9,918 matches
-
a interesat numai ca o bizarerie, ca o ciudățenie țărănească. Scena aceasta s-a petrecut pe hotarul satului Prislop, pe lîngă Năsăud, unde stăteau părinții mei..." Semnificația unor astfel de judecăți fundamentale ține, indiscutabil, de trecut, supraviețuind într-un strat temporal cimentat cu oseminetele celor dragi nouă, cu simțirea, judecata, memoria lucrurilor și a ființelor antemergătoare. Autorul unui text de excepție, Iosif Vulcan, cînta pe vremuri, înflăcărat, într-un chip suprem: ,,București, București, ce farmec divin îmi inundă inima cînd rostesc
,,O țară sînt oamenii dintr-însa" by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15742_a_17067]
-
dominată de timpul prezent, pune pe același plan acțiunile, renunțînd la ierarhizarea lor. într-un alt articol, un autor îl cita pe Valéry, cu afirmația provocatoare că povestirea visului e o povestire ca oricare alta, care, "normalizînd" limbajul și desfășurarea temporală, mai are foarte puțin de a face cu logica visului. Pentru română, ar fi interesant de analizat un corpus real de povestiri de vise, după cum ar fi pasionantă și o investigare a prezenței visului în literatură. Un compromis între aceste
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
dubii în legătură cu verbele proceselor interioare, controlabile doar de vorbitor. Abundă formulele modalizatoare de incertitudine ("se pare că", "parcă"), expresiile vagului, aproximației ("sau așa ceva", "un fel de"). Transformările petrecute fără a fi conștientizate, percepția unor realități paralele se reflectă în mărci temporale de tipul: "în timp ce", "între timp". Formula finală - "Cam asta a fost" - implică o acceptare a limitelor transpunerii visului în limbaj. în Jurnalul lui Mircea Zaciu (vol. IV, însemnare din 22 ianuarie 1987) regăsim o formulă introductivă ("Vis cu C."), aproximarea
Povestiri de vise by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15817_a_17142]
-
întrucît simbolismul nu este expresia acelei elementare stări sufletești și nici a nihilismului estetic de care este acuzat Bacovia". Apare însă cu timpul o altă perspectivă exegetică și anume cea a interpretării poeziei lui Bacovia ca ilustrare a celuilalt pol temporal, escatologic, legat de sleirea ciclului cosmic, cînd materia se preface în pulbere, revenind la haos. Apa nu mai e spațiul geneziac, placenta cosmică ori acel "neant substanțial" pe care-l notifică Bachelard, în L'Eau et les Rêves. Intuiția unui
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
autoarea reflectează asupra soartei poporului român. Ea se înscrie astfel printre puținii autori români care de-a lungul timpului și-au făcut datoria de-a se întreba - măcar - ce viitor are țara lor. Construit cu îndrăzneală artistică pe două planuri temporale între care se află o prăpastie de peste patru secole - anii 1526 și 1935 -, dar care interferează, totuși, datorită similitudinii unor aspirații politice, romanul impresionează prin anvergura viziunii, prin suflul său istorico-metafizic.Dar cel mai impresionant este faptul că autoarea l-
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
ce constă creativitatea autorului! * Identificați structura textului: există o logică a succesiunii ideilor, părțile sînt suficient de dezvoltate, raționamentele sînt corecte? Există suficiente exemple? șamd.", p. 102. Nu putem pierde din vedere modurile diferite de organizare ale textului (pe axa temporală, cea spațială, sau respectînd ordinea logică în gradații ascendente, treceri de la particular spre general sau invers, de la cunoscut la necunoscut, de la simplu la complex sau invers, ș.a.). La fel de util este și capitolul despre tehnicile de dezvoltare a ideilor, cu numeroase
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
capătul lumii/ Din care picură încă,/ Necunoscuți unii altora,/ Zei ipotetici" ( Rana de la capătul lumii). Ne aflăm pe un tărîm eretic, în care demonia poetului se proiectează în demonia prezumată a tainicului mecanism universal. O altă inadaptare e de factură temporală. Reflex al pierderii unității primordiale, al Paradisului conținut în aceasta, se ivește deplîngerea copilăriei apuse, așijderea înzestrate cu atribute paradiziace, "sîmburele" omului ce devine, după cum Dumnezeu e germenele cosmosului abandonat metamorfozelor. Simbologic (o simbologie inversată), marea, leagăn al vieții, e
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Rezolvarea lui Kafka este una subtilă și, desigur, nu tranșantă: calitatea abordărilor terapeutice depinde ea însăși, de la un anumit nivel, de receptivitatea analistului la problemele teoretice. Primul capitol este axat pe relevanța clinică a considerațiilor despre "timp, temporizare și perspectiva temporală". Această situare - preferabilă, în opinia lui Kafka, celor spațializante - își află rădăcinile, în cazul său, în filosofia bergsoniană. Tema realităților multiple este apoi cercetată din perspectiva formării obiectului, a cercetărilor cu LSD și Sernyl din anii '60, a diagnosticului și
Un Kafka al psihanalizei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16388_a_17713]
-
inițieze în activitățile cu C, pentru ca să seziseze diversele fațete ale noilor procese. Dar rămân încă de cercetat multe aspecte. Astfel, dacă unii cercetători (sau simpli beneficiari) susțin utilitatea exprimării laconice (cf. Anis 1998, 214), cauzată șí de "cost" (financiar și temporal), în cazul lungirii mesajului se impune (și subliniez aceasta) șí considerentul adaptării mesajului la necesitatea aprecierii cantității informațiilor și a valorii lor, ca și a ierarhizării ei din punctul de vedere al acesteia din urmă. De asemenea, al adaptării la
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
în tumultul epopeilor medievale, existențialiștii au cultivat aforismele pesimiste ale antichității. Precedentele dau sentimentul solidarității în ciuda trecerii timpului și conferă legitimitate actelor pe care le întreprindem sau gândurilor noastre, căci, în fond, nu facem decât să reedităm pe scară superioară temporală o experiență exemplară a umanității. Când Napoleon Bonaparte s-a decis să întemeieze imperiul și să se încoroneze a fost foarte iritat de opoziția pe care a întâmpinat-o în cercurile pariziene; reacția a fost promptă: în La Gazette de
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
colocvial se manifestă mai ales prin apariția în construcții modale. Valorile obișnuite și cele mai numeroase ale prepoziției la sînt cele spațiale; le urmează ca importanță și frecvență cele temporale, precum și cele abstracte, cu sens derivat din plasarea spațială sau temporală: în primul rînd exprimarea ocaziei sau a scopului, dar și a relației sau a instrumentului. Construcțiile modale cu prepoziția la sînt totuși destul de puține. Unele au fost calchiate după franceză - la pas (fr. au pas), la trap, la galop; la
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
la masă, la tejghea etc.), dar și una consecutivă sau finală: "(acolo unde stai în picioare) așa încît / ca să capeți varice". Cu cît perspectiva e mai puțin atrăgătoare, cu atît o eventuală invitație obține un efect umoristic mai puternic. Construcțiile temporale evoluează spre o semnificație modală: la viața ("La viața mea..."). în cazul expresiei la fix cred că pot fi imaginate mai multe evoluții semantice, dintre care una ar putea porni de la precizarea temporală; aceasta nu mai e însă prezentă în
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
obține un efect umoristic mai puternic. Construcțiile temporale evoluează spre o semnificație modală: la viața ("La viața mea..."). în cazul expresiei la fix cred că pot fi imaginate mai multe evoluții semantice, dintre care una ar putea porni de la precizarea temporală; aceasta nu mai e însă prezentă în utilizările curente ("se vede la fix"), oricum, specificul familiar-argotic s-a stabilizat în mod neechivoc prin adăugarea unui atribut: la (marele) fix. Construcția e comparabilă cu o alta, la mica înțelegere, în care
"La fix", "la derută", "la o adică"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16435_a_17760]
-
înfățișează consolator într-o viață dependentă de stihia naturii și de hazardul orb. Galeria bogată de figuranți îi oferă lui Ioan Neșu posibilitatea de a sonda firea omului și firele destinului, pasiunile omenești ce sunt aceleași, indiferent de spațiul geografic, temporal sau cultural. Reținem talentul autorului de a mânui camera de luat vederi epice realizând un valoros rapel de prim-planuri și planuri lungi în Bătrâna. Dacă Generații este o plângere obiectivă despre destrămarea relațiilor părinți-copii, a casei bătrânești ce moare
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
e în urmărirea anchetei și în modularea cinemului specific american al procesului intentat, în speță, colonelului negru, pentru reprimarea sîngeroasă, inevitabilă, a asediatorilor civili, dar înarmați. E aici o finețe a tuselor dificile, simptomatica pentru însăși reconsiderarea jurisprudenței, dincolo de pragul temporal tocmai trecut, ca argument pentru o reabilitare a tematismului filmic, într-un balans al contribuțiilor și formulelor transatlantice. Regula jocului (SUA, 2000) de William Friedkin, cu Tommy Lee Jones, Samuel L. Jackson, Guy Pearce, Bruce Greenwood. Ziua a 6-a
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
cu trecutul, memoria și tradiția, iar orice origine teologică a cunoașterii devenea inutilă. Omul a luat locul lui Dumnezeu și poate decide singur asupra vieții proprii și a destinului celorlalți. Secularizarea se bazează pe concepția că istoria este unica și temporala formă a jocului semnificațiilor. Conștiința nu este un efect, ci o cauză eficientă a istoriei. Istoria apare ca un cîmp de tensiune între două forțe în luptă pentru puterea politică: de o parte o idealizare, de altă parte o neutralizare
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
povestea" și ajungînd la "filosofie", sau invers. Timpul capătă astfel reprezentare, semnificație și sens. Dimensiunea imanentă intră în armonie cu dimensiunea transcendentă. Cetatea Omului se conciliază cu Cetatea lui Dumnezeu. Joachim de Flore era de părere că există o Trinitate temporală: Vîrsta Tatălui, Vîrsta Fiului și Vîrsta Spiritului. Civilizația modernă s-ar afla în "Vîrsta spiritului" și poate nu întîmplător Nietzsche credea că Secolul al XX-lea va fi un secol al războaielor ideologice, adică exact contrar a ceea ce reprezintă Spiritul
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
Cînd întîlnești, de pildă, pilula lui Julien Gracq referitoare la autorul Tinerei Parce ("colos al cugetării de album"), dai din umeri. * Greu de explicat: înaintarea în vîrstă mă face să încerc două simțăminte socotite incompatibile: economia și risipa (de materie temporală). Sînt totodată limitat și "nemărginit" în timpul ce mă organizează. * Un fapt uimitor: printr-o anume "angajare" în procesul bolii, diferența între existență și nonexistență se reduce considerabil. Să fie acel instinct al stingerii vieții despre care vorbește Freud, adică marele
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
vom împărtăși cu alții acea experiență. Convingerea lui Birkert este că abia odată cu apariția tiparului individul își cîștigă intimitatea, dreptul la o viață interioară comunicabilă numai unora, nu tuturor. De asemenea, textul tipărit funcționează drept reper în structurarea unui orizont temporal: întorcînd pagina, lăsîndu-mi privirile să alunece în jos pe fila de hîrtie, marchez scurgerea timpului. Un timp care se mișcă eminamente înainte, în acord cu istoria, în înțelesul ei tradițional. Mediul electronic este în chip fundamental opusul celui tipărit: informația
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
e alert, viteza e impusă de însăși agitația acestei miriade de posibilități care-mi creează un fel de permanentă grabă, mă determină să fiu inconsecventă, capricioasă, neatentă. În fine, poate cel mai important aspect al mediului electronic este orientarea sa temporală către un prezent al efemerului, al licăririi de pe ecran, trecătoare și neînsemnată în vastul imperiu al atîtor alte ecrane. Lumea virtuală către care părem a ne îndrepta, este, crede Birkert, o lume a paradoxurilor macabre: a însingurării (căci fără logică
Spre mileniul electronic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16545_a_17870]
-
la premieră un spectator precoce, un băiețel de nici șase ani care - aflat fiind la balcon - a dat cu promptitudine tonul reacțiilor sălii, concentrat la maximum. Un seismograf ideal ivit în mod providențial pentru a amplifica perspectiva incipient sexuală, planurile temporale, ba chiar reperele culturale ale piesei. Certificîndu-i regizoarei calitatea perfectă a concepției: autenticitatea candorii!
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
soluțiile la problemele grave ale lui M. Lipsește însăși titulatura acestora, cheia măcar onomastică a unui comportament ce-i răvășește și-i face să sufere încontinuu, într-o oribilă progresie a răului fără nume și chip. După un lung interval temporal, acest rău se precizează și lupta împotriva lui devine posibilă. Sindromul lui Asperger are o corolă întreagă de echivalențe cu ceea ce i s-a întâmplat lui Matthew zi de zi. Autiștii trăiesc în prezent și au mari dificultăți în perceperea
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
un furaj cvasi-mistic prin care el își alimentează reveriile și prin care se convinge pe sine însuși că visul are consistența realității tangibile. Și, în sfîrșit, cel de-al cincilea nivel este acela al unui spațiu cu o puternică amprentă temporală. Este un nivel al memoriei, al nostalgiei, al afectului și al unei zădărnicii împăcate. Recuperînd din depozitele cu amintiri sau, pur și simplu, din podurile și din ungherele copilăriei, obiectele unei vîrste pierdute, ale unui Eden aburit (și în această
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
de elită. La fel găsim Parma, cu impunătorul Dom, unde poposise plin de respect, în ultimii ani de viață, Borges, dar, mai ales, Parma proletară și a marginalizaților, a periferiei mizere, promiscue. Discursul la persoana I nu este liniar, planurile temporale intersectîndu-se frecvent; flash back-urile sînt necesare pentru ca Alberto și, odată cu el, cititorul, să înțeleagă reacții, evenimente cîndva petrecute. Palierele se juxtapun întrucît relatarea, cu inserțiuni de dialog, este întreruptă de scrisori adresate virtual mamei, de frînturi din poeziile ei dedicate
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
deja existente: construcțiile cu anumite verbe, în locuțiuni familiar-argotice (a o da pe...); construcțiile cu adjectiv sau participiu (mai ales la feminin plural): pe bune, pe oneste, pe rupte etc.; un tipar popular de exprimare a direcției și a tranziției temporale: merge pe 2 ani, trece pe clasa a doua; unul de indicare a opțiunii, a mizei: "Oare să merg pe o fustă scurtă?"; Dacă merg pe un crem deschis, acesta are tendința să îngrașe..." (EZ 3325, 2003, 17). Mijlocul de
"Pe" familiar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11955_a_13280]