440 matches
-
s-a cocoțat ascunzându-se printre ramuri. Supravegherea lui e evidentă și... arhaică. Pe deasupra, e practicată în văzul întregii săli. Plăcerea ludică provine tocmai din acest acord cu o convenție scenică asumată și explicită. Supravegherea se exercită pe fondul recunoașterii teatralității în expresia ei burlescă, imediată și deloc „contemporană”. În schimb, alți regizori - de la Peter Sellars la Hans Castorf, ca să nu cităm decât figurile cele mai emblematice - dotează platoul de joc cu circuite interne, introduc aparatură video care explorează culisele, furnizând
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
profilul tragic al poeziei soresciene: "Altfel nu-mi explic de ce nu oprește nici o dată/ În nici o stație,/ De ce nu face o haltă,/ Am putea să-l dăm jos pe criminalul ăsta ramolit" ("Halebarda"). O caracteristică a poeziei lui Sorescu este teatralitatea. Poemul "Lada" vorbește despre tragicul existenței ce își găsește izvorul în nesiguranța, în idealitatea în care trăiește individul: Și-mi mai rămăsese lada aia imperfectă,/ Și ei s-au aruncat în ea și ei s-au aruncat în ea așa cum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
naturii aflată în germinație/ în care regnurile se interferează: "Puternică frunză dau tigrii și leii/ O coamă de-aramă începe din ram/ Un abur aduce delirul scânteii/ și stele amfibii în inimă am". Există în volum și o componentă de teatralitate, poetul declamă și are nevoie de martori. "Invitație la nunta mea" reprezintă acea tensionare ce explică într-un fel titlul: Toate casele au către mine ferestre,/ toate pietrele numele meu îl repetă/ Un sens unic pe toate șoselele,/ și-un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lucrurilor, un apăsător sentiment al deșertăciunii universale, al inconsistenței lumii evocate, al neantului suveran. Pe de o parte, o poetică a austerității, a stilizării semnelor și figurilor dominante sau de fundal; pe de altă parte, o poetică a spectacularului, a teatralității, o retorică uneori grandilocventă a aparențelor. Cele mai reușite poeme sunt, natural, cele în care este imposibilă trasarea unei linii de demarcație între cele două mărci ale universului danilovian: Lied nocturn, Melancolie, Ferapont, Orologiul anotimpurilor: Ieșirea din iarnă, Poem despre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
întreg, în portocaliu. Direct, încă din titluri precum Alter ego sau Eu, Arlechinul, și mai ales în desfășurarea propriu-zisă a discursului poetic, Livia Iacob exploatează, apoi, filonul tematic al alterității interioare, raportând-o într-o manieră interesantă la nevoia de teatralitate, de mistificare a ființei care își găsește cu greu, într-un timp în care însăși poezia e "o respirație decapitată,/ din mijlocul literelor", un remediu viabil în fața atacurilor repetate ale angoasei, nevrozei sau "înstrăinării perfecte". Până și iubirea, în fapt
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
elogiu adus Veneției, fie ea și una a profunzimilor, cât ca un exercițiu al reflecției autodirijate. Sigur că Veneția pare prin excelență spațiul-receptacul al unei priviri dilatate de Alternative incitante (inclusiv de interpretare), dar alegerea urbei în care carnavalescul, măștile, teatralitatea devin chiar efigii obligatorii ține mai mult de o estetică a (de)mascării, a esențializării și revelării treptate. Așadar călătoria mentală se desfășoară într-o Veneție astfel transfigurată, plină, în ordinea aparenței, de vestigii (ale istoricității și, desigur, ale culturalului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
proză, atitudini opuse, tabloul realist cu metafora și simbolul, conferă unor situații prozaice sens alegoric, dimensiuni de parabolă, proiectează faptul istoric, ca și pe cel biografic anonim, în mit, plonjează frecvent în fantastic. În aspectul construcției și în genere al teatralității, unele piese sunt excesiv de stufoase, prolixe, diluate, grevate de o discursivitate superfluă, stridente chiar în raport cu cele mai anticlasice structuri. Dar tot ceea ce e de natură să contrarieze norme și gusturi, tot ce solicită cititorului și spectatorului eforturi de percepere se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
amândoi se racordează la alte modele culturale decât acela presupus de francofonia tradițională a culturii române; apoi, ambii autori oferă o alternativă la structura metaforică a neomodernismului românesc, una care, acreditând prozaismul și discreditând metafizicul, ajunge să anticipeze, prin ironie, teatralitate și livresc, experiența creatoare a generației ’80; în fine, cei doi sunt preocupați în egală măsură de regăsirea „timpului pierdut” și de rătăcirea pe coridoarele obscure ale memoriei. Diferențele sunt însă la fel de semnificative: dacă la Mircea Ivănescu discursul poetic se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
ruginită / aerul e dulce răsucesc ușor între degete ismă și spun / e bine că pe aici va trece curând și factorul poștal / vom descifra împreună adresele peștilor și toată semnificația liniștei” (Timp străvechi și aer dulce). În al doilea rând, teatralitatea: generalizarea animismului conduce la o ambiguizare a relației privitor-privit; subiectul poetic devine, la rându-i, obiect, fiind contemplat în netrucata sa materialitate. De aici, acceptarea firească a propriului „rol” și inevitabila exhibare a spectacolului: „Obiectul acela din vitrină te privește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
ceas de taină. (Ioan Groșan, O sută de ani de zile la Porțile Orientului); - prezența scenică a unor personaje simbolice/generice care își asumă (și) condiția spec tatorului, deci a receptorului operei dramatice (formula „teatrului în teatru“ sau strategii ale teatralității postbelice prin care se „deconstruiesc“ relațiile: personaj- spectator, personaj-actor, față- mască, iluzie scenică- realitate etc.). FUNCȚIA POETICĂ/STILISTICĂ/ESTETICĂ este centrată pe mesaj, vizând activarea resurselor de expresivitate ale limbajului. Prin accentuarea acestei funcții este pus în valoare mesajul însuși
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
configurează subiectul piesei prin alăturarea a două dimensiuni temporale: prezentul dramatic (timp/durată precizată în didascalii) și trecutul actualizat în discursul personajelor (timp/durată anterioară, „povestită“ de către personaje) - planul discursului dramatic, reliefând conflictele, confruntările de idei dintre personaje - planul convențiilor teatralității - limbajele scenice (nonverbale), specifice artei dramatice (joc scenic al actorilor, vestimentație, decor, recuzită, sunet, lumini etc.) În genul liric, imaginarul poetic se structurează, de cele mai multe ori, pe două planuri: - planuri temporale: al evocării/al prezentului liric, al prezentului/al proiecției
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
convențiilor, umbla cu o lampă aprinsă în plină zi, strigând: "Caut un om". Și pentru că viața lui depășea cu mult convențiile Atenei din acea perioadă, se transformase într-o lecție vie: Lecția ar fi putut fi servită cu mai puțină teatralitate, emfază sau șiretenie ironică, dar concluziile ar rămâne aceleași: era vorba de a face elogiul physis-ului contra nomos-ului, de a arăta calea de urmat în practica unui bun filosof capabil să înțeleagă necesara indexare a comportamentului său în funcție de natură, de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
profund național: "...e de la marginea de jos a rasei noastre, el e un balcanic traco-elen. El aduce sensibilitatea excesivă, iubirea de aglomerare citadină, spiritul critic exagerat, zemflemist, preocuparea de politică, apetiția spre o culturalitate maximă, cunoașterea de oameni, mimica repede, teatralitatea, oratoria. Acestea nu sunt elemente dincolo de sufletul nostru ci numai laterale. De aceea Caragiale ne-a îngroșat o notă pe care noi o aveam de pe vremea întrepătrunderii prin Sciția minor și Tracia cu sufletul elin. Probabil că Mitică getic există
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
fi demonstrate ulterior, putem spune că Pariziana se caracterizează chiar prin căutări de ordin diferit: căutarea socială (afirmarea și guvernarea feminină), căutarea sentimentală (mânia să de a repeta, de a lua de la capăt aventură, de a seduce) și căutarea creativă (teatralitatea și capacitatea de a inventa scenarii) etc. Gilbert Durând propune o definiție operațională a mitului și plasează noțiunea de mit în miezul oricărei perspective antropologice contemporane: "Mitul apare că o povestire (discurs mitic) ce pune în scenă personaje, decoruri, obiecte
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Modelul dramatic este asociat cu întreagă generație de la sfârșitul secolului al XIX-lea [v.Sârbu, 2004, p.114], epoca a unei "mise en scène généralisée" [Hamon, 1989, p.164] cu o predispoziție pentru spectacular. În sursele de specialitate conceptul de teatralitate se definește că prezența în reprezentare a semnelor care indică specificul teatral [v. Pavis, 1987, p.365; Ubersfeld, 1996A, p.83]. Teoreticianul și scenograful rus Nikolai Evreinov pledează pentru o înțelegere extinsă a conceptului de teatralitate că facultate universală a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de specialitate conceptul de teatralitate se definește că prezența în reprezentare a semnelor care indică specificul teatral [v. Pavis, 1987, p.365; Ubersfeld, 1996A, p.83]. Teoreticianul și scenograful rus Nikolai Evreinov pledează pentru o înțelegere extinsă a conceptului de teatralitate că facultate universală a creării iluziilor și a transformării aparentelor, depășind teatrul propriu-zis148. Proiectul teatrului sau se bazează pe ideea că "în arta contează nu conținutul, ci formă, ca primordială este teatralitatea ca atare", comentează Angelina Roșca [p.16]. Teatralitatea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pledează pentru o înțelegere extinsă a conceptului de teatralitate că facultate universală a creării iluziilor și a transformării aparentelor, depășind teatrul propriu-zis148. Proiectul teatrului sau se bazează pe ideea că "în arta contează nu conținutul, ci formă, ca primordială este teatralitatea ca atare", comentează Angelina Roșca [p.16]. Teatralitatea este un ansamblu de elemente specifice care valorifica potențialitatea vizuală, auditiva, expresiva a fenomenelor 149. Dacă conceptul de literaritate este specific exclusiv procedeelor literare, conceptul de teatralitate se raportează la o mare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
teatralitate că facultate universală a creării iluziilor și a transformării aparentelor, depășind teatrul propriu-zis148. Proiectul teatrului sau se bazează pe ideea că "în arta contează nu conținutul, ci formă, ca primordială este teatralitatea ca atare", comentează Angelina Roșca [p.16]. Teatralitatea este un ansamblu de elemente specifice care valorifica potențialitatea vizuală, auditiva, expresiva a fenomenelor 149. Dacă conceptul de literaritate este specific exclusiv procedeelor literare, conceptul de teatralitate se raportează la o mare diversitate de referințe, în afară sferei directe de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ci formă, ca primordială este teatralitatea ca atare", comentează Angelina Roșca [p.16]. Teatralitatea este un ansamblu de elemente specifice care valorifica potențialitatea vizuală, auditiva, expresiva a fenomenelor 149. Dacă conceptul de literaritate este specific exclusiv procedeelor literare, conceptul de teatralitate se raportează la o mare diversitate de referințe, în afară sferei directe de teatru, având un sens metaforic larg care ține de theatrum mundi (teatrul lumii, teatrul operațiilor etc.) și un sens metonimic (scene de menaj, scene de vis etc.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
o mare diversitate de referințe, în afară sferei directe de teatru, având un sens metaforic larg care ține de theatrum mundi (teatrul lumii, teatrul operațiilor etc.) și un sens metonimic (scene de menaj, scene de vis etc.). În accepția noastră, teatralitatea este o viziune/procedeu dramatic care se desfășoară la scară totalității unei intrigi și a unui personaj. La nivel de text, este vorba de a repera cum se inserează teatralitatea în interiorul operei scrise și devine un mod de explicare și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
scene de menaj, scene de vis etc.). În accepția noastră, teatralitatea este o viziune/procedeu dramatic care se desfășoară la scară totalității unei intrigi și a unui personaj. La nivel de text, este vorba de a repera cum se inserează teatralitatea în interiorul operei scrise și devine un mod de explicare și o tehnică de investigație. O astfel de interpretare este adecvată pentru analiză Parizienei, deoarece depășește lectură de tip clasic a dimensiunii epice, lăsând nevalorificata originalitatea expresivității sale de natură teatrală
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
perspectiva teatrală de interpretare a personajului. 1) Spectacolul lumii Teatrum mundi este o ficțiune culturală, ce se dezvoltă prin analogie cu "dramaturgia socială" (M. Weber, G.H.Mead, E. Goffman) și sugerează o tehnică de investigație și un mod de explicare. Teatralitatea traduce o matrice etnică franceză și genurială feminină 150. La prima vedere, s-ar părea că seriosul secol al XIX-lea este puțin predispus spre ludic [v.Huizinga, p.284; Mureșanu-Ionescu, Le "stupide" XIXe siècle. Un "cas" pour l'esthétique
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
închise/deschise, ocupații ritualizate/libertine prin delimitarea scenelor mondene/private/intime. 3) Spectacolul personajului Viața că teatru și lumea că scena sunt clișee cu vechime 151. Postulatul ce stă la baza analizei personajului Parizienei reiese din însușirea capitala care este teatralitatea să inerentă și care permite identificarea ei ca protagonist al dramei urbane. Teatralitatea este rațiunea de a fi a Parizienei. Pariziana este o proiectare a unui mod de a vedea, a gândi și a se manifestă specific teatral. Pariziana romanesca
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
personajului Viața că teatru și lumea că scena sunt clișee cu vechime 151. Postulatul ce stă la baza analizei personajului Parizienei reiese din însușirea capitala care este teatralitatea să inerentă și care permite identificarea ei ca protagonist al dramei urbane. Teatralitatea este rațiunea de a fi a Parizienei. Pariziana este o proiectare a unui mod de a vedea, a gândi și a se manifestă specific teatral. Pariziana romanesca este tipul personajului care oferă o reprezentare multiaxială de tip teatral proiectată pe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
mod de a vedea, a gândi și a se manifestă specific teatral. Pariziana romanesca este tipul personajului care oferă o reprezentare multiaxială de tip teatral proiectată pe scena unui român. Spectaculozitatea, vizualizarea și expresivitatea sunt semnele în care se recunoaște teatralitatea, în general [v.Pavis, 1991, p.365] și cea a Parizienei, în special. Strategiile de vizualizare a Parizienei sunt multiple: comportamentul, vestimentația, discursul, spațiile, ocupațiile. Femeia pariziana oferă un spectacol total că intrigă (de tip dramatic), acțiune (organizată că "lovituri
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]