440 matches
-
féminin et réalisme romanesque au XIXe siècle, Purdue University Press, West Lafayette, 1992 RONCAYLO, Marcel, Ville (urbanisme et architecture) Mythe et représentation de la ville à partir du XVIII siècle, în Encyclopaedia universalis, France Ș.A., Paris, 1992, p.660-665 ROȘCA, Angelina, Teatralitate: Pre- si post-Vahtanghov, Epigraf, Chișinău, 2003 ROUGEMONT, Denis, Iubirea și Occidentul, Univers, București, 2000 ROVENTA-FRUMUȘANI, Daniela, Semiotica, societate, cultura, Institutul European, Iași, 1999 ROY-REVERZY, Eléonore, La mort d'Éros. La mésalliance dans le român du second XIXe siècle, Sedes, Paris
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
leș amants imbécilement crédules, mais ravissent leș autres" [Maupassant, Une aventure parisienne în La parure, p.227]. 147 În opinia lui Cesare Pavese, "personajul este o concepție teatrală, si nu specific narativa" [apud Tiutiuca, p.230]. 148 Introducerea conceptului de teatralitate este comparată de Claude Amey [1998, p.67] cu introducerea conceptului de literaritate, creat de R.Jakobson în 1919 pentru a desemna structura și funcționarea faptului literar. 149 R. Barthes califica teatralitatea că densitate de semne constituite din "artifices sensoriels
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
apud Tiutiuca, p.230]. 148 Introducerea conceptului de teatralitate este comparată de Claude Amey [1998, p.67] cu introducerea conceptului de literaritate, creat de R.Jakobson în 1919 pentru a desemna structura și funcționarea faptului literar. 149 R. Barthes califica teatralitatea că densitate de semne constituite din "artifices sensoriels, gestes, tons, distances, substances, lumières, qui submerge le texte sous la plénitude de son langage extérieur" [Essais critiques, p.41-42]. 150 Sensul dramei este pentru francezi unul esențial. E.Montégut afirmă cu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
un joc de-a sentimentele, la capătul căruia se află anumite scopuri morale" [Corbu, p.103]. Reprezentarea moravurilor societății contemporane, a nedreptăților și aberațiilor ordinii sociale se combină la Labiche cu elemente de farsă și bufonada, care îi conferă o teatralitate strălucitoare. Opereta lui Jacques Offenbach este un gen nou de divertisment. Offenbach ritmează viața pariziana. Printre marele succese se numără La Vie parisienne, La Grande Duchesse de Gérolstein, La Petite Maryuise. Bufoneria La Belle Hélène de Offenbach îi servește lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
dozajul și uzajul deturnării în absurd? Rotițele declanșatoare pornesc aproape de fiecare dată de la o ruptură în timpul logic, rațional al fiecărui personaj, de la un defazaj de receptare, de la senzația că celălalt știe exact ce ai tu în cap. Nu formula de teatralitate aleasă este absurdă, ci complexul situațional care o determină. Se produc astfel fisuri în limbajul și în numirea convențională a realităților exterioare. Ce e de-numit ajunge să nu mai aibă nici o legătură cu semnificația general acceptată, tot așa cum arbitrariul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
o adunare a dirijorilor făcând repetiție fără baghete. Vizitatorii orașului s-au minunat întotdeauna de extraordinara grație a gesticii napolitane. Printre cei care ne-au lăsat impresiile lor se află Goethe, cardinalul Wiseman și Charles Dickens"63. La polul opus teatralității gesticii italienilor se află, după același autor, gestica lipsită de orice componentă a expresivității britanicilor, care pun accentul mai mult pe oralitate decât pe limbajul corpului și nu se gândesc la efectele acestuia în interacțiunea socială. În momentul în care
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Abstract Expressionism), în particular de concepția greenbergiană potrivit căreia modernismul artistic ar fi implicat un proces de reducție a convențiilor dispensabile până la identificarea unei esențe atemporale și ireductibile în pictură, cum ar fi planeitatea (flatness) și delimitarea planeității. În ceea ce privește problema teatralității, prin intermediul căreia Fried critică arta minimalistă, aceasta ar implica peiorativ un gen de conștiință greșită a publicului, așa cum a apărut ea la mijlocul secolului al XVIII-lea în Franța și a fost teoretizată în critica lui Denis Diderot. Potrivit acestei teorii
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Potrivit acestei teorii, multe dintre tablourile pictate în acea perioadă aveau tendința de a situa personajele ca într-o scenă în care păreau că oferă o reprezentație teatrală, definind astfel pictura prin intermediul unui alt mediu, cel teatral. Același concept, al teatralității, s-ar aplica și minimalismului. Intervenind în discuție, Rosalind Krauss amintește de eseul lui Leo Steinberg, Other Criteria, care prezintă minimalismul și arta pop mai curând din perspectiva tehnologiei design-ului, a lumii emblemelor comerciale și a logo-urilor corporațiilor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
valabilă și între carnagiul exagerat comis de Ulise asupra pețitorilor insolenți ai Penelopei și uriașele gropi comune rămase moștenire de la Gulaguri și Holocaust. „Teratologizarea istoriei” mai cu seamă în secolul XX, observă Alain Brossat, introduce însă și un alt element: teatralitatea, terfelirea ritualizată și ritualică prin cuvinte. De remarcat - și destui analiști ai fenomenului au observat acest fapt - că vocabularul agresiv și grotesc variază în funcție de țări și arii geografice, în funcție de cultură (politică), istorie și multe alte componente. Există diferite strategii și
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
alienare năucitoare încât nu știi de unde s-o apuci. Vera Mantero îți scapă printre senzații blurate, printre cuvinte, printre încercări de a-i prinde și de a-i scrie urma pe care o lasă în tine. Cum să-i analizezi teatralitatea săpată în apariția decadentă de cabaret din - Un lucru misterios, a spus e.e. Cummings și zvăpăiala plină de umor, total dezinhibată din Poate că ar trebui să danseze întâi și să gândească apoi? Cele două solo-uri cu care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
București în cadrul Festivalului Național de Teatru au definit o prezență unitară și scindată, consecventă cu propunerea fiecărui performance în sine și în același timp diferită substanțial de la un performance la altul. În Un lucru misterios, a spus e.e. Cummings, teatralitatea e îmbibată în pielea-sugativă a Verei Mantero, o piele care absoarbe afectiv cuvintele și le trăiește cu o intensitate extremă. Ca și cum fiecare cuvânt e o contorsionare interioară. Ca și cum fiecare consoană tare, repetată la nesfârșit, cere eforturi supraumane de verbalizare. Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
de verbalizare. Cuvintele recitate, cu pauze implozive, sincope și explozii sonore, corpul maroniu și fața intenționat excesiv de machiată, încălțările de lemn în formă de copite, care dezechilibrează trupul, lumina care-i descoperă încet, încet carnalitatea fragilă compun un cod de teatralitate corporală stăpânit impecabil. E uluitor să vezi cu câtă impulsivitate primitivă și cu cât rafinament își însușește Vera Mantero starea de criză. Cum lucrează cu neputința, cu acumularea semantică de particule negativ-active: „non-vivre, non-vouloir, non-pouvoir, non-possibilité“. Vera Mantero construiește o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
cu acumularea semantică de particule negativ-active: „non-vivre, non-vouloir, non-pouvoir, non-possibilité“. Vera Mantero construiește o semiotică negativă, spartă, în final, de un cuvânt eliberator: joie. Silabele sunt cântate, interiorizate și scuipate, lăsate să doară. Vera Mantero e o prezență de o teatralitate halucinantă, vulnerabilă, sfâșiată de tristețe, sfârșită de blocaje paralizante, jucându-se cu sunete rostogolite ca și cum ar avea niște mingiuțe în gât. Animalic, violent și inocent, de un grotesc poetic care-ți dă frisoane, performance-ul Verei Mantero te scurtcircuitează. Te lovește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
vuvoaiala este abandonată în favoarea tutuielii, cam forțate, uneori). În care diferențele de civilizație ori chiar gender nu mai contează. În care, la urma urmei, poate fi practicat inclusiv un soi de amoralism. De ce? Fiindcă lumea e dornică de show, de teatralitate, de spectaculos, de extravaganță, de altceva. Fiindcă lumea vrea orice, dar în niciun caz să se plictisească. De aceea, măștile de blog sunt schimbate cu voluptate de seducători și seduși. Iar uneori, să nu uităm, este ales chiar și un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
A. Comunicarea teatrală (a1) Strategia dramaturgului, subsumată intenției de a crea o operă literară care să aibă toate datele necesare pentru a putea fi reprezentată scenic, "trebuie să armonizeze două strategii: una este a literarității textului, cealaltă se referă la teatralitatea sa" (Popescu, 1987, p. 7), de aici și specificitatea discursului dialogic, respectiv monologic și a celui concretizat în didascalii. Mijloacele folosite sunt, așadar, cele ale scriitorului, însă cu viziunea punerii în scenă a textului scris. Organizarea demersului teatral devine, astfel
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
manevrare a decorului, de stabilire a luminilor, a efectelor sonore etc. = etapa repetițiilor generale. 90 De altfel, se consideră că, în general, "punerea în scenă a textului se realizează prin decodificarea limbajului literar și prin codificarea lui simultană în semnele teatralității" (Béres, 2000, p. 35). 91 În condițiile în care "regizorul uzează, pe lângă calitatea sa de cititor, de deprinderea sa specializată în a proiecta spațial și temporal teatralitatea elementelor dramatice puse în mișcare de existența personajului" (Popescu, 1987, p. 65). 92
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
se realizează prin decodificarea limbajului literar și prin codificarea lui simultană în semnele teatralității" (Béres, 2000, p. 35). 91 În condițiile în care "regizorul uzează, pe lângă calitatea sa de cititor, de deprinderea sa specializată în a proiecta spațial și temporal teatralitatea elementelor dramatice puse în mișcare de existența personajului" (Popescu, 1987, p. 65). 92 Adaptarea poate fi, inițial, a autorului (adaptare la caracteristicile publicului-țintă vizat pentru creația sa dramatică), ulterior a regizorului (adaptare prin decor, muzică etc.) și a spectatorului (care
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pictura era definită prin muzică , muzica prin poezie și pictură, poezia ca muzică și pictură. în contemporaneitate, se admite ideea unui fericit sincretism estetic în teatru și în cinematografie, dar se pune tot mai acut problema distincției dintre literaritate și teatralitate. Abordarea teatrului ca literatură implică o altă discuție, cea dintre lumea piesei și lumea spectacolului prin reprezentarea scenică a piese; în principiu, nici limbajul scenic nu se poate dispensa de cuvânt. în practica didactică, relația dintre literatură și celelalte (unele
Literatura şi celelalte arte. Aspecte intercurriculare. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Iulia Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1360]
-
scenă își au rădăcinile în refuzul oamenilor de teatru de a discerne între semnele textului și semnele reprezentării, care în mod evident nu pot fi examinate cu aceleași mijloace. „ Avem a face cu o veritabilă polifonie informațională, și aceasta este teatralitatea: o densitate de semne.” Textul teatral este prezent în interiorul reprezentării sub forma sa de voce, de sunet, având o dublă existență: la început precedă reprezentarea, pentru ca ulterior s-o acompanieze. în revanșă, este adevărat că se poate citi un text
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
de tout”. Anne Ubersfeld încearcă să explice mecanismele acestui fenomen pornind de la premisa că există în interiorul textului teatral matrici textuale ale reprezentativității, că o asemenea operă poate fi realizată după proceduri care sunt relativ specifice și pun în lumină nucleele teatralității. Orice text dramatic se compune din două părți distincte, dar inseparabile: dialogul/monologul și didascaliile. Raportul textual dialog - didascalii este variabil după epocile istoriei teatrului. în tragedia antică sau cea shakespeariană planul didascaliilor este nul sau cvasinul, pentru ca în teatrul
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
color drepți (cred că n-am văzut-o decât întinsă pe catafalc, când m-am dus să-l condolez, în ținuta lui afectat de impecabilă, aidoma cu a tatălui său alături de care primea expresiile de compasiune ale vizitatorilor, cu o teatralitate ce făcea să se risipească în pur rit social, în convenții rigide, faldurile cețoase ale durerii); cu fumuri aristocratice, înveșmântat pururea ca de nuntă sau înmormântare, ceremonios, amabil și pedant, parcă totdeauna primindu-te sau despărțindu-se de tine pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nou adeziunea față de socialism: "...optimismul meu cu care iau parte la lupta pentru construirea socialismului e o impulsiune adevărată și francă a ființei mele și nu mi-a fost greu să mă apropii de oameni, de vreme ce i-am iubit totdeauna. Teatralitatea, patetismul ce însoțesc cîteodată gesturile mele sînt departe de a fi teatru și poză: ele sînt corelatele sufletului meu avîntat și solemn". În timp ce regimul se străduia prin toate mijloacele să extermine peste un milion de oameni în lagărele și închisorile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a speranței pentru „veriga slabă” a literaturii române - romanul, pilon esențial al literaturilor europene după marii săi ctitori, francezul H. de Balzac și contele rus Lev Tolstoi. Dacă eram „cât de cât abil”, m-aș fi lăsat, cu o bună teatralitate a „modestiei”, specialitate a creatorului sudic și balcanic ce-și convertește nu rareori enorma vanitate, uneori justificată, în aere ipocrit-popești, conformându-se unui clișeu răspândit în mediile mic-burgheze, cel al „artistului harnic și modest”, al „marelui creator, simplu și modest
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu puțini, sceptici dintotdeauna, afirmă încă o dată că, de fapt, nu a fost decât „unul singur”, și actele pozitive, câte au fost înainte de ’71, erau doar o mască, machevializându-l și atribuindu-i o dublură ideatică și un dar genial de teatralitate umană și politică! Iată că „scepticii” - atât cei contemporani, scepticii români de atunci, cât și scepticii în general - devin din „realiști” - și realismul este atributul și orgoliul lor prim! - niște naivi de fapt, inși ce-și iau în serios propriile
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
m-oi duce și eu pe la teatru, las' că la preumblare merg în toate zilele mai cu seamă în costumul cel nou. Mă admiră toți bărbații și-mi fac complimente "". Etc. Iar Eminescu rezonează în același mod:"Curat mecanism de teatralitate notează Dan C. Mihăilescu gelozia, infidelitatea, incriminările și disculparea mai mult sau mai puțin credibilă și eficientă umpleau prim-planul scenei sociale de la confluența veacurilor XIX și XX. " Iartă, dar tu știi că de câte ori îmi vorbești de curtezani, îmi înfigi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]