449 matches
-
înțeleg cum poți s-o compari cu vibrațiile astea atât de vii, în care eu văd niște forme de gândire atotputernice și atotînvăluitoare - întreg spațiu cosmic răsună de ele! Acum nu mai avem de-a face cu un motan cu tentacule, sau cu un monstru oarecare, dintr-o specie "rurală". Ar putea fi vorba de o sumedenie de minți care-și vorbesc una alteia în timpul și-n spațiul lor. Aceasta este civilizația celei de-a doua galaxii, iar dacă unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de apă. Ieșind din negură, Anabis întâlni, așadar, lumina razelor ultraviolete și începu să crească într-un ritm fantastic. A doua zi, el atinse țărmul planetei celei mai apropiate. Curând după aceea, ajunse la hotarele galaxiei și-și întinse, mașinal, tentaculele spre materia incandescentă a altor sisteme stelare Acolo, însă, cunoscu pentru prima oară înfrângerea, căci stelele acelea depărtate nu păreau să ofere nimic substanței sale lacome. Anabis învața pe măsură ce se hrănea. La început, își închipuise, ca gândurile îi aparțin. Treptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și pași aruncați peste tot ținând să se grupeze în același loc, provocând îmbulzeală, și astfel obstacolele se depășesc cu greutate: trupul rămâne suspendat într-o primejdie continuă și pașii răzlețiți nu mai au nici un rol.“ „Scorbura mea își răspândește tentaculele tentațiilor și în pătimașa îmbrățișare, inevitabilă în această împrejurare, scuipă veninul urii pe fața imperfecțiunii, meleaguri vag creionate în amintirea mea, acolo dormeam toată ziua, n-avea nici un rost să fac altceva.“ După cum se vede, două-trei fraze sunt suficiente pentru
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o mare captură de sardele. Au dat peste el pur și simplu din Întâmplare, era atât de departe de orice radar, că ar fi scăpat, dar acum nici un loc nu mai pare să le fie inaccesibil. Armata și-a Întins tentaculele peste tot. Lătrau tot mai mulți câini, se strigau leneș pe deasupra grămezilor de gunoaie care umpleau străzile. Aerul era răcoros și umed, dar În câteva ore avea să fie iarăși cald și prăfos, iar amintirea ploii de peste noapte avea să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Fez. Citise povestea cu studenta botanistă și manuscrisul unui anonim arab de secol VIII (sau IX?) de la Archivo de Indias. Despre cum făcuse municipalitatea săpături pentru că ea, studenta, găsise acolo, în schițele de plante rare, cu rădăcini și corole și tentacule și clorofilă împletită în caligrafie arabă alunecoasă ca o iederă otrăvitoare o hartă, ceva, niște apeducte, niște ca verne care, odată dezgropate, se dovediseră a fi un soi de Atlantidă urbană, un alt oraș, o Sevillie de sub Sevilla. Enormă. Perfect
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că ai noștri sunt negustori cinstiți de care trebuie să avem multă grijă!.. Băieții noștri, domnilor! Abia într-un final ne dăm seama că răul cel mare este în noi înșine care și-a întins mrejele pretutindeni în societate, adevărate tentacule ale unui singur sistem vicios ce ne șubrezește demnitatea în fața străinătății și ne înfierează cu pecetea de europeni de rangul doi. Asta trebuie să ne preocupe și să ne doară în mod deosebit ca și dreptatea de azi, că cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
larvare! Nu vom supraviețui ca embrioni și nici ca umbre abia energizate în vreun infern dantesc. Tot ce contează în suflet, char dincolo de persistența persoanei, e învierea trupurilor. Privește la trupul întins pe pat! Pare un manechin pe care numai tentaculele aparatelor îl mișcă. Dar manechinul ăsta arde. Într-o sală alăturată Doctorul vorbește cu ziariștii: “-Nu vă pot da nici un element nou”-spune el.“-Nu s-a înregistrat pînă acum nici un caz similar în care temperatura să dureze atîta. Într-
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vede că trupul lui plutește. Acum e mai ușor decât aerul. Și toate lianele de pe pereți s-au transformat în tenta cule luminoase. Lumina lor crește și descrește lin, în nuanțe gălbui care se schimbă încet în verde-crud. Și fiecare tentacul are o viață proprie. Și fiecare ten tacul arborează un milion de cili vibratili care se unduiesc, parcă mișcați de ape. Se uită în sus și vede o lună cât o portocală la un miliard de kilometri distanță. Mâna lui
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de tot ce Înseamnă orgoliu sau alt rău, parcurgând toate etapele În sens invers. Metoda nu e simplă”, adăugă Bikinski, „e suficientă o clipă de neatenție și ai lunecat În hău pentru totdeauna. Orice particulă materială sau imaterială Își Întinde tentaculele sale invizibile În spațiu, având tendința de a te Împiedica să ajungi la adevărul ultim sau să te Întorci Înapoi la propriul eu. Mai rău e Însă atunci când, sărind etapele În grabă, te Împotmolești la jumătatea drumului ce leagă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
femeia nu se deosebește prin nimic de celelalte creaturi. Are doi ochi, două urechi, un nas, o gură, două picioare, două brațe și un fund. Dar asta numai În aparență. În esență, fiecare părticică a ei are nenumărate prelungiri. Nenumărate tentacule, Începând cu ochii și terminând cu gura. Ea e toată numai ochi, toată numai urechi și gură. Până și picioarele Îi sunt prevăzute cu ventuze. Ca să nu mai vorbim de sâni. E suficient un moment de neatenție, de slăbiciune din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ploaia artificială a fântânilor arteziene, ca astfel să fie protejați de intemperii, de fapt o jalnică vegetație luxuriantă de flori searbăde făr‑de miresme sau măcar de miasme, În pofida fantasticelor configurații precum cangele crabilor, În pofida faldurilor cerate ale petalelor, a tentaculelor staminelor ori a mugurilor ascuțiți, parcă Înghimpați; toată această vegetație luxuriantă nu era În stare să emane măcar un atom de arome, nici cât o viorea sălbatică de câmp. Încununarea acestor salve vegetale erau niște ramuri de magnolie captivă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și totuși, sclipirea ei curată Te-a înfrățit de-a pururi cu sferele senine. De-atunci, spre-o altă lume fluida-ți formă tinde... Cu slava-ntrevăzută un dor fără de sațiu Ar vrea să te-mpreune... și, ca s-o poți cuprinde, Tentacule lichide îți adâncești în spațiu. MUNȚII Posomorâta lor înlănțuire Nu e decât un spasm încremenit - Supremă încordare de granit, Rămasă dintr-o altă întocmire.- Demult când dorul lor nebiruit Îi logodi cu vasta strălucire, 67 Un braț semeț au repezit
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nici pur formală, ca cea a lui Hérédia, nici îmbibată de recele pesimism al poeziei lui Leconte de Lisle; sub forma ei, geologică aproape, se frământă un suflet înflăcărat, lavă incandescentă, care din nostalgia sferelor senine își aruncă prin spații tentaculele lichide. În creația aceste poezii dionisiace, din care Panteismul era cea mai caracteristică, influența lui Nietzsche era neîndoioasă, iar comparația cu Dehmel posibilă. Această fază a activității poetului se prezenta, așadar, sub forma paradoxală a unei intense vieți ascunse într-
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să mă părăsești fie și pentru câteva clipe dar rămâi lângă mine ziua sau noaptea apariție neașteptată te lipești tot mai mult degeaba fug de îmbrățișarea ta căci mă strângi tot mai puternic mai pătimaș lângă tine mă cuprinzi cu tentacule nevăzute fierbinți și aproape că mă sugrumi dar nu-ți pasă culegi cu satisfacție fiecare geamăt strecurat printre buzele mele tu oaspete nedorit lacom și nesățios - durere -
Oaspete nedorit by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83275_a_84600]
-
fapt, îi invidiez sincer pe inșii ăștia. De-aia și casc gura la ei. Cum reușesc oare să facă drumul evoluției invers, de la mamifere spre licheni, bureți și altele înrudite? M-aștept oricând să se topească, să-i răsară niște tentacule din buzunare și din urechi, să se mlădieze ca o caracatiță, să se prindă cu ventuze de tavan, să coboare unsuros pe la îmbinarea plăcilor, să se strângă-n sita sifonului. Să întind mâna și să-mi scape, ca meduzele moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
plutește în spuma leșioasă și-ncepe să se umfle, să se desfacă în fire. Pe urmă firele cresc, se-ngroașă la mijloc, plesnesc ca niște măciulii de mac și din ele se-mprăștie creiere-miez-de-nucă. Unele ard ca iasca. Altele aruncă tentacule de caracatiță, se-acoperă, se-nghit, se topesc. Rămâne unul singur, din care se desprind funigeii. - Chaetomium olivaceum, se-aude o voce pițigăiată. - Mycelliofora lutea! nu mă mai contrazice, știu eu mai bine. - Nț, pseudobalsamia microspora... - Ba nu! Aspergillus, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de ghimpi crengile de trandafiri sălbateci și, când credeam că voi ajunge în sfârșit la un luminiș, totul se încurca din nou. Mă întorceam și porneam în direcția opusă. În zadar. Pădurea se strângea în jurul meu, înlănțuindu-mă cu toate tentaculele și nu mai vroia să-mi dea drumul, se pregătea să mă înghită. Obosit și înfricoșat, m-am oprit, m-am așezat pe un maldăr de frunze uscate și am început să plâng. Neputință, umilință, revoltă, frică, toate erau în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă întreb uneori dacă destinul meu nu s-a născut din cuvinte. Eu însumi par produsul cuvintelor mele... Nu remarcați? Pădurea, peronul, gara, mlaștina, cobra... Numai cuvinte. Mă mișc, am impresia, într-o lume de cuvinte care mă înfășoară cu tentaculele lor... Oare și tristețea, domnilor, să fie un simplu cuvînt?... Deșertul nu. Deșertul e o realitate. L-am văzut cu ochii mei și chiar dacă uneori mă auziți îndoindu-mă de asta să știți că mint. Un singur lucru mă încurcă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cu o panglică de un metru și jumătate, ea când se enerva devenea albastră, iar pe întuneric lumina datorită fosforului. Cupa fosforescentă, cu gura imensă înghițea orice ființă întâlnită în cale. Dedițelul de mare sau Degetul de mare prindea între tentaculele sale, pe oricine care îndrăznea să treacă în fața lui. Cei zece pitici rătăciți în lumea acvatică erau înspăimântați pe bună dreptate. Se impunea să se ascundă urgent, ca să nu fie găsiți de străjerii temuți ai Reginei întunericului. Alergau în toate
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
sau răsucită sau așa ceva. Scoate un creion pentru conturul buzelor și începe să-și deseneze buzele cu contur și așa mult prea pronunțat. — Aha. N-am știut. Încerc să nu-mi pierd cumpătul, dar întregul trup îmi e străbătut de tentacule de surescitare. Păi... lucrează duminica ? — A, da, de multe ori. E foarte dedicat. Se dă înapoi pentru a se uita la imaginea ei din oglindă, după care începe să-și dea cu și mai mult ruj. Am auzit că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bârna pe sub care trecuse "tehul", se lăsă fără zgomot din plafon. Din această apariție emana o puternică impresie de energie conținută. Niște degete... sau niște falange hidoase se rășchirară, apoi se chirciră, acoperind cu totul gâtul lui Brett aidoma unor tentacule. Strigătul de groază al inginerului se curmă. Cu un gest reflex, își duse mâinile la gât. Zbaterea lui n-avea sorți de izbândă. Ceea ce-i încolăcise gâtul era deosebit de tenace. Luat în sus de acest braț colosal, curând se legăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se află o crescătorie de cobre care colcăie și sâsâie pe lângă zid, dar nici ele nu reușesc să pătrundă fiindcă tot zidul este stropit cu mir... Mă uit la cer. Mi se trimite un semn:răbdare, fiica mea, răbdare! Meditație Tentaculele lingușelilor nasc caracatițe; șarpele crescut la sân se gudură pe lângă dușman. Întotdeauna este bine să stai în banca ta. Ascultă sfatul meu: “apa trece, pietrele rămân”. Stare Singurătatea, un cântec din bucium. Ecoul ei, mătură în cale, bucuriile... Stare 1
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Salvării, Mitică, ce să fac! El ridică din umeri, ocolindu-mi privirea, îi ocolește privirea, se uită la ea ca la cineva străin, își desprinde brațul cu delicatețe și se depărtează, în timp ce doctorul o cuprinde pe Mioara prin spate cu tentaculele brațelor și o poartă pe sus spre Salvarea care o așteaptă cu brațele deschise. Mitică se pierde în direcția ceasului istoric, al cărui cadran luminat era parcurs de limbile uriașe în sens invers, ca și cum cineva în interior învârtea roțile zimțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cetate în comă. Trăia doar prin speranța locuitorilor. Dar se întâmplă ceva neînțeles de noi, pus pe seama unui defect de refracție a imaginilor prismei. Orașul era mândru de urâțenia lui. Strâmbătatea gândurilor oamenilor se imprimase acestui oraș, tremura urât, cu tentaculele în evantai al străzilor delirând spre Dunăre. Delirul Dunării se transmisese și țărmurilor, între care mormăia nemulțumită Dihania. Macheta unui arhitect neinspirat cu blocuri în care apartamentele erau cutii de pantofi cu pereții mereu în transformare. Pentru că delirul injectase oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se așterne ceața și prin ceață ceea ce vezi pare un ținut Îndepărtat, fabulos, al cărui stăpân absolut ești. Mișcarea continuă e o apă curgătoare, și dă sens existenței tale, este apropierea de viață. Cu cât Îi privești mai mult rafinatele tentacule, te Îndepărtezi de ea. Antoniu, recunoaște că nu ai fost adus pe lume pentru jumătăți de măsură. Ai hotărât Într-o clipă să te Îngropi În promiscuitatea cerșitului. Ai oprit ceasul din rotirea lui halucinantă și te-ai Îmbărbătat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]