2,111 matches
-
Detaliile despre Kurt Gödel din acest subcapitol sunt reproduse după Solomon Marcus, Provocarea științei, Editura Politică, București, 1988, pp. 50-81. Victimă irecuperabilă a „prăpastiei culturale”, autorul lucrării de față nu a avut competența de a consulta lucrări esențiale referitoare la teorema de incompletitudine, pe care le recomandă totuși celor avizați: E.E. Kramer, The Nature and Growth of Modern Mathematics, Fawcett Permier Books, Greenwich, Connecticut, 1974; P.T. Geach, Logic Matters, University of California Press, Berkeley, 1980; K. Gödel, „On Formally Undecidable Propositions
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
zeii, atunci te mulțumești și cu jirul din troacă. Există prea multe victime. Prea mulți ingineri care nu l-au citit pe Dostoievski și care cred că studiul dialogurilor platonice este pierdere de vreme; prea mulți poeți care cred că teorema lui Pitagora nu mai este la modă și că mezonul lui Yukawa este un fel de ciob de oală spartă. În numele acestor victime ar trebui să-și asume curriculumul viitorului finalitatea erudiției. Dar poate că această întoarcere la origini se
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
era securizată. Se spune că preoții egipteni interziceau folosirea scrierii alfabetice pe pământul reavăn, ca, nu cumva, muritorii de rând să aibă acces la invențiile vremii. Vă amintiți de celebrul tablou „Școala de la Atena”, în care Pitagora demonstrează pe nisip teorema sa. Tragem concluzia că prezenta o informație publică. După o altă mie de ani au apărut formele echivalente ale actualelor obligațiuni, avize de expediție ș.a. În același timp, adică în urmă cu circa 4.000 de ani, au început să
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
cititorii etc. Ecoul articolului antibolșevic îi întârzie până la șaizeci de ani și publicarea cărților: în 1968 îi apare placheta Primăvară târzie. Continuă să publice povestiri și schițe: Povestea caporalului Filip (1970), Ruinele castelului (1972), Povestiri din veac în veac (1984), Teorema celor trei perpendiculare (1989), Povestea coifului tracic (1991); romane: Fiica lui Zoltes (1975), Zăpezile (1978), Burebista (1982); literatură pentru copii: Ursuleții lui Rădună (1973), Mălin, feciorul codrului (1975), Iepurele cel isteț. Vitejii (1993); comedia într-un act Discurs parlamentar și
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
Botez, București, 1968; Povestea caporalului Filip, București, 1970; Ruinele castelului, București, 1972; Ursuleții lui Rădună, București, 1973; Fiica lui Zoltes, București, 1975; Mălin, feciorul codrului, București, 1975; Zăpezile, București, 1978; Burebista, București, 1982; Povestiri din veac în veac, București, 1984; Teorema celor trei perpendiculare, București, 1989; Povestea coifului tracic, București, 1991; Iepurele cel isteț. Vitejii, București, 1993; Firul de păr alb, pref. Ioan Romeo Roșiianu, Baia Mare, 2000; Discurs parlamentar, Ploiești, f.a.; Sunt străjer!, Ploiești, f.a. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, „Povestea caporalului
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
său. Această înscriere sistematică ni-l evocă de îndată drept model pe Tudor Vianu. La fel și calmul procedural. MIRCEA MARTIN Dicțiunea sobră, superior didactică, impersonală în subiectivitate, este o modalitate de emisie perfect adecvată conținutului plin de idei al teoremelor și analizelor, ceea ce numim, prin tradiție, stil universitar în critică, având în persoana lui pe unul din cei mai elocvenți exponenți. LAURENȚIU ULICI SCRIERI: Realitate și romanesc, București, 1969; Dostoievski, Cluj, 1971; Scriitori români și străini, Cluj, 1973; Romanul condiției
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
urmași ai lui Mead, Herbert Blumer (1969), împing analiza sociologică pe o cale exclusiv subiectivistă. Actorii sociali, conform acestui punct de vedere, acționează într-o situație obiectivă, dar așa cum o definesc ei printr-un proces de interacțiune simbolică. Conform celebrei „teoreme” a lui Thomas, oamenii nu acționează în situația lor reală, ci în situația pe care o definesc. Pe această linie, Blumerconsideră că situația obiectivă este un „dincolo” care, prin el însuși, nu explică nimic. Important este modul în care colectivitatea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a valorilor) este lăsată să fie realizată de către decidenți, cu mijloacele intuiției lor (Steinbruner, 1976). Un al doilea argument se referă la identificarea unor paradoxuri ale agregării preferințelor, formulate în teoriile logico-matematice ale deciziei. Este cazul, de exemplu, al celebrei teoreme a lui Arrow, care demonstrează imposibilitatea principială a agregării logice, în anumite cazuri, a preferințelor într-o ierarhie unică (a se vedea pe larg această temă în Gheorghe Păun, 1980, 1987). • Cunoștințele despre semnificațiile efective ale diferitelor soluții, cât și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Enciclopedică, București. Morse, P.M., Kinball, G.E. (1962), Methods of Operational Research, MIT Press, Cambridge. Nadel, S.F. (1968), „Social control and self-regulation”, în W. Buckley (ed.), Modern Systems Research for the Behavioral Scientist, Aldine Publishing Company, Chicago. Păun, G. (1980), „O teoremă de imposibilitate privind agregarea indicatorilor sociali”, în Viitorul social, nr. 4. Păun, G. (1987), Paradoxurile clasamentelor, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Simon, H.A. (1951), Administrative Behavior, Macmillan, New York. Simon, H.A. (1957), Models of Man, John Wiley and Sons, New York. Simon
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Evolutionary and Comparative Perspectives, Prentice-Hall, Inc., New Jersey. Parsons, T., Bales, R.F. (1953), Working Papers in the Theory of Action, Free Press, NewYork. Parsons, T., Bales, R.F. (1955), Family Socialization and Interaction Process, Free Press, Glencoe. Păun, G. (1980), „O teoremă de imposibilitate privind agregarea indicatorilor sociali”, în Viitorul social, nr. 4. Păun, G. (1987), Paradoxurile clasamentelor, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Pelto, P.J. (1970), Anthropological Research. The Structure of lnquiry, Harper & Row Publishers, New York. Piaget, J. (1968), Le Structuralisme, PUF
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cursul următor. Cursul 11tc "Cursul 11" Teoria testării (II): semnificația statistică și analiza multivariatătc "Teoria testării (II)\: semnificația statistică și analiza multivariată" Rezumat. Acest curs examinează cvasi-experimentele, concentrându-se asupra principiilor testării semnificației statistice. Este introdus conceptul de ipoteză nulă, teorema limitei centrale și noțiunea de distanță critică. Testarea se bazează pe numărul de unități de măsură standardizate care separă structurile din datele observate în raport cu cele prevăzute în condițiile ipotezei nule, exprimate în termeni de probabilitate de apariție. Acest tip de
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
este esențială pentru orice proiect științific.1 Acest curs va prezenta pe scurt elementele principale ale testării semnificației statistice în cazul cvasi-experimentelor. Prezentarea începe cu ipoteza nulă, standardul pornind de la care se va constitui întreaga testare. Va fi introdusă apoi teorema limitei centrale și noțiunea de distanță critică, și vor fi stabilite criteriile de semnificație statistică pentru unitățile care separă relațiile din datele observate de cele prevăzute în condițiile ipotezei nule, exprimate sub formă de probabilitate a apariției. În principal, acest
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
fi declarată a fi dovedită. Cercetătorii care ignoră ipoteza nulă sau care nu îi acordă suficient respect comit greșeli împotriva normelor științifice și își riscă reputația apărând constatări nesusținute metodologic. Testarea semnificației statistice se bazează pe încă două elemente constitutive, teorema limitei centrale și noțiunea de distanță critică. Să ne imaginăm o populație care este în număr finit și accesibilă, din care vom extrage un eșantion aleatoriu pentru o analiză detaliată a unor variabile specificate. De exemplu, fie populația tuturor studenților
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
distanței sale față de media populației. Să ne imaginăm că am avea un număr infinit de eșantioane aleatorii, toate extrase corect dintr-o populație în număr finit. Unele ar avea medii de eșantion relativ depărtate de media populației, dar cele mai multe nu. Teorema limitei centrale stabilește că distribuția unui număr infinit de medii de eșantion în jurul mediei populației se va prezenta întotdeauna în formă de „curbă normală”. Trăsăturile principale ale curbei normale au fost discutate în Cursul 10. Această curbă este simetrică și
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și de aceea merită să fie selectați. Ipoteza nulă este aceea că studenții admiși nu sunt cu nimic diferiți. Voi începe prin a calcula media scorurilor de inteligență pentru întreaga populație de absolvenți de liceu și abaterea sa standard. Conform teoremei limitei centrale, mulțimea tuturor eșantioanelor extrase aleatoriu din acea populație trebuie să conducă la o curbă normală, permițându-ne să calculăm cu ușurință probabilitatea apariției oricărui eșantion. Să ne imaginăm că am stabilit distanța critică la 95%. Aceasta înseamnă că
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
populației, împărțită la abaterea standard a populației: Z = șmedia(Xs) - (Xp)ț/sp. Astfel, acesta indică numărul de unități de abatere standard de care este nevoie ca să ajungem de la poziția unei anumite medii de eșantion la poziția mediei populației. Cu ajutorul teoremei limitei centrale putem folosi curba normală ca să traducem distanțele Z în probabilități de apariție. Tabelul care indică aria calculată de sub curba normală poate fi găsit în aproape orice manual de statistică. O versiune a acestuia se găsește mai jos. Scorurile
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
in extremis, odată cu interpretarea poeziei Grup prin prisma simbolurilor matematice ș.a. Un punct de plecare al ideii care tutelează lucrarea Théorèmes poétiques poate fi găsit tot în studiul despre Ion Barbu, unde multe dintre poeme sau nucleele lirice sunt socotite „teoreme” prin aspirația lor de a reuni simboluri contradictorii în metafore eliptice, axiomatice și în construcții riguros geometrice. „Teoreme poetice” ar reprezenta definiția oricărui eseu științific al lui N. transpus în alt registru, acela al axiomelor / „ateoremelor” (Michel Camus) / sentințelor metaforice
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
tutelează lucrarea Théorèmes poétiques poate fi găsit tot în studiul despre Ion Barbu, unde multe dintre poeme sau nucleele lirice sunt socotite „teoreme” prin aspirația lor de a reuni simboluri contradictorii în metafore eliptice, axiomatice și în construcții riguros geometrice. „Teoreme poetice” ar reprezenta definiția oricărui eseu științific al lui N. transpus în alt registru, acela al axiomelor / „ateoremelor” (Michel Camus) / sentințelor metaforice. Structurată în mai multe părți (Niveaux de réalité, La Transdisciplinarité, La Poétique quantique, La Nature ș.a.), cartea pornește
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
2002; La Science, le sens et l’évolution. Essai sur Jakob Boehme, pref. Antoine Faivre, Paris, 1988; ed. (Știința, sensul și evoluția. Eseu asupra lui Jakob Boehme), tr. Aurelia Batali, București, 1992; Théorèmes poétiques, pref. Michel Camus, Paris, 1994; ed. (Teoreme poetice), tr. L.M. Arcade, București, 1996; La Transdisciplinarité (manifeste), Paris, 1996; ed. (Transdisciplinaritatea (manifest), tr. Horia Mihail Vasilescu, Iași, 1999; Les Racines de la liberté [convorbiri cu Michel Camus], Paris, 2001. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, „Ion Barbu. Cosmologia «Jocului secund»”, CNT
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
deschidere, SCL, 1968, 6; Gorun Manolescu, Dimensiunile „Jocului secund”, LCF, 1969, 1; Mincu, Critice, I, 131-142; Andriescu, Disocieri, 7, 20, 29; Muthu, Lit. rom., 230, 265; Ion Staicu, „Nous, la particule et le monde”, „Lupta” (Paris), 1986, 60; Mircea Anghelescu, „Teoreme poetice”, LCF, 1995, 13; Ioana Pârvulescu, Philosofus teutonicus, RL, 1997, 11; Magda Cârneci, O viziune (mai) coerentă a lumii, RL, 2000, 13; Dicț. scriit. rom., III, 456-459; Manolescu, Enciclopedia, 535-536. O.S.
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
Îndoială. S-au iscodit anume mai multe geometrii care ar răsturna oarecare adevăruri ale geometriei euclidiene, care păreau nestrămutate, bunăoară postulatul lui Euclid, că prin un punct dat nu se poate duce la o dreaptă decât o singură paralelă sau teorema că suma unghiurilor unui triunghi este egală cu două unghiuri drepte. Dar aceste geometrii, care poartă numele negativ de ne-euclidiene, presupun niște condiții de spațiu nereal și În acest caz nu este decât prea firesc lucru ca raționamentul geometric
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
stabilitate în timp și o forță generatoare ce adeseori o depășește pe cea a individualităților. Între structurile sociale și acțiunile individuale, există un raport de concomitență și unul de interferență a influențelor pe care A. Giddens îl pune sub semnul „teoremei dualități structurii”: „[...] proprietățile structurale ale sistemelor sociale sunt în același timp medium și produs al practicilor [individuale, n.n.] pe care le organizează în mod recursiv” (cf. A. Giddens, The Constitution of Society: Outline of the Theory of Structuration, Polity Press
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ai diversității simple 6. Indicatori ponderați ai diversității simple 7. Măsuri generalizate ale diversității simple 8. Indicatori ai diversității multiple Capitolul 3 Evaluarea diversității Conform legii numerelor mari (un concept teoretic fundamental în statistica matematică definit printr-un pachet de teoreme specifice domeniului), printr-o interpretare adecvată, numerele sau frecvențele relative date de relațiile (3.3) estimează (sau aproximează, în termeni probabiliști) o distribuție discretă de probabilitate. În practică întâlnim, de regulă, distribuții de probabilitate discrete complete [egalitate în relația (3
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
îl pot da și indicii normați de dispersare sau de variație a dispersiei (4.22). Câteva informații importante, mai ales ca interpretare, privind media și dispersia variabilelor aleatoare cantitative ni le oferă inegalitatea lui Cebâșev (rezultat remarcabil în cadrul pachetului de teoreme care definesc legea numerelor mari) [Mihoc și Craiu (1976-1981), Purcaru (2004) etc.]. Noțiunea de pondere (coeficient de importanță, utilitate) este asociată adeseori rezultatelor unui experiment probabilist, căutând unele răspunsuri la întrebarea firească: două rezultate ale unui experiment aleator, având șanse
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
sondaj statistic care urmărește o singură caracteristică sau însușire a elementelor unei mulțimi, populații sau colectivități statistice alcătuită din obiecte sau ființe. După prelucrarea datelor sondajului, se obțin rezultatele distincte cu frecvențele relative (sau distribuția de frecvențe) care estimează (conform teoremelor teoriei estimației, pe baza legii numerelor mari) distribuția (repartiția) probabilistică (de probabilitate, probabilistă) teoretică a acestora. În cazul ființelor, mulțimea studiată poate fi socotită ca un ecosistem de sine stătător, iar observațiile făcute urmăresc numărul de specii sau abundența ecosistemului
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]