869 matches
-
BURLUI își conduce versul cu siguranță, configurând mici eșantioane diurne care antrenează stări de spirit reverbatibile. Semn de lectură. Poate de aceea îmi place mult tot ce scrie, mai ales că surprinde excelent starea de spirit a multor contemporani, mai temători în a se exprima, mai ales în versuri clasice. Alexandru Philippide scria acum câtva timp că este contrariat că versul multor poeți de astăzi s-a apropiat atât de mult de proză, încât uneori se confundă cu ea. Există și
VASILE BURLUI-UN POET ADEVARAT de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345042_a_346371]
-
respectivii se aflau în funcții sau, după caz, deveneau colaboratori. Iar cea mai mare parte a generației mele literare a fost contaminată nu numai de totală neîncredere într-un asemenea aparat al criticii și cronicăriei ci, chiar și de precauții temătoare. Care, uneori, s-au confirmat foarte târziu; adică abia când au ieșit la iveală din arhivele securității dosarele unor confrați de ai noștri din lumea criticii literare. Sigur, întrucât în toate domeniile au existat asemenea cazuri, lucrurile nu miră. Dar
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (I) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345172_a_346501]
-
subțire. Da, era frumoasă și apetisantă doamna Trifan. Devenea gelos pe vrâncean pentru soția sa. “Să vedem și ce fiică are, că pe întuneric nu am avut cum să-mi dau seama, mai ales că ploua și eram tensionat și temător”. “Contactul cu buzele plăcut mirositoare îl simt și acum”. Porniră cu Jeep -ul spre Brașov și într-un sfert de oră erau în centrul orașului să cumpere ceva pentru fată. Cât timp Minela a intrat într-un magazin alimentar, Ștefan
FRAGENT 3 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345301_a_346630]
-
o felie de pâine prăjită și cafea. -Am înțeles, noapte bună! -Noapte bună! Andrei a rămas, cu privirea țintită pe ușa pe care tocmai plecase femeia. Îl intriga spusele , dar și suferința întipărită pe fața ei. Se simțea stingherită și temătoare. Și-a propus să dezlege acest mister. Răsfoi notițele până târziu în noapte, tot ce era scris în caiet, îl ducea cu gândul la Camelia, de fapt el nu citea, o reasculta pe ea, o auzea, cum îi explica fiecare
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376969_a_378298]
-
ori dintr-o dată, covârșitor, într-un moment anume...? De la clasele primare, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică au fost răspântii, sau a fost o cale croită drept și ferm...? Nu știu cum am pornit pe drumul destinului artistic...! Extrem de confuză, extrem de temătoare, de vulnerabilă, fără o concepție foarte, foarte bine argumentată, foarte fermă, tatonând, încercând cu foarte multe spaime, foarte multă emoție, suficientă neîncredere în forțele proprii, iar unul din îndemnurile tatălui meu, modul tatălui meu mi-a fost în viață și
MAIA MORGENSTERN. DISCUŢII AGREABILE (INTERVIU) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377842_a_379171]
-
dușman din propria vrere. Ești singurul care te-ajută să te nalți, Nu aștepta nici anotimpurile, vara, Nici toamna vieții, leagă-te c-un lanț, Voința ta e singura comoară. Deci așteptăm recolta, prețuim Oricât de negri, anii care vin. *** Temător eram eu cu tine, Nu știam, să-ți fac rău, să-ți fac bine, Din ce-a fost, n-am uitat mai nimic, Între noi - mii de mile de frig. Dar nici ura, iubirea, nici moartea N-au puterea să
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
s-o sprijine, fără să-i acorde măsura protecției sale, de stâlp și reazem și de temei, așa cum a făcut-o toată viața: “Cum umbli tu prin văile acele, / lipsită fiind de straja mâinii mele?” Și asta pentru că o știa temătoare și vulnerabilă... Aici e durerea cea mare, că nu a putut s-o apere, s-o scape, s-o ascundă la piept, să-i fie scut împotriva morții haine. Nu e ușor să-ți știi perechea în necunoscut, în bătaia
NIRVANA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377872_a_379201]
-
nu se stingă definitiv. Eu știam asta, simțeam povara orelor, tic-tac-ul care mă avertiza că urmează un drum interzis. Eu știam! Poate și el? Îmi doream ca pașii noștri, docili, să urmeze aceeași cale, să asculte, când și când, glasul temător al inimii. Iubirea creștea în fiecare zi ca o vâlvătaie întețită de vânt, ca o avalanșă... O ardere ce mi-am dorit-o! Am așteptat-o! Poate și el... L-am crezut când mi-a spus că iubește, la fel
DINCOLO DE PRAG, EA… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377935_a_379264]
-
-l pot stăpâni,îmi ofer ajutorulfără să mă desprind din gânduriși plutesc pe nori de lumină.... XXX. ORI MORI, ORI TRĂIEȘTI, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016. Trupul este tot mai subțire și temător ca o pasăre. Se împuținează, se strânge, pleacă odată cu zilele, în timp ce umbra rămasă nu-l recunoaște. Nici nu pot împrumuta altul, să-l întorc în pielea bătrână și să-l încapă netezindu-se. Uneori mă mângâie gândul să-i forțez
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
să-l încapă netezindu-se. Uneori mă mângâie gândul să-i forțez destinul, atunci îmi zic: am să te pun pe picioare și cum ți-o fi norocul ori mori, ori trăiești. Citește mai mult Trupul este tot mai subțireși temător ca o pasăre.Se împuținează, se strânge,pleacă odată cu zilele,în timp ce umbra rămasănu-l recunoaște.Nici nu pot împrumuta altul,să-l întorc în pielea bătrânăși să-l încapă netezindu-se.Uneori mă mângâie gândulsă-i forțez destinul,atunci îmi zic:am
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
și am pus cartea pe genunchi și i-am zâmbit înapoi. Apoi am citit fiecare din cartea lui, n-am mai înțeles nimic din toți anii și toate luptele, mă uitam cu coada ochiului către ea urmărind-o curios și temător că ar putea să mă surprindă, să-mi surprindă privirea, să citească ce e în mine. Fără nici un semn se întoarse brusc către mine și mă întreba: - La ce înveți ? - La istorie. Tu? - Tot la istorie. - Cum te cheamă? Am
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
micuța și se oprise din joc, arătând cu mâna spre bunicul ei. Poate o fascina mustața aceea stufoasă, care împărțea fața omului în două. Omul își scoase pălăria, își netezi părul cărunt și, făcându-și curaj, intră în curte. Salută temător, iar din ochi începură să i se reverse șiroaie nestăpânite de lacrimi când dădu cu ochii de fetiță. Își șterse obrazul cu palmele mari și scoase din buzunarul hainei sale un măr mare, roșu și lucios pe care îl întinse
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
subțire. Da, era frumoasă și apetisantă doamna Trifan. Devenise gelos pe vrâncean pentru soția sa. - “Să vedem și ce fiică are, că pe întuneric nu am avut cum să-mi dau seama, mai ales că ploua și eram tensionat și temător. Contactul cu buzele plăcut mirositoare îl simt și acum”, monologa Ștefan. Porniră cu Jeep-ul spre Brașov și într-un sfert de oră erau în centrul orașului să cumpere ceva pentru fată. Cât timp Gloria a intrat în cofetărie, Ștefan
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376628_a_377957]
-
mai spus-o și alții. Mai mult:dacă vrei să știi ce trăiești astăzi, ai șanse mari să afli de la tenorii diverselor scene de mâine, în schimb te lămurești fără greș de prestațiile celor de atunci, toate grosolane, violente, șmechere, temătoare de orice geană de adevăr. Continui să scriu lipit de spinarea slăbănoagă, cocoșată, batjocorită a unui popor abia ieșit din multilateral închisoare comunistă. Unii chiar le place climatul de acolo. E adevărat, de prea puține ori, în acest răstimp am
CARTUŞ MAMA NOASTRĂ LA TOŢI, ŢARĂ DE TÂMPIŢI ŞI HOŢI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376728_a_378057]
-
departe? Te doresc așa de mult, Eugen! Recunosc, chiar dacă am zis că... Îmi este teamă, totuși! - Nu trebuie să-ți fie... pentru că ne vom opri aici. Ne vom aparține cândva, te asigur, Alina. Vorbesc foarte serios... Alina și-a retras temătoare brațele. L-a privit lung, oarecum dezamăgită. A deschis gura să vorbească, dar s-a răzgândit. El o privea atent. A simțit că ceva nu este în regulă. - Te-am supărat cu ceva? Alina, eu nu te refuz. Te doresc
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
fără să le pot spune ceva. Auzeam un murmur care îmi tot repeta: Nu te juca cu puterea minții, nu te juca cu puterea minții, nu te juca cu...., și lumina s-a întrerupt. Am cerut, în întunericul care cuprinsese temător sala de curs, ca toți să rămână la locurile lor și să-și aprindă lanternele, care aveau, la mobilele personale: Vă rog, nu intrați în panică. O simplă pană de curent. Sper că o vor remedia cât mai repede. Voi
CURSUL DE LITERATURĂ FANTASTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372753_a_374082]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > ACOLO UNDE TIMPUL ÎNGROAPĂ AMINTIRI... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 225 din 13 august 2011 Toate Articolele Autorului In numele iubirii Nu stă-n puterea noastră să-i aruncăm tăcerii Cuvinte temătoare... pe rostul ei divin. Se-așterne fără margini, când vine timpul serii Și-ascunde-n ea trecutul, puțin câte puțin. Puterea ei destramă, căci totu-i trecător. Purtând chemări tăcute prin spații siderale Din nemișcata geană mai pică câte-un dor, Și
ACOLO UNDE TIMPUL ÎNGROAPĂ AMINTIRI... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373130_a_374459]
-
pustiită de plecarea celor dragi. Golul incomensurabil rămâne, regretele celor apropiați își au pasul lor inconsistent, stingher, frustrant, nerostuit, îndârjit și neputincios, împleticit și totuși... O cunoșteam de copilă, în drum spre serviciu treceam prin dreptul casei ei. Era sfioasă, temătoare, cu privire în nesaț dar răbdătoare, ingenuă, fără prihană, grațioasă și fragilă totdeodată și alte câte pot deprinde și instrui un copil de țară, cu studii superioare la oraș mai târziu. Citește mai mult Agnes-Costina sau pecetea iubirii !... Nu știe
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
pustiită de plecarea celor dragi. Golul incomensurabil rămâne, regretele celor apropiați își au pasul lor inconsistent, stingher, frustrant, nerostuit, îndârjit și neputincios, împleticit și totuși...O cunoșteam de copilă, în drum spre serviciu treceam prin dreptul casei ei. Era sfioasă, temătoare, cu privire în nesaț dar răbdătoare, ingenuă, fără prihană, grațioasă și fragilă totdeodată și alte câte pot deprinde și instrui un copil de țară, cu studii superioare la oraș mai târziu.... X. SCRISOARE DESCHISĂ DOAMNEI ELENA TOMA, RADIOCLUB XXL ROMÂNIA-PITEȘTI
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
mai. Acum ...în iunie... Văzându-l cum se pleoștește,căută să-l mai încurajeze: --Am să încerc, totuși, să te servesc. Să dau niște telefoane, dar nu-ți garantez că te rezolv până diseară. Dacă rămâi peste noapte...Îl privi temătoare să-i vadă reacția. Mărășteanu scutură din cap: --Cred că... --N-ai unde să dormi? Nu-i nimic, rezolv eu problema asta. --Oh, doamnă Virginica!.. Am atâta treabă... --Eh, dacă nu se poate, își mușcă buzele doamna Virginica, nu se poate
S.R.L. AMARU-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373202_a_374531]
-
mai. Acum ...în iunie... Văzându-l cum se pleoștește,căută să-l mai încurajeze: --Am să încerc, totuși, să te servesc. Să dau niște telefoane, dar nu-ți garantez că te rezolv până diseară. Dacă rămâi peste noapte...Îl privi temătoare să-i vadă reacția. Mărășteanu scutură din cap: --Cred că... --N-ai unde să dormi? Nu-i nimic, rezolv eu problema asta. --Oh, doamnă Virginica!.. Am atâta treabă... --Eh, dacă nu se poate, își mușcă buzele doamna Virginica, nu se poate
S.R.L. AMARU-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373202_a_374531]
-
în tăpșanele Văii Porcului și ale Zârnei, luncile toate erau inundate, un colț din natură cu imașuri și fânețe nu se mai supunea nici unor legi, era ca și cum Dumnezeu părăsise intenționat acele locuri sporind și mai mult amărăciunea oamenilor, neputincioși și temători ca nici o altă dată mai apropiată de care să-și aducă aminte. Cam pe vremea când asupra văii se abătuseră puhoaiele tulburi de noroi și potop, coliba de bârne din Luncă adăpostea întâmplător pe „moș” Dâră și nepotu-su Damas care
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
Fâlfâi bucuros din aripi, apoi se așeză cuminte în palmele ei, întinse spre el. Așa va face de-acuma în fiecare zi, când Roxette va ieși în curte. De-atunci, motanul nu mai era prieten cu ea, și o ocolea temător, să n-o întâlnească, știind ce-l așteaptă... Spre prânz, Roxette își extindea vizitele în alte spații ale generosului castel. Mai încolo, peste două garduri, lângă râu, acolo unde sălciile plângătoare își întindeau generoasele ramuri, ca niște umbrele aplecate spre
PORUMBELUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372256_a_373585]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ORI MORI, ORI TRĂIEȘTI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Trupul este tot mai subțire și temător ca o pasăre. Se împuținează, se strânge, pleacă odată cu zilele, în timp ce umbra rămasă nu-l recunoaște. Nici nu pot împrumuta altul, să-l întorc în pielea bătrână și să-l încapă netezindu-se. Uneori mă mângâie gândul să-i forțez
ORI MORI, ORI TRĂIEŞTI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376293_a_377622]
-
nu știu cine ești bădie N-am cu tine mai nimic da* tu-mi ceri prietenie * Nu sunt eu așa frumoasă ce-ai găsit oare la mine Dacă vrei să-mi intri-n casă pune-ți o fotografie * Eu de fel sunt temătoare nu deschid la oarecine Poartă la profil o floare, sau mai rău n-apare nimeni * Cel mai rău e câteodată când apare-un ”Suflet blând” Cu poză din profil ”citată” cine știe și de când * Chiar și-o ”Lacrimă” se frânge
POEZIE FĂRĂ CHIP de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379640_a_380969]