1,581 matches
-
totuși. Mi-am amintit de Gelu Naum și pinguinul Apolodor: "- Cum se numea? -Apolodor! - și ce făcea? - Cânta la cor! Deci, nu era nici scamator/ nici acrobat, nici dansator;/ Făcea și el ce-i mai ușor:/ Cânta la cor (era tenor)./ Grăsuț, curat, atrăgător... Iată-l pe Apolodor/ fost, pe vremuri, călător..." Aflu - tot de la televizor - că niște polițiști, mari și tari într-o comisie de control a corupției, au fost prinși în flagrant, luând mită. (Fiind șefi, nu poartă baston
Întâmplări de martie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9830_a_11155]
-
teatral al timpului. Și dacă totuși ieși din sala Operei cu un sentiment de satisfacție este pentru că muzica "Trubadurului" cu formidabila ei energie, cu splendida ei inventivitate melodică te copleșește. Gestica melodică divergentă a celor două femei, vehemența meridională a tenorului, tensiunea și eleganța elocvenței baritonului înfrâng orice obstacole, inclusiv pe cele regizorale. La această impresie a contribuit din plin excelenta prestație a ansamblului: orchestra condusă cu mână fermă și tempi repezi bine susținuți de dirijorul Iurie Florea, impresionanta participare a
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
un mai atent control al intonației i-ar fi util; cu ținută impecabilă în pofida ridiculizării prin costumația de star rocker și un pas mare către ceea ce se numește bariton verdian a făcut Iordache Basalic în Contele de Luna. Cât despre tenorul Ah-med Agadi de la St. Petersburg el a luptat din greu cu atletica vocală a lui Manrico, cu un succes parțial.
Un trubadur rătăcit by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/9844_a_11169]
-
președinte și prim-ministru, circul grotesc de la citirea în parlament a raportului de condamnare a regimului comunist, veselia tâmpă cu care faimosul lot de 322 de parlametari a călcat în picioare avizul Curții Constituționale privind suspendarea președintelui țării, prestația de tenor de operetă a necoptului ministru al Justiției, numărarea stelelor de pe steagul UE după metoda Pristanda de către omologul său de la Educație, competențele dovedite ale profesorului universitar de relații internaționale, Elena Udrea, în analiza sistemului democratic norvegian, ok-ul de încercat amic dat
UE dincolo de mit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8962_a_10287]
-
de Opera din Cluj sau de Opera de la maghiari. "Gianni Schicchi" este o lucrare grea, după care nu se dau în vînt din prima, cum se spune, cîntăreții. E o partitură cu probleme. Sînt arii care au nevoie de baritoni, tenori, soprane, mezzosoprane, bași cu voci puternice, bine definite. Relația cu orchestra e una specială, nuanțată. Cum să nu-mi întăresc, atunci, părerea că proiectul are în vedere o operă ca instituție, și nicidecum un teatru? Dragi cititori, am greșit! Prejudecata
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
actorii nu au conservator... îi freacă de o mie și una de ori. În afara baritonului care îl interpretează pe Gianni Schicchi, Sandor Arpad, minunat, o prezență cu clasă care și joacă cu poftă, cu haz, cu pricepere actoricească, și a tenorului Pataki Adorjan, Rinuccio, necopt încă pentru acest rol, restul distribuției este formată din actorii Teatrului Maghiar din Cluj: Zita-Vindis Andrea sau Skovran Tunde, Simone-Bogdan Zsolt, Ciesca-Peter Hilda, Notarul-Bacs Miklos, Doctorul-Dimeny Aron, în una dintre cumnate, Panek Kati. Mă rog, fiecare
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
Mesia" de Georg Friedrich Haendel, marele oratoriu baroc al muzicii engleze de mijloc de secol XVIII, a fost realizat cu concursul Corului Academic, al Orchestrei de Cameră, al unui excelent cvartet vocal, soliști invitați, soprana Teodora Gheorghiu, mezzo-soprana Mihaela Ișpan, tenorul Tiberius Simu, basul Dan-Cristian Hordea, cu concursul maestrului de cor Dan Mihai Goia. Este de salutat în mod cu totul special reușita acestei producții artistice, acuratețea realizării, susținerea acestui imens edificiu, în condițiile în care - în spațiul vieții noastre muzicale
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]
-
un artist care dispune de o impresionantă experiență scenică muzicală. A avut parteneri de inegală evoluție. Mă refer la basul bulgar Julian Konstantinov, în rolul Mefisto; o voce bună, o statură scenică convenabilă, o tehnică vocală nesigură. în rolul titular, tenorul Robert Nagy se dovedește a fi un excelent profesionist care știe a-și folosi resursele actuale ale glasului, resurse dominate de o anume monocromie timbrală. Un debut promițător, acela al sopranei Mihaela Ișpan, confirmări așteptate, acela al baritonului Iordache Basalic
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]
-
însă că adevăratul motiv pentru care nu făcea caz de sine însuși era conștiința lui că e deținătorul unui instrument uluitor pe care soarta i l-a dat în comodat. Ușurința cu care el ajungea la înălțimi la care toți tenorii de azi nu îndrăznesc nici să viseze, iar asta fără a-și pierde vreo clipă masculinitatea și stăpînindu-și vocea, ca și cum nu ar fi existat octavă inventată pentru posibilitățile sale, îi dădea probabil sentimentul, pe care nu-l cunosc decît oamenii
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
pentru posibilitățile sale, îi dădea probabil sentimentul, pe care nu-l cunosc decît oamenii cu adevărat simpli, că n-are dreptul să se laude cu ceva care depășea chiar și posibilitățile extraordinare ale acestui instrument la purtător. Fiindcă nu era tenorul interpretărilor de succes, prin mari strădanii, ci depășea de la distanță condiția vocilor ambițioase, atinse din cînd în cînd de momente de grație, și transforma extraordinarul în performanță artistică obișnuită, lui Pavarotti i s-a întîmplat să fie fluierat în spectacole
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
prin mari strădanii, ci depășea de la distanță condiția vocilor ambițioase, atinse din cînd în cînd de momente de grație, și transforma extraordinarul în performanță artistică obișnuită, lui Pavarotti i s-a întîmplat să fie fluierat în spectacole în care altor tenori li s-ar fi ținut pumnii să nu mai greșească. Ușurința cu care el atingea uluitorul făcea ca orice greșeală venită din partea sa să fie considerată echivalentul unei catastrofe. Ceea ce, într-un fel, e de înțeles: cui trece dincolo de perfecțiune
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
de înțeles: cui trece dincolo de perfecțiune, orice scăpare i se reproșează ca un eșec. Un bilet la Pavarotti însemna să plătești pentru a deveni și tu martorul unui miracol, încît dacă miracolul nu era cel așteptat sau nu se producea, tenorul era taxat de mediocritatea infamă, dornică să aducă și valoarea unică la numitorul ei comun. Sînt oameni, din categoria nulităților, care își pot justifica eșecul de o viață prin "meritul" de a-l fi huiduit la un moment dat pe
Miracolul Pavarotti by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9282_a_10607]
-
îmi exercitam simțul muzical scuturând la urechi cutioara cu ace de oțel pentru plăcile patefonului. Adevărat este că învârteam singur manivela acestuia și chiar în lipsa părinților o ascultam pe Amelita Gallicurci într-o dramatică arie din "Norma" lui Bellini, pe tenorul Schmit, cu "Funiculi-Funicula", pe Șaliapin în "Luntrașii de pe Volga". Basul nu mi se părea destul de adânc. După șaptezeci și ceva de ani, aceeași impresie mi-a lăsat-o, la aceeași bucată - la B.B.C. clasic - Paul Robson. Pe carnetul de note
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
sprijinul Fundației "Pro Helvetia". Un CD care conține, ca-ntr-un veritabil joc dada, un număr de ópusuri desprinse din albumul cu partituri egal cu recurența cifrei 21, adică 12 compozitori. Myriam Marbe, de pildă, (în Tristan Tzara XIV pentru tenor, clopote și pian) e la fel de lapidară și de ludică precum în ópusurile Ciclu, Vocabular, Incantatio, sortite a iniția interpreții în tainele improvizației colective (Freies Zusammenspiel); Aurel Stroe (Valse-Métamorphose pentru voce și pian) e mai aproape de Derrida prin destructurarea la care
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
în această privință dădeau chiar dovadă de umor și imaginație proprie, dar să cînte pe stradă li se părea că nu șade frumos. Participarea femeilor la cor a fost o mică breșă revoluționară în mentalitatea lor retrogradă. Descoperise printre tineri tenori și soprane și la un moment dat convinsese pe un bătrîn muzicant din oraș să le dea lecții de canto. După cîteva lecții, profesorul n-a mai dat pe la sindicat. Omul își cîștiga o pîine mizerabilă învățînd odraslele bogătașilor și
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
canon" se dă și în afara muzicii. Înfruntarea are loc între un Sixtus Beckmesser admirator al peisajelor idilice cu vechiul Nürnberg (interpretat cu vervă și "mușcător" de baritonul Michael Volle) și un Walther von Stolzing înnebunit după graffitti și action painting (tenorul Klaus Florian Vogt, o voce de prim rang, tulburătoare în pasajele lirice, și un mare talent actoricesc). În actul III însă, rolurile se vor inversa, Stolzing devenind conservator până la limita kitschului, iar Beckmesser, postmodernist dornic de happening-uri. Tot acolo
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
uneori sublimă, a ratării. Just! Dar cît doare acest sublim!... Despre talent : „Sunt mai talentat ca mine!” (Gh. Pituț). Ori , după vizionarea unui spectacol de operă, Coleridge răbufnea: „Lebedele cîntă Înainte de-a muri. N-ar fi rău dacă unii tenori ar muri, Înainte de-a cînta!”. Îtr-o seară, jucîndu-l pe Hamlet, celebrul Daniel Day Lewis a ieșit din scenă după 45 de minute și a refuzat să reintre. Motivul? Văzuse fantoma ...propriului tată! Gestul, dincolo de conotația psihiatrică, denotă și lipsă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ta de rachetă nucleară explodând în mine, adică de a fi a mea de a înțelege aceste mâini care se desenează una pe alta of, altar al lui escher, cuib de berze suave, lentoare de pisică plictisită, cântec de canar tenor care va fi devorat, prăvălire a noastră în tabieturi de amor, făcute din vertebre de balenă aliniate pe periuța de dinți. nouă în primul loc: remușcările dispar atunci când îmbrățișezi ființa iubită, în ceașcă aburește cerul albastru, cele patru gambe de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de Operă ; și Ciulei, și Pintilie, și Petrika Ionesco, și Lev Dodin, ba chiar și amica mea Mona Chirilă mărturiseau chestii tragii comice, aferente acestei prime Întîlniri. Directorul de scenă rus simplifica, sarcastic, „secretul” acestor reprezentații, astfel :” La stînga stau tenorii, la dreapta - baritonii”. Șerban nu face excepție, repet :”...frustrat de faptul că nu se putea face nimic, mă consolam să stau confortabil În sală, ascultînd muzica frumoasă sau, ca să justific că fac regie, să lucrez puțin cu 41 figurația din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
valoare, pe scenă, mai trebuie multe altele : În 57 primul rînd, talent ; apoi, inteligență ; dicție ; uneori, chiar și volum... Se zice că Orson Welles, auzind că L.Oliver vrea să joace Othello, ar fi exprimat : „N-are cum -Oliver e tenor, iar Othello, bariton!”. De-aia mare actor englez , cînd rostea replicile mau rului, o făcea Într-o tonalitate nespecifică. Mai pe ro mânește, făcea compoziție de voce. Teribil de greu trebuie să-i fi fost ! Într-un ziar central, dau
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
frig, cîte 5-6 ore, puteau să stea la căldură, o oră, ascultînd un celebru actor și regizor... Dar ideea a reapărut În mintea-mi, cam În aceeași perioadă, cînd s-a Întîmplat incidentul de la Scala din Milano. Da, acela cu tenorul Roberto Alagna care a părăsit scena, În timp ce interpreta o arie din Aida. Conducerea operei l-a acuzat pe cîntăreț de lipsă de respect față de public ; dar Alagna a acuzat publicul de lipsă de respect față de el! Și-atunci? Unde-i
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dă poziție, de altfel...Toți văd același spectacol: unul supe rior, virtual. Păcat... Una dintre cele mai spirituale definiții ale spec tacolului de operă aparține, după cum unii poate știu, lui G.B. Shaw :” Opera = efortul unui bariton de-al Împiedica pe tenor să se culce cu soprana!”. Corect! Numai că , pentru cei pudici, există și muzică: ea poate fi ascultată cel mai decent, din foyer... Unul dintre regizorii de film ai noului val german făcea o constatare cvasi amuzantă : „Lucrul cel mai
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
uneori sublimă, a ratării. Just! Dar cît doare acest sublim!... Despre talent : „Sunt mai talentat ca mine!” (Gh. Pituț). Ori , după vizionarea unui spectacol de operă, Coleridge răbufnea: „Lebedele cîntă Înainte de-a muri. N-ar fi rău dacă unii tenori ar muri, Înainte de-a cînta!”. Recunosc, nu am știut, pînă mai ieri, multe lucruri despre Silvian Floarea. Acum știu că este un dramaturg. Cu vocație autentică. Al doilea volum de teatru, publicat la nici un an după anteriorul (Unchiul Sam
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
2 ani de negocieri pentru Acordul cultural bilateral sau asigurarea unor participări la festivaluri internaționale de filme pentru copii, care atunci când au ajuns la timp au fost premiați cu aur. A acordat concursul specific unor premiere în raporturile româno-argentiniene: participarea tenorului Ludovic Spiss la opera națională Colon din Buenos Aires, traversarea Oceanului Atlantic a petrolierului Petroșani, care a transportat sodă caustică și a adus la întoarcere piei semicrude, primul avion românesc care a traversat oceanul spre Buenos Aires, transportând turiști turci etc. Este de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
maestrului Mâță. Orchestrele de zece inși funcționau cu dificultăți. După o lună de repetat și repetat și repetat, profitul fiecăruia valora cît un abonament de tramvai. Mai acompania (în felul lui subtil, plus harul de-a citi alla prima vista) tenori sau violoniști străini, trecînzi prin dulcele tîrg. Mai dădea concerte de cameră, în din ce în ce mai rarele saloane de melomani. Dar ce triumf, în 3 noiembrie '39, cînd Andrei Oțetea, director al Teatrului, a dat sala Naționalului pentru concertul inaugural. Dirijor: Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]