370 matches
-
în cînd, la sala de lectură a Bibliotecii Județene din Pitești (era vorba, desigur, de edițiile de dinainte de ’44). Lucrurile s-au potrivit foarte bine, căci scrierile exis ten țialiste, ca de altfel și textele lui Cioran, cu toate melancoliile, teribilismele și revoltele lor, sînt făcute ca pentru adolescenți, avînd calitatea că, pînă la urmă, consonează perfect cu revoluția hormonală cu care se confruntă sărmanii puberi. Faptul că mă duceam la sala de lectură nu în seamnă că eram un tip
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
serviciu și i-a spus: "Iancule, vezi, ai grijă ce faci aici! Nu faceți prostii, fără exces de zel!" Pe toată perioada după ce am primit armament ni s-a repetat: Nu avem nevoie de eroi! Nu faceți gesturi numai din teribilism!" Numai cine nu a ținut o armă încărcată în mână nu înțelege că primul impuls este acela de a o utiliza. Când ai mâna pusă pe trăgaci, primul impus este acela să-l folosești cumva. E starea de panică pe
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
lectură a operei recuperarea prin caragia- lism a provincialismului și implicit a periferiei noastre balcanice ca o formă superioară de înțelegere a complexelor identitare ce trebuie asumate creator, fertil. În rezonanță cu abordarea operei de către Nicolae Manolescu, făcând abstracție de teribilismul exagerărilor, Gelu Negrea încearcă recuperarea originalului, adu- cerea lui Caragiale în matca operei și a timpului său prin edifi- carea unui anti‑caragialism. Dan C. Mihăilescu realizează aceeași punere în acord al operei cu timpul său, dar și al nostru
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de patru ani să publice studii de exegeză și indianistică, iar cu doi ani înainte îi apăruse primul roman, care a avut un succes de scandal, provocând polemici între personalități culturale notorii. Placheta e de o prospețime dezarmantă, de un teribilism inofensiv, și rămâne interesantă ca document psihologic. Intervalul care o separă de Oceanografie e doar de trei ani, dar distanța e enormă. Autorul avea, la apariția celei dintâi, 25 de ani, la a Oceanografiei, 28. Evident, conținutul lor, mai cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cei cu care erau siliți să împartă o cameră comună, în apartamente comune cu alte familii (la rândul lor, vecinii se turnau între ei). Această armată angajată recurgea la slăbiciunile omenești și racola colaboratori sub acoperire, oameni cu manifestări de teribilism „vinovat”, cu amante secrete, religii interzise, cu dorința traiului urban sau cu vanități intelectuale. Ofițerii de securitate câștigau o pâine bună și nu plăteau contribuții la asigurări sociale (nici acum, după știința mea, ofițerii SRI nu plătesc asigurări, la fel
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Siret. Postum vor apărea volumele Foiletoane (1906) și Nuvele umoristice (1909). Ț. era un foarte bun cunoscător al literaturii universale, cu preferințe pentru Shakespeare, Lenau, Heine, Rousseau, Mark Twain, Maxim Gorki. Om profund, cu idei îndrăznețe și originale, ascundea sub teribilism o structură fragilă, de învins și dezrădăcinat. Foiletoanele sale, realizate cu mijloacele literaturii, sunt ale unui ironist îndrăzneț, a cărui fantezie răstoarnă legăturile obișnuite dintre lucruri. Cultură imprimă stilului, adesea persiflant, ținută intelectuală. Ț. nu evita umorul popular, iar câteodată
TELIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290128_a_291457]
-
a istoriei, Cluj-Napoca, 2001; Capitala în Ardeal, Cluj-Napoca, 2002; Elegie omului simplu, Cluj-Napoca, 2002; Cronici de istorie românească, Cluj-Napoca, 2003; Transilvania, model României, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: I. M. [Ioan Moldovan], „Bal ca-n iad”, F, 1994, 1; Ion Roșioru, Teribilism, revoltă, dor, TMS, 1994, 8; Ion Cristofor, Ionuț Țene, TR, 1996, 5-6; Mircea Popa, „Roși de lună”, „Adevărul de Cluj “, 1997, 1 975; Alexandru Sfârlea, „Roși de lună”, „Al cincilea anotimp”, 1997, 2; Petria, Vâlcea, 400; Poantă, Dicț. poeți, 204-205
ŢENE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290134_a_291463]
-
acum reușita estetică a fiecărui autor În parte, ci intenția lor. Ei lucrează mereu prin reducere la absurd, cu personaje, cu situații și cu cuvinte excesive, făcute pentru a șoca. Faptul că uneori este vorba despre șocuri false, traduse În teribilism, nu impietează cu nimic asupra voințe de angajament a acestor autori. Unii dintre ei scriu doar pentru a-și etala imaginea publică, alții vor să se etaleze tocmi pentru ca mesajul lor să difuzeze cît mai mult și mai rapid. Foarte
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de care vorbesc se poate traduce prin "afirmarea inutilă a inutilului", asemănătoare cu actele eroilor emisiunii de pe MTV, Jackass: nihilism la pătrat, un "nu" amuzant spus "nu"-ului răspicat și serios sau "da"-ului prescriptiv ori admirativ. Paradoxal, astfel de teribilisme dezabuzate au ca substrat Întocmai ideea "artei pentru artă", Întoarsă pe dos: Beigbeder scrie de amorul artei așa cum jackașii urinează În zăpadă sau vomită pe stradă Într-o neîntreruptă și tîmpă stare de beatitudine, de chichi. Lucrurile pot fi așezate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se știe, atât de răspândit, încât chiar și psihopedagogi versați (precum Maurice Debesse sau Jean Chateau) au ajuns să îl considere firesc. Dar negativismul infantil de la 3-4 ani nu este altceva decât preludiul numeroaselor forme de „revoltă juvenilă”, „criză de teribilism”, „inadaptare” și „ratare” de la adolescență și maturitate. La fel trebuie judecate și banalul bătut cu pixul în catedră sau îndemnul răstit adresat de profesor pentru a cere elevilor atenție și ordine în clasă. Ambele devin semnale pentru a întări și
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Ce li s-ar putea răspunde? A.B. Ca profesor, auzi atâtea era să folosesc acum un termen dur, "tembelisme"... A.V. ... hai să le numim "gogomănii". A.B. Da... Trebuie să ai foarte multă înțelegere pentru această perioadă de teribilism adolescentin, prin care am trecut cu toții. Formele de manifestare sunt multiple unele hilare, altele supărătoare. Dar mi-am păstrat o anumită prospețime a percepției. Plus că îmi aduc aminte că aveam și eu tot felul de idei și păreri asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
ale istoriei. N-am fost un student conformist, ci un tânăr cu individualitate - afirmă actualul ministru de Externe. Nu stăteam doar în biblioteci. Mergeam destul de des la colegii mei care locuiau în cămin. Era plăcut: petreceri, amoruri grăbite, vitejii întârziate, teribilisme... La cursul de socialism științific, studentul Ungureanu juca cărți în fundul amfiteatrului sau, ca „o obligație sanitară”, chiulea. Deși acum umblă numai în costum, pe vremea studenției era îmbrăcat „destul de ponosit”. „Frecventam boema ieșeană, discutam despre poezie, filosofie, hermetică, antrenați de
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
ar fi să extragem cîteva din acele elemente care definesc spiritul echinoxist, am începe cu valorizarea esteticului ("evazionismul") și, corolar ei, nostalgia arhetipului cultural (Biblioteca - Universitatea - Cultura ca spații formatoare, înțelese elitar). Apoi constatăm un anume conservatorism și inapetența pentru teribilism sau avangarde: "nu-i vorba de o rezistență la ideile inovative, ci de un soi de sensibilitate academică pe care Clujul profund o conține generic și care are forța unei nisus formativus. Consecințele ei vizibile sînt livrescul, în creație, erudiția
Pledoarie pentru Echinox by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/12599_a_13924]
-
Mihăieș N-am fost niciodată cu Alexandru Paleologu în raport de ,conu Alecu" și nici nu mă dădeam în vânt după ifosele boierești care, ce-i drept, mai degrabă îi erau puse în cârcă decât le promova el însuși. Nici teribilismele de care făcea caz nu-mi iscau ropote de aplauze și n-aveam nici un fel de admirație pentru felul în care, mai ales în ultima vreme, împărțea fără discernământ adjectivele depreciative. Vanitatea părea a fi, chiar în forme auto-ironice, un
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
început arta imita natura. După ce s-a adunat destulă artă, a început să se imite pe sine. Vai de poeții ce nu-și găsesc mecanismul! Dar și mai vai de cei ce și l-au prea găsit! Există și un teribilism al trăiriștilor, nu numai unul al suprarealiștilor. Lui Eugen Ionescu i se contrapune Cioran. * Criticilor le stă bine pertinența. Poeților - impertinența. În structura intelectualului creator intră constructiv o doză de fraiereală, fără de care el n-ar fi ce este, ci
Din arhiva Cornel Regman () [Corola-journal/Journalistic/13715_a_15040]
-
puțin adevărat că, după aproape un deceniu de "revista revistelor", răbdarea Cronicarului s-a diminuat. Din ce în ce mai des îl încearcă refuzul de a-și mai irosi ore din viață și vederea prin dioptrii sporite, cu plicticoșenii, grafomanii, învârtiri în jurul cozii, diletantisme, teribilisme găunoase - când atâtea cărți minunate își așteaptă rândul la citit. Deci, după o răsfoire de "luare la cunoștință" (poate de undeva o să sară iepurele), el mătură de pe birou paperasăria ternă și oprește publicațiile pe care, din experiență, știe că le-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16637_a_17962]
-
și umorul să pară un arabesc lucrat în fier forjat. Adevărata vocație a lui Pavel Șușară este probabil aceea de filosof. în mod curios, însă, acest bărbat plin de forță, capabil de construcții intelectuale bine articulate, se simte atras de teribilismul ieftin al avangardiștilor de azi (care își spun cu abilitate "postmoderni"). Ori de câte ori este lăsat nesupravegheat (de critica literară), se dedă cu plăcere jocurilor textuale, parodiindu-l pe Urmuz sau scriind versuri în argou. Recent, urmând exemplul lui Mircea Nedelciu, a
Pavel Șușară și încercarea lui de-a se juca de-a literatura by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16659_a_17984]
-
breaslă știe bine care este adevărul. Și aproape toată lumea tace. O mîzgă și o mocirlă, întreținute cu sîrg și de unii cronicari sau critici de teatru, se întind peste fenomen. Strîmbăm din nas fără argumente în fața valorii și, din snobism, teribilism, complexe sau chiar din incultură, pur și simplu, inventăm nume, pe care ni le subjugăm unei puteri doar de noi cunoscute, facem fixații și poluăm viața teatrală cu impostură. Perseverăm chiar și atunci cînd devenim conștienți de greșeală, ca și
Regele e gol! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14314_a_15639]
-
monarhiste, cerând istoricilor prezenți în sală să asculte povestea domnului Zaslavsky. Reacția acestora este simptomatică: nimeni nu are disponibilitatea de a răspunde pozitiv acestui demers! Istoricul Adrian Cioroianu a început să vorbească peste domnul Zaslavsky, acuzându-l pe Iepan de ”teribilism”. Andrei Muraru[2] l-a agresat verbal pe regizor, somându-l să părăsească sala, împreună cu domnul Zaslavsky. Este frapant și excelent surprins în film modul în care intelectualii din sală au rămas dezinzeresați și complet lipsiți de respect față de persoana
Cine se teme de asumarea masacrului de la Odesa? () [Corola-website/Science/295666_a_296995]
-
o cronică dedicată creației Elenei Murariu, pictor resaturator de frescă și artist plastic al României contemporane. Personalitate puternică, în ciuda unei aparente de fragilitate, în răspărul unui deja înrădăcinat fel de a te comportă ca artist într-o cultură devastată de teribilism și impostura, Elenă Murariu își urmează fără șovăire drumul și menirea. Restauratoare a frescei unor importante monumente ecleziale dar și plasticiana cu o creație personală deja intrată în conștiința publicului, artista nu trăiește însă nici un fel de dedublare, ci mai
Elena Murariu () [Corola-website/Science/334687_a_336016]