1,728 matches
-
rău voitor, alese tocmai momentul respectiv pentru a-și face simțită prezența pe dosul palmei stângi a lui Bull. Dintr-odată, Bull era în picioare, cu mintea revoltată de discrepanța dintre ceea ce înregistrau propriii ochi, ocupați să studieze bucățile de tencuială și de mortar desprinse de pe porțiunea umedă de dedesubtul ferestrei, în timp ce el, el, el... descoperise chestia aia pe corp. Sau era în corp? Nu putea să-și dea seama. Știa doar atât: era ceva în scobitura vulnerabilă din spatele genunchiului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Apoi se opri pe alee pentru a arunca o privire în jur. Apartamentul se afla deasupra magazinelor înșirate pe East Finchley High Road, niște prăvălii retro, în stilul anilor treizeci, din cărămidă roșie, mansardate și acoperite cu un strat de tencuială lipicioasă. Deși fațadele aveau tocmai aspectul spre care aspirau proprietarii lor (asociațiile de locatari încă reușeau să se opună tentativelor de a introduce firme țipătoare de neon), spatele clădirilor sugera utilitatea acestora. Aleea de acces spre apartamentul lui Bull urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se îndepărtară de piciorul pacientului. Bull așteptă. Și așteptă. Auzea doar respirația lui Margoulies, care devenise apăsătoare, grea și șuierată. Bull stătea liniștit, așteptând cu stoicism concluzia doctorului și dorindu-și, desigur, să nu aibă vreo erecție. Se uita la tencuiala de pe perete, strânsă în grămăjoare de forma unor mici stalactite. Bineînțeles că Margoulies observase vaginul. Acesta era motivul pentru care îi pierise pofta de vorbă. Privise îndeaproape coapsa largă, fermă și văzuse chestia, ascunsă în scobitura din spatele genunchiului. Două lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
echipa în turnee. Tocmai genul de povestiri care, spuse în alt context, i-ar fi revoltat pe acești oameni (universitari americani, fotoreporteri italieni, atașați diplomatici și alții asemenea lor). Numai că, în locul acela aflat la sud de Linia Verde, cu tencuiala umedă și picăturile de apă prevestitoare de rău, acei oameni n-ar fi putut decât să râdă, să râdă și iar să râdă. Odată eliberați, și-ar fi mijit ochii la lumină. Ar fi declarat: „Bull e cel care ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
termopane și colonade, plastic ca marmura neagră sau roșu ca țigla, garaje și terase nesfârșite, lifturi sau scări interioare care duc spre nicăieri. Toate la șosea, să le vadă mașinile care vin dinspre Sighet sau Satu Mare. Deși noi, unele cu tencuiala neuscată încă, o liniște ciudată, o nemișcare sugerând vechimea, plutește peste aceste plăcinte pestrițe de beton placate pe fundalul munților Gutâiului - în ele nu locuiește nimeni! Dincolo de porțile grele, de fier negru, e neantul. Proprietarii stau în căsuțele lor vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
i-ai cusut câțiva nasturi cu mâna ta. Iată textulețul: Eu și Pătrașcu Luigi, pionieri Aș putea să vă spun că razele soarelui, subțiri ca niște tăieței, se strecurau prin frunzișul plopilor din curte, se prelingeau pe zidurile școlii, pe tencuiala gri, zgrunțuroasă (despre care Pătrașcu Luigi știa bine că nu e calcio-vecchio, ci un strop dat cu măturica), pe urmă intrau în clasă pe ferestrele deschise și, fiindcă tot semănau cu tăiețeii, iar din tăieței picură supă călduță, împrăștiau bobițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cafenea mică, lângă Carul cu bere, unde el bea o vodcă mare, iar mie îmi cumpăra un Pepsi și câteva senvișuri cu cașcaval. Nu știu de ce, tot sorbind din pahar, tata se uita pe fereastră la străduța pustie și la tencuiala gri a Muzeului Național de Istorie. Pe stadion era altfel, deși se chema tot Republicii, ca bulevardul cinematografelor. Fiind duminică dimineața, ne duceam la meciurile de la matineu. Și cine juca la matineu? Rapid. Atât. Cincizeci de mii de oameni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca mirosurile de șobolan cu care eram eu obișnuit. Era mai trist decît ele. Rezemîndu-mă cu spatele de țeavă, mi-am pus tălpile pe laterala găurii și m-am Împins Înăuntru, proptindu-mi degetele de la picioare În bucățile desprinse de tencuială. Urcușul a fost destul de ușor. Sus, cam la nivelul planșeului parterului, tunelul se bifurca. O derivație a lui continua de-a lungul țevii, În vreme ce altele o coteau spre stînga și dreapta, de-a lungul bazei peretelui, Între șipcile de susținere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În jos, ca și cum aș fi plutit deasupra camerei Într-un balon. CÎteva zile mai tîrziu, am descoperit un al doilea loc foarte bun, tocmai În capătul opus al tavanului, În direcția coridorului. Acesta era reprezentat de o gaură crestată În tencuială, acolo unde un perete despărțitor improvizat se Întîlnea cu tavanul. Mă puteam lăsa În jos pe această gaură și coborî pe unul dintre dulapurile Înalte cu vitrină, unde Norman ținea cărțile rare, și de unde puteam avea parte de o priveliște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
odihni ochii suprasolicitați, mă duceam să cutreier prin vechile puțuri făcute de strămoșii mei și prin camerele lor secrete și acolo, Într-o noapte, În timp ce mă furișam pe lîngă planșeu, am dat peste un baraj alcătuit dintr-o bucată de tencuială căzută, o barieră pe care pînă atunci o luasem drept o porțiune de perete, Însă acum vedeam că e de fapt un tunel blocat. Bucățile ce-l obstrucționau erau destul de mari și ascuțite și bine lipite una de alta, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
strămoșii mei se aventuraseră vreodată pînă aici. Am urmat panta țevii de scurgere prin podea, spre locul În care era conectată de o țeavă mult mai mare ce venea de jos, printr-un puț Întunecos. Am Împins cîteva fărîmițe din tencuiala căzută peste margine și am ascultat cum ricoșează acestea, lovindu-se de pereții puțului, urmată de tăcere, acolo jos de tot. Am dedus că trebuie să fie același puț și aceeași țeavă groasă și neagră pe care m-am urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tîrÎt În colțul În care fusese casa de marcat și am adormit. Pentru prima oară În ultimele săptămîni, nu am visat absolut nimic. După masa tîrziu, am fost trezit de o zduguitură puternică, urmată de o rafală de praf și tencuială căzută. Am deschis iar ochii. În peretele de deasupra mea se deschisese o fisură Îngustă. Mi-am băgat capul pe ea și m-am uitat la ce mai rămăsese din strada noastră. Aproape toate clădirile de vizavi dispăruseră și, În locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-n palmă. A luat târnăcopul din magazie și-a intrat fluierând în casă, „...la gară la Făgădău, păi... la gară la Făgădău, când e bine, când e rău, vine prostu’ la pârău...”, și-a început să spargă un perete. Sare tencuiala, se desprind până la urmă și cărămizile. - Aschimodie, adună și tu niște bolovani mai mărișori și trage, tată, în geamurile de la ceardac. În toate... Să le-aud cum cad pe jos, uite, nu te lași pe spate, nu din cot ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Înțelese sensul cuvintelor care țâșniră din el ca dintr-un gheizer. Casa, bine iluminată de un bec cu halogen, era mai degrabă joasă, cu patru geamuri cu obloane verzi, de o parte și de alta a unei porți În zid. Tencuiala galbenă căzută În câteva locuri lăsa să se vadă cărămida roasă de igrasie. Pe poartă, prins În cuie de pantofar, era un afiș. Părea o planșă copiată după un manual de anatomie al unui Versalius local, secondat de un Titian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
degetele albe. Pereții se strângeau și se întindeau, aruncând umbre stranii și creând ciudate asocierice pluteau prin cameră. Dictafoanele de curând despachetate ale Primului Eric Sanderson murmurau în fiecare colț al dormitorului și rechinul memoriei, ludovicianul, a rămas blocat în spatele tencuielii. N-a putut intra în perimetru. N-a putut pătrunde în bucla conceptuală non-divergentă. Scrisorile Primului Eric Sanderson variau de la cele lucide la cele aproape indescifrabile, însă tacticile lui dădeau roade. Toate. Astfel, cu îndoială la început și apoi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
gri-albăstrie scălda încăperea, o fereastră mare din spatele zonei de recepție lăsând să pătrundă soarele palid dintr-o grădină jilavă și părăsită. Aerul dinăuntru era fad și lipsit de viață și avea un iz vag de mosc - apă de ploaie pe tencuială veche, hârtie sfărâmicioasă, cerculețe de mucegai negru - și de insecticid. Podeaua era acoperită cu dale albe și negre de gresie, de genul celor pe care le găsești în piscinele victoriene dezafectate sau în cantinele de școală demodate, modelul lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o clipă, șirul gândurilor, nu puteau fi decât tramvaiele și vacarmul copiilor adunați din toate colțurile pe bulevardul Karl Marx, unde trona de peste 200 de ani. Trepidațiile solului transmise zidului desprindeau, uneori, solzi de pe zugrăveala exterioară și chiar partale de tencuială din cel mai sensibil loc, streașina vestică, acolo unde se adunau întru consiliere, gândurile. Nu putea să facă nimic decât să își transfere teama ființelor pe care le adăpostea, Mama și Mioara Alimentară. Un vânt cosmic plie Universul paralel, astfel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din România (2006) pentru romanul Conspirațiile imposibile (Ed. Cartea Românească, București, 2007). părinților mei, Laurențiu și Maria JOS DICTATORUL, scrie mîzgălit cu excremente pe zidul crăpat al Barăcii lui Roja de pe care cad bucăți de tencuială ca de pe o hartă care se dezintegrează, scoțînd la iveală noi continente, insule, ape, linii de relief, cărămizi clădite strîmb, goluri cît pumnul și armături răsucite. Cerul e întunecat de un nor cenușiu și rece care coboară peste București, așezîndu-se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce scaun să se așeze, prefăcîndu-se că-și caută pe fundul porthartului un anumit obiect indispensabil de care are chiar atunci neapărată nevoie. Potoliți-vă, nu vedeți că totul e jupuit, că n-a mai rămas la locul ei nici tencuiala? încearcă Curistul să-i atragă atenția. Părințelul mai are doar puțin și o să înceapă să-și smulgă părul din cap de necaz. V-am spus eu că veți fi mai cîștigate dacă încercați să priviți partea bună a lucrurilor, în loc să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vremurilor trecute, eu îl înțeleg. — în tot răul e și un bine, filozofează Tîrnăcop, am început cu molozul Curistule, tot locul ăsta era un morman imens de moloz, zice Gulie, minerii lăsaseră totul ca după război, bombardament, Dendé, bucăți de tencuială, cărămizi sparte, cabluri, fire, țevi, conducte, scurmaseră totul animalele alea dezlănțuite, doar-doar o să găsească ceea ce căutau. Nu se mai poate face nimic, dom’ Roja, a îndrăznit să-i spună atunci Tîrnăcop, dar s-a ales doar cu o scatoalcă după
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
abatorului, intestinele nopții înfundau rețeaua de canalizare a târgului. În carnea animalului tânăr, niciodată întuneric pe de-a-ntregul. La 4 dimineața pânza păianjenului se țesea în urzeală de lună plină. Noaptea se refugia prin ungherele târgului. Umbrele se ascundeau sub tencuiala zidurilor. Cântecul cucuvăilor a pustiu chema pustiul în leagăn. Păianjenul țesea în inimă firul tors precum o șuviță de întuneric. Sub grindă, la 4 dimineața, sângele lega noduri. Spălătorul, la capătul holului. Frig. Apa, cristale ascuțite, lichide, mușcau epiderma violacee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
directorul vă alintă, iar voi, voi faceți nazuri, căcăcioșilor! De mâine vă îndop cu curechi și slănină. Mama voastră de lepre! 4 dimineața. Frig, întuneric, umezeală. Câțiva pași până la capătul holului. După ușă, o umbră lichidă, gelatinoasă, hâdă, ruptă din tencuiala zidului, crescută din mozaicul lipicios al pardoselii, cursă din clepsidra fisurată a abajurului, o umbră diformă, proiectată de razele lunii într-un ciob de oglindă. Liniște... Frica de întuneric începe în pântecele mamei, chiar dacă fătul vegetează nouă luni cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te uitai Într-acolo. Îmi plăceau mai mult casele românilor, din partea de sus a satului, În Cerhat, toate albe, iar unele Încinse cu un brîu de un albastru atît de deschis, că, dacă n-ai fi simțit În culoare huma tencuielii, s-ar fi uitat la tine ochiul cerului. Toate stăteau departe de drum, ocrotite de pomi. De aceea ele-mi păreau mai mici ori chiar așa și erau. Nu auzeai aici vorbindu-se ungurește ori șvăbește, oamenii nu se salutau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
zise Stelian încurajator. Are timp. Da, adevărat, încuviință ceasornicarul. Dar căile Domnului sunt neștiute!... Coborâră din tramvai și o porniră pe o străduță lungă și întortocheată. Peste vreun sfert de oră se opriră în fața unui bloc cenușiu, cu bucăți de tencuială desprinse din fațadă, și intrară în el, apucând-o în sus pe o scară în spirală, luminată slab din loc în loc de câte o ferestruică cu geamurile murdare. Când ajunseră la ultimul etaj, se opriră puțin ca să-și tragă sufletul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Serios! întări Victor, pe un ton cât se poate de firesc. Umbrele serii începuseră să cuprindă salonul de spital și cineva răsuci, cu un țăcănit sec, comutatorul, trezind la viață un bec cu pâlnie de carton, spânzurat în mijlocul tavanului cu tencuială crăpată și pe alocuri căzută. O lumină gălbuie, bolnăvicioasă învălui lucrurile din jur. Victor se aplecă încă o dată și reuși să depună un sărut fugar pe mâna Feliciei. Hai, lasă, zise fata, retrăgându-și mâna, că mă faci să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]