1,169 matches
-
unei descărcări interioare: „Adorm... ascult... / Afară, la fereastră, toamna a spus: / - Of!...” (Nocturnă), un „of” pe care numai el îl înțelege și îl simte pentru că este parte din lumea nevăzută a celor ce știu, ce au dorit pe timpul șederii în timpul teluric să deschidă ochii lumii profane spre adevăr, pentru că el cunoaște ceea ce „nimicul” ignoră: „E mult de când dormim în umbră, / În cimitirul violet...” (Amurg). Când constată inutil fiindul teluric, ca parte a lumii din care trupu-i materie se dezintegrează în timpul tăcut
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
lumea nevăzută a celor ce știu, ce au dorit pe timpul șederii în timpul teluric să deschidă ochii lumii profane spre adevăr, pentru că el cunoaște ceea ce „nimicul” ignoră: „E mult de când dormim în umbră, / În cimitirul violet...” (Amurg). Când constată inutil fiindul teluric, ca parte a lumii din care trupu-i materie se dezintegrează în timpul tăcut al lumescului, meditează și regretă: „Și dacă vremea iar întoarce / Nedumeriri în jurul meu, / Un iad, dezgust îmi este viața, / Nu este cum a fi mai rău” (Și dacă
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
meu, / Un iad, dezgust îmi este viața, / Nu este cum a fi mai rău” (Și dacă), ca apoi, în liniștea universală a inițiaților lumii, care din când în când își mai abat cu regret adieri de entități mărețe asupra egoului teluric, să suspine: „Un rai, plăcere este viața - / Nu are cum a fi mai bine” (Și dacă). Conștient de tot ce are să fie poetul-om trăiește nu pentru a fi, ci pentru ideea înălțătoare a eului creator, care se va desprinde
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1575 din 24 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Întodeauna am considerat poeții ființe speciale, așezate cu un scop doar de Dumnezeu știut la granița dintre teluric și astral trăind în ambele stări, sfidând sau doar oglindind într-un mod aparte ipostasurile aceleiași realitați. Anna Nora Rotaru este poeta fără vârstă, medic de profesie salvând vieți dar privind adeseori și prin ochii fără expresie ai morți spre
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
de aripa unei păsări este o cântăreață franceză, având un întins filon al originii: algerian, indian, cambodgian, egiptean. Parcă dezlipește glasul de pe flori, îl smulge din lume și îl unduiește mângâietor ca lira în cosmosul sufletesc uman. Parcă zdrobește mitul teluricului și reansamblează din praful lui întâia dragoste și ultimul vis! Zburând în ultimul dans! Impresarul Pepino Popescu făptuiește iarăși spectacolul ca ofrandă, prin aducerea pe scena Sălii Palatului din București a unei fete cu fluturi la sân, cu straiele sufletului
INDILA. ÎN ZBORUL ULTIMULUI DANS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358549_a_359878]
-
în idei / și așteaptă la răspântia cerului lumina / la porțile orașului suspendat / îngenuncheate sunt doar așteptările cerșetorilor” Motivele cosmice sunt prezente (cum altfel?) - în aproape orice poem, și e firesc așa, fiindcă suntem legați de celest, mai mult decât de teluric. Locuitor al țărânei, omul e mulțumit, doar atunci când își îndreaptă ochii spre cer. Acolo e viața, dorul, mântuirea, veșnicia. Desigur, există persoane legate cu rădăcini adânci în pământ, legați de obiecte, de locuri, de oameni, dar mai ales de toate
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
din ce în ce mai puternic secularizate și volițional sărăcite semantic de azi. Fascinația pe care o dezvoltă planul artisticului privit în genere, cu deosebire cel muzical, nu reprezintă însă atributul singular al timpului actual. Și asta pentru că, din primele momente ale existenței sale telurice - dacă ne străduim a arunca o privire sumară spre firul diacronic al raportării Omului la atotcuprinzătoarea dimensiune a universului liric, spre bogăția spectaculoasă de metamorfoze culturale născute de acesta de-a lungul diferitelor epoci istorice parcurse -, umanitatea și-a țesut
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
a vastului univers liric (în măsura în care ne permitem libertatea de abordare metaforică a artei cântului într-o asemenea manieră), Nicolae Herlea a oferit patrimoniului cultural al umanității, prin autenticitatea decriptării lui personale, fluidul incandescent al Iubirii celeste într-un spațiu concentraționar teluric dominat de multă violență și patimi tenebroase multiple, cu alte cuvinte, a oferit cu sinceritate absolută întregii lumi însuși sufletul său. De la fiecare persoană, pe care o întâlnești într-un mod sau altul, înveți câte ceva în această viață. De la Edgar
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
fam. dr. ing. Ion și Ana Șerbu, cercet. șt. Valentina Toma. În atmosfera plumburie a începutului de iarnă a anului 2007 însă, într-o zi de vineri aparent ca oricare alta, Dumnezeu ne-a întrerupt pentru totdeauna scurta noastră întâlnire telurică. Nu aveam cum să bănuiesc la orele 11 și ceva ale acelei zile cețoase că data de 3 decembrie avea să devină foarte curând pentru mine încă un punct final dureros de pe traiectul colțuros al tainicei mele treceri lumești. Am
MATEMATICA UNEI SECUNDE de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350701_a_352030]
-
aibă un biet trecător făurit din lutul genezei și dăruit lumii, spre nemurire, să poată încăpea în sufletul lui diferit de al tuturor acelora ce nu îl înțeleg. Câtă forțare a mimicii înțelepte a acceptării poetului față de grosolăniile încremenite în teluric a profanului râgâitor de jalnice bunătăți culinare. Câtă persistență în puterea de a sta alături de infami și câtă nostalgie după o liniște a foșnetului primăvăratec al frunzelor din codru. Lumină lină coboară peste el și mângâie-i trupul obosit de
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
să mă desprind din patul în care așteptam / dimineața / și în jurul căruia tiptil pășea o pisică de munte / în cu lori de alb și gri ... Cele două culori sunt ale confuziei, ale incapacității poetului de a se ști când ființează teluric și când sideral; în lumea lui, prin ceea ce creează, de fapt el este un produs al Universului, unic și debusolat. Stabilitatea poetului nu este definită pentru că nici timpul lui nu este mărginit și, ca atare, locul său existențial este o
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
materială, el creează, nu cred că pentru tine, ci pentru eternitate, pentru că cei din lumea prezentă lui este o adunătură amorfă, citită la feștanii și la pierdere de timp. Timpul pentru poet este sacru, el îi acordă, atât cât există teluric, o importanță deosebită: Că timpul trece și asprește / Cel must ce curge-n ceas șerpește / Și-urcușul întru vânătoare / Se face pe-un covor de floare / Vremelnic ceas, de neuitare / Iubire tu, cu blânde fiare ... El nu iubește ca un
METANOIA FORMELOR LITERATURII ŞI A OMULUI NOU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358840_a_360169]
-
înțelesul și îl maschează sub forme pe care numai un inițiat îi putea descoperi, la inovatorul de linii, fremătările în umbre cubice ale culorii de roz, ca spasm al senzualității, de ocru, ca deschidere spre larg, de maroniu, ca trezire telurică sau de gri, ca amintire a unei zile a sfârșitului. În cele aproape 50000 de picturi Pablo Picasso a dăruit universului artei culorilor materializate pe pânză un înțeles al existenței, o altfel de formă de reprezentare a obiectelor și a
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
de forme: Femeie pe fotoliu, 1913 Materia ce sfântă e, / dar numai sunet în ureche (Lucian Blaga, Răsărit magic). Pictura de după anul 1907, culminând cu 1914, a părăsirii albastrului nefericit, a definitivării artistului, ca formatician expresiv al formei detașate de teluric, într-o concepție apropiată entităților celeste, mărește aspectul senzual al culorii, curiozității, posibilizând imaginația spre forme dorite pipăibil și încercabile. Privirea alunecă treptat pe fiecare linie, contemplând Femeie pe fotoliu, o leagă de alte linii, creează un contur și îi
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
înțelesul și îl maschează sub forme pe care numai un inițiat îi putea descoperi, la inovatorul de linii, fremătările în umbre cubice ale culorii de roz, ca spasm al senzualității, de ocru, ca deschidere spre larg, de maroniu, ca trezire telurică sau de gri, ca amintire a unei zile a sfârșitului. În cele aproape 50000 de picturi Pablo Picasso a dăruit universului artei culorilor materializate pe pânză un înțeles al existenței, o altfel de formă de reprezentare a obiectelor și a
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
1941. Artistul s-a dăruit artei pentru că arta i-a oferit eliberarea interiorului, a creat ca un înzestrat emoții și le-a imaginat în linii și culori, după cum mintea lui le vedea și simțea, aducându-le din înalt spre privirile telurice unde viața lui avea deja un sens. București, 02.02.2012 Referință Bibliografică: PICASSO ȘI INTIMITATEA LUMII PUDICE / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 504, Anul II, 18 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ștefan Lucian
PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358841_a_360170]
-
să o azima din care oricât s-ar împărți cu generozitate, nu s-ar împuțina și nici nu s-ar risipi în van. Se aud șoapte în cântece de dragoste, așezate în triluri de mătase, indiferent de referențialul ales: iubirea telurica (trăită) sau iubirea absolută (visata). Cu un vers călin, carismatic, absconsa de muză în potire de argint, lirica autoarei de origine română, stabilită în Elveția, intuiește adevărul, insinuând o epidemie la care nu există sau nu se dorește a se
BLUE IN VITRO (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358865_a_360194]
-
cât oamenii îmbătrânesc cu atât spiritul lor devine mai suplu, mai cald, dobândind o înfățișare mai organică. S-ar zice aproape că pentru spirit, timpul este o dimensiune a inițierii. (Lucian Blaga) Cuvinte cheie:spirit, existență, nefiind, umbră, om, Univers, teluric Credințele populare sunt șoapte, sunt mistere, pe care cei știutori de ele le țin tăinuite în străfundurile inimii, acolo unde sufletul trăiește ținând în viață omul. Nu există niciunul dintre noi care să nu fi trăit, măcar odată în viață
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
meditat asupra a tot ceea ce acolo, sus, lumea energetică a văzduhului, o altă entitate decât a noastră, fără umbră, stăpânea, dăinuind înaltul. Celestul va dăinui de-a pururea, reașezând în Univers mersul înainte al vieții, al nostru sau al altora, teluricul va geme sub greutatea magnetismului distrugător al adâncului său, care va absoarbe odată ființa din lumină, secându-i umbra. În tainele nescrise ale tradițiilor românești, sălășluiește una dintre credințele, destul de răspândită, despre umbra jertfită în temeliile unei clădiri. Ce a
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
pregătire, a drumului lung al neîntoarcerii, într-un timp veșnic al meditației. Sufletul sau spiritul era darul vieții dăruit omului și așezat în minunatul templu al trupului, pe când starea stafiizată sau fantomatică a egoului era tocmai greaua povară a nepărăsirii teluricului din anumite motive, materializarea răului prin manifestări de care cei vii se fereau prin rugăciuni, amulete, posturi etc. Umbra este o energie, dublură ascunsă a celui în viață însă plină de forțe care pot distruge viul. Umbra poate să rămână
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
putea limpezi. Ea este ca o halucinație care dispare înainte de a te putea concentra asupra ei. [1] Inițiat în sensibilitatea energiilor, literatul constată, supune jocului minții creșterile de tensiune fiindă, simte pe propria-i ființă toate undele tangențiale dermei lui telurice și se înalță cu spiritul său într-o lume deusiană, părăsindu-și, fără teamă, existențialul. De câte ori nu ne rotim în același punct nesocotind mișcarea Universului și dorința acestuia de a ne readuce la normal. Normalul este tocmai existența spirituală care
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
scurcircuitările pe care sudura tainică a vieții le-a dăruit, pe tot parcursul timpului trăit, ca pe un dat iertător, de care puțini dintre noi am hotărât în subconștientul nostru să îl venerăm. Pășim, îndrumați de destin, peste fiecare secundă telurică și ne chircim înaintea nimicului sodomizându-ne eul care se lasă îngropat în iadul dorit al fiecăruia dintre noi: Sub tristele becuri cu razele pale, / Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra... [2] , spune la un moment dat marele inițiat
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
-s mâinile arse de ea [3] sugerând momentul în care destinul eliberează sufletul spre înaltul deusian și, de ce nu, timpul începerii purificării naturale pentru că ducerile noastre spre locurile socotite sacre, nu sunt decât niște manifestări artificiale; adevărata rupere de tentațiile telurice se produce când sufletul levitează, lovindu-se, în drumul lui spre ieșirea din spectrul de dominare a Pământului, de toate barierele energetice ce l-au ținut încorsetat în fiind. Blaga este printre puținii gânditori care observă că tot ceea ce se
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
spiritualității, a întregului magnific al lumilor detașate de interes, nu a acelora care protestează la tribune accelerând la umbra acestuia dezastrul prin întuneric. Spiritul dă iz creației, divinul succedă ideilor și lumea se înalță levitând, rupându-se complet de magnetismul teluric, de răul energetic viciat. Spritul este energie, deci este viață, iar viața este o formă pozitivă de procreare, ființe în lumină, umbre tăinuite în întuneric. Spiritul dezvoltă intelectul numai spre bine, este gândirea conștientă de sine, cunoașterea despre eu, despre
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]
-
fapta. Este umbra imaginea fiindului nostru în obscur? Suntem noi captivi stăruinței și dorinței de a fi? Sunt întrebări la care am găsit un singur răspuns: se vrea să existăm și, totodată, se dorește să fim circumspecți, pentru că acest fiind teluric este eul superior celest, care nu se vede însă se simte ca vibrație între toate energiile Universului. Cine are gândire puternică are rațiune și acțiune, iar cine se motivează static se dezintegrează. Spiritul este masa energetică ce vibrează în Univers
SPIRITUL CONTINUĂ EXISTENŢA NEFIINDĂ A UMBREI OMULUI VIU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358843_a_360172]