1,087 matches
-
de nu erau genii, erau cel puțin oameni de-o erudițiune vastă, așa precum nu esistă în capetele junilor noștri dandy. Acei oameni, acei istorici cari au început istoria noastră cu o minciună, după cum zice d. Maiorescu, de au scris tendențios și neadevăr, scuza lor cea mare nu o găsești tocmai în tendința și neadevărul lor? Trebuie cineva să fie mai mult decât clasic pentru de-a pretinde de la acel persecutat, de la autorul condemnat la ardere de viu, ca, părăsit și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a ajunge la un scop oarecare. Arta nu se poate degrada până la mijloc, ea și-e sie însăși scop. Scopul artei e artea, frumosul. Creațiunile artistice cari sânt mijloc numai pentru un scop care nu e imanent artei se numesc tendențioase. Lucrurile cari au astfel de fundamente încît ele nu pot [fi] și altfel decum sânt acelea sânt nepieritoare, întrebuințînd vorba "nepieritor" în înțeles relativ, uman. Materialele în care se sensibilizează ideea etern-poetică sânt imaginile, nu însă imaginile tuturor popoarelor, ci
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Împotriva Uniunii Sovietice XE "Uniunii Sovietice" - sau a constituit o parte din planul românesc de „curățire a terenului” În România, și nu numai pe teritoriile eliberate? Precum vom vedea În continuare, amânarea judecării criminalilor până În vara anului 1948 și publicațiile tendențioase ale regimului comunist au constituit o Încercare continuă, aproape reușită, de a zădărnici cercetarea adevărului privind acest eveniment important al Holocaustului XE "Holocaustului" În România, o Încercare permanentă de inducere În eroare cu scopul de a estompa identitatea planificatorilor, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Miniștri, Mihai Antonescu XE "Antonescu, Mihai" pe care l-am informat asupra situației reale, ceea ce a avut ca urmare suspendarea ordinului de a evacua toată populația masculină evreiască din Iași, așa cum se ordonase, probabil pe baza unor informații inexacte și tendențioase ce parveniseră la Președinție pe alte căi”142. Se poate Înțelege de aici că În ziua pogromului, ordinul inițial de evacuare a tuturor evreilor a fost schimbat Într-un ordin de a evacua „toată populația bărbătească” - iar din acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
observa indeterminarea virgulei între subiect și predicat. Citesc gen OULIPO. Oare nu sunt un cititor mai premium decât ceilalți? Al treilea exemplu: cititor premium fiind, mi se pare că un articol quality e de fapt scris prost, fără surse și tendențios. Să zicem că e scris de Costi Rogozanu (pe bune că e doar un exemplu). Comentez online articolul. După mine începe o isterie generală, în care ba sunt trimis la ospiciu, ba ridicat în slăvi. La fel și Costi. Acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
Dimitrie Ghica, ministru de Externe în 1931-1932, dar și ministrul Educației Naționale din 1941, generalul Radu R. Rosetti, erau strănepoți, amândoi, ai ultimului domn al Moldovei dinainte de Unire, Grigore Al. Ghica. Fără a adopta câtuși de puțin interpretarea excesivă și tendențioasă care vorbește de „xenocrație“ și de „un regim neofanariot“ în timpul domniei lui Carol I5, ar fi tot atât de greșit să se nege că membrii unor clanuri boierești au continuat să joace, ca profesioniști sau, măcar, ca diletanți, un rol în politica
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sau indirecte), etichetarea devine sinonimă cu militantismul, intoleranța sau, mai grav, cu manipularea. Fie că folosim un citat („Toți politicienii sunt hoți și corupți”) pentru a ne justifica cu orice chip opiniile, fie că însoțim citatul cu un scurt comentariu tendențios, rezultatul este același - o gravă abatere de la deontologie. Întâlnim destule știri în care informația sau citatul sunt însoțite de formule subtil militante: stângistul, ultranaționalistul, așa-zisul, autointitulatul, reformistul etc. Formulele depreciative pot fi înlocuite cu precizări de detaliu menite să
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
negările să urmeze acuzațiilor cât mai curând posibil. Sfatul lui Randall (1998, p.182) este valabil numai pentru anchetă. În acest caz, secvențele urmează regula nepărtinirii (să oferi și varianta părții adverse). În caz contrar, ancheta noastră riscă să devină tendențioasă, neconvingătoare, rău intenționată. În situația în care, din diferite motive, separăm clar acuzele de disculpare și nu le prezentăm interconectate, vom crea confuzie în mintea cititorului sau vom fi obligați să revenim asupra unor aspecte, îngreunând inutil textul. Nu dați
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
ape, premierul dă de zor declarații politice”. metaforic: „Un destin stelar”; neclar: „Locul unde Dumnezeu le-a dat drumul din palmă primilor oameni”; banal: „Ministrul agriculturii, Gheorghe Flutur:”; conține cifre sau precizii inutile: „La 10,30:”; imprimă voit o lectură tendențioasă, fals valorizantă: „Ministrul Macovei chipurile se scuză”; vulgar sau jignitor: „Președintele ne crede proști”. Nu uitați că toaleta unui articol se face abia la sfârșit. În plus, ultimul cuvânt îl are secretarul general de redacție. El decide (elimină sau adaugă
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
În plus, este util să luăm în calcul și (1) evitarea asediului de întrebări (unii oameni au tendința de a pune mai multe întrebări simultan); (2) întreruperea în permanență, cu alte întrebări, a celui care răspunde; (3) punerea unor întrebări tendențioase; (4) încercarea de obținere a acordului forțat (de tipul „aveți încredere în mine” - implicit „acceptați de bun tot ceea ce spun eu”); (4) folosirea întrebărilor închise pentru a „pune la zid” o persoană (cerința „te rog să răspunzi prin da sau
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
acuzați „criminalii incalificabili”, dar și pentru a fi schimbați șefii întreprinderii care nu au putut stopa protestele. Sunt reactivate propagandistic, cu zel, gazetele de perete. De ce sunt iritate autoritățile brașovene și de ce nu prisosesc în a aduce acuzații absurde și tendențioase? Pentru că, după cum răspunde un politruc speriat, „această întreprindere poartă pecetea gândirii tovarășului Nicolae Ceaușescu”. IABv este proiectată ca un fief al președintelui României, care l-ar fi trădat pe acesta prin revolta muncitorilor. Drept urmare, rebelii trebuie pedepsiți nu doar cu
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
comun. Au fost excluși și sancționați nu doar membri de partid, ci și oricine putea fi suspectat a fi fost cât de cât vinovat (după o listă aleatorie), nu doar pentru participarea la revoltă, ci și pentru simpatizarea acesteia. Tot tendențios, activitatea propagandistică a fost zeloasă la nivel vizual prin panouri și lozinci răspândite în întreaga întreprindere. S-a pedalat și pe o propagandă la nivel sonor, prin cântece patriotice. La 1 decembrie 1987 a avut loc adunarea generală a oamenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sistemul ieftin și verbal al lui M. Heidegger, un fel de evanghelie snoabă a anarhiei morale a clipei de față”. Dacă ținem seama însă că aceste rânduri le-a scris în 1943, când filosofiile în chestiune, rău înțelese și răstălmăcite tendențios, erau invocate de turiferarii și sicofanții opresiunii, intoleranței și crimei, izbucnirea lui Ralea e nu numai de înțeles, dar capătă chiar sensul unui act protestatar. Ca și Paul Zarifopol, cu care avea multă afinitate, Ralea nu înțelegea clasicismul și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pildă, faptul că denumirea partidelor de după 1990 a pornit din ideea de a demonstra o continuitate, legătura peste timp cu tradiția. Ruxandra Cesereanu: În ceea ce privește partidele istorice, logica era clară. Ele au intenționat o recuperare a memoriei neviciate, fără zgura infiltrată tendențios și mincinos de comunism. Mizau pe acea memorie bună, Încercând o cale de Însănătoșire a mentalului românesc. Marius Jucan: Am presupus vreme Îndelungată că renașterea societății civile este legată de evoluțiile interioare ale unor partide. Structurări de platforme politice, proiecții
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Primul care vorbește și lansează o mojicie dă adesea tonul altora: Marie de Gournay a fost foarte calomniată, detestată, urâtă, i s-au pus în seamă intenții pe care nu le-a avut: travestirea, influențarea gândirii lui Montaigne, captare, interpretări tendențioase etc. în realitate, ea a fost fidelă, iubitoare, s-a pus în slujba unui om și a unei opere cărora li s-a devotat cu admirație și iubire. Lista atacurilor ad hominem - ad feminam, ar trebui să zicem... - îi discreditează
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
apare Aron Cotruș. Viața și opera (1996), monografie bazată pe o serioasă documentare în țară și în străinătate, care reconstituie meandrele unei existențe dramatice și ale unei opere deplin solidare cu personalitatea morală și activitatea civică a scriitorului, corectând aserțiuni tendențioase, ideologizante și identificând liniile de forță ale liricii lui Cotruș, diferențele ei de nivel și neajunsul frapant al autopastișării. Nu în ultimul rând, monograful tinde spre o sinteză a opiniilor critice, guvernată de onestitate și simț al valorii, scoțând astfel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289397_a_290726]
-
nu este perfectă. „Prezentarea făcută de preot femeii ca fiind în același timp tovarășă, dar și subordonată bărbatului, era un ideal patriarhal, dar, ca model spre care se aspiră, era mai apropiată de realitatea cotidiană a vieții femeii, decât misoginismul tendențios al multor texte clericale.” 72 Căsătoria în Evul Mediu nu presupunea plăcere, era considerată iurata fornicatio, în cadrul ei îndatoririle sexuale nu se ofereau gratuit, cu pasiune, ci erau mai mult impuse.73 Existau anumite îndatoriri legate de sexualitate pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
13, nr. 1, summer 1978, p. 51. 305 Ibidem, p. 53. 306 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 281. 307 Susanne Sara Thomas, art. cit., pp. 260-261. (trad. n.) 102 Târgoveața nu folosește o strategie dialectică, ci una retorică. Interpretează eronat, chiar tendențios, tot ceea ce i se pare că aduce acuze naturii feminine. Citatul paulin „C-așa au scris Apostolul în carte/ Dând și porunci la soți: să ne iubească!/ Așa mai zic voroavă nțelepțească!”308 vrea să evidențieze faptul că fiecare bărbat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și cultural, înlătură un adevărat „cod” pentru a se face auzită și acceptată.316 Personajul feminin chaucerian reprezintă tradiția orală, deoarece, pentru publicul medieval, avocatul era asociat cu vorbirea, nu cu scrierea. Iar intervenția lui orală asupra textelor, prin interpretări tendențioase, stârnea suspiciunea și neliniștea, așa cum se întâmplă și în cazul târgoveței, care îi uimește pe cei din compania ei, unii dintre pelerini ridicând chiar obiecții.317 Legea nescrisă are autoritate asupra celei scrise, retorica poate fi mai convingătoare decât documentele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ateu, iconoclast, dezgustat de ipocrizia și ticăloșia lumii. Versuri energice, incendiare sunt dublate de cadențe estompate, sentimentale, trimițând la umanitarismul lui François Coppée. Roman autobiografic, Dinu Milian deapănă amintiri legate de familie, școală, universitate. În carte intră, ori brut ori tendențios, fapte, evenimente, figuri ale unor oameni din urbea natală. Ambianța socială e menită să motiveze comportamentul teribilist, nonconformist al eroului și aderarea lui la socialism. Prezent și în Dinu Milian (îndeosebi în partea secundă a romanului, O viață, publicată în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
socială și religia. Vorbele deocheate au prosperat vreme îndelungată nu numai în mediile populare, ci și în grupurile cimentate de valorile masculine: soldați, studenți, liceeni... Căci diferența sexuală joacă aici un rol esențial. Studiile lui Freud despre cuvintele de spirit tendențioase au subliniat strânsa legătură dintre expresiile deocheate și sexualitatea masculină. Pentru autorul Cuvântului de spirit, expresiile deocheate ar fi, la origine, o strategie de substituție imaginară, care satisface locutorul și alocutorul masculini: "Apropoul obscen este destinat inițial femeii și poate
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
tendință ostilă față de această a doua persoană și apelează la a treia persoană care inițial îl deranja ca aliat"*. Ibid., p. 148. Spunându-și povestea deocheată, naratorul îi face plăcere naratarului, pus astfel în postura de evaluator al calității enunțării tendențioase. Aceasta din urmă implică un al treilea, femeia, care a făcut obiectul unei transformări: a trecut de la statutul de tu la cel de persoana a treia, sau mai degrabă de "non-persoană", adică de exclusă din schimbul de replici. Aceste practici
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
spatele drept și sprijinit de scaun, își ținea mădularul viril în mâna dreaptă [...]". pp. 59-60. E de presupus că, într-un asemenea text, cititorul va obține plăcere nu atât din afectele exprimate de adolescentă, care sunt inexistente, cât din caracterul tendențios al situației de voyeurism: o tânără inocentă (în epocă, o fată de unsprezece ani nu mai este chiar o copilă) care privește un bărbat masturbându-se. În orice caz, chiar dacă nu există o situație de voyeurism, chiar dacă nu există nici un actor
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
nu are un statul identic într-un tratat de medicină și într-o activitate sexuală, chiar dacă acest tratat este o lucrare de sexologie. Dacă limbajul n-ar fi decât un simplu instrument de decalc neutru dintr-o "realitate" unică, vocabularul "tendențios" n-ar mai exista. Ar fi suficient vocabularul specializat al științelor medicale. Însă literatura pornografică folosește foarte parcimonios vocabularul medical, care implică o relație cu trupul puțin compatibilă cu cea a propriului dispozitiv. Termeni precum "cunnilingus", "felație", "intromitere"... presupun o
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
prin intermediul acestei literaturi dar și prin frecventarea altor practici verbale atopice locutorii înmagazinează un anumit număr de cuvinte care le devin familiare și pe care nu le vor putea folosi niciodată decât în situații foarte speciale. În materie de vocabular tendențios, una din particularitățile universului pornografic este că înfățișează drept normal ceea ce este strict interzis în viața de zi cu zi. Să luăm drept exemplu următoarele două pasaje: "Lui Traitdamour i se sculă din nou, parcă era turbat; se azvârli peste
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]