889 matches
-
i se acorde independența prin bunăvoința uneia sau a mai multe puteri europene, după încheierea războiului ruso-turc. În discuțiile purtate cu reprezentanții diplomației rusești, în primăvara anului 1877 ni se făgăduia acest lucru și prințul Carol precum și oamenii politici români - temători, pe bună dreptate, de făgăduielile nu întotdeauna foarte sincere ale Rusiei - au înțeles că independența țării nu trebuia să depindă de bunăvoința nimănui, ci se impunea să fie obținută prin voința și lupta întregului popor, a armatei sale. În acest
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Aici, la Cluj, am văzut grupuri de români, care se țineau de mână, cântând cântece românești, mergând pe strada principală în acompaniament de lăutari, în timp ce maghiarii noștri, săracii, la mobilizarea din România, apăreau în fața comisiei militare triști, în grupuri mici, temători. Nu numai că nu cântau, dar nici măcar nu vorbeau între ei, ca nu cumva autoritățile să-i bată din cauză că erau maghiari"132. Cele scrise evidențiază asimetria relațiilor interumane în sânul diferitelor naționalități. În acești patru ani nu s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Nazim Hikmet ș.a. A participat cu versiuni românești la alcătuirea unor antologii din lirica bulgară, germană, austriacă, latino-americană. Maria Banuș cercetează, cu mai mare îndreptățire, din interior, confuza fiziologie în erupție a fetei ce iese din adolescență și stă, nehotărâtă, temătoare, concupiscentă, la porțile altei vârste. Toate poemele, chiar și cele mai bine plasate în mediul obiectiv, vor să prindă linia subțire, indecisă dintre bucurie și frică, singurătate insuportabilă și dorință aprigă de evaziune. EUGEN SIMION SCRIERI: Țara fetelor, București, 1937
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
care se caracterizează prin atitudinea deschisă, cooperantă și plină de profesionalism, dorința evidentă de a obține și împărtăși informații; stilul „taur” - persoana ține foarte mult la părerea sa și se manifestă gălăgios; stilul „șoarece” - persoana are o atitudine nesigură și temătoare, în general nu deține puterea de decizie și negocierea este foarte dificilă (ezită să-și dea acordul chiar și în chestiuni minore); stilul „șarpe” - este cel mai periculos și se caracterizează prin atitudinea rece, distantă, precum și prin faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2049_a_3374]
-
fost prin urmare selecționați în mod natural. A contrario, cele mai prudente femei au fost selecționate prin evoluție, adică acelea care erau capabile să se protejeze și să își expună copiii la cele mai mici riscuri posibile, adică cele mai temătoare! Celelalte au dispărut și o dată cu ele și urmașii lor... Dintr-un studiu francez reiese că 72‰ dintre bărbați au fost supuși la cel puțin o agresiune în 2002 și 2003, spre deosebire de doar 62‰ dintre femei. În plus, se pare că
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
ce sex credeau că are copilul pe care îl priveau: cei cărora li se spusese că este băiat l-au descris ca fiind mai activ și i-au atribuit mai multă plăcere și mai multă mânie, considerându-l mai puțin temător decât cei care credeau că descriu o fetiță. Concluzie Recurgem adesea la stereotipuri atunci când judecăm adulții bărbați și femei, iar unele studii arată că facem același lucru când ne facem o părere despre un bebeluș. Activăm stereotipurile legate de sexul
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
fi concepută, trebuie acoperit vidul existent, pentru a nu zdruncina vechile certitudini. Discursul marxist are cu siguranță această funcție, precum și avantajul suplimentar de a creea o unanimitate în rîndurile militanților. Dar orice monedă are și un revers și această atitudine temătoare duce la eludarea chestiunilor cele mai arzătoare pe care le impune actualitatea. ISM își exprimă voința de a interveni în trei direcții principale: lupta împotriva reacțiunii, pentru ameliorarea condițiilor de existență ale clasei muncitoare și, în sfîrșit, lupta pentru pace
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
răni emoționale. Învață ființa umană să se iubească pe sine și să poată iubi pe cei din jur. Favorizează iertarea, compasiunea și consolidarea încrederii în sine. Este necesar să fie utilizat de cei ce sunt înlănțuiți de amintiri dureroase, de temători și șovăielnici, care după o traumă sau o suprasolicitare afectivă se străduiesc să își compenseze nesiguranța și ezitările adoptând o atitudine blândă și amabilă. Ei speră să dobândească astfel, dragostea și aprecierea celor din jur, cu care să își construiască
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
monahului păstrează însă ceva din foamea artistului aflat în căutarea formelor primordiale. Bucuria de a fi plecat deja pe cărarea Împărăției nu alungă mirarea. Uimirea îmblânzește gesturile mai mult decât cuvintele; gesturi de copil, care cuprind mângâierea tandră sau atingerea temătoare, fără să cunoască violența poftei sau plăcerea manipulării. Prin contemplația naturală, misticul își însoțește mirarea, nevăzut și neauzit, cu o perpetuă laudă (Evagrie Ponticul). Monahul face în sine sinteza între percepția oculară a lumii - care pentru greci este un mic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
noiembrie 1855, surprinde prin pesimismul pe care îl degaja. Deși exprima încă odată faptul că Unirea Principatelor Române sub un principe străin corespundea voinței românilor, politograful amintit își exprima convingerea asupra dificultăților ce urmau să apară din cauza opoziției marilor puteri, temătoare că s-ar putea ajunge la independență, dar și datorită lipsei unei tradiții și educații politice ce ar fi putut provoca dificultăți și stări de spirit greu de controlat în Principate 237. Congresul de la Paris devenea momentul din care începea
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
la mine. După-amiaza audiențe între orele 1½ și 6. Barozzi, Blaremberg, Hagiadi, Rizo. Prințul Brâncoveanu, care îmi vorbește despre Piscul Câinelui. Ora 6½ generalul Brialemont la masă, a avut dificultăți în a veni aici, deoarece ultimul guvern a fost prea temător, conversat până la ora 8½. În Cișmigiu la Sărbătoarea Furnicii. Ora 9½ în Cotroceni, citit și scris până la ora 10½. Foarte vântos, insuportabil. Vineri, 8 iunie/27 mai Enorm de umed. Ora 9 ½ generalul Fălcoianu la mine, ora 10 ½ Sturdza, Sinodul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
e dată în lături și acum aud perfect. Ea e. E Alicia. Simt că înțepenesc. — Mai întâi, nu găsim loc la Plaza! După care, tortul e un fiasco! Și știți ce am mai auzit? — Ce anume? spune Robyn cu glas temător. Că domnișoara mea de onoare s-a vopsit roșcată! Și o să facă notă discordantă cu celelalte! Toți sunt nesimțiți și egoiști... Ușa e dată în lături violent și Alicia iese nervoasă, iar tocurile ei cui răsună pe parchet asemenea unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
marcată pentru o lungă perioadă de timp de efectele șocului colectiv, dominată de teama unei posibile reîntoarceri la starea subumană la care fusese condamnată. O populație cu o sănătate zdruncinată, atât din punct de vedere fizic, cât și psihic, deosebit de temătoare În fața unor pericole reale sau potențiale. Pentru că, de vreme ce orice a fost posibil să se Întâmple, Încrederea În normalitate dispăruse. Diverse mărturii ale vremii vin să confirme această realitate. Un raport medical al Serviciului Sanitar al Comunității consemna o stare gravă
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
avem unde să ducem instituțiile... este vorba de cantine, cămine de ucenici, și În timpul acesta evreii să aibă 3-4 apartamente, care le speculează”; În această direcție pledează, În aceeași ședință de guvern, și premierul xe "Groza"Groza, care se arăta temător că „evreii, cei ce au vândut de bună voie ș?!ț, acum să primească Înapoi și să vândă a doua oară”5. De altfel, clișeul„evreului-speculant” este destul de răspândit În clasa politică a vremii, inclusiv la politicieni cunoscuți pentru un
[Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
pe care o am în acest moment. Jandarmul se simte în siguranță, vorbește liber despre aspecte obscure ale fenomenului, pe care nu le-aș fi putut afla altfel niciodată, în cel mai fericit caz m-ar fi trimis sec și temător, în același timp, să vorbesc cu „ofițerul de presă”, după cum s-a mai întâmplat în decursul cercetării de teren. Dealul Patriarhiei, văzut din interiorul rândului, din imediata apropiere a raclei. Se observă curioși care nu pot sau nu doresc să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
încercat, riscați să vi se întâmple ceea ce mi s-a întâmplat mie. Tocmai această tristă stare de lucruri am dorit să o subliniez și s-o aduc în fața opiniei publice. Și totuși, dacă nu am fi atât de slabi și temători, atât de egoiști în a păzi ceea ce posedăm, dacă am fi mai conștienți și mai solidari, poate chiar mai maturi, nu s-ar mai întâmpla așa ceva. Cazul meu nu contează, sunt prea neînsemnată; dar n-ar mai putea fi nedreptățit
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să-l care aiurea, ca să-i sperie și pe alții. Pe unde o luăm, Guță? Eu știu? Pe acolo, pe cărăruia aia. Dar cum trecem văgăuna? Guță se uită și abia acum vede șanțul săpat în munte. Stau nehotărîți și temători. De pe o potecă apare un tînăr. Este uscat ca nisipul din clepsidră și avea pasul foarte vioi. Domnule, salvarea noastră, aveam să murim, ne-am rătăcit. Nu mai știm cum să ne întoarcem. Tînărul zîmbește. Îi măsoară, le vede pantofii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-mi mai cară Miruna pumni în spinare să mă convingă de necesitatea cafelei. - Iar faci pregătire? zice Rodica, insinuant, când ne ciocnim pe hol. - Da, de toți banii. - Aha, așa se zice acuma! Nu fierbe cafeaua mai repede, bulbuci maronii, temători, și ea mă ține de vorbă. Mirunei îi place să se converseze cu Rodica, mă rog, mai mult o distrează tot ce-i povestește despre nu știu care doamnă, unde Rodica face curat ca să scoată un ban. Nu știe de unde o avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tovarășe prim-secretar, să trăiți! a răspuns omul disciplinat, fără să priceapă sensul întrebării. -Bine, pleacă la postul tău, i-a ordonat Cameniță dezamăgit. Era clar, doar el îl zărea pe înger. S-a întors cu o înfățișare de copil temător spre musafirul său nefiresc și a vrut să-l descoase, ce scop are sosirea lui acolo: dar s-a simțit brusc copleșit de persoana îngerului și n-a mai îndrăznit să deschidă gura. Îngerul și-a terminat țigara, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
comună, schimburile de întrajutorare deveniră sporadice și cît se poate de scurte, căci ambele părți resimțeau neplăcere; fiindcă neplăcut este dialogul între două pături prea diferite una de alta, iar venerarea și iubirea filială a preoților se preschimbă într-o temătoare supunere, pe măsură ce plăpînda și paterna autoritate a Episcopilor căpătă aerul unei superiorități în care se amestecau compasiunea și disprețul zeflemitor; Clerul inferior fu, așadar, coborît în ochii poporului, în vreme ce Clerul superior cîștiga o strălucire mai degrabă aparentă decît adevărată 68
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pentru că îmi dădea sentimentul că de nimic nu se temea, că despre orice spunea ce credea. Aceasta pentru mine însemna mult în acel timp. Și mai târziu a însemnat mult, dar mai ales în acel timp în care oamenii deveniseră temători din nimic și în care prudența era o regulă de conduită de la sine înțeleasă. Fuseseră arestări, deportări și aveau să mai fie încă un deceniu. În 1953 nu era deloc bine să spui vrute și nevrute în fața oricui și toți părinții își
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
1958 Din chilia singurătății mele am ieșit în stradă. (Plimbare pe străzile Bucureștiului, noaptea.) Dezmățul poate fi frumos: e frumos atunci când e prac ticat cu forță, cu credință, cu uitare de sine, cu necesitate - total! Dar atunci când e anemic și temător, când privește împrejur și se rușinează, când ezită, când se ascunde, dezmățul e o rușine și o infamie. și atunci când altceva din tine suferă din pricina dezmățului din tine, trebuie să alegi între acest altceva și dezmăț. Să fie așa cum trebuie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
totul slujirii lui Dumnezeu 1. Pentru a înfăptui aceasta, dorea să facă cele douăzeci și opt de leghe dintre Paris și Rouen pe jos, desculț, fără să mănânce și fără să bea2. Dar, stăruind în rugăciune asupra acestor lucruri, se află foarte temător. În cele din urmă, merse în biserica Sfântul Dominic unde hotărî să plece în felul în care gândise și deja marea teamă că L-ar ispiti pe Dumnezeu se risipi. A doua zi dimineață, în ziua plecării, se sculă devreme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aceasta spre mai marele meu bine. A ZILEI 19. a. l. Vineri ș4 aprilieț - Înainte de liturghie, lacrimi, în timpul ei, belșug de lacrimi, cu multe priceperi și simțiri lăuntrice, ca și înainte de ea. Neaflând respect sau supunere iubitoare, trebuie căutată supunerea temătoare, privind la propriile greșeli, pentru a o dobândi pe cea iubitoare. A ZILEI 20. a. l. Sâmbătă ș5 aprilieț - Înainte de liturghie, lacrimi, în timpul ei, multe șlacrimiț. A ZILEI 21. a. l. d. Duminică ș6 aprilieț - Înainte de liturghie, lacrimi, în timpul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
numai așa pot să le urmăresc traiectoria. Le ascult detașat și simt cum îmi induc o stare muzicală, căzând monoton pe frunze. Întregul peisaj pare însetat de această armonie pluvioasă și dornic ca ea să continue. În același timp, sunt temător că ploaia ar putea înceta. Sunt relaxat numai atunci când aud țârâitul ei. Se simte aceeași așteptare relaxantă în fibrele lucrurilor, în atitudinea aceea gânditoare ce anticipează venirea ploii. Chiar și zeii, atunci când plouă, se retrag somnoroși în adăposturile lor. Materia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]