acesta ridicându-se teafăr, se întoarse spre Antonius. Centurionii care încercaseră să-l apere erau deja la pământ. Antonius se ascunse în spatele copacului, ca să evite loviturile de pumnal. Nu se auzea nici un strigăt. Lupta începuse în liniște și continua la fel; se auzea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
râul Oglio. Împinși de gladiatori, unii căzură în capcane. Ceilalți intrau în apă, dar nu puteau să se miște din cauza armurilor grele. Cu apa ajungându-le la piept, Valerius și Marcus îi atacau, și curând apa deveni roșie. Se întoarseră teferi, alunecând pe iarba murdară de sânge. În strigătele entuziasmate ale mulțimii, care era în delir văzând cruzimea acelei bătălii, othonienii înconjurară mașinile de război și încărcară catapultele. — Atenție! îi strigă Valerius lui Lucius, care fusese în Lusitania împreună cu Otho înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Am început să plâng cu hohote compacte, punându-mi pompele din piept la muncă din plin. Bătrânul își păstră cumpătul, dând dovadă de un calm extraordinar. Mă prinse cu mâinile de umeri, spunându-mi: — Vino-ți în fire, fiule. Ești teafăr, așa cred, zău așa. N-ai nici o treabă aici. Ascultă-mă pe mine - n-au intrat zilele-n sac. * Și omul a avut dreptate. M-am trezit în a treia dimineață ca să constat că toate cearșafurile erau uscate. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Întuneric. CÎnd am dat fuga să-l ajut, Fermín se lupta zadarnic să se ridice și să-și găsească dinții pe care Îi pierduse În apa murdară a bălții. Îi sîngerau gura, nasul, urechile și pleoapele. CÎnd m-a văzut teafăr, a schițat un zîmbet și am crezut că o să moară pe loc. Am Îngenuncheat lîngă el și l-am luat În brațe. Primul gînd ce mi-a trecut prin minte a fost că era mai ușor ca Bea. Fermín, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
nostru românesc, prin jertfă și moarte, a creat istorie și va trăi pururi, iar peste călăi se va așterne noaptea uitării și întunericul morții veșnice. Morții mei de aur Morții mei luceferi, Singuri, voi, pe lume, Mi-ați rămas doar teferi Vă simt tot mai aproape În nopțile de trudă Prin hățișul zilei, Cea de lacrimi udă. Sărut țărâna sfântă, Fruntea voastră lină Ca o diademă, Arde de lumină. Obosit de toate, Câte-au fost să fie, Aștept săvârșirea Ceasului ce
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de fum deasupra străzii. Meeks trase chiar în dreptul barierei și se dădu jos din mașină. Mal se înălță pe vârfurile picioarelor și văzu o casă frumoasă, în stil spaniol, învăluită de flăcări. Mafiotul numărul unu din L.A. era pe gazon, teafăr și nevătămat, și țipa la un ofițer în uniformă. Curioșii blocaseră strada, trotuarul și peluzele învecinate. Mal se uită după Meeks, dar nu-l văzu nicăieri. Se întoarse și se ciupi -iată-l pe tovarășul lui din ancheta pentru marele juriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Graz până În capitala ungară. În acest timp, oamenii trimiși de Oană care ajunseseră la Buda păstrau distanța În spatele celor doi. Peste puține zile, căpitanul Pietro avea să plece spre munți, ca să-i Întâmpine pe cei doi și să-i aducă teferi la Suceava. Oană Încercase de multe ori să-și imagineze reîntâlnirea cu fiul lui, dar În nici una din scenele imaginate aceasta nu avea loc la Suceava și, mai ales, nu se desfășura În preajma celui mai puternic atac desfășurat vreodată asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Oană, pe Petru Ilaș, pe Vlaicu pârcălabul, pe Șendre pârcălabul... - Comisul Toader? - Căzut, mi se pare... Îl traseră cu o targă afară din luptă. Căzu rănit și căpitanul Gâlcă, dar se Întoarse În bătălie și luptă numa cu un braț teafăr. Mai căzură mulți, Dumnezeu să-i odihnească. Boieri, oșteni, răzeși. Om afla abia când om strânge morții. - Și cum scăpă Gâlcă, măi Oaie? Întrebă moș Vasilie, Încercând, totuși, să audă ce spunea curierul cel mai apropiat de ei. Dar cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ar fi sfătuit-o să nu plângă niciodată, fiindcă dă prost și nu rezolvă nimic, și, cu capul lipit de umărul lui, continuă să plângă Întrebându-se În același timp cine plânge și de ce, odată ce oamenii apropiați ei se Întorseseră teferi și victorioși. - Erina... spuse Oană, mângâindu-i Încet părul... Erina... sunt aici... nu plec nicăieri... i-am Învins... Dar Erina nu se putea opri, Îi era rușine de această descătușare, dar nu avea ce face, Îi strângea umerii puternici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]