1,141 matches
-
scris prima mea epistolă Într-un moment de inspirațiune, ai primit-o, mi-ai răspuns să viu, și am venit...” (s.n.). Plăcerea Vetei e să rămână În spațiul conjugal, În care se integrează și amantul, plăcerea Ziței e să cultive tenace o relație amoroasă, aflată deocamdată În plină tatonare, care să-i confirme puterea de seducție și s-o Împlinească, firesc, marital. În schimb, Mița Baston, temperament vulcanic, asociază cheful alcovului, petrecerea - ieșirii În lume și complicațiile amoroase - carnavalului. Veta e
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
versul lui s-a aflat la început într-un con de umbră, eclipsat de vedetele așa-numitei generații Labiș, generație din care R. face parte și cu care s-a și solidarizat la nivelul unor performanțe remarcabile, printr-un nonconformism tenace, printr-un egotism accentuat, fără însă a putea fi confundat cu unul sau altul dintre confrați. Când toată poezia modernă este dominată de ideea de criză a poeziei și mulți, foarte mulți autori privesc fără speranță viitorul ei, Ioanid Romanescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
eminescianul Memento mori -, este convertită cu timpul din apatie și insensibilitate în exaltarea sublimului conștiinței în sens pascalian - „trestie bătută de vânt”; poetul crede în iubirea care „apropie ceea ce spiritul nu cutează” și, mai presus de orice, trudește răbdător și tenace să încredințeze că prin poezie cuvântul poate să-și redobândească funcția creatoare și să redea demnitatea și eliberarea. Volumul Vămile Pustiei (1969), dedicat lui Dumitru Stăniloae și purtând drept moto un citat din Hölderlin, reprezintă momentul cel mai însemnat al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
de-acum înainte îi vom numi și noi, pentru că e mai simplu, „semipelagieni”) era că „harul lui Dumnezeu era acordat după meritele omului”, lucru pe care atît Augustin, cît și Prosper îl refuzau cu hotărîre. Prosper va fi cel mai tenace apărător al lui Augustin și al tezelor sale privitoare la har și la liberul arbitru pe toată durata secolului al V-lea. a) Opere împotriva semipelagianismului După moartea lui Augustin, Prosper și prietenul său Ilarie s-au dus la Roma
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
IV, ediție de Monica Lovinescu și Gabriela Omăt, note de Alexandru George, Margareta Feraru și Gabriela Omăt, Editura Minerva, București, 2000, p. 281). "Dar dacă, atunci, la 20 de ani, nu putuse tăcea până la capăt, acum, în acest aprilie 1933, tenacele antrenament al închiderii în sine lucrează, și resorturile foarte personale ale călătoriei în Italia, cu prelungitul popas florentin, rămân nerostite. Este sigur însă că tema regăsirii unei stări de grație și, măcar intermitent, a sufletului tânăr care o cunoscuse este
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sa, se poate vorbi de dezorganizare, ceea ce este chiar semnul viziunii melodramatice (op. cit., p. 112 ș.u.) 152 Marthe Robert, Romanul începuturilor, începuturile romanului, ed. cit., p. 69: "Acest tip de ficțiune, conștientă la copii, inconștientă la adultul normal și tenace în numeroase cazuri de nevroză, se dovedește atât de răspândită și cu un conținut atât de constant, încât trebuie să i se acorde o valoare aproape universală". După cum îl descrie Freud, ar fi vorba despre "un fel de visare trează
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
e necesară concentrarea asupra unui singur obiect (I.32). Căci tocmai concentrarea gândirii (cittasa-grahaña) servește la Îndepărtarea pasiunilor (kleïa). Dar naratorul implica această eroare pentru că, mărturisește, „Întâmpinasem aceleași greutăți. El avusese mai mult noroc și, În orice caz, o mai tenace voință”. Yoga S¿tra (I.21) afirmă că yoghinii a căror ardoare e puternică vor realiza rapid concentrarea și efectele ei. Apoi, practica respiratorie e vădit Îmbunătățită și apar primele rezultate, prin surprindere: În acest veritabil laitmotiv al nuvelei acționează
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
înscriu în diferite clase flexionare. Gramatica tradițională distinge două mari clase: a. adjective invariabile; adjective care păstrează aceeași structură morfematică, indiferent de genul, numărul și cazul substantivului (pronumelui): asemenea, așa, atare, atroce, coșcogeamite, cumsecade, bej, crem, grena, maro, roz, vernil, tenace, perspicace, rapace etc. b. adjective variabile; adjective care își modifică structura morfematică în funcție de genul, numărul și cazul substantivului (pronumelui) cu care intră în relații sintactice. Din perspectiva variabilității structurii lor morfematice în funcție de genul substantivului (pronumelui), adjectivele variabile au fost grupate
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
care îi privesc pe Johannes Brito din Bruges și pe Panfilio Castaldi din Feltre. Descendenți ai tipografilor din secolul al XV-lea au atribuit în mod abuziv invenția predecesorilor lor: Schöffer din Mainz sau Mentelin din Strasbourg. Concurenții cei mai tenace ai lui Gutenberg rămîn Coster și Waldvogel. Texte ulterioare acestor fapte cu mai mult de un secol atribuiau descoperirea tiparului unui locuitor din Haarlem, Laurens Janszoon, supranumit Coster (paracliserul). Acesta a existat fără îndoială, dar a practicat xilografia și poate
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Hegel" și pentru evitarea ambelor capcane în care era mult prea ușor să cazi: nostalgia pentru totalitatea dialectică pierdută, pe de o parte, sau adeziunea plată la pozivismul faptelor, pe de alta. Dar urmărirea paradigmei nietzscheene într-un mod din ce în ce mai tenace și furibund a provocat nu numai epuizarea marilor idealuri precum Dumnezeu, Binele și Adevărul, ci și subminarea din temelii a oricărei posibilități de a umple golul de sens ce rezulta de aici. În afară de aceasta, critica inspirată din Nietzsche, sarcastică și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
devenirea ființărilor, adică voința obstinată de a locui în timp, așadar în afara necesității, și de a separa ființarea de ființa sa, va apărea aceasta este teza severiniană drept forma cea mai profundă de alienare, drept răul cel mai radical și tenace al oricărui păcat originar, al oricărei erori economice sau psihologice. Iată în ce mod Severino își asumă această propunere într-un fragment semnificativ din Esența nihilismului: Pentru a redeștepta adevărul ființei, care încă din ziua nașterii sale zace adormit în
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a folosi negația. Este ceea ce Severino încearcă să facă în Tautótes. Capitolul 17 Dincolo de nihilism? Chiar dacă știm că totul piere, trebuie să ne construim sălașurile în granit, fie și numai pentru o noapte. Din moment ce a avut o putere atât de tenace asupra epocii noastre, este îndreptățit să presupunem că nihilismul reprezintă ceva mai mult decât un simplu curent al gândirii contemporane sau o sumbră aventură a avangardelor sale intelectuale. Nu trebuie să fim nietzscheeni pentru a recunoaște că fantoma sa rătăcește
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de a renunța, pentru viață, la virtuțile care ne fac demni să trăim. „Consideră că e cât se poate de necuvenit să preferi viața În locul demnității și să renunți la rațiunile de a trăi pentru viață”. Pe bărbatul drept și tenace În hotărâre Nu-l clintește din hotărârea lui trainică Nici aprinderea cetățenilor care cer lucruri josnice Nici chipul amenințătorului tiran, nici Austrul, Cârmuitor tulburat al neliniștitei Adriatice Nici mâna cea mare a fulgerătorului Jupiter; Dacă lumea s-ar nărui frământată
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
orizontul de viață rural. Ambele componente ale sintezei au avut de câștigat. Lumea satului, cu spiritualitatea ei, îi va fi revelată convingător cititorului, curățată de exotismul depreciativ și de prezumția carenței de „profunzime” pe care i le atașase o prejudecată tenace, modernistă și antirurală. Iar tehnicile prozei moderne vor beneficia și ele, fiind fertilizate de obiectul la care și-au găsit astfel aplicarea. Dintre procedeele practicate de T., caracteristic mai cu seamă pentru primele trei romane e cel al fragmentării istorisirii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
sau mai puțin apocaliptice. Referitor la integrarea timpului, ar fi de dorit, în primul rînd, o mai bună înțelegere a acestuia. În acest sens, Einstein considera că distincția între trecut, prezent și viitor nu este decît o iluzie, oricît de tenace ar fi ea. Timpul nu este deloc ceea ce pare a fi. El nu curge într-o singură direcție, trecutul și viitorul sunt simultane"7, iar Heidegger vorbea despre unita-tea fondatoare a prezentului, trecutului și viitorului, despre indivizibilitatea și co-origina-litatea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și sociale aduc beneficii școlare pentru elevi, învățarea acestora constituind o caracteristică a curriculumului ascuns. Observațiile sale l-au convins că abilitățile transmise astfel și sancționate pozitiv de către școală presupun din partea copilului: să aștepte în liniște, să fie reținut și tenace, să finalizeze sarcinile, să afișeze preocupare, să coopereze, să fie respectuos față de profesori și față de colegi, să fie ordonat, punctual și politicos. Chiar dacă aceste așteptări au puține legături cu obiectivele explicite ale școlii, îndeplinirea lor este esențială pentru o carieră
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
diferențiat. Cei din categoriile inferioare pot să internalizeze o imagine de sine descurajantă, să-și piardă încrederea, motivația. Astfel, afirmă teoria etichetării, vor ajunge să corespundă întru totul etichetei de „elevi slabi” (Staeger, Chassin, David, 1992). Chiar dacă au un caracter tenace și nu sunt dispuși să-și altereze încrederea în forțele proprii la comanda arbitrară a celor ce fac evaluări la prima impresie, aceștia au foarte mari șanse să se potrivească în final cu reprezentarea pe care profesorii și-o fac
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
al splendorilor naturii), ceea ce permite variația formei adjectivului. Și în postpoziție se constată tendința de regularizare a clasei, după modelul mai vechi oferit de dulce,-i, care a atras și alte adjective terminate în -ce, precum: rapace,-i, sagace,-i, tenace,-i, vorace,-i. Din actualul inventar oferit de DOOM2, rezultatele obținute în urmă aplicării Anchetei 1 conduc la observația că vorbitorii obișnuiți au tendința de a plasa aceste adjective, într-o măsură mai mare sau mai mică, într-o clasă
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
vezi supra 4.2). În cazul Anchetei 1, tendința de a plasa adjectivele terminate în -ce într-o clasă cu flexiune regulată se bazează pe modelul mai vechi oferit de dulce, -i, si, apoi, de seria rapace,-i, sagace,-i, tenace,-i, vorace,-i (vezi supra 4.3). 6. GRADE DE "INVARIABILITATE" A ADJECTIVELOR În cadrul clasei adjectivelor invariabile, se poate vorbi de mai multe "grade de invariabilitate", așa cum, și în cadrul anumitor subclase, există unele elemente "mai invariabile", iar altele "mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
în clădire și nu puteau fi dibuiți ușor în zecile de clase în care privirea era mereu distrasă de literele desenate cu creta pe tablă, de paginile unui manual uitat. Pavel nu se miră că amintirea claselor pustii era mai tenace decât aceea a luptei înseși, pentru care căpătase totuși o medalie și a cărei dată era marcată de salve victorioase la Moscova. Cunoștea prea bine imprevizibilele toane ale războiului și a tot ceea ce rămânea în amintire despre el. Și tot
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
CÎnd trebuie să apropiem două limbi sau două culturi nu putem trece peste dificultățile inerente pe care le Întîmpină buna noastră intenție, peste aparenta incompatibilitate dintre ele. Și, dacă nu ne dăm bătuți, trebuie să recurgem la practica modestă, dar tenace de care au dat dovadă cei care au Îndrăznit. Traducătorii se mulțumesc cu translația, transpunerea și caută “echivalențe”. Ei sînt conștienți că orice traducere trădează, dar Înfruntă acest risc pentru a transpune dintr-o limbă În alta sensuri, tîlcuri, atît
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
al uitării orice tablou. Și rareori mai scapă ceva din această pînză a morții. Căci, simbolic vorbind, este vorba de o a doua moarte. Aceea definitivă, a amintirii. Iar pînza păianjenului, deși extrem de subțire, este cum nu se poate mai tenace și crește, Încet, Încet, neobosit ca timpul. Precum În versurile din Balada morții a lui Topârceanu: “Zi cu zi l-au troienit / Vremea si uitarea”. O pînză pentru amintire, o alta pentru Înmormîntare. Fără s-o spună, poemul o sugerează
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
explorate teza de doctorat a lui Zarifopol - pe care S. o descoperă - și dosarul examenului, se comentează formația filosofico-literară germană a eseistului etc. Sub raportul editării, ultimii ani îi permit publicarea „textelor cenzurate”, revelând în Zarifopol un adversar lucid și tenace al totalitarismelor de orice culoare și în primul rând al celui roșu. Cercetătorul pasionat al memorialisticii a dat el însuși la iveală, tot după 1989, două scrieri aparținând genului. Efectele dosarului „dalmațian” (1995), având ca fir central metafora din titlu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
Între ele Victor Varlam, plutonier major de jandarmi, concomitent individualizat în nuvela Dezertorul (1956) și în Mărirea și decăderea Păunei Varlam, și Păuna (prezentă și în nuvela Hiena și circul, 1967), poate cea mai închegată creație tipologică a autorului. Arivistă tenace, Păuna Varlam își urmărește scopurile cu o perseverență rece, îmbinând luciditatea calculului egoist cu o amoralitate infernală și o cruzime de Lady Macbeth. Altfel involutiv e procesul suferit de personajul central al romanului Numărătoare inversă, replică feminină la Prințul din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
n-are nimic patologic și nici o altă dovadă de a-l incrimina printre posedații de o “mistică” irezistibilă,dar nici nu reprezintă o figură ideală.Nelăsându-se intimidat de predicile preotului,nici de judecata de la tribunal,Ion cel voluntar și tenace, viclean și de un calcul rece își suține stratagema până când o va face pe Ana să creadă că s-a îndrăgostit de ea.În competiție cu rivalul său, George Bulbuc,care-i face ochi dulci fetei,lui Ion i se
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]