544 matches
-
ființa umană, rezidă orice țel al acțiunilor acesteia."179 Tocmai de aceea, în interpretarea istoriei trebuie să avem în vedere, pe lângă "explicația cauzală" (prezentă în ceea ce am numit zona de interferență a științelor naturii cu cele ale spiritului), și "concepția teleologică", după cum spune O. Braun într-o lucrare apărută în 1913 sub titlul Geschichtsphilosophie. Autorul citat explică această remarcă prin faptul că "orice eveniment istoric aparține unui context de viață caracterizat prin cele mai înalte scopuri culturale (<<corelația teleologică a structurii
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și "concepția teleologică", după cum spune O. Braun într-o lucrare apărută în 1913 sub titlul Geschichtsphilosophie. Autorul citat explică această remarcă prin faptul că "orice eveniment istoric aparține unui context de viață caracterizat prin cele mai înalte scopuri culturale (<<corelația teleologică a structurii>>, conform lui Dilthey, sau <<dependența teleologică>>, după expresia lui Rickert)" s.n.180. Înainte de a desprinde o concluzie, acum după ce am analizat cele trei serii de corelații și am evidențiat interdependențele dintre parte și întreg -, ne putem întreba din
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o lucrare apărută în 1913 sub titlul Geschichtsphilosophie. Autorul citat explică această remarcă prin faptul că "orice eveniment istoric aparține unui context de viață caracterizat prin cele mai înalte scopuri culturale (<<corelația teleologică a structurii>>, conform lui Dilthey, sau <<dependența teleologică>>, după expresia lui Rickert)" s.n.180. Înainte de a desprinde o concluzie, acum după ce am analizat cele trei serii de corelații și am evidențiat interdependențele dintre parte și întreg -, ne putem întreba din nou care este locul și rolul filozofiei în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Teoria generală a curriculumului educațional: o abordare diacronică și hermeneutică a întemeierii ca știință teleologică Cuprinstc " Cuprins" Precizare propedeutică 11 Introducere. Aventura epistemologică a unui concept exotic 15 Cacophony of voices 15 Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumului 17 Clarificări etimologice 17 Sensul denotativ 18 Sensuri conotative 19 Hermeneutica mitologică a sensurilor conotative 20 „Predestinarea” științifică
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
26 Lista lui Eisner și Valance 26 Cartografierea lui Kliebard 27 Pentru o definiție și o teorie generală a curriculumului 27 Note și referințe bibliografice 28 Capitolul I. O viziune exhaustivă asupra curriculumului educațional 33 1.1. O disciplină eminamente teleologică 33 1.2. Abordarea diacronică 34 1.3. De la „realismul practic” la „hiperrealitate” 34 1.4. Etapele modernismului perpetuu 36 1.5. Ultramodernismul și formarea „omului total” 39 Note și referințe bibliografice 40 Capitolul II. Primele curricula implicite și tacite
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Jackson, Handbook..., ed. cit., p. 17. 50. Pinar et al., op. cit., p. 31. Capitolul Itc "Capitolul I" O viziune exhaustivă asupra curriculumului educaționaltc "O viziune exhaustivă asupra curriculumului educațional" 1.1. O disciplină eminamente teleologicătc "1.1. O disciplină eminamente teleologică" Cercetările contemporane dedicate curriculumului comportă cel puțin un cusur major: ele abordează problematica într-o manieră sincronic-structuralistă care trădează obsesiile științei clasice de a formula „legi universale”, anistorice, eterne, imuabile. Dimensiunea diacronică a acestui fenomen sociocultural și antropologic care marchează
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și implicite - din vremuri imemoriale, fiind la fel de vechi ca și educația. Din secolul XX au apărut curricula explicite: premoderne, moderne, postmoderne, „ultramoderne”. Le vom cerceta, în continuare, pe cele mai semnificative, încercând să sugerăm, din evoluția lor, fundamentele unei științe teleologice a curriculumului cât mai riguroasă teoretic și cât mai folositoare pentru formarea „omului complet” în „cetatea educativă” devenită „sat global”. Dar această zidire epistemologică o lăsăm pentru altă dată. (Va fi încercată în lucrarea noastră Pedagogia postmodernă și educația ultramodernă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
precepte și principii de înțelepciune paideutică. Focul care a întreținut athanorul pedagogiei perennis pare să fi fost aprins odată cu depășirea acelui „rubicon cerebral” și cu nașterea speciei Homo sapiens. Aceste frământări ale alchimiei educative au fost întotdeauna conștiente, adică orientate teleologic spre acele eresuri pe care le numim interese, scopuri, ținte, finalități, idealuri etc. de desăvârșire umană. Tocmai această damnare teleologică a educației i-a obligat dintotdeauna pe educatori să plănuiască moduri de realizare a aspirației spre desăvârșire. Iată de ce vom
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acelui „rubicon cerebral” și cu nașterea speciei Homo sapiens. Aceste frământări ale alchimiei educative au fost întotdeauna conștiente, adică orientate teleologic spre acele eresuri pe care le numim interese, scopuri, ținte, finalități, idealuri etc. de desăvârșire umană. Tocmai această damnare teleologică a educației i-a obligat dintotdeauna pe educatori să plănuiască moduri de realizare a aspirației spre desăvârșire. Iată de ce vom găsi, în întreaga istorie a educației, diferite tipuri de curricula implicite. De cele mai multe ori ele au fost impuse tacit, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
categorii de date pe baza „principiului minimax” (minimizarea efectelor indezirabile și maximizarea consecințelor benigne). Etapa a II-a. Curriculum design (tradus în românește, de obicei, prin „proiectare curriculară”) Este activitatea de concepere a „noului curriculum” - esența optimizării curriculare - ca activitate teleologică și propedeutică fundamentală în educație. Designerii (sau „proiectanții”) trebuie să ia în considerare și să folosească, cu maximum de responsabilitate, un set de concepte de referință și un set de principii de proiectare curriculară. Conceptele de referință în proiectarea curriculară
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
unor filosofi precum Eric Fromm și Herbert Marcuse. „Umanismul” pentru care pleda Louise Berman era cel existențialist, în special din „existențialismele” formulate de Kierkegaard, Jean-Paul Sartre și Albert Camus. Dar domeniul o obliga, în mod fatal, să adopte o logică teleologică a discursului. În epilogul lucrării sale New Priorities in the Curriculum sublinia că generația din acel moment era rezultatul proiectelor curriculare puse în practică în urmă cu 20 de ani, că orice curriculum debutează cu „dangătele de clopot” și „bătăile
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cvasilogicistă” a problematicii curriculumului, care eluda nu numai dimensiunea afectivă a formării personalității umane, ci și facultățile prospective, precum imaginația, ce ar fi trebuit să fie puternic implicată în activitatea de proiectare curriculară care, în esența ei, este o activitate teleologică. În 1971, Eisner a publicat Confronting Curriculum Reform 42, lucrarea ce sintetiza dezbaterile asupra reformelor curriculare din anii ’60. Eisner evidenția, cu date concrete, faptul că schimbările nu erau orientate unitar și că se desfășuraseră confuz și contradictoriu. Existase un
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de Landsheere (1979); de asemenea, a trebuit să asimilez armonizarea ierarhiei lui Gagné cu taxonomia lui Bloom realizată de Merrill (1974) și să folosesc lista „verbelor de acțiune” a lui Metfessell și a colaboratorilor săi; toate acestea depășesc, evident, cadrul teleologic strâmt al paradigmei lui Gagné (vezi cărțile mele: Didactica Nova sau Arta de a-i învăța pe toți - aproape - totul, Aramis, București, 2005; Inspecția școlară și designul instrucțional, în colab. cu I. Jinga, Aramis, București, 2004). 239. Wilson, op. cit. (nota
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la modă cu vinte pentru politicieni, oameni de afaceri sau ec onomiști, ci s-a transfor mat în țap ispășitor pentru tot ceea ce merge r ău în lume. Globalizarea este un proces complex care nu are , n eapărat, un caracter teleologic; acest lucru înseamnă că nu este, în mod obligatoriu, un proces istoric inexorabil care țintește spre un anumit scop. Ea este caracterizată, mai degrabă, de un set de tendințe care se op n unele altora. Dintre aceste tendin u țe
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
o vale a plângerii se construiește această memorie care contabilizează treptat toate nenorocirile și toate suferințele poporului evreu, rezumate în exterminarea finală, capăt ineluctabil al unei succesiuni neîntrerupte de persecuții și ură. Prin acest pas se intră într-o prezentare teleologică mai apropiată de religie decât de istorie. De vreme ce totul duce la dezastru, nimic nu se poate schimba, iar evreul a fost și va fi întotdeauna o victimă. Într-un fel, istoria multimilenară a evreilor este redusă la sionism, la Holocaust
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și teoreticieni ai lecturii au stabilit cu exactitate funcțiile cărții, având în vedere că unele analize sociologice au căpătat expresii semnificative pentru stabilirea influenței asupra omului, din diversele unghiuri formativ, informativ, educațional, integrator etc. A fost fixată mai întâi macrofuncția teleologică (cartea există pentru a fi citită) din care derivă funcțiile: formațională, informațională, culturalizatoare, educațională, estetică, de tezaur (al cunoașterii umanității), cooperațională (prin carte, toate țările contribuie în mod egal la dezvoltarea culturii mondiale). Unele modalități ale lecturii (analitică, sintetică, critică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
corespunzând doctrinei liberale a secolului al XIX-lea, din care derivă negarea inevitabilității războiului sau a consecințelor belicoase ale anarhiei principala țintă a atacurilor lui E.H. Carr; c. principiile liberale de filosofie a istoriei și anume viziunea lineară, direcțională și teleologică ce conduce la credința în ideea de progres vehiculată de internaționaliștii liberali interbelici, în opoziție cu perspectiva ciclică a istoriei utilizată de adepții Realpolitik-ului; d. dezvoltarea organizațiilor internaționale ca instrument al creării, menținerii și consolidării păcii la nivel internațional, susținută
RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
de specialiști și studii dintre cele mai documentate: PRAGMATICA și SOCIOLINGVISTICA. Cercul Lingvistic de la Praga, adăugase așadar la celebrul concept moscovit, „Limba, un sistem de relații specifice”, noțiunea de „Limbă, ca sistem mobilizat spre atigerea unor scopuri, limba - ca sistem teleologic”, principiu recognoscibil între teoriile de bază pe care le enunță și pe care se întemeiază astăzi întregul domeniu al Pragmaticii Lingvistice. Funcțiile limbii teoretizate de Roman Jakobson au dus de asemeni, prin studiul funcției poetice a limbii la crearea Poeticii
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
inter-definire. Astfel, pe lângă perspectivele de studiu deja enumerate, Imagologia ar putea fi abordată și din punct de vedere traductologic, iar Traducerea ar putea fi redefinită ca o mediere sau negociere a alterității. În felul acesta, pe lângă teoriile funcționaliste, interpretative sau teleologice ale traducerii, și-ar putea face loc și o teorie imagologică a traducerii. Altfel spus, o traductologie imagologică. Urmărind suportul tehnic și instrumentar al celor două științe, descoperim echivalențe și sincronii de desfășurare a analizei, care justifică o dată în plus
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
social, se observă discrepanțe între descrierile referitoare la femei și cele referitoare la bărbați în cele două situații. Atunci când reproducerea și natura femeilor sunt luate în considerare în context politic, filosofii tind să trateze rolurile femeilor în termeni funcționali și teleologici (Moira Gatens, 2001, p. 78). Astfel, femeile sunt abordate din perspectiva rolului lor reproductiv, care ajunge să fie prioritar și să le domine existența. Pare că se schimbă raportul dintre cauză și efect, dintre scop și mijloc. Femeile sunt tratate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este organizată pentru a comunica elevilor cunoștințele și tehnicile prevăzute de programele speciale ale fiecărui obiect de învățământ.” Separarea și gruparea materiilor de studiu îi obligă pe profesori să se specializeze pe anumite discipline și să piardă din vedere unitatea teleologică a educației. Actul educativ este orientat, în funcție de exigențele societății, către un anumit tip de personalitate umană, deaceea integrarea aporturilor științifice ale psihologiei și sociologiei în practicile de predare - învățare este una dintre chestiunile cele mai importante care stau la baza
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
se produce și o mai bună raționalizare a timpului; accesul la conservarea și la transferul achizițiilor pozitive ale experienței perene dobândite în urma procesului de „conviețuire organizațională”; efortul și necesitatea modernizărilor acționale și procedurale ale activității organizației în scopul eficientizării demersurilor teleologice ale acesteia. De fapt și de drept, nevoia de eficiență reprezintă temeiul obiectiv în virtutea căruia activitățile organizate se transformă, odată cu trecerea unei perioade de timp, în organizații. Din punctul de vedere al argumentelor de ordin subiectiv, organizația vine în întâmpinarea
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
Praga, 1967) ne ilustrează importanța liniilor de feed-back, variate și dinamice, complete și relevante. Toate aspectele presupuse de o analiză psihologică riguroasă și amplă nu pot fi parcurse prin intermediul demersurilor noastre. De altfel, acest obiectiv nu se regăsește în stratul teleologic al investigațiilor demarate. Ceea ce am urmărit, în mod constant, în subcapitolul rezervat argumentelor psihologice a fost trecerea în revistă a principalelor elemente cu caracter psihologic, care legitimează extinderea sferei de analiză educațională către arii interdisciplinare mai largi și mai îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
tinerilor pe un alt statut financiar și pe o nouă treaptă a lui a avea. Poziționarea educației moderne pe pregătirea tinerilor pentru intrarea în lumea informației informatizate și a economiei bazată pe cunoștințe nu este greșită, ci doar fără consistență teleologică. Fără inițierea tinerilor în fundamentele axiologice sunt șanse mari ca viitorii experți să-și rătăcească cunoștințele în problematizări false sau, și mai grav, dăunătoare umanității. Iată unde ne poate duce lipsa de congruență cu valorile generic umane. Un sondaj realizat
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
mari între practicile morale și valorile mai mult sau mai puțin diferite de la o cultură la alta. 3.1.1. Scheme conceptuale moderne și postmoderne despre etică Etica postmodernă a afacerilor se află la intersecția între două curente largi: teoriile teleologice și cele deontologice. Această afirmație nu postulează echidistanța eticismului postmodern, ci doar limitele între care acesta este poziționat. Teoriile teleologice constituie cadrul convențional pentru diferite modele de explicitare a eticii, preponderant focalizate pe rezultate, pe consecințe în detrimentul cauzelor, motivelor. Cuvintele-cheie
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]