430 matches
-
Pentru acuratețea analizei Însă, voi verifica pozițiile lor la nivelul Comitetului Central. Tabelul de mai jos compară data primei numiri Într-o funcție de răspundere majoră În guvern cu data obținerii statutului de membru supleant și plin În CC. Tabelul 5. Tehnocrații. Mandat guvernamental și perioada de apartenență la CC Nume Lungimea mandatului Data primei numiri ca ministru Perioada de membru și/sau membru supleant În Comitetul Central Florescu Mihail 22 ian. ’53 - ’55 - ’74 Î* Suder Mihai 18 mai ’52 - ’60
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
VÎlcu, Mihai Gere și Gheorghe Pană) au avut Într-adevăr o carieră mai consistentă În organele de conducere ale PCR. Niciunul nu a fost chemat să ocupe un loc În guvern. În elita guvernamentală, dar nu În cea de partid Tehnocrații Analiza carierelor În partid ajută la lămurirea cazurilor celor indetificați mai sus ca tehnocrați. Am constatat, din nou, că evaluarea făcută Într-o primă etapă, bazată numai pe cariera guvernamentală, s-a dovedit - În mare măsură - Întemeiată: nouă dintre cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
În partid la acest nivel este mai lungă și o urmează Îndeaproape pe cea din guvern. Dar numai cei doi care au rămas În guvern după 1975 (Agachi și Dumitrescu) au fost realeși În Comitetul Central În 1974. Tabel 13. Tehnocrații. Mandat guvernamental și perioada de apartenență la CC Nume Lungimea mandatului Data primei numiri ca ministru Perioada de membru și/sau membru supleant În Comitetul Central Agachi Neculai 16,75 mar. ’69 ’65-’69 ’69-’74Î Boabă Alexandru 9,5
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
este una, iar recunoașterea succesului acestei soluții este cu totul alta. Voi aborda pe scurt a doua problemă În concluzii. b) Trecutul academic și profesional al tehnocraților „incerți (Căutând cu Încăpățânare mai multă claritate, am putea să decidem că printre tehnocrații „incerți” avem trei tehnocrați care au devenit ulterior politicieni: Mănescu, Cioară și Pățan. Unele informații despre studiile lor tind să sprijine această descriere. Blajovici, Trofin, Dănălache au absolvit Academia de Studii Economice, instituție „menită În primul rând să instruiască membri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
a fost fondat În ianuarie 1990 de Victor Surdu, fost director de cooperative agricole de producție și, din 1985, secretar Însărcinat cu probleme legate de agricultură la Comitetul Județean de Partid Iași. PDAR a fost constituit drept voce politică a tehnocrației agrare socialiste. Alături de Surdu, din conducerea partidului făceau parte foști miniștri și miniștri adjuncți ai agriculturii din regimul Ceaușescu (Nicolae ștefan, Vintilă Rotaru, Ion Stanciu), șefi de direcții din cadrul aceluiași minister sau directori de CAP (Petru Mărculescu, Ion Țipu) și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
ruptură față de practicile de dinainte, dar, spre deosebire de PNȚCD, noi nu am vrut să interzicem comuniștilor participarea la viața politică. ș...ț Ăsta e și unul din motivele pentru care ne-am creat un partid. Pentru că mulți dintre noi proveneam din tehnocrația agrară, iar PNȚCD, un partid care se adresa aceluiași electorat, nu ne-ar fi primit În interiorul lui. ș...ț Pentru noi era important ca toată lumea să stea la aceeași masă și să vadă ce se poate restructura. Partid cu un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
de stat din același minister. Urmărind componența elitelor comuniste integrate de cele două partide, putem observa câteva disctincții În raport cu antireformiștii nostalgici. Cazul PDAR este simplu din acest punct de vedere, ținând cont că formațiunea s-a constituit ca voce a tehnocrației agrare din fostul regim. Liderii PDAR erau, În general, oameni cu o bogată experiență În Administrația de stat, funcțiile lor În partidulul comunist fiind secundare În raport cu statutul de tehnocrat. Foste cadre În ministerul agriculturii sau directori de cooperative agricole de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
În limba română. Imaginea este Împrumutată de la Trond Gilberg, Modernisation in Romania since World War II, Praeger Publishers, 1975. A se vedea „Concluziile”. Vezi, de exemplu, Jean Meynaud, Technocracy, Faber and Faber, Londra, 1968. Vezi și „cele cinci teorii ale tehnocrației” ale lui Thomas Baylis, The Technical Intelligentsia and the East German Elite, Berkeley, 1974, pp. 3-9. Alvin Gouldner, The Future of Intellectuals and the Rise of the New Class, Macmillan, Londra, 1979. Robert Putnam, The Comparative Study of Political Elites
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
cred eu, până la limita de a nu putea vedea mai nimic creștin În ea din punct de vedere moral, o dată ce opera cu dușmani ai neamului, fie din atașament pentru „știință” ca substitut absolut al moralei și politicii, visând la o tehnocrație luminată, ce gândește „monist” În locul indivizilor și spre binele lor. Comunismul a avut propriul reducționism: partidul, „factorul conștient al societății noastre”, extindea rolul politicului În formă totalitară ca substitut de morală și știință. Individualism etic, raționalitate, empatie și compasiune: ingrediente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
global urmărind să asigure, pe de o parte, echilibrul dintre producție și cerere, pe de altă parte, între economii și investiții; 3. tehnica este relativ dezvoltată. Eliminarea calcului economic în termini de prețuri și a verdictului pieței favorizează constituirea unei tehnocrații. Mai mult, regimul își caută o sursă de prestigiu din reușite tehnice grandioase, adesea obținute fără să țină seama de costurile implicate. 3.1.2. Noțiunea de tip de organizare economică la Walter Eucken Walter Eucken pleacă de la faptul că
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
156). Prin cuplul „Bătrânul și Ofițerul” (FărâmăDumitrescu, dar și BirișDuma din Noaptea de Sânziene), Eliade mărturisește că voise să opună două mitologii: „Mitologia populară, mitologia din folclor, care este de o bogăție vie și necesară (...) și mitologia lumii moderne, a tehnocrației (...), deci mitologia oamenilor Înarmați cu o logică și cu tot felul de instrumente” (/156). Sistemele de coduri prin care indivizii din cele două „clase” Încearcă descifrarea simbolurilor povestirii sunt diferite. Bătrânul (care semnifică mai multe lucruri: un individ biologicește vârstnic
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
a ierarhiilor pentru a evita situațiile de leadership informal și carismatic. Aceste concepții se bazează pe o neîncredere implicită în ceea ce privește subiectivismul și luarea în considerare a dimensiunilor umane, percepute ca fiind neraționale în raport cu sistemul "cartezian" de valori ce domină în tehnocrația tradițională. Această tendință a condus la apariția riscului de a respinge orice idee nouă care ar integra alte dimensiuni decât cele conținute în procedurile standardizate. • Teamă de risc Fiind formați și obișnuiți cu aplicarea unor norme generale, funcționarii publici, spre deosebire de
by Doina MUREŞAN [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
în timp, istorie transistorică. El profetizează viitorul umanității. El se vrea eficient și se formulează în limbajul economiei politice sau al dreptului: mitul Societății Națiunilor, al Federalismului, al Cetățeniei mondiale, al Europei, mituri diverse ale Internaționalei, mituri ale Sinarhiei, ale Tehnocrației sau ale Planului. Viața cotidiană a omului de astăzi implică un mare consum de astfel de formule de ideologie concretă, ce mobilizează inteligențele și voințele în serviciul unei filozofii a istoriei dornice să rezume în el toate aspirațiile oamenilor de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
preferă o dictatură militară (10%), chiar însumați, sînt mai puțini decît cei care se manifestă în sprijinul unui lider puternic (32%), mai ales în Belarus și Ucraina, dar și în Bulgaria, Polonia și România. Cei mai mulți, însă, preferă un regim de tehnocrație econo-mică (72%) și majoritatea regimurilor, de la democrația din Republica Cehă la regimul mai reacționar din Ucraina și Belarus, se încadrează în această categorie. Autorii nu interpretează aceasta ca pe o opțiune antidemocratică, așa că privesc rezultatul de ansamblu ca fiind pozitiv
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
dau un scor pozitiv acestui regim. Aceasta indică, probabil, nu atît ceea ce preferă ei, cît ceea ce cred că e posibil: majoritatea își dau seama că o asemenea evoluție e puțin probabilă. Autorii nu dezvoltă această temă, dar preferința pentru o tehnocrație economică în locul guvernelor politice, combinată cu o lipsă semnificativă a încrederii în sistemul de partide, scot la iveală dezamăgirea față de politică, apărută la scurt timp după entuziasmul din 1989. Scos din context, acest indicator este relativ, deoarece ungurii, de exemplu
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
se constată că limba literară nu a acceptat niciuna dintre formele fonetice din afara tiparului. - În limba actuală crește ponderea numerică și funcțională a compuselor savante cu sufixoide terminate în -i-e (și nu sunt puține!)20: -algie (*rinalgie), -crație (autocrație, birocrație, tehnocrație), -fagie (*aerofagie, *energofagie), -filie (*pedofilie, *zoofilie), -fobie (aerofobie, *claustrofobie, *demonofobie), -fonie (*cvadrifonie, *francofonie), -gamie (bigamie, poligamie), -grafie (*ecografie, *filmografie, iconografie, *geooceanografie, *holodentografie, *mamografie, *scintigrafie, *serigrafie), -logie (*climatologie, *imagologie, *implantologie, *iridologie, *mediologie, *naratologie, *pneumologie, *profesiologie, *ufologie), -manie (anglomanie, *diplomanie, *eclipsomanie), -metrie
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
Blum a acceptat să prefațeze traducerea franceză a lucrării The Managerial Revolution și a declarat că această carte l-a făcut să-și revizuiască în mare parte ideile pe care le considerase irefutabile (Blum, 1947, p. XXI). Totuși, pentru Blum, tehnocrația nu putea fi decât un regim de tranziție către socialism. Critica lui Georges Gurvitch Cu asprimea obișnuită a tonului său, Georges Gurvitch n-a ezitat să-l califice pe Burnham drept „un abil propagandist care și-a adaptat ideile fasciste
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
variante corespunzătoare fiecărei țări în parte, am asistat la emergența treptată a unei noi elite (atât politice, cât și economice) relativ indiferentă față de principiile ideologice care animau generația precedentă. A fost calificată în diferite feluri: elita pragmatică (Rona-Tas, 1994), noua tehnocrație (Szelenyi și Szelenyi, 1995), transformatorii (Kabakchieva, 1996), noua nomenclatură (Tilkidjiev, 1996), nomenclatura tardivă (Vladimirov, 1996). Acest fapt introduce o distincție generațională importantă între vechea elită (a puterii pe bază ideologică) și una nouă, combinând trăsăturile unei elite a puterii, ale
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
francezi, în ciuda unei conjuncturi favorabile. II. Spre o reacție productivistă? Corespondentul laturii "urbane" a clivajului sector primar / sector secundar și terțiar a rămas mult timp neocupat. Totuși, teoria productivistă există; ea are și un tată: Saint-Simon, și numeroase prenume: industrialism, tehnocrație etc. Pe deasupra, mai putem adăuga faptul că, fără concursul oamenilor de stat de talia lui Jean Monnet sau George Pompidou, acestea ar fi rămas inclasabile. Configurația istorică a vrut ca proprietarii productivismului să fie întotdeauna recrutați fie de partidele muncitorești
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
sfîrșit, acasă, la el și la cetate. Poate astfel găsi treimea lui a fi, a face, a avea, dar și necesara autoreflexivitate pe care nu numai intelectualul o poate exprima, într-o atare lămurire de sine fiind atrași deopotrivă și tehnocrații, cu care se mai confundă la noi intelligentsia. E aici șansa unică de a sparge șabloanele unei gîndiri așa-zis originale și de a-l reabilita pe cel blamat cîndva de Cioran: "De cînd există România, nici un intelectual n-a
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
alcătuită din experți, ingineri și profesori; iar a treia va fi alcătuită din tehnicieni, personalul din domeniul serviciilor și personalul auxiliar. De fapt, societatea postindustrială nu se mai bazează pe clase, ci pe categorii profesionale și se autoorganizează ca o tehnocrație. În anii ’70, „societatea tehnocratică” părea o utopie; dar, în secolul XXI, „visul lui Bell” se conturează din ce în ce mai clar ca o realitate. La fel ca și cealaltă previziune a sa, meritocrația. Un anumit romantism paseist, alimentat și de o ideologie
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
tehnologii pentru condiția umană. Ele nu pot fi considerate doar benigne - cum afirmă, triumfalist, numeroși apologeți ai tehnologismului. Aceeași îngrijorare o exprimă postmodernismul și în legătură cu alte consecințe ale modernității. Aceste consecințe au culminat, catastrofic, în secolul XX, cu naționalismele, totalitarismele, tehnocrația, consumerismul, confruntările războinice de dimensiuni mondiale, posibilitatea cataclismelor atomo-nucleare ș.a.m.d. Per ansamblu, ar fi vorba despre o dezumanizare a omului în epoca modernă prin mecanizarea, automatizarea, industrializarea și tehnologizarea excesivă a vieții. Omul modern este mai puțin uman
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
caracter de clișeu ori de slogan foarte dificil de aplicat, care domină epistemologia pedagogică actuală și care s-a răsfrânt deja în mod negativ și asupra didacticii. Aceasta este însă, în momentul de față, amenințată de o nouă mare primejdie: „tehnocrația”. Comparată deja de A. Toffler cu o nouă „birocrație managerială”, această „pătură științifică” este reprezentată de numeroșii experți specializați în domeniile didacticii, dar fără experiența reprezentată de existența vreunui contact direct cu procesul de învățământ de la diferitele niveluri de școlaritate
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
grup bazat pe încrederea socială, în capitalul cultural. În schimb, Platforma Civică, mai conservatoare, ar avea încredere mai curând în capitalul economic. Diviziunea ar putea, potențial, să stimuleze consolidarea identităților separate ale celor două câmpuri ale elitei politice: primo, "specialiștii", tehnocrații și pragmaticii, care contează pe ideologia prooccidentală monetară managerială și a pieții libere; secundo partea intelectualității bazată pe capitolul cultural tradițional, cu un program din ce în ce mai critic și orientat către social. Puterea din ce în ce mai mare a părții pragmatice, care poate fi legată
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Administrative/916_a_2424]
-
guvernele vor sesiza că obținerea beneficiilor sperate este condiționată de extinderea procesului de integrare și în domenii conexe. Pe de altă parte, Ernst Haas și alți neofuncționaliști au fost nevoiți să reintroducă în ecuație factorul politic, neglijat de Mittrany în favoarea tehnocrației. Influența marilor proiecte ideologice asupra birocrației guvernamentale era, desigur, în declin, însă neofuncționaliștii au admis că logica spillover este influențată de calculele individualiste ale actorilor și, pentru a se concretiza, are nevoie de voință politică. Haas a insistat asupra necesității
RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1514]