2,190 matches
-
2010. Singura mea nădejde de a comunica mi-a rămas la colegul Grigore Negură din Brăila, care și el în ultimul timp a făcut mari eforturi ca să vorbească cu mine și să se facă cât de cât înțeles. Îi voi telefona imediat lui Grigore să văd ce mai face, cum se simte la cei 94 ani abia împliniți în decembrie recent. Am sunat imediat, numărul i-l știu și prin somn, cineva a ridicat receptorul, dar nu a vorbit cu mine
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și condeieri. Felicitarea se dilată într-o amplă discuție informativă pentru ambele părți. Mă bucură mult buna dispoziție spirituală a interlocutorului meu. De câteva ori am dat semnul întreruperii convorbirii și tot de atâtea ori am continuat-o... Apoi am telefonat la Priponești lui Ionel Tasie și la București d-lui Ion Popescu cu multe minute de discuții. În rest program selectiv TV până la ora 23. Tot astăzi am primit vești ceva mai bune de la colegul Grigore Negură din Brăila. În
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
mi-a permis să-mi conduc ultima serie la examenul de admitere la liceu, iar ei, copii mei dragi să mă conducă la pensie... Le-aș fi fost și mai de folos în orientarea lor socio-profesională... Pe 31 ianuarie am telefonat la Brăila și aflu despre venirea din spital a colegului Negură, aflat în stare precară de sănătate în urma intervenției chirurgicale suferite. Sper într-o ameliorare a sănătății colegului drag, prieten de-o viață, din anii adolescenței, ai tinereții încercate de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
care nu înțeleg cam ce ar vrea să-mi spună. Sâmbătă, 6 februarie 2010. În sfârșit, am definitivat recenzia volumului „La apa Vavilonului”, de Monica Lovinescu, urmând - s-o trec ulterior pe curat pentru tipografie. În jurul orei 11 mi-a telefonat din Iași dl. V. Fetescu, relatându-mi despre gestul responsabil al Secției Învățământ Iași, care a organizat exemplar sărbătorirea celor 80 de ani de viață ai interlocutorului meu. Televiziunea Iași a relatat pe larg acest eveniment unic în viața de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
oarecare. Scoția, Highlands, rituri druidice, noaptea Sfântului Ioan, solstițiul de vară, focurile de Sfântul Ioan, Creanga de aur... Iată o pistă, chiar dacă e foarte fragilă. Citisem despre focurile de Sfântul Ioan În Creanga de aur a lui Frazer. I-am telefonat Liei. „Fii bună, ia Creanga de Aur și vezi ce se spune despre focurile de Sfântul Ioan.“ Lia În lucruri din astea era spirt. Găsi imediat capitolul. „Ce vrei să știi? E un rit străvechi, practicat În aproape toate țările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
unui experiment dus prea departe), de a face să se Înalțe-n aer pădurile și munții... Vă dați seama? E altceva decât bomba atomică, ce-i face rău și celui care o lansează. Tu, din turnul tău de comandă, Îi telefonezi, să zicem, președintelui Statelor Unite și-i spui: „Până mâine vreau un catralion de dolari, sau independența Americii Latine, sau insulele Hawaii, sau distrugerea rezervelor tale nucleare, altfel falia Californiei se deschide definitiv și Las Vegas, devine un tripou plutitor...“ „Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
distrugerea rezervelor tale nucleare, altfel falia Californiei se deschide definitiv și Las Vegas, devine un tripou plutitor...“ „Păi Las Vegas e În Nevada...“ „Și ce contează, controlând curenții telurici tu dezlipești și Nevada, ba chiar și Colorado. Și pe urmă telefonezi la Sovietul Suprem și le spui: «Prieteni, până luni vreau tot caviarul din Volga și toată Siberia ca să fac cu ele un depozit: de produse congelate, altfel vă Înghit Uralii, vă fac Caspica să se reverse, vă trimit Lituania și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
aminte.“ 101 Qui operator in Cabala... si errabit in opere aut non purificatus accesserit, deuorabitur ab Azazale. (Pico della Mirandola, Conclusiones Magicae) Criza lui Diotallevi avusese loc pe la sfârșitul lui noiembrie. Îl așteptam la birou a doua zi, dar ne telefonase zicând că se internează. Medicul spusese că simptomele nu erau Îngrijorătoare, dar era mai bine să-și facă niște analize. Belbo și cu mine asociam boala lui cu Planul, pe care poate Îl Împinseserăm prea departe. Cu jumătăți de fraze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fiu, mai mult aș zice, un frate. În orice caz, suntem Într-o țară civilizată, slavă cerului, și orice s-ar spune, ne bucurăm de o excelentă asistență mutuală“. Agliè se arătase plin de solicitudine, ceruse numele clinicii și-i telefonase directorului, prea scumpului său prieten (și mai ales, zisese el, frate al unui ASP cu care era deja În relații foarte cordiale). Diotallevi avea să fie tratat cu o atenție deosebită. Lorenza se arătase foarte emoționată. Trecea pe la Garamond aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Într-o dimineață În biroul lui Belbo: „Greșiseră pe toată linia. Și noi am greșit.“ „Ușurel, Casaubon, cine greșise? Aoleu, dumnezeule, Planul“. Avu un moment de ezitare.... Știi că sunt vești proaste despre Diotallevi? El nu spune nimic, eu am telefonat la clinică și n-au vrut să-mi spună nimic pentru că nu-i sunt rudă - el nu are rude, atunci cine se ocupă de el? Nu mi-a plăcut reticența lor. E ceva benign, zic ei, dar terapia n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
istoria aceea. Luase un taxi și se dusese la micul hotel particular de lângă piața Piola. Ferestre Închise, iar pe poarta de la intrare afișul unei agenții imobiliare: DE ÎNCHIRIAT. Dar e nebunie curată. Agliè Încă mai locuia acolo săptămâna trecută, Îi telefonase el. Sunase la intrarea blocului de alături. „Domnul acela? Păi s-a mutat chiar ieri. Nu prea știu unde s-a dus, Îl cunoșteam numai din vedere, era o persoană foarte discretă și călătorea mereu, așa cred.“ Nu rămânea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că zidul, cel puțin el, exista cu adevărat. Îmi Închipuiam cum trebuie să se fi simțit el, Belbo În ziua aceea și În zilele următoare. Dar povestea nu se sfârșise aici. În căutarea cuiva căruia să-i pună Întrebări, Îi telefonase Lorenzei. Și nu era acasă. Era În stare să parieze că n-avea s-o mai revadă. Într-un fel, Lorenza era o creatură inventată de Agliè. Agliè era o creatură inventată de Belbo, iar Belbo nu mai știa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dac-o vezi pe coridor pe doamna Grazia, trimite-o la mine. Și odihnește-te, e sfatul meu.“ Belbo ieșise. La secretariat doamna Grazia nu era, și văzuse aprinzându-se beculețul roșu de la firul direct al lui Garamond, care, evident, telefona cuiva. Nu reușise să reziste (cred că era prima dată În viața lui când comitea o nedelicatețe). Ridicase receptorul și interceptase convorbirea. Garamond tocmai Îi spunea cuiva: „Nu vă faceți griji. Cred că l-am convins. Va veni la Paris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să te prefaci că n-ai habar de nimic? Aveai dinaintea ta textele unui nebun, care povestea despre discuțiile lui cu alți nebuni și despre ultima discuție cu un muribund hipersurescitat, sau hiperdeprimat. Nu erai nici măcar sigur că Belbo Îți telefonase de la Paris, poate vorbea de la câțiva kilometri depărtare de Milano, poate de la cabina din colț. De ce trebuia să te vâri Într-o istorie, poate imaginară, care nu te privește? Însă asta mă Întrebam În periscop, În timp ce picioarele mi se Îngreunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ieșiseră, mă simțeam cam jenat. Mă hotărâsem, atrăsesem atenția bătrânului tușind ușor și Îi spusesem că venisem să caut o cunoștință, un prieten care de obicei trecea pe-acolo, domnul Agliè. Mă privise de parcă aș fi fost omul care-i telefonase. Poate că, adăugasem eu, nu-l cunoștea ca Agliè, ci ca Rakosky, sau Soltikoff, sau... Mă mai privise o dată, strângând din ochi, fără nici o expresie, și făcuse observația că aveam prieteni ciudați, cu multe nume. Îi spusesem că nu conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pe coridor și alte persoane care puteau fi arabi. Era firesc, În zona aceea erau numai mici hoteluri pentru arabi. Ce pretenții puteam avea? Intrasem În cameră. Era decentă, exista până și un telefon, păcat că nu știam cui să telefonez. Iar acolo ațipisem, neliniștit, până pe la trei. Pe urmă mă spălasem pe față și mă Îndreptasem către Conservatoire. Acum nu-mi mai rămânea altceva de făcut decât să intru În muzeu, să rămân până după Închidere și să aștept miezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
abia ce coborâsem să iau o cafea. Orașul era În fierbere, multe stații de metrou fuseseră Închise, În unele locuri poliția dădea asalturi, studenții erau prea mulți și exagerau. Găsisem În cartea de telefon numărul doctorului Wagner. Încercasem chiar să telefonez, dar evident că duminica nu era la cabinet. Trebuia, În orice caz, să mă duc la Conservatoire să verific. Îmi aminteam că era deschis și duminica după-amiaza. Cartierul Latin era agitat. Treceau grupuri vociferând, cu steaguri. În Ile de la Cité
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
făcuse o foarte conștiincioasă curățenie. Dacă se petrecuse. Nu-mi amintesc cum mi-am petrecut restul după-amiezii. Nu-mi amintesc nici măcar ce am văzut hoinărind pe străzi, constrâns din când În când să mă abat, ca să evit vreo ciocnire. Am telefonat la Milano, așa, de probă. Din superstiție, am format numărul lui Belbo. Pe urmă pe cel al Lorenzei. Pe urmă pe cel de la editura Garamond, care nu putea fi decât Închisă. Și totuși, dacă azi-noapte ține tot de astăzi, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
un cinematograf În care rula Doamna din Șanghai, de Orson Welles. Când am ajuns la scena oglinzilor, n-am mai putut și am ieșit. Dar poate că nu-i adevărat, mi-am Închipuit eu asta. În dimineața asta i-am telefonat la ora nouă doctorului Wagner, numele Garamond mi-a permis să trec peste bariera secretarei, doctorul a părut să-și amintească de mine, În fața urgenței pe care Îl făceam eu s-o Întrezărească mi-a spus să mă duc imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
apucat-o junghiurile. Imediat ce au devenit mai profunde și mai de durată, transformându-se în crampe, Amanda a alergat la telefon și l-a sunat pe Hugo. Când, furioasă până la apoplexie, a constatat că mobilul lui Hugo nu mergea, a telefonat la Cavendish. Toți operatorii erau ocupați. După ce a ascultat de la cap la coadă cele Patru Anotimpuri ale lui Vivaldi, care păreau a fi interpretate la un soi de xilofon electronic așezat pe fundul unei pubele, Amanda continua să se holbeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Of, nimic. Nimic altceva decât de obicei. —De obicei? a îndemnat-o Hugo. Barbara i-a zâmbit înlăcrimată. —Nu dorm, n-am timp, muncesc prea mult și nimeni de la serviciu n-a avut milă de mine când mi s-a telefonat de la creșă că Isabel este bolnavă și că trebuie să mă duc s-o iau acasă. A trebuit să anulez o întâlnire importantă. Barbara a făcut o pauză. A continuat cu o grimasă. — Dar ce poți să faci? Ești între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
capăt al firului. Era o voce nazală, înfundată, ca și cum vorbitorul ar fi fost foarte răcit. —Hugo? a pufnit vocea. —Alice? Hugo a uitat instantaneu de toată povestea cu „Twinkledreams“. Zeița maternității, cu chipul ei senin și ochi albaștrii, visători, îi telefonase... lui? Ce noroc extraordinar! Putem să ne întâlnim să bem ceva? l-a întrebat Alice. Am niște, ăăă, vești proaste. —Ăăă, Dumnezeule, sigur, nici o problemă, când? —Acum? — Da. Grozav. O întâlnire cu Alice! Era ceva incredibil. Dimineața devenise, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Încercând să-și folosească logica și bunul-simț. A doua zi după dispariția prietenilor săi, pe 27 decembrie, reușise să convingă pe cineva să-l ducă cu barca până la stațiunea Prințesa de Aur În căutarea unei persoane care știa cum să telefoneze la ambasada SUA din Rangoon. Într-un final dădu de un expatriat american, dar bărbatul nu era optimist. —E o treabă delicată, spuse el. Îi explică faptul că cei de la ambasadă aveau nevoie Întâi de aprobarea juntei pentru a părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
metri. Poate câțiva dintre ei să coboare și să cheme ajutor? Dar ideea de a fi lăsată În urmă a Înspăimântat-o pe Esmé, care strigă: Dacă nu mai găsiți drumul Înapoi? Dacă va cădea podul din nou? — Poate putem telefonăm acum și cerem ajutor de la oameni? sugeră Pată Neagră. Să telefonăm? Se scrântise? — Am uitat spus voi. Este atâtea miracole. Pată Neagră s-a Îndreptat spre marginea taberei În desișul de bambus, iar când a ieșit, a scos dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Dar ideea de a fi lăsată În urmă a Înspăimântat-o pe Esmé, care strigă: Dacă nu mai găsiți drumul Înapoi? Dacă va cădea podul din nou? — Poate putem telefonăm acum și cerem ajutor de la oameni? sugeră Pată Neagră. Să telefonăm? Se scrântise? — Am uitat spus voi. Este atâtea miracole. Pată Neagră s-a Îndreptat spre marginea taberei În desișul de bambus, iar când a ieșit, a scos dintr-un sac un obiect lunguieț de plastic albastru: telefonul lui Glick. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]