516 matches
-
1203: Tradiția și cronicile calendarelor brașovene îl consideră ca an „în care s-a început zidirea Brașovului”. Totuși documentele și izvoarele sigure nu confirmă această dată. 1211: Printr-o diplomă a regelui maghiar Andrei al II-lea al Ungariei, Cavalerii Teutoni sunt așezați în Țara Bârsei. Se pare că au întărit cetatea Brașovia de pe Tâmpa. 1228: Se întemeiază la Brașov o mănăstire de surori ale ordinului călugăresc al premonstratensilor, aflată lângă Biserica Neagră de mai târziu, având ca patroană pe Sf.
Istoria Brașovului () [Corola-website/Science/311066_a_312395]
-
consemnează pe pecenegii din zona Făgărașului ca participând adesea, pe lângă atribuțiile lor oficiale de "grăniceri", ca mercenari sau voluntari pe lângă saxoni și români în armatele diferiților magnați locali din Transilvaniei cum a fost cea a comitelui Ioachim din Sibiu Cavalerii teutoni, a căror prezență in zonă a fost scurtă (1211-1225) au fost chemati pentru ca apararea oferita de pecenegi a dezamagit regii Ungariei. Ei s-au așezat în sud-estul Transilvaniei si au construit un sistem de apărare, dar nu au avut voie
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
() este un sat din apropierea orașului Novgorod de pe râul Kalóșka, la zece kilometri de centrul administrativ - Solțî. Conform unei legende locale, numele satului provine de la verbul "a bate" (în ), fiindcă în Evul Mediu aici au fost învinși (bătuți) cavalerii teutoni. Se mai consideră că numele satelor din apropiere, Úpolzî, Úgoșea (care acum e o parte de ) și Kuk au tot aceeași origine. În Ugoșea pe dușmani îi ospătau (din rusă "угощать" - a ospăta), în Vîbiti îi băteau, în Upolzî dușmanii
Vîbiti () [Corola-website/Science/309616_a_310945]
-
Voivodeship, Gdańsk, Toruń și Elbląg. este distinctă de Prusia Ducală: Prusia Regală făcea parte din Regatul Poloniei, iar Prusia Ducală a fost un ducat sub suveranitatea Poloniei până în 1657. Teritoriul Prusiei Regale a făcut parte din Statul monastic al Cavalerilor Teutoni până în 1454 când Confederația Prusă formată din orașele hanseatice de la malul Mării Baltice a cerut ajutorul regelui Poloniei împotriva Ordinului Teutonic. Prin pacea de la Toruń în 1466 s-a consfințit incorporarea teritoriului în Regatul Poloniei. Prusia Regală a beneficiat de o
Prusia Regală () [Corola-website/Science/309794_a_311123]
-
denumirea Regatul Prusiei. Margrafiatul Brandenburg a fost condus din 1415 de ramura principală a familiei Hohenzollern. Capii acesteia dețineau din 1356 titlul de prinț elector în cadrul Sfântului Imperiu Roman. Ducatul Prusia a fost creat în urma secularizării statului monastic al Cavalerilor Teutoni. Era un stat vasal Poloniei și guvernat de un membru al unei ramuri inferioare a familiei Hohenzollern, ducele Albert de Prusia. La moartea acestuia, moștenitorul a fost Albert Frederic. Din cauza îmbolnăvirii ducelui, Prusia era guvernată de o regență, ultimul regent
Brandenburg-Prusia () [Corola-website/Science/309798_a_311127]
-
și pleacă la Istanbul unde iau naștere "Cărțile Pelerinilor", considerate a fi "predicile lui Mickiewicz". Apar "Konrad Wallenrod", "Pan Tadeusz" și cea mai lungă poezie a sa, "Grażyna", unde sunt descrise faptele de vitejie ale căpeteniilor militare lituaniene împotriva cavalerilor teutoni. Sursă de inspirație i-a fost Emilia Plater, o eroină a Revoluției din noiembrie 1830 ucisă în Lituania. Alte poezii cunoscute sunt "Farys", cu tematică orientală, odele despre "Tinerețe" ori cele dedicate lui Joachim Lelewel, inițiatorul mișcării de eliberare poloneze
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
rusești raiduri de pedeapsă periodice (de exemplu în 1252, 1293 și 1382). Lev Gumilev a fost promotorul unui punct de vedere conform căruia Hoarda și principatele rusești au ajuns în cele din urmă să încheie o alianță militară împotriva Cavalerilor teutoni și împotriva lituanienilor păgâni. Istoriografii care susțin această interpretare menționează că la curtea hanilor puteau fi întâlniți adesea nobili ruși, de Feodor cel Negru din Iaroslavl, care și-a stabilit sediul lângă Sarai, si Alexandr Nevski, cneazul Novgorodului, frate de
Hoarda de Aur () [Corola-website/Science/305022_a_306351]
-
județe istorice care au existat înainte de 1829 în Țara Românească. Conform istoricului Constantin C. Giurescu "numele i se trage de la populația venită din Ținutul Secuiesc, din Ardeal, populație amestecată, români și secui. Colonizarea a început, se pare, pe vremea cavalerilor teutoni (1211-1225). Pe aici trecea drumul pe Valea Teleajenului, care asigura legătura de comerț cu Brașovul." Județul avea ca stemă doi butuci de vie. Mihail Cantacuzino a descris în "Genealogia Cantacuzinilor" județul Săcuieni astfel: Una dintre primele atestări ale acestui județ
Județul Săcuieni () [Corola-website/Science/305030_a_306359]
-
o perioadă de afirmare a naționalismului (vezi Mugur Vasiliu la Bibliografie) După invazia tătarilor, la începutul secolului al XIII-lea, centrul cultural se deplasează la Novgorod. Din jurul anului 1300 datează povestea vieții lui Aleksandr Nevski cu tema luptelor împotriva cavalerilor teutoni. La mijlocul secolului al XIII-lea cea mai mare parte a teritoriilor rusești era sub ocupația tătarilor "Hoardei de Aur", iar timp de două secole producția literară stagnează. Din aceast timp se poate menționa povestea călugărului Sofronie ""Zadonscina"" (cca. 1393), în
Literatura rusă () [Corola-website/Science/305066_a_306395]
-
reprezintă un act de donație dat de regele Andrei al II-lea al Ungariei Ordinului Cavalerilor Teutoni, în 1211. Prin acesta le era garantată stăpânirea asupra Țării Bârsei. Originanul diplomei nu s-a păstrat, doar o copie târzie, din 1353. Traducerea inițială a aparținut lui Eudoxiu Hurmuzachi și lui Nicolae Densușianu, acesta interpretând "„deșertam et inhabitatam”" prin
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
textului a venit din partea inginerului Paul Lazăr Tonciulescu, cel care, printre altele, a realizat și o traducere a „Gestei Hungarorum” utilizând fotocopii după materialul original. Astfel, el observa că regele Andrei al II-lea oferea Terra Borza (Țară Bârsei) cavalerilor teutoni, numind-o "deșertam et inhabitatam", cu precizarea scopului: "pacifice inhabitandam". În limba latină "deșerta" înseamnă „pustiu” = „sălbatic”, iar nu „pustiu” = „gol” (în latină "vâna"). Tonciulescu se referă la forma verbală "inhabito", de la "habitare", care a însemnat întotdeauna „a locui în
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
meridionala a regatului maghiar, Stelian Brezeanu observa că aceste diplome menționează „pământurile puștii” ("terra deșerta", "desertum", "terra vacua") și „pământul deșart și nelocuit” ("terra deșerta et inhabitata"). Din acest vid decurge dreptul regal de a acorda aceste pământuri călugărilor militari teutoni, care erau în căutarea unui loc de așezare în Europa după nereușitele militare din Orientul Apropiat . Prin stabilirea teutonilor aici, locul devenea un „nou răsad” ("nova plantatione", "plantațio novella"), o „țară gospodărita” ("terra culta"). Observând că țara nu era nici
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
faptul că Țara Bârsei nu era, la acea vreme, populată cu unguri sau secui, iar aceștia nu aveau nici măcar în intenție așa ceva. Prin ea se confirmă din nou cea din 1211 și sunt adăugate scutiri de vămi, la trecerea cavalerilor teutoni prin țară secuilor sau țară blacilor: De asemenea,
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
carpatic, ceea ce a impus găsirea unor soluții de apărare. Datorită faptului că trupele regale, aflate în număr redus în zona Țării Bârsei, nu reușeau să facă față invaziilor străine, regele maghiar Andrei al II-lea a acordat o diplomă Cavalerilor Teutoni, în 1211, prin care acestora li se dona zona de graniță din sud-estul Transilvaniei. Această diplomă va fi confirmată ulterior prin altele, care le mai acordau și alte drepturi suplimentare. O dată așezați, cavalerii colonizează în aceste zone populații de origine
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
de origine germană (sași), care s-au așezat printre autohtoni (români și pecenegi) și au asigurat ordinului militar cele necesare. Noii veniți construiesc fortificații și revigorează viața economică a regiunii, asigurând securitatea localnicilor. Treptat, după ce puterea acestora a crescut, cavalerii teutoni s-au desolidarizat de regele maghiar, având un conflict cu acesta încă din anul 1221. Aplanat cu ajutorul papei, peste trei ani va reizbucni din nou, maestrul ordinului vrând să treacă teritoriul stăpânit sub ascultarea Papei. De aceea, în 1225, regele
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
de trandafir. Insula a fost locuită încă din antichitate. Herodot amintea de "Cyraunis", despre care scrie că "lungimea insulei este de 200 de stadii, îngustă, plină de măslini și de viță sălbatică". Prima atestare documentară este un raport al Cavalerilor Teutoni din 22 februarie 1430, despre fortificațiile bănățene, care vorbește despre "insula Saan" cu "216 oameni". De la 1430 devine cunoscută ca "Ada Kaleh". Din cauza poziției strategice a insulei, în conflictul imperiului habsburgic cu cel otoman insula Ada Kaleh a avut o
Insula Ada Kaleh () [Corola-website/Science/305754_a_307083]
-
în 1235 au asediat Camenița, în 1241 au fost atacați de cneazul Daniil, fiind forțați de mongoli să recolteze în cnezaul Halici-Volhinia, iar în 1257 au fost învinși de halicieni. Termenul de "bolohloveni" ar putea face referire la români. Cavalerii teutoni ce au fost staționați de regele maghiar Andrei al II-lea al Ungariei în Țara Bârsei, cu rolul de a apară granița sud-estică împotriva cumanilor, și-au extins autoritatea și peste curbură Carpaților, ajungând până la Dunăre. Nerecunoscand autoritatea regelui maghiar
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
păstra stăpânirea asupra centrului și sudului Transilvaniei, între secolele XI-XIII, regii Ungariei s-au văzut nevoiți să aducă coloniști din diverse colțuri europene, pe care să-i așeze pe linia Carpaților, pentru a putea apară trecătorile: sașii, secuii și cavalerii teutoni. Secuii, popor rezultat din elemente etnice diferite (turcice orientale și maghiare), luptători de avangardă ai armatei ungare, a pătruns în Țară Crișurilor și între secolele XIII-XIV, au constituit o zona autonomă în Transilvania. Sașii, populație de origine germanică, care la
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
în Țară Bârsei și în Bistrița Năsăud. Au întemeiat sate prospere, au dezvoltat mineritul în zona și au dezvoltat orașe că Sibiu-Hermanstadt, Brașov-Kronstadt, Sighișoara-Schassburg, Mediaș-Mediasch, Bistrița-Bistritz. În 1211, regele Andrei al II-lea a instalat în Țara Bârsei Ordinul Cavalerilor Teutoni pentru a stopa invaziile cumailor din Câmpia Dunării în Transilvania, deschizând expansiunea regatului maghiar spre sudul și estul Carpaților. Cele mai importante cetăți au fost în jurul Brașovului-Feldioara, Codlea, Prejmer sau Râșnov. Fiind înspăimântat de atacurile mongole, regele maghiar Béla al
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
este relatată de un document emis la Györ, la 23 iunie 1250, de regele Béla al IV-lea al Ungariei (1235-1270). O diplomă emisă de regele Andrei al II-lea al Ungariei în anul 1222 ne informează despre obligația cavalerilor teutoni, așezați la Feldioara, în Țara Bârsei, de a plăti vama la trecerea lor prin țara românilor (terra Blacorum). Confirmând comunității oaspeților germani așezați între Baraolt și Orăștie (a Waras usque în Boralt) o serie de drepturi și privilegii mai vechi
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
aflat la sudul orașului Râșnov din județul Brașov, unul din cele mai bine păstrate ansambluri fortificate din Transilvania. Cele mai vechi structuri păstrate până în prezent datează din secolul al XIV-lea, probabil pe locul fortificației din lemn ridicate de Cavalerii Teutoni la începutul sec. al XIII-lea. controla prin poziția sa strategică accesul în Transilvania dinspre Valea Râșnoavei. Dată fiind importanța trecătorilor montane spre teritoriile sud-carpatice, drumul Branului a fost supravegheat militar și după alungarea cavalerilor teutoni, regalitatea maghiară încredințând fortificația
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
lemn ridicate de Cavalerii Teutoni la începutul sec. al XIII-lea. controla prin poziția sa strategică accesul în Transilvania dinspre Valea Râșnoavei. Dată fiind importanța trecătorilor montane spre teritoriile sud-carpatice, drumul Branului a fost supravegheat militar și după alungarea cavalerilor teutoni, regalitatea maghiară încredințând fortificația de la Râșnov cavalerilor ordinului Sfintei Cruci. Aceștia au fost subordonați fie comitelui secuilor, fie voievodului Transilvaniei. Până la mutarea vămii de la Rucăr la Bran și construirea cetății Bran pentru protejarea vămii regale la sfârșitul secolului al XIV
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
supusă. Tipologia cetății ne este demonstrată de dimensiunile acesteia, aproximativ 3500 mp ca suprafață; materialele folosite pentru ridicarea fortificațiilor au fost piatra și cărămida legate prin mortar simplu, fortificații încadrate de 8 turnuri patrulatere si unul poligonal. În timpul șederii cavalerilor teutoni în Țara Bârsei (1211-1225) au fost aduși în această regiune primii coloniști sași, dintre care o parte au fost așezați la Râșnov alături de populația românească băștinașă, contribuind prin munca lor la dezvoltarea acestei vechi așezări. Din această perioadă datează și
Cetatea Râșnov () [Corola-website/Science/313040_a_314369]
-
însemnată arteră comercială, precum și stabilirii aici a unor grupuri de meșteșugari veniți din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Sașii s-ar fi stabilit în Moldova în perioadele 1114-1162 și 1211-1225, în timpul colonizărilor ocrotite de cavalerii teutoni. Tătarii, care erau așezați din 1241 în Moldova, de unde obișnuiau să facă incursiuni peste Carpați, au fost înfrânți în Moldova de oștile regelui Ungariei, Ludovic I (1342-1382), în primii ani de domnie ai acestuia, sub conducerea voievodului Transilvaniei Andrei Lackfi
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
opinii: româno-alani (Iași), româno-slavi, româno-ceangăi sau turco-slavi. Cele mai precise date despre brodnici au venit sub forma unor diplome acordate de papa de la Roma și de regii maghiari. În 1222 regele Andrei al II-lea al Ungariei a colonizat cavalerii teutoni în Țara Bârsei, aceștia ajungând vecini cu brodnicii. Un decret al papei a confirmat în același an existența lor, însă în copiile oficiale aflate la Vatican termenul "„Brodnicorum”" este înlocuit cu "„Blacorum”" (în latină: „a/al/ai/ale vlahilor”). Din
Brodnici () [Corola-website/Science/313612_a_314941]